![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
In primul rand nimeni nu i-a intrebat atunci pe romanii din Basarabia daca vor sa traiasca sub ocupatie ruseasca si sa fie deznationalizati de autoritatile tariste, iar in al doilea rand Imperiul Otoman nu aveea nici un drept sa cedeze o parte integrata din Principatul Moldovei catre alte puteri (prin "capitulatiile" semnate, Imperiul Otoman isi asuma obligatia de a respecta religia, autonomia interna a principatelor romane si de a nu instraina catre alte puteri nici o parte din teritoriul Principatelor romane. Sunt numeroase dovezi si documente istorice care atesta drama romanilor din Basarabia sub ocupatie tarista, dar si sovietica-stalinista ulterior. In 1917 comunistii condusi de Lenin au denuntat toate tratatele imperialiste incheiate intre Rusia tarista si fostul Imperiul otoman, iar tratatul din 1921 intre guvernul sovietic si cel al Turciei kemaliste , declara nule si neavenite toate tratatele (deci inclusiv cel din 1812) incheiate intre fostul Imperiu tarist si fostul Imperiu Otoman. Din pacate acest lucru nu a fost urmata si de recunoasterea de catre guvernul sovietic a unirii Basarabiei cu Romania, prin vointa liber exprimata de populatia basarabeana, prin organul reprezentativ al acesteia in 1918- "Sfatul Tarii". Iar afirmatia "Singura latura importanta in analiza istorica este religia" mi se pare aberanta- intrebati orice istoric si asa a sa va spuna! Istoria nu se analizeaza numai in functie de religie, iar evolutia istorica a unui popor si politica externa si interna a unui stat nu se face in functie de religie! Mai ales politica externa a unui stat- asa a fost de cand lumea- se face dupa interesele acelui stat, si nicidecum dupa religie! |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Si cateva date concrete despre drama romanilor din Basarabia si procesul de deznationalizare a acestora, in timpul ocupatiei tariste (ruse) a Basarabiei (1812-1918)- date care demonstreaza ca pentru autoritatile tariste nu a avut absolut nici o importanta ca si romanii din Basarabia si rusii aveau acceiasi religie.
În urma războiului ruso-turc din 1806–1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau „ambele țări românești” (Țara Românească și Moldova). Doar iminența atacului lui Napoleon a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile europene). Iscusința negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.) Tratatul de la București din 16/28 mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, anume Principatul Moldovei, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci. Au urmat schimburi importante de populații cu Imperiul otoman, musulmanii Turci și Tătari din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de romani, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea (teritoriu rămas otoman, unde se amestecară cu românii locali ziși Dicieni) și fiind înlocuiți prin peste 60.000 de Bulgari și Găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de Ruși și Ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe. Pe lângă aceștia, dezvoltarea economică a secolului XIX, chiar dacă era mai înceată decât în restul Europei, a contribuit și ea la procesul de rusificare a regiunii, chiar dacă nu toți noii veniți erau ruși. Afluxul de Evrei, Armeni, Greci, Germani și alții a făcut din gubernia Basarabiei un ținut în care orașele erau foarte pestrițe, rusa fiind singura limbă comună, iar băștinașii (adica romanii) nu mai erau decât 70 % din populație în 1910. Autonomia guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828, guvernatorii boieri moldoveni fiind înlocuiți prin guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este trecută, în ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei moldovene care ținea de patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei Moscovei ; șerbia și robia, care fuseseră desființate în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar limba română este interzisă în administrație. Procesul de deznaționalizare s-a desfășurat și prin rusificarea toponimelor (Chișinău -> Kișiniov, Orhei -> Orgheev, Ciubărciu -> Ciobruci...) sau prin oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor moldovenești, oridecâte ori se putea (Frumoasa -> Kagul, Oblucița -> Ismail, Cetatea Albă -> Akkerman, Tighina -> Bender...). Nu este vorba aici de antiromânism, dat fiind că sentimentul românității nu apăruse încă în Basarabia în perioada 1812-1840 : Imperiul Țarist căuta pur și simplu să șteargă istoria româneasca a Basarabiei. Ca urmare a războiului din Crimeea, pierdut de Imperiul Rus, între 1856 și 1878 județele Cahul, Bolgrad și Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componența Moldovei, respectiv din 1859-1862 a României. După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Basarabia, atât ca românism cât și ca moldovenism, cele două revendicări fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare. Îndată, însă, ce prelungirea primului război mondial a condus la prăbușirea țarismului, mișcarea națională a băștinașilor din Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a "crea o dietă provincială numită Sfatul Țării". Prima întrunire a Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917. Minoritățile aveau deasemenea reprezentanți în Sfatul Țării. Apărut la Chișinău abia în 1906, primul ziar de limba română, Basarabia, funcționează mai puțin de un an, autoritățile închizându-l după ce publică Deșteaptă-te, române!. În 1912, când se celebrau cei 100 ani de la anexarea rusească, Făclia Țării scria că "Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric ca și o sută de ani în urmă"; ziarul este închis imediat de autorități. În chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea : „ Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat la rolul de "moldoveni". Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Unirea Basarabiei cu Romania in 1918 a fost un lucru normal, firesc, realizat prin vointa liber exprimata a majoritatii populatiei din Basarabia, in contextul invrangerii militare si prabusirii anacronicului Imperiu Tarist.
Declanșarea revoluției ruse din februarie 1917 a însemnat și începutul destrămării Imperiului Tarist, naționalitățile ne-ruse revendicând autonomia. Revoluția din Octombrie 1917 – ca urmare a căreia partidul bolșevic a preluat totalitatea puterii în Rusia (act în care călătoria unor lideri bolșevici spre Rusia a fost sprijinita de Imperiul german), a dus la armistițiul apoi pacea de la Brest-Litovsk, prin care Lenin le ceda germanilor țările baltice, Bielorusia și Ucraina. În acest context, liderii din Sfatul Țării nu mai puteau conta, pentru a garanta pacea civilă și recoltele în Basarabia, decât pe armata română, care, rămasă singură pe frontul de est după retragerea rușilor, fusese și ea nevoită în cele din urmă să accepte armistițiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia, armata rusă a început să jefuiască, să violeze și să omoare populația civilă băștinașă, fruntașii basarabeni fiind asasinați de către organizațiile comuniste. În aceste condiții la 22 decembrie 1917, Sfatul Țării a cerut guvernului român aflat la Iași să trimită armata romana să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Broșteanu (român) și Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia. Pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești. Consiliul Director a fost dizolvat și a fost înlocuit cu Consiliul de Miniștri, iar ca Prim-ministru al noii republici a fost numit Daniel Ciugureanu. De fapt a fost o reconfirmare a funcției prin prisma faptului că a fost ales Prim-director pe 17 ianuarie 1918. Ion Inculeț a devenit președintele republicii. În lunile ce urmează, pe lângă atacurile bolșevice venite din teritoriul de peste Nistru controlat de germani, apar și pretenții teritoriale din partea Ucrainei, și ea proclamată independentă. Sfatul Țării începe atunci să manifeste intenții de unire cu România, care sunt exprimate și prin "moțiuni de unire votate de diferite județe (Soroca, Bălți)". Până la urmă, unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatul Țării la 27 martie 1918 prin 86 de voturi, contra 36 (pentru menținerea independenței) și 3 abțineri. Desi guvernul roman nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia si nici nu a sustinut interventia aliata antisovietica (neamestecandu-se astfel in treburile interne ale noului stat sovietic), si desi chiar I.V.Lenin recunoscusera (la nivel declarativ) dreptul la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostul Imperiu Taris), cu toate acestea, atitudinea corecta a guvernului roman nu a fost apreciata la justa sa valoare de autoritatile sovietice, care au manifestat o atitudine ostila Romaniei Mari si au sechestrat tezaurul romanesc aflat la Moscova. Unirea Basarabiei cu Romania din 1918 a fost recunoscuta pe plan international de catre Societatea Natiunilor, si de catre Franta, Germania (Republica de la Weimar), Italia, Japonia, Marea Britanie si SUA. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Si ca sa facem o comparatie intre cele 3 mari Imperii multinationale si anacronice (adevarate inchisori a popoarelor) care existau in anul 1914 in Europa, si anume
-Imperiul Tarist (Rus) -Imperiul Austro-Ungar -Imperiul Otoman (Turc) In privinta Imperiului Austro-Ungar, acesta s-a destramat in 1917-1918, pe ruinele sale formandu-se state nationale (triumful principiului corect si just al nationalitatilor). Dupa destramarea Imperiului Austro-Ungar, s-a format statul national Republica Austria, in granitele sale firesti , stabilite prin tratatul de pace de la Saint-German-en-Laye din 1919. Iar poporul austriac s-a adaptat repede la noua situatie, renuntand la mentalitatea imperiala, si concentrandu-se pe dezvoltarea economica si sociala a Republicii Austria (proclamata stat cu neutralitate perpetua). Iar rezultatul se vede astazi, Austria fiind una dintre cele mai dezvoltate si prospere tari din punct de vedere economic de pe Glob. In privinta Imperiului otoman, dupa înfrângerea sa militara, si destramarea sa, a aparut un mare om- Mustafa Kemal Atatürk (tatal turcilor), care a pus bazele statului modern turc (Republica Turcia), si a initiat modernizarea economica si sociala a Turciei. In mare parte datorita lui Mustafa Kemal Atatürk si turcii au renuntat la mentalitate imperiala (fosta otomana), concentrandu-se pe modernizarea institutiilor, dezvoltarea economica si sociala a Turciei, etc. In plus, in intreaga perioada interbelica, Turcia a dus o politica pasnica, de buna intelegere cu totii vecinii sai, aderând si la Intelegerea balcanica (alaturi de Romania si Grecia). Si ca o dovada ca doua state si doua popoare cu religii diferite pot colabora economic si politic foarte bine, stau marturie relatiile foarte bune romano-turce dupa întemeierea Republicii Turcia, proclamata in 1923. Din pacate insa, in cazul celui de-al treilea Imperiu multinational si anacronic prabusit in 1917, Imperiul tarist (Rus), lucrurile au stat diferit. Mentalitatea imperiala si expansionista rusa (mostenita de la Petru cel Mare) , a fost paradoxal preluata si de noile autoritati sovietice. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
In concluzie, ma pronunt pentru ca Romania sa aibă relatii foarte bune, atat politice cat mai ales economice Federatia Rusa, insa aceste adevaruri istorice trebuie spuse, si poporul rus trebuie sa recunoasca greselile care le-a facut (asa cum aratat) fata de poporul roman, de-a lungul istoriei!
La ora actuala (istoria a fost, trebuia sa invatam din ea, dar in accelasi timp sa privim spre viitor), singurele diferende in relatiile externe intre Romania si Federatia Rusa ar fi -Ocuparea orasului Tighina de fortele militare ruse. Orasul Tighina ar trebui retrocedat de Federatia Rusa autoritatilor constitutionale de la Chisinau, deoarece este un stravechi oras romanesc, parte integrata din stravechea provincie romaneasca a Basarabiei. -Federatia Rusa sa nu se mai opuna unei eventuale uniri a Republicii Moldova cu Romania. -Este adevarat ca dupa 1996 in special (pana in 1996 fostul presedinte Ion Iliescu si guvernul condus de Nicolae Vacaroiu, a dus o politica externa mai echilibrata, si mai buna zic eu, intre blocul NATO si Federatia Rusa), din pacate cei care s-au aflat la conducerea Romaniei, au dus si duc o politica externa de totala obedienta fata de SUA si UE. As vrea sa vad si eu in Romania un partid politic sau un om politic care (fara a uita de interesul national care-l consider ca ar trebui sa fie cel mai important la momentul actual- unirea Republicii Moldova cu Romania), sa se pronunte si sa intreprinda in accelasi timp masuri concrete pentru relatii cat mai bune cu Federatia Rusa. Sunt convins ca si Vladimir Putin- un om de altfel inteligent (ca fost lucrator in serviciile de informatii), este constient de faptul ca nu exista popor moldovenesc sau limba moldoveneasca, si ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului formeaza unu si accelasi popor, care trebuie si este normal sa traiasca intr-un singur stat. Iar unul dintre cei mai nationalisti politicieni rusi- Vladimir Jirinovski- recunoastea intr-un interviu recent un mare adevar istoric, spunând ca Basarabia si Bucovina trebuie cedate Romaniei, iar despre romanii din Basarabia spunea ca- Moldovenii sunt romani! Noi rusii le-am dat numele de moldoveni, dar ei sunt romani! |
|