Au murit pentru libertatea noastra!

[AlinB]

Fara suparare, e un caz tipic in care toata lumea are dreptate desi aparent se bat cap in cap, fiecare priveste o alta latura a realitatii si in acelasi timp o ignora pe alta..

O latura ar fi aceea ca au fost oameni care au crezut intr-o schimbare pozitiva si chiar si-au riscat viata pentru asta.
Faptul ca s-a dovedit mai tarziu ca ceea ce au crezut a fost o naivitatea iar schimbarea nu a fost nici pe de parte buna, nu cred ca face curajul si daruirea lor mai putin de admirat.

O alta latura este ca multi dintre ei au murit fara sa stie macar de ce si pentru ce, ma refer in special la ce idin armata, dusi la ordine pentru a fi ucisi si cu moartea lor masina de propaganda sa mearga mai departe si sa- si atinga scopul.

Concred ce am castigat? Mr. Scott vorbeste de libertate, ei bine este vorba de o libertate aparenta, gratiile custii s-au mai departat putin, au devenit mai transparente, dar sunt acolo.

In ceea ce priveste restul..nici nu cred ca are sens sa mai vorbim.

Ioan, prietenul tau care spune ca uraste Romania, nu, nu este un erou. Poate a fost, putea sa fie, dar a cazut incercand sa fie unul.
Desi nu stiu ce forme concrete are ura lui, oricum buna nu poate fi.

Si ca sa fim realisti, cred ca toti care au avut o alegere vizavi de ce au facut atunci, daca ar fi stiut ce va urma, ar fi stat acasa.

În prealabil postat de AlinB

Fara suparare, e un caz tipic in care toata lumea are dreptate desi aparent se bat cap in cap, fiecare priveste o alta latura a realitatii si in acelasi timp o ignora pe alta..

O latura ar fi aceea ca au fost oameni care au crezut intr-o schimbare pozitiva si chiar si-au riscat viata pentru asta.
Faptul ca s-a dovedit mai tarziu ca ceea ce au crezut a fost o naivitatea iar schimbarea nu a fost nici pe de parte buna, nu cred ca face curajul si daruirea lor mai putin de admirat.

O alta latura este ca multi dintre ei au murit fara sa stie macar de ce si pentru ce, ma refer in special la ce idin armata, dusi la ordine pentru a fi ucisi si cu moartea lor masina de propaganda sa mearga mai departe si sa- si atinga scopul.

Concred ce am castigat? Mr. Scott vorbeste de libertate, ei bine este vorba de o libertate aparenta, gratiile custii s-au mai departat putin, au devenit mai transparente, dar sunt acolo.

In ceea ce priveste restul..nici nu cred ca are sens sa mai vorbim.

Ioan, prietenul tau care spune ca uraste Romania, nu, nu este un erou. Poate a fost, putea sa fie, dar a cazut incercand sa fie unul.
Desi nu stiu ce forme concrete are ura lui, oricum buna nu poate fi.

Si ca sa fim realisti, cred ca toti care au avut o alegere vizavi de ce au facut atunci, daca ar fi stiut ce va urma, ar fi stat acasa.

Alin, ai spus lucruri cu bun simt si cu logica, apreciez asta, e ok.
Totusi, cand ai trait acele experiente, dinlauntru, cand ai stat la masa cu moartea, cand ai dormit abia a cincea zi (cazul meu, altii au rezistat mai mult, stiu de pilda un chirurg care a operat cvasipermanent o saptamana intreaga pe impuscatii care soseau pe banda rulanta), cand ai participat dupa puteri la o lume noua care mijea sub ochii tai... atunci devii, poate, un pic subiectiv ca mine. Sau ca Scotland.

Cat despre ultima ta afirmatie... Daca am sti dinainte ce ar urma... oare ce am mai face? Cum am trai? Este, omeneste, posibil? oare putem sa prevedem si sa controlam totul? Unde mai e farmecul vietii, aroma riscului, pariul cu bucuriile si necazul, aventura uneori uluitoare a existentei? De unde ar mai tasni surpriza? De unde bucuria?...
Unii oameni au crezut. Asta a fost suficient ca sa treaca la fapte. Cinste lor!
Stupizi sau nu, eu cred ca Domnul le-a iubit inimile inocente si curajoase si ii tine in Pacea Lui.
Cat despre mine, mai prudentul, him... "Cine tine la sufletul lui..."

Craciun fericit, tie si tuturor celor dragi! Domnul sa va daruiasca pace, bucurie, dragoste! AMIN+

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Unii oameni au crezut. Asta a fost suficient ca sa treaca la fapte. Cinste lor!

Corect, dar acum avand o retrospectiva mai completa care include si prezentul cred ca putem spune ca a crede si a avea curaj nu este suficient.
Mai trebuie si chibzuiala.

Noi romanii avem un proverb pe care se pare ca il mai uitam, de fapt cred ca putini isi aduc aminte: "Schimbarea domnilor, bucuria prostilor".

Nu de alta, dar situatia s-ar putea sa se repete.

De fapt se repeta la fiecare 4 ani, dar s-ar putea sa mai fie un '89 cine stie, poate curand.

Stupizi sau nu, eu cred ca Domnul le-a iubit inimile inocente si curajoase si ii tine in Pacea Lui.

Cei care au apucat sa moara, poate. Cei care n-au murit dar au ramas romani, la fel.
Dar cei care au dat totul pentru dispret si ura..pentru tara lor, nu cred.

[lore86]

Cred ca in viata apar momente cand simti ca trebuie sa faci ceva, cand simti ca prin gestul tau poti schimba ceva.
cred ca tragedia din' 89 ar fi putut fi evitata. dar de asemenea am deosebita pretuire ptr toti care au indraznit sa iasa in strada in acele zile, cu dorinta de a schimba ceva. Prea se umpluse paharul.Prea s-a saturat oamenii de interziceri.
E nevoie de mult curaj, or curajul e o vartute. Si cred cu tarie ca in inimi zvacnea cu puterea acea dorinta de a schimba lucrurile, chiar lumea.
Daca nu ar mai exista acte indraznete...ar fi vai.
Era mica pe vremea aceea, intr-un oras de provincie destul de linistit. Eram cam de varsta copiilor mei acum. Dar ajungand in Tm, am vb cu oamenii care au participat atunci. oameni necredinciosi, atei.
M-a impresionata marturia unuia, fost membru de partid:
"M-am dus si eu acolo, sa vad care-i treaba. Pe strazi se auzeau gloante si oameni scandand diferite lucruri.Dar ceea ce m-a miscat a afost cand am ajund in piata operei si am vazut o multime foarte mare de tineri. Tineri care cantau...Hristos a inviat! Eu nu eram dus la Biserica, tata fusese membru de partid dar cand am auzit ce canta am plans. Se ridica parul pe mine auzind o multime atat de mare de tineri cantand in decembrie Hristos a inviat. Niciodata nu am auzit un cantec mai frumos cantat de atati de multi tineri".

gloante, sange, orfani, moarte, Hristos a inviat, libertate. Iata cateva din cuvintele cheie ale momentelor de atunci.
Daca nu invatam sa ne cinstim eroii si tinerii care au avut curajul sa ridice glasul atunci sa nu ne miram ca urmasii nostri vor vorbi engleza si nu vor avea habar de cine era Brancoveanu, Avram Iancu, Horia.
Prin indiferenta si lasitatea noastra ne vom sterge singuri de pe harta, caci un popor care nu isi cunoaste si nu isi cinsteste inaintasii...nu exista.
Daca noi suntem asa, generatiile de maine cum vor fi?
Cu adevarat, se implinesc cuvintele Scripturii"ei, de care lumea nu era vrednica..."
Si nu ma refer doar la cei care luptau in decembrie ptr un tel asa nobil ci la toate valorile, sfintii pe care i-am avut de-a lungul timpului si nu stim sa-i pretuim.

La asa popor, asa soarta....

[MariS_]

Hristos s-a nascut!
Dragilor, i-am vazut cu ochii mei pe acei copii care strigau "exista Dumnezeu!" si cantau sub gloante "Hristos a inviat!". Aceia chiar credeau cu adevarat. Visul lor trebuia sa fie remediul nostru; ca n-a fost asa, asta nu mai e vina lor. Sa fie oare vina lor ca au fost prea inocenti? Sau ca n-au pus pret pe viata lor? Poate. Dar a noastra care este?? Eu n-as fi iesit in strada daca nu erau ei. Stiam ca regimul se prabuseste, eram cunoscut ca si "profet al sfarsitului", le spuneam celor cu care vorbeam, fara perdea, ca se apropie o mare schimbare, dar nu credeam ca e necesar si sa ies in strada pentru asta. Nu eram un luptator, doar pe tabla cu 64 de patratele mai exersam, din cand in cand, lupta. Nici credincios nu eram. Dar acei copii m-au "contaminat" cu elanul, cu visul si inocenta lor. Mi-a fost rusine sa nu ma implic, desi nu am stat sub gloante, nu stateam in Timisoara, faceam naveta si seara ma intorceam acasa la familie. Dar i-am admirat pe acei copii, imi venea sa-i strang in brate, ei au fost sufletul acelui entuziasm general. In inima lor S-a nascut cu adevarat Hristos. Dumnezeu sa-i ocroteasca pe cei ce si-au pus sufletul pentru noi!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Erethorn]

În data de 21 decembrie, anul acesta, la amiază, au sunat în oraş sirenele. Soţia mea, care în 89 nu a fost în Timişoara, mi-a spus că sunetul sirenelor o sperie şi îi dă fiori.

În 1989, i-am explicat, se auzeau, zi şi noapte, rafale de mitralieră (aveam 13 ani pe atunci).

Oricine a avut curaj, atunci, să iasă în strada din care răsuna sinistru sunetul prevestitor de moarte, şi să strige, să mărşăluiască, să îngenuncheze şi să se roage este un erou.

Domnul sa le rasplateasca entuziasmul si spiritul de jertfa pe care l-au avut atunci. Chiar daca revolutia a fost furata in scurt timp, jertfa lor n-a ramas fara rod. Multi, printre care si eu, si-au deschis atunci inimile catre Dumnezeu si au avut posibilitatea sa-L afle din gurile marturisitorilor, care fusesera pana atunci inchise. Fara ei nu l-as fi putut probabil citi pe Parintele Staniloae si nici de Parintele Galeriu n-as fi auzit, cum nu auzisem pana atunci.

In momentele acelea sublime oamenii ingenuncheau in mijlocul Bucurestiului, rostind Tatal nostru. Cui nu i-a dat fiori acel moment?

Am inteles, insa, de atunci, ca speranta in schimbarea societatii nu are temei decat in schimbarea noastra launtrica, a fiecaruia in parte. Altfel, ramanand asa cum eram pana atunci, n-aveam cum sa zidim o lume mai buna.

[ioanna]

În prealabil postat de Erethorn

În data de 21 decembrie, anul acesta, la amiază, au sunat în oraş sirenele. Soţia mea, care în 89 nu a fost în Timişoara, mi-a spus că sunetul sirenelor o sperie şi îi dă fiori.

Asta retin si eu de la revolutie, copil fiind, sunetul acela ingrozitor al tuturor sirenelor pornite simultan, alarma de razboi care a zguduit tot Clujul. Din 89 n-am mai auzit niciodata acel ton.

Dumnezeu sa-i odihneasca in pace pe toti cei care s-au jertfit pentru libertate. Noi avem doua categorii de eroi: martirii, oameni nevinovati care au cazut sub gloante si luptatorii revolutiei, cu carnet de revolutionar, adica cei care au pus mana pe arme si i-au ucis pe martiri. Trista realitate a manipularii unor oameni!

În prealabil postat de MariS_

Hristos s-a nascut!
Dragilor, i-am vazut cu ochii mei pe acei copii care strigau "exista Dumnezeu!" si cantau sub gloante "Hristos a inviat!". Aceia chiar credeau cu adevarat. Visul lor trebuia sa fie remediul nostru; ca n-a fost asa, asta nu mai e vina lor. Sa fie oare vina lor ca au fost prea inocenti? Sau ca n-au pus pret pe viata lor? Poate. Dar a noastra care este?? Eu n-as fi iesit in strada daca nu erau ei. Stiam ca regimul se prabuseste, eram cunoscut ca si "profet al sfarsitului", le spuneam celor cu care vorbeam, fara perdea, ca se apropie o mare schimbare, dar nu credeam ca e necesar si sa ies in strada pentru asta. Nu eram un luptator, doar pe tabla cu 64 de patratele mai exersam, din cand in cand, lupta. Nici credincios nu eram. Dar acei copii m-au "contaminat" cu elanul, cu visul si inocenta lor. Mi-a fost rusine sa nu ma implic, desi nu am stat sub gloante, nu stateam in Timisoara, faceam naveta si seara ma intorceam acasa la familie. Dar i-am admirat pe acei copii, imi venea sa-i strang in brate, ei au fost sufletul acelui entuziasm general. In inima lor S-a nascut cu adevarat Hristos. Dumnezeu sa-i ocroteasca pe cei ce si-au pus sufletul pentru noi!
Har, smerenie si jertfa de sine.

"Nu au pus pret pe viata lor..."
Ei bine, desi inteleg/intuiesc de ce te-ai exprimat asa, cui ai vorbit, te rog sa imi dai voie, MariS_ sa spun ceea ce, dealtfel, cred ca ai fi spus tu insuti: doar ei au pus, cu adevarat, pret pe viata lor! Noi am ales, poate, doar sa traim...
Cel care se jertfeste, in intregime, pentru libertatea unui popor, acela cu adevarat si-a luat viata in serios. Ei sunt ucenicii lui Hristos.

Vorbea Alin mai devreme despre cugetatul intelept sau ceva in genul...
Alin, inima curata e plina de intreaga intelepciune!
Nu mai e nevoie de alte ganduri... Ele devin dintr-o data prilej de intoarecere de la fapta, devin bariera, zid. Si sunt bazate pe frica, vin din dorinta trupului de a-si face legea lui in detrimentul duhului.
Pana cand ne vom indulci cu intelepciunea veacului acestuia?
Care, doar, se pune idol intre curatenia inimii si Dumnezeu?

Mi-a spus candva un prieten, preot, sa iau aminte la gandurile care apar in "spatiul" dintre soapta curata a inimii si fapta. Sa iau aminte ca sa inteleg unde, in ce moment si in ce mod lucreaza vicleanul (pentru a zadarnici, amana, taragana ca doar nu spre zidire)...

Revenind, bunule MariS_, la noi la sah e altceva... Unjoc, stim ca jucam, ca nu e pe bune chiar daca ne mai prinde partida in patima lumii ei imaginare... dar putem oricind sa punem piesele in tabla de sah, sa intrerupem, sa mai consultam o carte etc.
In momentele acelea decizia era definitiva si irevocabila. Nu exista pasul inapoi, tragerea de timp etc. DA sau NU erau alternativele.
Unii oameni au spus DA, invingem sau murim. Si au murit. Pentru libertate, pentru ca Hristos sa isi recapete pretuirea in inimile romanilor, a noilor generatii. Pentru ca noi sa citim cartile pe care le citim azi si sa stam aici pe forum la povesti, slava Domnului.

Cu adevarat ei au luat viata in serios si au stiut sa isi pretuiasca viata la adevarata ei valoare: de jertfa intru Hristos Domnul, in iubire de semeni. Cinste lor! Domnul sa ii mangaie cu toata pacea Lui! AMIN+

P.S. Asa cum spune Scotland, e dureros, doare tare in zona acestor discutii. Am spus tot ce am avut de spus si ma retrag inainte de a incepe si eu sa cred ca totul se amesteca sub zapada uitarii, eroii si calaii, martirii si fricosii, lasii si curajosii... Dumnezeu sa ne ierte pentru halul in care am adus impreuna tara aceasta, fiecare cu lasitatile si egoismul lui... la mine, mai intai, m-am referit, ca am avut in mana o anumita putere si am risipit-o ieftin, candva... Nu din trezvie am facut-o, nu din trezvie, Doamne...