Au murit pentru libertatea noastra!

[Raoul]

Un subiect delicat,cu care eu nu prea sunt deacord. Lipsesc cateva aspecte:

1. In dembrie '89 NU a fost revolutie,a fost lovitura de stat!
2. Mi se pare prea tras de par termenul "si-au dat viata pentru libertate". De parca ar fi vrut vreunu sa moara... A iesit lumea in strada la gramada (efectul de turma specific),s-a deschis focul (evident,s-a tras la gramada) si care a fost sa moara,a murit. Acum ii face eroi ai revolutiei! De ce? Dintr-o banalitate?
3. Pana la urma pentru ce s-au "jertfit"? Pentru a avea parte de ce am avut dupa '89 si avem si in prezent? In cazul asta preferam sa nu fi iesit nimeni in strada,niciodata nu voi multumi cuiva ca a murit sau a luptat pt. ca eu sa am... ce sa am? Voi ce aveti? Vi s-a mai dat vreo casa,un loc de munca,si eu nu stiu? S-au oprit avorturile (al caror nr. chiar a depasit populatia tarii)? etc. etc.? daca raspunsul e "NU",atunci nu vad de ce i-as "venera" pe acei oameni. Chiar n-aveam nevoie de porcaria asta de democratie (chipurile).
4. Daca ei totusi au iesit in strada pt. ceva mai bun,acum de ce nu mai ies?? Deci "paradoxal" a pierit peste noapte tot patriotismul si dorinta de mai bine Prea bate la ochi,fara suparare.

În prealabil postat de Raoul

Mi se pare prea tras de par termenul "si-au dat viata pentru libertate". De parca ar fi vrut vreunu sa moara... A iesit lumea in strada la gramada (efectul de turma specific),s-a deschis focul (evident,s-a tras la gramada) si care a fost sa moara,a murit. Acum ii face eroi ai revolutiei! De ce? Dintr-o banalitate?Pana la urma pentru ce s-au "jertfit"? Pentru a avea parte de ce am avut dupa '89 si avem si in prezent? In cazul asta preferam sa nu fi iesit nimeni in strada,niciodata nu voi multumi cuiva ca a murit sau a luptat pt. ca eu sa am... ce sa am? Voi ce aveti? Vi s-a mai dat vreo casa,un loc de munca,si eu nu stiu? S-au oprit avorturile (al caror nr. chiar a depasit populatia tarii)? etc. etc.? daca raspunsul e "NU",atunci nu vad de ce i-as "venera" pe acei oameni. Chiar n-aveam nevoie de porcaria asta de democratie (chipurile).Daca ei totusi au iesit in strada pt. ceva mai bun,acum de ce nu mai ies?? Deci "paradoxal" a pierit peste noapte tot patriotismul si dorinta de mai bine Prea bate la ochi,fara suparare.

Raoul,iti dau cuvantul meu ca nu mi-as fi dorit sa scriu ce voi scrie acum.Eu am prins acele zile,ca si multi altii de aici,tu poate esti mai tanar.Sa nu ma spui frate niciodata ce ai spus mai sus.Daca asta crezi macar tine-o pentu tine,au murit in acele zile tineri care,poate spre diferenta de tine,chiar credeau in ceva.Faptul ca le-au fost furate visele nu scade cu nimic sangele care a curs din ei.Si sa stii ca a curs.Multi dintre ei niste copii,fara nici o arma in mana,ucisi ca niste miei dusi la taiere.Familiile lor nici azi nu stiu cine i-a ucis,dar sa stii ca ei nu au cerut nici recunostiinta,nici respect,nici veneratie.Cereau libertate,ca sa poti scrie tu ce scrii acum.Cum poti Raoul sa spui asa ceva,in aceste zile,despre ei?Ca s-au jertfit dintr-o banalitate,nici macar eroi nu merita sa fie numiti?Stii cum au fost acele zile Raoul?Le-ai trait?O turma,asa crezi tu ca au fost toti cei care au iesit atunci?

Sa stii ca am colindat toata lumea asta si nu mai sunt tanar.Nu am vazut nicaieri,nicaieri in lume,ca un popor,sau unii oameni din el,sa vorbeasca asa despre cei care au murit pentru ei.Nicaieri.Cumva,vazand cele scrise de tine o durere crancena m-a cuprins in seara acesta.Poate ai dreptate,poate chiar au murit degeaba,mai bine ca nu au apucat sa vada ce cred ai lor despre ei si despre ce au incercat ei.Mortul este de vina nu?Stii Raoul,poate ca oameni nu mai ies in strada acum,cum poate ti-i dori tu pentru ca cei mai buni dintre ei au murit atunci si acum sunt cei care nu mai vor sa moara dintr-o sau pentru o banalitate.

Vai de tara asta frate,cum isi calca in picioare eroi dar va plati pentru asta.Iti dau cuvantul meu ca rar m-a intristat ceva mai mult decat postarea ta,eu am prins acele zile.Vroiam sa-ti scriu ceva dur,dar nu am putut,tristetea si un alt sentiment pe care nu vreau sa-l numesc,m-au biruit.Cateodata iti vine sa pleci fara sa te uiti in spate.Dar nu-i nimic,lumea ii va uita complet iar sacrificiul lor,nebunesc si de neinteles pentru unii,nu va mai deranja constiintele din prezent.Cateva cruci si cate o ruda din cand in cand sa le aprinda o lumanare la mormant.Atat va mai ramine,sau poate nici macar asta.Cand libertatea va mai fi luata,peste multi sau peste putini ani, nu va mai dori sa moara nimeni Raoul si nimeni nu va mai fi nevoit sa fie furios pe morti.Vor sta toti ca niste caini-n lant,asa cum merita.

Nu te supara pe mine Raoul,poate iti par patetic si depasit,un banal care a crezut intr-o banalitate.Daca nu mi-as aduce mereu aminte de privirea unuia dintre ei,niste ochi mari deschisi,frumosi si tineri,care priveau cerul in timp in piept avea cateva gloante,as fi tacut.Mi-au curs lacrimi cand ti-am scris asta,nu imi este rusine sa recunosc si nici acelui tanar sa moara.

Craciun fericit.

În prealabil postat de Scotland The Brave

Raoul,iti dau cuvantul meu ca nu mi-as fi dorit sa scriu ce voi scrie acum.Eu am prins acele zile,ca si multi altii de aici,tu poate esti mai tanar.Sa nu ma spui frate niciodata ce ai spus mai sus.Daca asta crezi macar tine-o pentu tine,au murit in acele zile tineri care,poate spre diferenta de tine,chiar credeau in ceva.Faptul ca le-au fost furate visele nu scade cu nimic sangele care a curs din ei.Si sa stii ca a curs.Multi dintre ei niste copii,fara nici o arma in mana,ucisi ca niste miei dusi la taiere.Familiile lor nici azi nu stiu cine i-a ucis,dar sa stii ca ei nu au cerut nici recunostiinta,nici respect,nici veneratie.Cereau libertate,ca sa poti scrie tu ce scrii acum.Cum poti Raoul sa spui asa ceva,in aceste zile,despre ei?Ca s-au jertfit dintr-o banalitate,nici macar eroi nu merita sa fie numiti?Stii cum au fost acele zile Raoul?Le-ai trait?O turma,asa crezi tu ca au fost toti cei care au iesit atunci?

Sa stii ca am colindat toata lumea asta si nu mai sunt tanar.Nu am vazut nicaieri,nicaieri in lume,ca un popor,sau unii oameni din el,sa vorbeasca asa despre cei care au murit pentru ei.Nicaieri.Cumva,vazand cele scrise de tine o durere crancena m-a cuprins in seara acesta.Poate ai dreptate,poate chiar au murit degeaba,mai bine ca nu au apucat sa vada ce cred ai lor despre ei si despre ce au incercat ei.Mortul este de vina nu?Stii Raoul,poate ca oameni nu mai ies in strada acum,cum poate ti-i dori tu pentru ca cei mai buni dintre ei au murit atunci si acum sunt cei care nu mai vor sa moara dintr-o sau pentru o banalitate.

Vai de tara asta frate,cum isi calca in picioare eroi dar va plati pentru asta.Iti dau cuvantul meu ca rar m-a intristat ceva mai mult decat postarea ta,eu am prins acele zile.Vroiam sa-ti scriu ceva dur,dar nu am putut,tristetea si un alt sentiment pe care nu vreau sa-l numesc,m-au biruit.Cateodata iti vine sa pleci fara sa te uiti in spate.

Nu te supara pe mine Raoul,poate iti par patetic si depasit,un banal care a crezut intr-o banalitate.Daca nu mi-as aduce mereu aminte de privirea unuia dintre ei,niste ochi mari deschisi,frumosi si tineri,care priveau cerul in timp in piept avea cateva gloante,as fi tacut.Mi-au curs lacrimi cand ti-am scris asta,nu imi este rusine sa recunosc si nici acelui tanar sa moara.

Craciun fericit.

Eu dezlegam niste probleme de sah, pentru un concurs, in 21 decembrie 89... Vazusem la TV cateva imagini de la Timisoara dar nu gaseam ca pot sa fac altceva mai bun decat sa imi vad de un final cu pioni si turnuri caruia nu ii dadeam de cap...
Si deoadata am auzit un cantec... voci tinere... de-ai mei, pe unii ii stiam... fluturind un drapel gaurit... si strigind "Libertate..." si celelalte...
Nu m-au convins, nu am avut incredere, studiind istoria, in revolutii... Ceva imi va spunea ca va iesi prost... Gandul se impotrivea.
Dar m-am uitat la mine, cel care misca niste lemne pe o tabla de sah, apoi la oamenii care treceau pe sub geam... apoi m-am rusinat brusc si am fugit dupa ei... As fi vrut sa raman acasa in linistea mea, dar simteam clar ca nu eram in acord cu momentul...
Printr-un sir de intamplari neverosimile am ajuns in Bucuresti...
Imi amintesc ca eram langa magazinul Adam, sub o masina... ascuns de gloantele trase din bloc asupra oamenilor ... langa mine un tata cu 2 copii acasa, un tanar de varsta mea, urina... ii simteam mirosul, ii auzeam rugaciunile...
Apoi inaintea mea mergea un barbat drept, cu capul sus si gloantele suierau in jur... Eu ma ascundeam in cosul pieptului, imi tremurau genunchiidar omul acela era, incredibil, inaintea mea si mergea cu fruntea sus ca si cand s-ar fi scuturat peste noi florile arbustilor din Cismigiu iar nu toata ura dementilor...
Si multe s-au petrecut, multe am vazut, auzit...
Apoi am ramas in Spitalul Municipal aproape o luna.
Acolo, printre altele, caram zilnic ranitii si mortii adusi cu Tab-urile. Baietii nostri tineri, de 20 de ani, ucisi prin Drumul Taberei, pe la Academie, la Otopeni...
Printre ei un fost coleg de-al meu, coleg de clasa, din liceul militar (el ofiter de infanterie, eu civil). Impuscat la Otopeni, tata a doua fetite de 1-3 ani, aveam sa aflu mai tarziu din ziar.
Tot la Municipal am deschis o usa de la subsol, crezind ca era un WC si am vazut, uluit, un morman, 20? 30? de oameni morti, goi, aruncati unul peste altul precum surcelele ...
peste ei un trup de fata, pe care in trecere l-am calificat ca foarte foarte frumos, moarta, deasupra lor.
Apoi am lipit cu mana mea liste lungi cu morti al caror nume era cunoscut dupa actele gasite la ei... sa le citeasca rudele care ii cautau prin oras, pe la spitale...
Un bun prieten de-al meu a nimerit intre politisti la Romarta Copiilor. A vazut cum langa el un tanar a fost ucis cu o ranga si cum ranjeau bestiile cand omul horcaia dindu-si sufletul... Prietenul meu, care avea plete, le-a zis ceva din inima si nenorocitii l-au batut de l-au stalcit ba, mai mult, l-au dus cu duba intr-o sectie de Militie si acolo l-au tinut cateva zile, in ger, pe pietre, fara paine si apa macar...
Acum prietenul meu e psiholog in Canada, cu nevasta si copiii lui cu tot. Ma intreaba in fiecare an: mai rezisti? El uraste Romania si pe romani. In orice caz, ii detesta cu putere. Eu, mai slab de inger, sunt doar un pic incrancenat, cum din pacate s-a mai vazut pe aici...

Scotland, nu are rost sa fim suparati pe Raoul. El apartine unei lumi care a iesit din haosul cel mai urat al Romaniei... Nu e vina lui, ci, poate, a noastra. Cei care stim multe lucruri si care, din comoditate si lasitate nu le spunem. Si nimic nu facem (nici macar carnetul acela de revolutionar nu l-am cerut... stii de ce? vei rade de smintitul care marturiseste: din lene. Mi-a fost lene sa ma incurc iar in rusionoasa si libidinoasa noastra masina birocratica de batjocorit adevarul si cinstea).
Intre timp noi jucam sah mai departe...
Scriem eseuri mistice pe forum...
Si ne miram ca intre timp apare Raoul sau orice alt tanar, poate chiar copiii nostri, care se uita la noi cand vorbim despre oamenii morti in decembrie ca la niste senili chercheliti.
Este vina noastra. Doar a noastra.
Suntem lasi, caldicei... In orice caz, eu unul asa sunt. Nu stiu cum ma rabda Bunul Dumnezeu...

Da Ioane,poate,ca de obicei,ai dreptate.Insa doare foarte tare si stii de ce,pentru ca nu poti uita acele clipe.Cum ne rabda Dumnezeu?Nu stiu,poate ar trebui sa-L intrebam mai des.Era un cantec atunci parca..,,Doamne, vino Doamne, să vezi ce a mai rămas din oameni…"Totul se va uita,nimanui nu-i va mai pasa.Victime si calai,toti vor fi invaluiti in uitare.Am ajuns sa cred ca numai Dumnezeu cu Judecata Lui va mai face dreptate.Unii se vor aseza la masa,impreuna,fericiti in aceste clipe.Altii,si acum,dupa atatia ani,vor privi in gol la un loc de la masa ce va ramine mereu liber.

Tot timpul imi spun ca a meritat,ca nu au fost ucisi degeaba.Fiecare zi,fiecare clipa,ma contrazice si totusi,undeva in mine,sper ca,undeva peste ani,cineva sa isi aduca aminte de ei,fara sa priveasca in urma cu manie,nu sa-i laude,desi ar merita,ci macar sa zica ,,Dumnezeu sa-i odihneasca-n pace".Il inteleg pe cel din Canada,eu m-am luptat multi ani cu acel sentiment groaznic,de furie,durere,tristete,dezamagire.Imi trece doar cand imi aduc aminte de niste clipe,si simt ca nu as avea dreptul sa simt asta cand altii au cazut strigand ,,Libertate!"de Craciun,atunci cand,iti mai aduci aminte cum se spunea ,,si-au luat portia de libertate".

Asta mi-as dori sa inteleaga cei mai tineri,ca multi dintre cei care au murit atunci sperau sa fie o lume mai buna,au si murit pentru asta,poate mintiti,poate inselati,poate niste visatori.Dar au platit cu viata pentru acel cuvant.Cum spunea Mantuitorul ,,Nu este dragoste mai mare decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai".

Nu mai trageti iar in ei oameni buni.S-a tras deja,nu pot sa moara de doua ori,ce ne-am dori asta in lasitatea noastra,doar noi putem sa ne ucidem incetul cu incetul,fara sa ardem niciodata,ca sa parafrazez ce spunea Ioan.

Uneori, cand ma plimb cu fiul meu pe strada, mai uit de mine si, furat de ganduri, trec pe langa Biserica si nu imi fac semnul Crucii. Si sesizez, dupa cativa pasi, ca Tudor al meu nu mai e langa mine. Si tresar... El e la cativa metri in spate. Isi da jos caciula/fesul/sapca de pe cap si isi face semnul Crucii cu fata spre Biserica si face o plecaciune adanca. Indiferent cine trece pe langa el pe strada.
Atunci, in acele clipe cand vad un copil de 5 ani exersind libertatea, in timp ce eu sarmanul haladuiesc haihui, atunci stiu, imi e limpede: ei nu au murit degeaba.

Raoul, daca vei avea copii si le va fi frica sa mearga la Biserica ori sa spuna ce vor despre om si Dumnezeu asa cum spunem noi aici pe forum si oriunde... sa nu te miri, Raoul. Atunci sa te bucuri: vei fi castigat.
Sa nu fie! Doamne, sa nu mai fie in vecii vecilor!

[AlinB]

Fara suparare, e un caz tipic in care toata lumea are dreptate desi aparent se bat cap in cap, fiecare priveste o alta latura a realitatii si in acelasi timp o ignora pe alta..

O latura ar fi aceea ca au fost oameni care au crezut intr-o schimbare pozitiva si chiar si-au riscat viata pentru asta.
Faptul ca s-a dovedit mai tarziu ca ceea ce au crezut a fost o naivitatea iar schimbarea nu a fost nici pe de parte buna, nu cred ca face curajul si daruirea lor mai putin de admirat.

O alta latura este ca multi dintre ei au murit fara sa stie macar de ce si pentru ce, ma refer in special la ce idin armata, dusi la ordine pentru a fi ucisi si cu moartea lor masina de propaganda sa mearga mai departe si sa- si atinga scopul.

Concred ce am castigat? Mr. Scott vorbeste de libertate, ei bine este vorba de o libertate aparenta, gratiile custii s-au mai departat putin, au devenit mai transparente, dar sunt acolo.

In ceea ce priveste restul..nici nu cred ca are sens sa mai vorbim.

Ioan, prietenul tau care spune ca uraste Romania, nu, nu este un erou. Poate a fost, putea sa fie, dar a cazut incercand sa fie unul.
Desi nu stiu ce forme concrete are ura lui, oricum buna nu poate fi.

Si ca sa fim realisti, cred ca toti care au avut o alegere vizavi de ce au facut atunci, daca ar fi stiut ce va urma, ar fi stat acasa.

În prealabil postat de AlinB

Fara suparare, e un caz tipic in care toata lumea are dreptate desi aparent se bat cap in cap, fiecare priveste o alta latura a realitatii si in acelasi timp o ignora pe alta..

O latura ar fi aceea ca au fost oameni care au crezut intr-o schimbare pozitiva si chiar si-au riscat viata pentru asta.
Faptul ca s-a dovedit mai tarziu ca ceea ce au crezut a fost o naivitatea iar schimbarea nu a fost nici pe de parte buna, nu cred ca face curajul si daruirea lor mai putin de admirat.

O alta latura este ca multi dintre ei au murit fara sa stie macar de ce si pentru ce, ma refer in special la ce idin armata, dusi la ordine pentru a fi ucisi si cu moartea lor masina de propaganda sa mearga mai departe si sa- si atinga scopul.

Concred ce am castigat? Mr. Scott vorbeste de libertate, ei bine este vorba de o libertate aparenta, gratiile custii s-au mai departat putin, au devenit mai transparente, dar sunt acolo.

In ceea ce priveste restul..nici nu cred ca are sens sa mai vorbim.

Ioan, prietenul tau care spune ca uraste Romania, nu, nu este un erou. Poate a fost, putea sa fie, dar a cazut incercand sa fie unul.
Desi nu stiu ce forme concrete are ura lui, oricum buna nu poate fi.

Si ca sa fim realisti, cred ca toti care au avut o alegere vizavi de ce au facut atunci, daca ar fi stiut ce va urma, ar fi stat acasa.

Alin, ai spus lucruri cu bun simt si cu logica, apreciez asta, e ok.
Totusi, cand ai trait acele experiente, dinlauntru, cand ai stat la masa cu moartea, cand ai dormit abia a cincea zi (cazul meu, altii au rezistat mai mult, stiu de pilda un chirurg care a operat cvasipermanent o saptamana intreaga pe impuscatii care soseau pe banda rulanta), cand ai participat dupa puteri la o lume noua care mijea sub ochii tai... atunci devii, poate, un pic subiectiv ca mine. Sau ca Scotland.

Cat despre ultima ta afirmatie... Daca am sti dinainte ce ar urma... oare ce am mai face? Cum am trai? Este, omeneste, posibil? oare putem sa prevedem si sa controlam totul? Unde mai e farmecul vietii, aroma riscului, pariul cu bucuriile si necazul, aventura uneori uluitoare a existentei? De unde ar mai tasni surpriza? De unde bucuria?...
Unii oameni au crezut. Asta a fost suficient ca sa treaca la fapte. Cinste lor!
Stupizi sau nu, eu cred ca Domnul le-a iubit inimile inocente si curajoase si ii tine in Pacea Lui.
Cat despre mine, mai prudentul, him... "Cine tine la sufletul lui..."

Craciun fericit, tie si tuturor celor dragi! Domnul sa va daruiasca pace, bucurie, dragoste! AMIN+

[Raoul]

În prealabil postat de ioan cezar

ei nu au murit degeaba.

Concret: pentru ce au murit? Libertatea nu-mi tine de foame! Nici nu-mi ofera acoperis deasupra capului! Deci vreau un motiv mai intemeiat,ceva care sa simt.

Sunt perfect deacord ca au fost si oameni (tineri sau nu) care au crezut intr-un ideal,in ceva mai bun,intr-o adevarata libertate si democratie! Au tot respectul meu si isi merita cu adevarat statutul de martiri,eroi,adevarati luptatori etc.! Dar aceia au fost putini!

În prealabil postat de ioan cezar

Raoul, daca vei avea copii si le va fi frica sa mearga la Biserica ori sa spuna ce vor despre om si Dumnezeu asa cum spunem noi aici pe forum si oriunde... sa nu te miri, Raoul. Atunci sa te bucuri: vei fi castigat.

Mda,gandesti ca cei din '89,esti mai mult amagit si inselat. Stai,mai bucura-te cat mai poti,ca incativa ani or sa ne bage cipuri sub piele! O sa-ti iasa libertatea pe ochi,si tie si celor mici! Mai ales lor!

În prealabil postat de AlinB

O latura ar fi aceea ca au fost oameni care au crezut intr-o schimbare pozitiva si chiar si-au riscat viata pentru asta.

Da,am spus mai sus! Tot respectul pentru ei,la modul cel mai serios!

În prealabil postat de AlinB

O alta latura este ca multi dintre ei au murit fara sa stie macar de ce si pentru ce

Si asta e adevarat! Majoritatea au fost prostiti,manipulati,i se promitea marea cu sarea etc. Au fost starniti de cei infiltrati din occident,sub chipul "nevinovat" al unor bieti turisti (peste 30.000 in cateva zile ). Da-mi voie sa ma indoiesc ca initiativa celor "dornici" de libertate a pornit din sufletele lor!

În prealabil postat de AlinB

Concret ce am castigat?

Asta ma intreb si eu. Inca astept sa mi se raspunda... Dar CONCRET!

În prealabil postat de AlinB

Si ca sa fim realisti, cred ca toti care au avut o alegere vizavi de ce au facut atunci, daca ar fi stiut ce va urma, ar fi stat acasa.

Pai sa stii ca mai bine stateau acasa! Dar haide sa nu fim atat de pesimisti. Bun,e ok ca au iesit,ca au incercat ceva etc. Deja il dadusera jos pe Ceausescu,au scapat tara de sub asa zisa teroare etc. Cand au vazut apoi ca tara este vanduta si a puterea este preluata de Iliescu,un criminal,excroc si tradator de neam si tara,de ce nu s-a mai zis nimic?? Eu personal tind sa cred ca "eroii revolutiei" vroiau doar sa scape de Ceausesc,un ideal imbecil pot spune! Mai departe... nu a interesat pe nimeni!

Aaaaa... ba da,au fost cativa,si majoritatea tot tineri: cei care au iesit in strada in 13-15 iunie 1990! Aia cu adevarat eroi!!! Si ei sunt cei care au fost UITATI COMPLET! De asta nu stiti,nu? Rusine,mai ales pentru cei care sustineti sus si tare ca-i iubiti pe eroi!

În prealabil postat de Scotland The Brave

Asta mi-as dori sa inteleaga cei mai tineri,ca multi dintre cei care au murit atunci sperau sa fie o lume mai buna,au si murit pentru asta,poate mintiti,poate inselati,poate niste visatori.Dar au platit cu viata pentru acel cuvant.

Aici ai dreptate,si sunt si eu deacord cu tine! Dar aceia au fost putini,mult prea putini,restul a fost norodul,prostimea,efectul de turma,care strigau "ole,ole,ceausescu nu mai e",iar acum 60% din ei l-ar vota iar! Cata ipocrizie! E exact pe dos de cum a fost cu Hristos: prima oara il numeau rege,i se aduceau crengi de finic,si peste doar cateva zile,ACEIASI oameni strigau: "sa moara,sa moara". Astia suntem,oamenii nu s-au schimbat deloc de acum 2000 de ani! Ma bucr ca esti constient de faptul ca au ost mintiti si inselati! Impotriva acelor manipulanti nu a strigat si nu striga NIMENI!

În prealabil postat de ioanna

Asta retin si eu de la revolutie, copil fiind, sunetul acela ingrozitor al tuturor sirenelor pornite simultan, alarma de razboi care a zguduit tot Clujul.

Pentru tine era ingrozitor,insa pentru jidani,masoni etc. era o bucurie imensa! I-au prostit pe cativa sa iasa si sa se sacrifice,ca apoi ei sa puna mana pe tara noastra! Si voi mai ii si ridicati in slavi,cu democratia lor cu tot!

[laurastifter]

În prealabil postat de Raoul

Concret: pentru ce au murit? Libertatea nu-mi tine de foame! Nici nu-mi ofera acoperis deasupra capului! Deci vreau un motiv mai intemeiat,ceva care sa simt.

Sunt perfect deacord ca au fost si oameni (tineri sau nu) care au crezut intr-un ideal,in ceva mai bun,intr-o adevarata libertate si democratie! Au tot respectul meu si isi merita cu adevarat statutul de martiri,eroi,adevarati luptatori etc.! Dar aceia au fost putini!


Mda,gandesti ca cei din '89,esti mai mult amagit si inselat. Stai,mai bucura-te cat mai poti,ca incativa ani or sa ne bage cipuri sub piele! O sa-ti iasa libertatea pe ochi,si tie si celor mici! Mai ales lor!


Da,am spus mai sus! Tot respectul pentru ei,la modul cel mai serios!


Si asta e adevarat! Majoritatea au fost prostiti,manipulati,i se promitea marea cu sarea etc. Au fost starniti de cei infiltrati din occident,sub chipul "nevinovat" al unor bieti turisti (peste 30.000 in cateva zile ). Da-mi voie sa ma indoiesc ca initiativa celor "dornici" de libertate a pornit din sufletele lor!


Asta ma intreb si eu. Inca astept sa mi se raspunda... Dar CONCRET!


Pai sa stii ca mai bine stateau acasa! Dar haide sa nu fim atat de pesimisti. Bun,e ok ca au iesit,ca au incercat ceva etc. Deja il dadusera jos pe Ceausescu,au scapat tara de sub asa zisa teroare etc. Cand au vazut apoi ca tara este vanduta si a puterea este preluata de Iliescu,un criminal,excroc si tradator de neam si tara,de ce nu s-a mai zis nimic?? Eu personal tind sa cred ca "eroii revolutiei" vroiau doar sa scape de Ceausesc,un ideal imbecil pot spune! Mai departe... nu a interesat pe nimeni!

Aaaaa... ba da,au fost cativa,si majoritatea tot tineri: cei care au iesit in strada in 13-15 iunie 1990! Aia cu adevarat eroi!!! Si ei sunt cei care au fost UITATI COMPLET! De asta nu stiti,nu? Rusine,mai ales pentru cei care sustineti sus si tare ca-i iubiti pe eroi!



Aici ai dreptate,si sunt si eu deacord cu tine! Dar aceia au fost putini,mult prea putini,restul a fost norodul,prostimea,efectul de turma,care strigau "ole,ole,ceausescu nu mai e",iar acum 60% din ei l-ar vota iar! Cata ipocrizie! E exact pe dos de cum a fost cu Hristos: prima oara il numeau rege,i se aduceau crengi de finic,si peste doar cateva zile,ACEIASI oameni strigau: "sa moara,sa moara". Astia suntem,oamenii nu s-au schimbat deloc de acum 2000 de ani! Ma bucr ca esti constient de faptul ca au ost mintiti si inselati! Impotriva acelor manipulanti nu a strigat si nu striga NIMENI!



Pentru tine era ingrozitor,insa pentru jidani,masoni etc. era o bucurie imensa! I-au prostit pe cativa sa iasa si sa se sacrifice,ca apoi ei sa puna mana pe tara noastra! Si voi mai ii si ridicati in slavi,cu democratia lor cu tot!

Raoul, ştii de ce ai putut scrie tu acest mesaj pe forum?
Datorită sacrificiului acelor eroi.
Ştii de ce ai tu dreptul să-ţi mărturiseşti liber credinţa?
Datorită aceloraşi tineri de vârsta noastră, care au murit strigând "libertate", "Dumnezeu există", "Hristos a înviat" etc.
Ştii de ce nu ţi s-a cerut niciodată să apostaziezi declarându-te ateu în timpul şcolii şi la facultate? Ştii din ce motiv nu înveţi acum "ateism ştiinţific" (parcă aşa se numea materia respectivă, din câte ştiu) şi nu ai fost obligat să spui că "religia este opiumul popoarelor"?
Datorită aceloraşi eroi ai poporului şi Bisericii noastre.
Poate că aceste cuvinte ale mele nu îţi par convingătoare, pentru că sunt din aceeaşi generaţie cu tine şi, evident, m-am născut după revoluţie. Atunci, îţi sugerez să citeşti câteva cărţi despre suferinţele mărturisitorilor lui Hristos din închisorile comuniste... în special despre cei din temniţa infernală de la Piteşti... ca să înţelegi ce a însemnat acel regim totalitar pentru Biserica lui Hristos.
Da, libertatea politică nu-mi ţine de cald (deşi este discutabilă şi această idee), dar libertatea religioasă îmi este mai scumpă decât viaţa!
Tinerii morţi ca eroi în 1989 au redat Bisericii, prin jertfa lor, ceea ce împăratul Constantin a oferit creştinismului prin Edictul de la Milan.
Tinerii din 1989 s-au revoltat şi au luat atitudine (aşa cum de mult timp ar fi trebuit să se întâmple) împotriva crimelor odioase din închisorile comuniste, împotriva torturilor la care au fost supuşi părintele Stăniloae, părintele Galeriu, IPS Bartolomeu Anania, părintele Steinhardt, Prof. Teodor M. Popescu şi mulţi alţi profesori universitari teologi şi intelectuali români în general.
Tu ştii de ce a fost luat bunicul meu la Securitate? Doar pentru că a afirmat, într-o discuţie purtată la cârciuma satului, că, într-un eventual război dintre URSS şi SUA, victoria ar fi de partea americanilor.
Acesta a fost comunismul.
Dacă nu vei înţelege importanţa libertăţii nici după ce vei citi "Jurnalul fericirii", "Fenomenul Piteşti" şi multe alte scrieri pe această temă, atunci îţi sugerez să discuţi cu deţinuţi politici în viaţă (nu-i greu să-i găseşti, dacă vrei îţi şi fac rost de un număr de telefon al unuia dintre ei) şi-i întrebi ce "crime" au săvârşit, de ce au fost supuşi unui regim de exterminare şi ce părere au despre importanţa libertăţii.

Dragă frate întru Domnul, nădăjduiesc din tot sufletul că aceste puţine gânduri nu te-au întristat... De fapt, am vrut să te întristez puţin, căci "cine nu ştie trecutul este condamnat să-l repete".
A, mai am o sugestie pentru tine: dacă ai timp şi posibilităţi, să faci o scurtă excursie până în Maramureş şi, între alte obiective turistice, să vizitezi închisoarea de la Sighet.
Dacă după toate acestea, vei persista în opinia ta... înseamnă că ai dreptate... dar mai întâi este necesar să ştii exact ce a însemnat persecuţia comuniştilor împotriva lui Hristos, a credincioşilor Săi.
Tu ştii că la Piteşti, studenţii credincioşi (aşa, ca tine şi ca mine) erau "reeducaţi" în spiritul ateismului, fiind obligaţi să se tortureze unii pe alţii, să renege credinţa... Nu mai continui, fiindcă am exagerat cu aceste descrieri în ziua consacrată bucuriei Naşterii Domnului. Dar ne putem bucura de această sărbătoare, avem voie să spunem că azi e Crăciunul, doar pentru că, atunci când noi încă nu existam, nişte tineri nebuni pentru Hristos, au murit ca martiri pe străzile marilor oraşe din România.

Să ai un Crăciun binecuvântat, Raul! Şi iartă-mă dacă ţi-am tulburat starea sufletească în această sfântă zi.

Hristos în mijlocul nostru!

În prealabil postat de Raoul

Libertatea nu-mi tine de foame! Nici nu-mi ofera acoperis deasupra capului! Deci vreau un motiv mai intemeiat, ceva care sa simt.

Ar fi multe de spus pe fraza asta... Domnul Dragomir scria azi pe un topic, facindu-si aparent mustrare publica (desi pantalonii atent croiti se poate sa nu ni se potriveasca ca urmare a postului, nu doar a imbuibarii), expresia teribila "toate ale porcului". Subliniind victoria trupului in fata duhului.
Si simt ispita de a dezvolta o paleta larga de aprecieri, explicatii si, pe ici pe colo cateva lovituri scurte. Dar n-o voi face. Iritarea produsa de modul cum dezvolti ideile imi aminteste ca rebelul e doar un copil speriat care si-a confectionat, neavind altceva la indemana, un scut de hartie crezind ca se apara... Ori s-a ascuns pur si simplu punind mana la ochi... Copil, de!
Asa ca aleg sa iti fac o propunere, incerc un fel de targ. Desi banuiesc (si chiar as pune pariu) ca nu vei face nici macar o clipa ce iti propun, totusi indraznesc sa te rog: gaseste cateva minute de liniste, singur cu tine si uita-te in aceste cuvinte ale tale CA INTR-O OGLINDA. Tine pentru tine ceea ce vezi. Apoi sa faci cum te-o lumina constiinta ta si Bunul Dumnezeu.


Am spus "uita-te" ca indemn spre a privi, desigur, precum si ca invitatie la uitare... de sine, de deprinderile obisnuite de a te percepe... Incearca o clipa, asa de dragul experimentului, o perspectiva diferita. Altfel. Mai putin batatorita.
Uite, iti daruiesc ca sprijin un poem, scris de Ioan Suciu, un tanar din Sibiu care a murit la 20 ani pe cand imi faceam eu armata acolo:

"Uita-te
o clipa...
Rasare
Soarele!..."

Poate poemul acesta ne va ajuta sa intelegem mai bine de ce, cand Dumnezeu statea in fata ochilor lor si vorbea in auzul lor, oamenii nu il vedeau decat pe "fiul teslarului" si nu aveau "urechi sa auda".
Nu prea uitau ei de ale lor, nu-i asa? Legea trupului batea in ei legea duhului, de acord? Vedeau doar un posibil eliberator care sa le aduca dezlegare de saracie si prigoana, nu-i asa? Un imparat evreu peste evrei. pentru o viata mai linistita, mai indestulata, cu afaceri prospere, cu copii si neveste etc. Trup si iarasi trup. Doar trup. Eventual in timpul liber, printre ragaituri si altealea, mai ziceau si-o rugaciune, mai citeau din Torra, mai jertfeau un berbecut etc.
Si, precum spui, acesti oameni care nu uitau de ei nici o clipa, dupa rastignirea Domnului faceau exact cum ai zis: se deziceau de El.
Pai ... nici o surpriza! Cum altfel?
Ca ei, intelegem acum, nu L-au cunoscut nici inainte nici dupa Jertfa. Niciodata. Nu s-au dezis, pentru ca nu aveau de Cine. Intrucat nu Il cunoscusera niciodata. Nu si-au luat ragazul de a deschide ochii si altfel decat pentru a vedea ceea ce erau obisnuiti sa vada, in impietrirea de mii de ori repetata a habitudinilor lor.
Dar altii L-au cunoscut. Si inainte si dupa si mereu...

Cei care au cunoscut candva Dragostea, fie si in copilarie, isi vor aduce aminte de Ea intr-o zi, la timpul potrivit.