Papalitatea

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

Daca, dupa parerea dumnevoastra, Papa poate schimba adevarurile de credinta, inseamna, cu tot respectul, ca nu stiti despre ce vorbiti. Eu am banuit de mult ca nu stiti ce inseamna primatul papal, acum vad ca mi-o confirmati cu brio.

Asadar, ca intotdeauna cand v-ati contrazis cu mine, v-ati inselat. Si desi de fiecare data gresiti nu eu sunt cel care sare la atac, ci dvs., uitand ca si datile trecute s-a intamplat acelasi lucru.
Papa nu are nicio opreliste, poate declara orice ex cathedra. Cum scrie si invatatura de pe newadvent papa nu este constrans de nimeni. Catolicii spun insa ca papa nu poate gresi din cauza ghidarii de catre Sfantul Duh.
Chiar si pe newadent sunt descrise cazurile a trei papi care au gresit, dar li se gasesc niste scuze.
In catehismul tradus de dl. Mihnea Dragomir scrie:


" Pentru a vorbi ex cathedra sau în mod infailibil, trei condiţii sunt necesare:

1. Papa trebuie să vorbească în calitate de cap al întregii Biserici şi nu ca persoană privată; în anumită formă şi folosind anumite cuvinte prin care noi ştim că vorbeşte ex cathedra.
2. Ceea ce spune trebuie să fie considerat valabil pentru toţi credincioşii şi nu doar pentru o persoană sau alta, pentru o ţară sau alta.
3. Trebuie să vorbească în materie de credinţă sau de morală. Aceasta înseamnă că, atunci când Sfântul Părinte spune tuturor credincioşilor că trebuie să creadă un anumit lucru ca parte a credinţei lor, trebuie să îl creadă. Sau, când spune că anumite fapte sunt păcate, acelea trebuie evitate. El nu ar putea face vreo greşeală în asemenea cazuri. El nu ar putea spune că Domnul nostru ne învaţă cutare ori cutare lucru, ori să facem asta şi asta, dacă Domnul nostru nu a învăţat astfel, fiindcă El a promis să fie cu Biserica Sa în toate timpurile şi a promis că îi va trimite Spiritul Sfânt, care o va învăţa tot adevărul şi va sălăşui în ea pentru totdeauna. "

Asadar acestea sut singurele conditii. In rest poate schimba sau introduce orice noua dogma. Iar ortodocsii spun ca a schimbat multe.
DE aici si pornise discutia pe acest topic, ceea ce afirma un sfant si doctor al BC, asta inainte de adoptarea infailibilitatii, la inceputul secolului XVII: Cardinalul Bellarmine: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.
Citatul l-am gasit aici, e un fost monah catolic ce povesteste converitrea la ortodoxie: http://www.familiaortodoxa.ro/2010/0...l-nazianzului/
Ca sa nu ne mai contrazicem degeaba intrebati si preoti sau credinciosi catolici despre acest subiect. Si in general despre toate subiectele, pentru ca jumatate din discutiile cu dvs. sunt doar din cauza faptului ca dvs. nu ati inteles ceva si va contraziceti.

[Erethorn]

În prealabil postat de catalin2

Asadar, ca intotdeauna cand v-ati contrazis cu mine, v-ati inselat. Si desi de fiecare data gresiti nu eu sunt cel care sare la atac, ci dvs., uitand ca si datile trecute s-a intamplat acelasi lucru.
Papa nu are nicio opreliste, poate declara orice ex cathedra. Cum scrie si invatatura de pe newadvent papa nu este constrans de nimeni. Catolicii spun insa ca papa nu poate gresi din cauza ghidarii de catre Sfantul Duh.
Chiar si pe newadent sunt descrise cazurile a trei papi care au gresit, dar li se gasesc niste scuze.
In catehismul tradus de dl. Mihnea Dragomir scrie:


" Pentru a vorbi ex cathedra sau în mod infailibil, trei condiţii sunt necesare:

1. Papa trebuie să vorbească în calitate de cap al întregii Biserici şi nu ca persoană privată; în anumită formă şi folosind anumite cuvinte prin care noi ştim că vorbeşte ex cathedra.
2. Ceea ce spune trebuie să fie considerat valabil pentru toţi credincioşii şi nu doar pentru o persoană sau alta, pentru o ţară sau alta.
3. Trebuie să vorbească în materie de credinţă sau de morală. Aceasta înseamnă că, atunci când Sfântul Părinte spune tuturor credincioşilor că trebuie să creadă un anumit lucru ca parte a credinţei lor, trebuie să îl creadă. Sau, când spune că anumite fapte sunt păcate, acelea trebuie evitate. El nu ar putea face vreo greşeală în asemenea cazuri. El nu ar putea spune că Domnul nostru ne învaţă cutare ori cutare lucru, ori să facem asta şi asta, dacă Domnul nostru nu a învăţat astfel, fiindcă El a promis să fie cu Biserica Sa în toate timpurile şi a promis că îi va trimite Spiritul Sfânt, care o va învăţa tot adevărul şi va sălăşui în ea pentru totdeauna. "

Asadar acestea sut singurele conditii. In rest poate schimba sau introduce orice noua dogma. Iar ortodocsii spun ca a schimbat multe.
DE aici si pornise discutia pe acest topic, ceea ce afirma un sfant si doctor al BC, asta inainte de adoptarea infailibilitatii, la inceputul secolului XVII: Cardinalul Bellarmine: „Dacă Papa într-o bună zi impune păcatul şi interzice virtutea, Biserica este datoare să creadă că păcatul este bun, iar virtutea este rea şi vătămătoare”.
Citatul l-am gasit aici, e un fost monah catolic ce povesteste converitrea la ortodoxie: http://www.familiaortodoxa.ro/2010/0...l-nazianzului/
Ca sa nu ne mai contrazicem degeaba intrebati si preoti sau credinciosi catolici despre acest subiect. Si in general despre toate subiectele, pentru ca jumatate din discutiile cu dvs. sunt doar din cauza faptului ca dvs. nu ati inteles ceva si va contraziceti.

Din nou dovediti ca nu intelegeti nimic din Biserica Catolica, primatul papal si infailibilitatea papala mai putin decat orice altceva.

Ati facut o mare ciorba argumentativa, amestecand chestiuni care nu au legatura intre ele, si totul intr-o incercare de a dovedi ca marele neadevar pe care il sustineti ar putea fi adevarat.

Sa revenim si sa aratam unde este neadevarul (ca sa nu folosesc alte cuvinte):

Neadevarul este ca Papa ar putea sa modifice dogmele.

In realitate, dogmele Bisericii fac parte din Adevarul revelat al lui Dumnezeu, si ca atare nu pot fi modificate de nimeni si nimic.

Dumneavoastra sustineti ca Papa poate sa modifice dogmele, deoarece poate sa declare orice ex-cathedra. Ceea ce este fals si este doar dovada unei proaste intelegeri a harismei prin care urmasul lui Petru isi indeplineste functia incredintata de Mantuitor in cadrul Bisericii.

Infailibilitatea papala nu inseamna ca Papa poate sa declare orice. Infailibilitatea papala inseamna ca Papa nu poate sa declare orice.

Josef Ratzinger, in calitate de episcop, de cardinal, de om, poate sa declare orice, inclusiv ca nu exista Dumnezeu (teoretic), deoarece are liber arbitru.

Papa Benedict XVI, exprimandu-se ex-cathedra, nu poate sa declare ca nu exista Dumnezeu. Nu-l lasa Duhul Sfant, sau, mai bine zis, Duhul Sfant il ajuta sa declare doar adevarul.


Celebra sintagma a cardinalului Belarmine, pe care o aduceti ca argument, n-are nici in clin nici in maneca cu infailibilitatea papala, ci doar cu ascultarea.

Suntem datori ascultare Bisericii, prin ierarhii ei randuiti de Cristos. Papa nu poate transforma virtutea in pacat, dar este pacat sa nu asculti de ierarhul tau, pentru ca "Cine de voi asculta de Mine asculta".

In final, va provoc sa numiti o singura dogma pe care a schimbat-o Papa, in 2000 de ani de existenta a Bisericii Catolice.

[catalin2]

În prealabil postat de Erethorn

Din nou dovediti ca nu intelegeti nimic din Biserica Catolica, primatul papal si infailibilitatea papala mai putin decat orice altceva.

Ati facut o mare ciorba argumentativa, amestecand chestiuni care nu au legatura intre ele, si totul intr-o incercare de a dovedi ca marele neadevar pe care il sustineti ar putea fi adevarat.

Sa revenim si sa aratam unde este neadevarul (ca sa nu folosesc alte cuvinte):

Neadevarul este ca Papa ar putea sa modifice dogmele.

In realitate, dogmele Bisericii fac parte din Adevarul revelat al lui Dumnezeu, si ca atare nu pot fi modificate de nimeni si nimic.

Dumneavoastra sustineti ca Papa poate sa modifice dogmele, deoarece poate sa declare orice ex-cathedra. Ceea ce este fals si este doar dovada unei proaste intelegeri a harismei prin care urmasul lui Petru isi indeplineste functia incredintata de Mantuitor in cadrul Bisericii.

Infailibilitatea papala nu inseamna ca Papa poate sa declare orice. Infailibilitatea papala inseamna ca Papa nu poate sa declare orice.

Josef Ratzinger, in calitate de episcop, de cardinal, de om, poate sa declare orice, inclusiv ca nu exista Dumnezeu (teoretic), deoarece are liber arbitru.

Papa Benedict XVI, exprimandu-se ex-cathedra, nu poate sa declare ca nu exista Dumnezeu. Nu-l lasa Duhul Sfant, sau, mai bine zis, Duhul Sfant il ajuta sa declare doar adevarul.


Celebra sintagma a cardinalului Belarmine, pe care o aduceti ca argument, n-are nici in clin nici in maneca cu infailibilitatea papala, ci doar cu ascultarea.

Suntem datori ascultare Bisericii, prin ierarhii ei randuiti de Cristos. Papa nu poate transforma virtutea in pacat, dar este pacat sa nu asculti de ierarhul tau, pentru ca "Cine de voi asculta de Mine asculta".

In final, va provoc sa numiti o singura dogma pe care a schimbat-o Papa, in 2000 de ani de existenta a Bisericii Catolice.

Ca si in alte dati eu v-am dat citate inclusiv catolice, iar dvs. imi dati o interpretare proprie din ce stiti dvs. Mai mult, se pare ca nu ati inteles nici macar ce am scris, spunand chiar eu ceea ce cred catolicii, ca papa nu greseste pentru ca e ghidat de Duhul Sfant. Apoi dvs. imi spuneti ca eu n-as fi inteles nimic, pentru ca pentru catolici Duhul Sfant il ghideaza pe papa. Pai nu asta am spus si eu? Dvs. intelegeti ce cititi?
Nici nu ma mai gandesc ca poate dvs. sunteti revoltat ca ortodocsii nu cred ca papa este ghidat de Duhul Sfant, considerand aceasta un adevar universal. Fara logica, bineinteles, pentru ca ortodocsii tocmai asta contesta, aratand ca papa si BC a gresit de multe ori, a schimbat invatatura deci nu a fost ghidat de Duhul Sfant. Dar probabil in conceptia dvs. credeti ca si ortodocsii spun ca papa e ghidat de Duhul Sfant si nu poate gresi.
Asadar, din punct de vedere catolic (pentru ca numai din acest punct de vedere putem vorbi, e evident ce cred ortodocsii), avem un clasic argument circular. Am vrut sa-l evidentiez si data trecuta, dar n-am mai apucat. Asadar papa nu poate gresi pentru ca e ghidat de Duhul Sfant. Iar ca e ghidat de Duhul Sfant o stim din dogma infailibilitatii. Dogma infailibilitatii afirma ca papa e ghidat de Duhul Sfant si nu poate gresi.
Din punct de vedere ortodox papa a gresit de multe ori introducand erezii in BC, asadar papa poate spune orice, poate afirma orice credinta gresita. Nu numai ca nu e ghidat de Duhul Sfant, dar in BC nu exista har lucrator, e o ierarhie omeneasca. Speram doar ca din cauza infailibilitatii papa sa greseasca si, de data asta condus pentru prima data dupa 1054 de Duhul Sfant, sa lepede invataturile gresite si sa aduca BC in ortodoxie.
Imi mai spuneti si sa numesc o dogma schimbata de papa, ca si cum nu ati cunoaste ce spun ortodocsii si ceea ce am discutat de cand sunteti pe forum. Probabil doriti inceperea unei alte discutii fara rost si logica, doar din ceea ce ati inteles dvs.

Acestea fiind spuse o sa incerc sa evit mesajele dvs., pare ca doriti doar un spirit de cearta si controversa fara rost. Nu numai ca intelegeti mai putin unele aspecte teologice (neavand, cum e firesc pentru fiecare, destule cunostinte acumulate), dar nici macar in intelegerea normala a mesajelor si subiectelor nu pare ca vreti sa depuneti vreun efort. Asa ca mai toate discutiile se prelungesc cu discutii fara rost si logica, dvs. insistand chiar daca e evident ca nu aveti dreptate.
Pe langa asta atacati cu cuvinte mai dure pe oricine spune ceva despre BC, uitand ca acesta e un forum ortodox. Nemaipunand la socoteala ca adevarul e in ortodoxie si deci luptati impotriva adevarului folosind neadevaruri.
Eu nu il inteleg in privinta asta pe admin, alti ortodocsi au fost sanctionati pentru lucruri mai marunte in opinia mea, dvs. ar trebui sa fiti temperat din cand in cand (sunt impotriva banarii, cum am mai mentionat si in cazul altor useri).

[ALEXANDRU ANASTASIU]

O listă cu ereziile introduse de Papi de când s-au rupt de Sfânta Biserică a lui Hristos se află în cartea minunată scrisă de un fost abate papist, francez, profesor de istorie bisericească, cercetător al Istoriei Bisericii chiar în documentele originale ale Vaticanului. Acesta după ce a ajuns la documentele originale ale papismului s-a îngrozit de înşelarea sub care este ţinută o întreagă masă de oameni ce-şi zic romano-catolici dar sunt de fapt doar păcăliţi şi a scris două cărţi edificatoare:


http://www.scribd.com/doc/3992410/Pa...ea-schismatica

http://www.scribd.com/doc/20633476/Papalitatea-eretica

Decât îndelungi discuţii sterile cu cei ce fac propaganda fide papistă pe forum ortodox, uitând că prozelitismul este interzis prin lege, ca să ne convingă că "papa nu-i atât de negru (ba e chiar alb... la haine) hai să ne unim cu el" mai de folos este să le citim şi ne vom lămuri că încă mai înainte de a se rupe de Sfânta Biserică, datorită mândriei, au avut simptome de cădere şi tentative de schisme.
Şi dacă aceasta ne arată documentele papale, ce vom găsi în cele Ortodoxe, ţinute departe de fabricatorii de falsuri ai inchiziţiei, despre papism?

Vă recomand şi succesiunea de documente istorice despre fanatismul papal de pe postările de aici

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

2.PAPADOI
Preluăm cele spuse de Dostoievski: „papismul este mult mai dăunător decât ateismul deoarece ateismul spune că nu există Dumnezeu (şi cine e nebun să creadă aceasta) dar papismul prezintă un Hristos mincinos şi pe mulţi îi înșeală”.

Cred că fotografia de mai jos este sugestivă pentru infailibilitatea papală şi de unde îşi ia duhul Benedict:



Mai multe poze sugestive despre ce fel de duhuri insuflă pe papă când grăieşte fie ex-catedra fie personal:

http://toaca.md/?&page=archive&article_id=437



O listă cu ereziile papalităţii din cartea de mai sus:

Ereziile Bisericii Romane–Asupra Constituţiunii Bisericii şi regulã de credinţã
Erezie asupra Treimii
Erezie asupra Întrupãrii
Erezie asupra Rãscumpãrãrii
Erezie asupra Misterelor Botezul
Erezie atingãtoare de viaţa viitoare
Papalitatea sau marea erezie occidentalã

Hristos S-a înălţat!

[Erethorn]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

un fost abate papist, francez, profesor de istorie bisericească, cercetător al Istoriei Bisericii chiar în documentele originale ale Vaticanului. !

Probabil ati fi mai credibil daca nu ati aduce drept argument convertirea si cartile unui eretic jansenist si gallican.

Ca sa inteleaga mai bine co-forumistii despre ce este vorba: este ca si cum un "preot ortodox" de la Noul Ierusalim din Slatioara s-ar converti la catolicism si apoi ar incepe sa scrie carti impotriva Bisericii Ortodoxe Romane. L-ar lua cineva in serios, in afara de cativa talibani catolici ? Evident ca nu. Aceeasi situatie si cu Vladimir Guette.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Erethorn

Noul Ierusalim din Slatioara

În Noul Ierusalim care a venit deja cred "ortodocşii" de la Pucioasa, pe când "ortodocşii" de la Slătioara cred în unicul şi adevăratul Calendar. Fiecare cu "Roma" lui. Sunt schisme diferite. E adevărat că pentru noi nu mai contează chiar aşa de mult, fiind "schisme ale schismei". Doar pentru rigoare şi exactitate am făcut precizarea aceasta.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În Noul Ierusalim care a venit deja cred "ortodocşii" de la Pucioasa, pe când "ortodocşii" de la Slătioara cred în unicul şi adevăratul Calendar. Fiecare cu "Roma" lui. Sunt schisme diferite. E adevărat că pentru noi nu mai contează chiar aşa de mult, fiind "schisme ale schismei". Doar pentru rigoare şi exactitate am făcut precizarea aceasta.

Cred ca important are adevarul, nu faptul ca acela nu mai e catolic. Prezentarea parintelui este neadevarata, unii catolici au aceasta meteahna de a discredita pe cine le arata adevarul (sa ne amintim si de Sf. Fotie, reabilitat apoi de catolici in perioada interbelica).
In prezentarea in limba engleza: http://orthodoxwiki.org/Vladimir_Guett%C3%A9e
putem citi ca nu a fost de acord cu jumatatile de masura, ca jansenismul sau vechii catolici. De aceea a trecut la ortodoxie.
De fapt a fost unul din contestatarii noilor dogme introduse de BC si papa si a fost un critic al ultramontanismului http://en.wikipedia.org/wiki/Ultramontanism
A criticat noile dogme, neprihanita zamislire si infailibilitatea papapla. Dar impotriva infailibilitatii au fost cam toti ierarhii din acesta parte, adica Ungaria, Austria, Transilvania si o parte din Franta ( doar un episcop unit roman a fost pro, din cate am citit).

Citatele date de mine despre Sf. Ioan Gura de Aur au fost selectate de acolo, cel putin prima carte e extraordinar de bine documentata. Cui ii place si adevarul.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de nutucutu

Daca tot mi-ati dat sursa am spus sa o citesc. Iata care este prima propizitie scrisa de autor:
"Nu ne vom ocupa de regalitatea sa. Pentru ce să ne ocupăm de ea? Căci va cădea curând. Ruina sa este hotărâtă de Pronia dumnezeiască."

Scuze, dar omul a spus ca "curind" va cadea aceasta institutie. Au trecut 120 ani de atunci si nu a cazut. Daca prima propozitie scrisa de el e gresita nici nu mai are sens sa citesc restul.

Dacă vă uitaţi oleacă în istorie veţi vedea că Papa purta coroana de împărat al lumii iar acum a renunţat la ea. Chiar dacă o mai doreşte în ascuns, vezi comentariul de mai jos cu "gura păcătosului". O mai avea vreun stătuleţ numit Vatican dar nu mai conduce istoria. Se agită Papalitatea să fie şi ea în rând cu lumea. Ba trece pe la fasciştii antisemiţi, ba e anticomunistă, ba e susţinătoare a evreimii şi a noii ordine mondiale, de... cum bate vântul. Doar politica este defapt dorul papei.
Dar dacă dvs. citiţi doar cărţile cu proorocii şi nu cele de istorie şi de dogme, mă tem ca nu cumva să păţiţi cele scrise în istorie, pe care nu le-aţi băgat în seamă: "cine nu ia aminte la istorie este condamnat să o repete".

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În Noul Ierusalim care a venit deja cred "ortodocşii" de la Pucioasa, pe când "ortodocşii" de la Slătioara cred în unicul şi adevăratul Calendar. Fiecare cu "Roma" lui. Sunt schisme diferite. E adevărat că pentru noi nu mai contează chiar aşa de mult, fiind "schisme ale schismei". Doar pentru rigoare şi exactitate am făcut precizarea aceasta.

Săracii suporteri ai papei, fără să vrea confirmă proverbul românesc: "Gura păcătosului adevăr grăieşte". Nu că ar dori păcătosul să spună adevărul, dar, fără să vrea îşi dă arama pe faţă. Ei înşişi compară Roma, cu vechiul calendar, cu Pucioasa ca fiind idei fixe care îi rup de la Sfânta Biserică Ortodoxă. Care e diferenţa între papişti, puciosişti, stilişti fără numai că sunt diferite romele dar ideea fixă şi dezbinarea de Sfânta Biserică îi arată cu degetul că sunt la fel.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Erethorn

Probabil ati fi mai credibil daca nu ati aduce drept argument convertirea si cartile unui eretic jansenist si gallican.

Ca sa inteleaga mai bine co-forumistii despre ce este vorba: este ca si cum un "preot ortodox" de la Noul Ierusalim din Slatioara s-ar converti la catolicism si apoi ar incepe sa scrie carti impotriva Bisericii Ortodoxe Romane. L-ar lua cineva in serios, in afara de cativa talibani catolici ? Evident ca nu. Aceeasi situatie si cu Vladimir Guette.

Pentru început să vedem cine a fost şi ce valoare minunată are
VLADIMIR GUETTÉE
DOCTOR ÎN TEOLOGIE AL
BISERICII ORTODOXE A RUSIEI


PAPALITATEA SCHISMATICĂ
SAU
ROMA ÎN RAPORTURILE SALE CU
BISERICA RĂSĂRITEANĂ
Traducere de IOSIF GHEORGHIAN
fost Episcop al Dunării de Jos şi Mitropolit Primat
Aparuta cu binecuvantarea P.S. Galaction,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Ediţie digitală
APOLOGETICUM
2005
Vladimir Guittee
2
Papalitatea schismatică
3
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Retipărim acum o lucrare clasică a eruditului teolog francez din secolul XIX,
Arhimandritul Vladimir Guettée, cunoscut mai ales sub numele de Abbé Guettée (René-François Guettée pe numele de mirean).
Fost preot al Bisericii Romano-catolice din Franţa, Abatele Guettée este autorul
Istoriei Bisericii Franţei (9 volume) şi al mai multor lucrări de mare erudiţie sau cu
caracter polemic. Lucrările sale, scrise în spiritul adevărului istoric, cu o probitate
exemplară, au stârnit opoziţia cercurilor ultramontane şi a Papalităţii, fiind puse la
Indexul cărţilor interzise de Biserica Romano-catolică. Intrând în conflict cu Biserica
Catolică, Abatele Guettée devine un opozant deschis al Papalităţii şi treptat se apropie
de Biserica Ortodoxă Rusă de la Paris. Descoperind Ortodoxia ca fiind Biserica
autentică a Apostolilor, a Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi, se va converti la
Ortodoxie cu numele de Vladimir, obţinând apoi titlul de doctor al Bisericii Ortodoxe
Ruse şi rangul de Arhimandrit.
Papalitatea schismatică, una din cărţile cele mai celebre ale Abatelui Guettée, a
fost tradusă în româneşte de Episcopul Iosif Gheorghian (ediţia întâi 1880, ediţia a doua
1906). Pentru această reeditare am folosit textul ediţiei a doua (Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, Bucureşti, 1906). Din dorinţa de a oferi cititorilor de azi un text cât mai
inteligibil şi fidel originalului, traducerea a fost complet revăzută, fără a o modifica în
mod esenţial, intervenindu-se doar punctual acolo unde sensul risca să se piardă. Au fost
corectate tacit erorile de tipar, completate unele pasaje şi înlocuiţi unii termeni improprii
folosiţi de traducător, unificându-se pe cât posibil şi redarea în româneşte a numelor
proprii. De asemenea, am îndreptat punctuaţia destul de fantezistă a ediţiei din 1906,
care îngreuia mult lectura.
Nădăjduim că aceste câteva modificări vor sluji mai bunei receptări a mesajului
atât de actual al unei lucrări în care erudiţia slujeşte fericit zidirii duhovniceşti şi întăririi
dreptei credinţe, în duhul predaniei autentice a Bisericii Ortodoxe.
Editura.
Vladimir Guittee
4
Prefaţa traducătorului la ediţia întâi
Biserica Creştină este divizată de zece secole în Biserica Răsăriteană şi Biserica
Apuseană. De atunci şi până astăzi se urmează un necurmat proces între aceste Biserici,
aruncându-şi una alteia culpa dezbinării ce există de atâtea secole şi întristează sufletul
fiecărui adevărat creştin, văzând dezbinarea între biserici care, şi una şi alta, îşi au
originea lor apostolică.
Care dintre Biserici să fie culpabilă de această sciziune? Iată întrebarea ce îşi
pune fiecare creştin ce aspiră la reunirea Bisericilor. S-au scris multe lucrări, multe
apologii în favoarea uneia sau alteia dintre Biserici. Cu toate acestea, marea chestiune a
rămas nerezolvată şi Bisericile continuă a fi divizate.
O chestiune dar de cea mai mare importanţă este a se cunoaşte căreia dintre
Biserici se cuvine reprobarea şi culpa ce-şi atribuie una alteia de atâtea secole; ca astfel,
cunoscându-se partea din care provine eroarea, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, a
acelei Biserici ce a păstrat fără întrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Asemenea gravă şi capitală chestiune a tratat-o venerabilul şi savantul
Arhimandrit Vladimir Guettée în lucrarea sa Papalitatea schismatică.
Din câte lucrări, tratând asemenea subiecte, am avut ocazia a citi, Papalitatea
schismatică a eruditului Părinte Vladimir Guettée este fără contrazicere, după părerea
mea, tratatul cel mai serios, cel mai savant; căci a aprofundat chestiunea şi a descoperit
adevăratele cauze ale dezbinării Bisericii; a arătat apoi la fine şi mijlocul de a se reuni
Bisericile, pentru care scop Biserica se roagă necontenit zi şi noapte, zicând: Să ne
rugăm Domnului pentru pacea, bunăstarea şi unirea tuturor Bisericilor.
Această interesantă lucrare este bazată pe Sfânta Scriptură şi pe documente
autentice, primite de erudiţi generalmente recunoscuţi ca atare şi stimaţi; nu se vede în
ea nici ură, nici pasiune, este o scriere serioasă cu o critică profundă şi cu totul
imparţială.
Această lucrare, în fine, are un caracter istoric.
Citind mai multe opere literar-religioase ale venerabilului şi eruditului Părinte
Vladimir Guettée, căruia cu dreptate i se poate da titlul de apărător al Ortodoxiei, şi
găsind această lucrare ca foarte necesară şi folositoare tuturor creştinilor în genere, şi în
particular creştinilor ortodocşi şi clerului român, am întreprins a o traduce în româneşte
şi a o da la lumină, crezând a face prin aceasta un serviciu Bisericii noastre Române.
Traducţiunea m-am silit a o face pe cât posibil mai inteligibilă fără a schimba
câtuşi de puţin sensul sau ideea din limba originală.
Recomand dar cu tot dinadinsul această traducţiune tuturor Românilor, sperând
că vor fi edificaţi în ortodoxie prin citirea ei.
Şi dacă această carte unică până astăzi în limba română va produce vreun bine, îl
voi atribui milostivirii lui Dumnezeu şi meritul va fi al autorului.
Cât pentru mine, mă voi considera fericit şi recompensat pentru osteneala ce am
pus în traducţiunea şi darea la lumină a acestei lucrări, prin ideea că am putut contribui
câtuşi de puţin la edificarea creştinilor ortodocşi, cărora le cer de la Dumnezeu har şi
milă şi mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Traducătorul
Papalitatea schismatică
5
Prefaţa traducătorului la ediţia a doua
În dorinţa de a servi literaturii noastre bisericeşti, am tradus şi tipărit acum
douăzeci şi şase de ani valoroasa operă a învăţatului teolog, Arhimandritul Vladimir
Guettéee, doctor în teologie al Bisericii Ortodoxe a Rusiei, acum răposat, — Papalitatea
schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica Răsăriteană, cu dorinţa mai departe
ca să se poată vedea de partea cui stă vina de dezbinare a Bisericii lui Hristos, ca apoi,
recunoscându-se greşala, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, care a păstrat cu
neîntrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Ediţia primă a acestei traduceri sleindu-se cu desăvârşire, şi fiindcă chestiunile
pe care le tratează această lucrare însemnată sunt totdeauna de actualitate până când va
exista, din nefericire, această dezbinare, am crezut nimerit să o tipăresc din nou şi să o
recomand dragostei creştine cu aceeaşi căldură cu care o recomandam acum douăzeci şi
şase de ani, reţinându-mi pentru mine mângâierea că va fi citită şi folosită de iubiţii
noştri creştini.
Am păstrat în această nouă ediţie prefaţa de la prima ediţie, pentru dorinţa de a
reda întocmai şi neschimbat ceea ce am crezut atunci că e bine să se facă.
Iosif, Mitropolit Primat
9 Martie 1906.
Vă rog să comparaţi tonul scrierii acesteia cu patosul papiştilor ce se vor obiectivi. Cred că nu mai este nevoie de comentarii.
Cu durere şi dragoste Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

O să începem cu ereziile papalităţii şi apoi, pentru a le vedea cauza vom merge în istorie la rădăcina lor şi anume la duhul schismatic al papalităţii care a degenerat apoi în duhul eretic al papalităţii.

Doresc cititorilor bucuria adevărului:
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica adică ce vedem în fotografia de mai jos:


1
PAPALITATEA ERETICĂ
Expunere
a ereziilor, erorilor şi inovaţiilor
BISERICII ROMANE
de la separarea sa
de Biserica Catolică în secolul al IX-lea
de
WLADIMIR GUETTÉE
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe a Rusiei
Traducere
făcută cu binecuvântarea Prea Sfinţiei Sale Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin
D.D. IOSIF
de
Protosinghelul GHERASIM SAFFIRIN
Bacalaureat al Liceului din Craiova
Director şi profesor de morală liturgică şi pastorală
al Seminarului Eparhiei Râmnicu
Prea Sfinţiei Sale
Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin
Robul lui Dumnezeu
Domnul IOSIF
În semn de profund respect
şi
deosebită consideraţie
traducătorul dedică această carte.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
2
CUPRINS
Precuvântare – Scopul operei 3
Ereziile Bisericii Romane – Asupra Constituţiunii Bisericii
şi regulă de credinţă 6
Erezie asupra Treimii
Erezie asupra Întrupării 49
Erezie asupra Răscumpărării 58
Erezie asupra Misterelor
Botezul şi Confirmaţiunea 80
Euharistia 90
Penitenţa 126
Hirotonia 141
Nunta 163
Ungerea bolnavilor 164
Erezie atingătoare de viaţa viitoare 165
Papalitatea sau marea erezie occidentală
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
3
PRECUVÂNTARE
După ce am publicat volumul intitulat Papalitatea schismatică, am
promis că vom publica Papalitatea eretică.
Ne ţinem astăzi de promisiunea noastră.
În prima noastră lucrare, am considerat papalitatea în raport cu Biserica.
Am stabilit că, uzurpând o putere suverană şi universală, papii au răsturnat
dumnezeiasca constituţie a Bisericii, s-au despărţit de Biserica primară şi
apostolească, s-au constituit în stare de schismă. Fiindcă ei au încercat să
găsească în sfânta Scriptură şi în monumentele tradiţiei catolice probe în
sprijinul uzurpării lor şi motive pentru a-i da o bază dumnezeiască şi
apostolească, noi am trecut în revistă textele Scripturii şi faptele istorice de care
ei au abuzat, spre a nimici falsele lor interpretări şi falsificările lor.
În lucrarea pe care o publicăm astăzi, noi considerăm papalitatea, faţă cu
doctrina revelată, conservată de Bisericile apostolice din primele secole până în
zilele noastre.
Documentele doctrinare din primele secole, practica neîntreruptă a
Bisericilor, faptele exterioare care constituie istoria propriu-zisă, şi chiar
sistemele care s-au încercat a se opune doctrinei revelate, pun în evidenţă un
corp de doctrină primit în identitatea sa de toate Bisericile fondate de apostoli şi
conservat de ele cu o grijă scrupuloasă.
Până în secolul al optulea aproape, toate Bisericile apostolice orientale şi
occidentale erau în acordul cel mai perfect în privinţa acestor doctrine unice şi
universale.
Un fapt foarte însemnat, este că Bisericile fondate în ţări foarte depărtate
unele de altele şi de apostoli diferiţi se aflară în posesia aceleiaşi doctrine, de
îndată ce intrară în relaţii unele cu altele. Acest fapt probează că toţi apostolii nu
predicau decât o doctrină, aceea pe care Iisus Hristos le-o predicase, şi pe care
ei o predicau sub inspiraţia aceluiaşi Duh Sfânt.
Din faptul acesta decurgea cu necesitate acest principiu: că toată
învăţătura contrară doctrinei universal primită şi universal conservată, era
contrară adevărului revelat, predicat de apostoli, adică, constituia o erezie.
Începând din secolul al optulea Bisericile occidentale părăsiră în mai
multe puncte doctrina pe care o profesau în secolele precedente, şi pe care
Bisericile orientale au profesat-o în unanimitate până în zilele noastre. Ele se
constituiră astfel în erezie. Şi mai ales papalitatea a fost cea care le aruncă în
această cale; ea a fost cea care inventă sau consacră noile erori. Pentru aceasta
dar ea trebuie mai ales să poarte responsabilitatea; de unde titlul acestei lucrări:
PAPALITATEA ERETICĂ.
Pentru a justifica acest titlu, noi va trebui să trecem în revistă chestiunile
doctrinare în privinţa cărora Bisericile occidentale şi-au schimbat învăţătura lor:
să stabilim care a fost prima lor doctrină, spre a preciza exact sensul inovaţiilor
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
4
lor; să determinăm adevăratul caracter al acestor inovaţii; să arătăm partea pe
care a luat-o întru aceasta papalitatea, precum şi motivele care au inspirat-o şi
au povăţuit-o.
Astfel ne va fi metoda pe care o vom urma în privinţa fiecăreia din
chestiunile pe care le vom avea de tratat.
Pentru a stabili care a fost prima doctrină a Bisericilor occidentale, vom
apela la mărturiile acelora pe care ea totdeauna i-a considerat ca pe Părinţii şi ca
pe Doctorii săi.
Vom apropia de această primă doctrină pe aceea care a fost predată de
atunci de către papi, de către episcopi, de către scriitorii pe care Biserica Romei
i-a canonizat sau i-a aprobat.
Cu modul acesta, schimbarea va fi constatată într-un chip evident şi
irecuzabil.
Faptele istorice şi documentele oficiale emanate, sau de la papalitate,
sau de la sinoadele pe care ea le-a inspirat, prezidat şi dirijat, vor face să reiasă
rolul pe care această papalitate l-a jucat în toate inovaţiile.
Vom stabili astfel, cu evidenţă, că instituţia care s-a impus Bisericilor
occidentale ca centru de unitate şi de adevăr catolic, n-a fost decât o sursă de
împerecheri şi de erori.
În toate discuţiile pe care le vom avea de făcut, nu se va putea întâlni
nici o urmă de pasiune ori de nedreptate. Noi vom putea cu atât mai mult să fim
imparţiali cu cât, pentru a stabili teza noastră, nu vom avea decât încurcătura de
a alege între textele şi faptele la care va trebui să facem apel. Operele din care
vom scoate probele noastre vor fi indicate cu exactitate, şi toţi cei care vor vrea
să ne controleze o vor putea face fără dificultate.
Ni s-a părut oportun de a publica acest op în momentul în care
papalitatea îndrăzneşte să se proclame solemn infailibil. Opul nostru va
demonstra care este valoarea acestei aserţiuni, şi va proba că o decizie cu totul
contrară ar fi trebuit să adopte consiliul Vaticanului, dacă ar fi vrut să grăiască
adevărul. Dea Dumnezeu ca acest op să fie folositor membrilor Bisericii romane
care, sau că nu cercetează, sau din obicei, sau pentru consideraţii curat
omeneşti, ezită a se separa cu totul şi pe faţă de o papalitate ale cărei erori ei nu
şi le mai pot ascunde! Ei nu le cunosc pe toate. Noi avem certitudinea de a-i
convinge că, de o mie de ani aproape, papalitatea a rătăcit, după cum rătăceşte şi
astăzi; că Bisericile occidentale au urmat-o în ereziile sale; că trebuie să se urce
prin urmare în primele opt secole pentru a se regăsi în occident doctrina curată
aşa precum apostolii au învăţat-o.
Nimeni nu se îndoieşte, chiar în sânul Bisericii romane că, pentru a
merita titlul de catolic, este necesar de a profesa curata doctrină apostolească.
Dacă este demonstrat că Biserica romană n-a fost credincioasă în paza
depozitului dumnezeiesc, va fi evident că trebuie să o părăsească pentru a fi
catolic.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
5
Atare este încă de mult timp convicţiunea noastră; şi pentru a rămâne
catolic, după cum am voit totdeauna să fim, noi am părăsit o Biserică cu care nu
poate fi cineva unit fără a fi schismatic şi eretic.
Ştiam că lucrând astfel ne vom atrage critici şi injurii. Dar noi n-am
ezitat, aducându-ne aminte de cuvintele Stăpânului, care proclamă fericiţi pe
aceia care suferă persecuţie pentru dreptate, şi care sunt ocărâţi şi dispreţuiţi din
cauza Lui.
Un om de convingere nu se poate opri pe lângă consideraţiuni omeneşti
când conştiinţa sa vorbeşte. Şi într-această ocaziune mai ales şi-aduce aminte cu
o nobilă mândrie că, în ceea ce priveşte lucrurile conştiinţei, el nu voieşte să ştie
decât de Dumnezeu.
Am făcut să se vadă expunerea ereziilor, erorilor şi inovaţiilor
papalităţii, şi combaterii sistemului papal, aşa precum el este adoptat astăzi în
Occident. Noi nu puteam să tratăm mai bine un asemenea subiect decât atacând
scrierea D-lui J. de Maistre1, intitulată Despre Papa. Acest op este adevăratul
punct de plecare al neo-ultramontanismului, care a fost consacrat de Conciliul
de la Vatican.
Vechii ultramontani, chiar cei mai exageraţi, mai conservau încă
oarecare forme teologice, şi puneau oarecare restricţii puterii ce atribuiau
papalităţii. Ei voiau să ţină oarecare cont de istorie şi de anticele doctrine. Ei
căutau să le denatureze în profitul sistemului lor; dar silinţele lor erau ca o
rămăşiţă de omagiu dat adevărului.
Dl. J. de Maistre nu a avut scrupule de acestea. El expuse brutal sistemul
absolutismului politico-ecleziastic, pe care îl identifică cu papalitatea, şi puse
sub picioare istoria Bisericii şi monumentele cele mai venerabile ale tradiţiei
catolice. El făcu şcoală.
Ultramontanismul adoptă destrăbălările sale şi dogmatismul său insolit.
Teologii plecară capul; episcopii nu îndrăzniră să reclame.
Decretele Conciliului de la Vatican şi Syllabus sunt consacrarea solemnă
a teoriilor lui J. de Maistre.
Combaterea cărţii sale avea dar actualitate. Noi astfel am dărâmat, până
în temeliile sale, această papalitate, care este marea erezie a Occidentului şi
sorgintea altor erezii.
W.G.
1 Joseph de Maistre (1753 – 1821), scrierile sale au influienţat pe Sain Simon, Auguste Comte si Charles
Maurras şi a inspirat generaţii de francezi monarhişti şi catolici ultramontanişti. Mulţi ani a fost implicat in
politică. Intre 1774 – 1790 activat in loja masonică de la Chambery, asociată cu ramură a iluminaţilor din Ritul
Scoţian in apropiere de Lyon.