Papalitatea

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Erethorn

Probabil ati fi mai credibil daca nu ati aduce drept argument convertirea si cartile unui eretic jansenist si gallican.

Ca sa inteleaga mai bine co-forumistii despre ce este vorba: este ca si cum un "preot ortodox" de la Noul Ierusalim din Slatioara s-ar converti la catolicism si apoi ar incepe sa scrie carti impotriva Bisericii Ortodoxe Romane. L-ar lua cineva in serios, in afara de cativa talibani catolici ? Evident ca nu. Aceeasi situatie si cu Vladimir Guette.

Pentru început să vedem cine a fost şi ce valoare minunată are
VLADIMIR GUETTÉE
DOCTOR ÎN TEOLOGIE AL
BISERICII ORTODOXE A RUSIEI


PAPALITATEA SCHISMATICĂ
SAU
ROMA ÎN RAPORTURILE SALE CU
BISERICA RĂSĂRITEANĂ
Traducere de IOSIF GHEORGHIAN
fost Episcop al Dunării de Jos şi Mitropolit Primat
Aparuta cu binecuvantarea P.S. Galaction,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Ediţie digitală
APOLOGETICUM
2005
Vladimir Guittee
2
Papalitatea schismatică
3
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Retipărim acum o lucrare clasică a eruditului teolog francez din secolul XIX,
Arhimandritul Vladimir Guettée, cunoscut mai ales sub numele de Abbé Guettée (René-François Guettée pe numele de mirean).
Fost preot al Bisericii Romano-catolice din Franţa, Abatele Guettée este autorul
Istoriei Bisericii Franţei (9 volume) şi al mai multor lucrări de mare erudiţie sau cu
caracter polemic. Lucrările sale, scrise în spiritul adevărului istoric, cu o probitate
exemplară, au stârnit opoziţia cercurilor ultramontane şi a Papalităţii, fiind puse la
Indexul cărţilor interzise de Biserica Romano-catolică. Intrând în conflict cu Biserica
Catolică, Abatele Guettée devine un opozant deschis al Papalităţii şi treptat se apropie
de Biserica Ortodoxă Rusă de la Paris. Descoperind Ortodoxia ca fiind Biserica
autentică a Apostolilor, a Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi, se va converti la
Ortodoxie cu numele de Vladimir, obţinând apoi titlul de doctor al Bisericii Ortodoxe
Ruse şi rangul de Arhimandrit.
Papalitatea schismatică, una din cărţile cele mai celebre ale Abatelui Guettée, a
fost tradusă în româneşte de Episcopul Iosif Gheorghian (ediţia întâi 1880, ediţia a doua
1906). Pentru această reeditare am folosit textul ediţiei a doua (Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, Bucureşti, 1906). Din dorinţa de a oferi cititorilor de azi un text cât mai
inteligibil şi fidel originalului, traducerea a fost complet revăzută, fără a o modifica în
mod esenţial, intervenindu-se doar punctual acolo unde sensul risca să se piardă. Au fost
corectate tacit erorile de tipar, completate unele pasaje şi înlocuiţi unii termeni improprii
folosiţi de traducător, unificându-se pe cât posibil şi redarea în româneşte a numelor
proprii. De asemenea, am îndreptat punctuaţia destul de fantezistă a ediţiei din 1906,
care îngreuia mult lectura.
Nădăjduim că aceste câteva modificări vor sluji mai bunei receptări a mesajului
atât de actual al unei lucrări în care erudiţia slujeşte fericit zidirii duhovniceşti şi întăririi
dreptei credinţe, în duhul predaniei autentice a Bisericii Ortodoxe.
Editura.
Vladimir Guittee
4
Prefaţa traducătorului la ediţia întâi
Biserica Creştină este divizată de zece secole în Biserica Răsăriteană şi Biserica
Apuseană. De atunci şi până astăzi se urmează un necurmat proces între aceste Biserici,
aruncându-şi una alteia culpa dezbinării ce există de atâtea secole şi întristează sufletul
fiecărui adevărat creştin, văzând dezbinarea între biserici care, şi una şi alta, îşi au
originea lor apostolică.
Care dintre Biserici să fie culpabilă de această sciziune? Iată întrebarea ce îşi
pune fiecare creştin ce aspiră la reunirea Bisericilor. S-au scris multe lucrări, multe
apologii în favoarea uneia sau alteia dintre Biserici. Cu toate acestea, marea chestiune a
rămas nerezolvată şi Bisericile continuă a fi divizate.
O chestiune dar de cea mai mare importanţă este a se cunoaşte căreia dintre
Biserici se cuvine reprobarea şi culpa ce-şi atribuie una alteia de atâtea secole; ca astfel,
cunoscându-se partea din care provine eroarea, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, a
acelei Biserici ce a păstrat fără întrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Asemenea gravă şi capitală chestiune a tratat-o venerabilul şi savantul
Arhimandrit Vladimir Guettée în lucrarea sa Papalitatea schismatică.
Din câte lucrări, tratând asemenea subiecte, am avut ocazia a citi, Papalitatea
schismatică a eruditului Părinte Vladimir Guettée este fără contrazicere, după părerea
mea, tratatul cel mai serios, cel mai savant; căci a aprofundat chestiunea şi a descoperit
adevăratele cauze ale dezbinării Bisericii; a arătat apoi la fine şi mijlocul de a se reuni
Bisericile, pentru care scop Biserica se roagă necontenit zi şi noapte, zicând: Să ne
rugăm Domnului pentru pacea, bunăstarea şi unirea tuturor Bisericilor.
Această interesantă lucrare este bazată pe Sfânta Scriptură şi pe documente
autentice, primite de erudiţi generalmente recunoscuţi ca atare şi stimaţi; nu se vede în
ea nici ură, nici pasiune, este o scriere serioasă cu o critică profundă şi cu totul
imparţială.
Această lucrare, în fine, are un caracter istoric.
Citind mai multe opere literar-religioase ale venerabilului şi eruditului Părinte
Vladimir Guettée, căruia cu dreptate i se poate da titlul de apărător al Ortodoxiei, şi
găsind această lucrare ca foarte necesară şi folositoare tuturor creştinilor în genere, şi în
particular creştinilor ortodocşi şi clerului român, am întreprins a o traduce în româneşte
şi a o da la lumină, crezând a face prin aceasta un serviciu Bisericii noastre Române.
Traducţiunea m-am silit a o face pe cât posibil mai inteligibilă fără a schimba
câtuşi de puţin sensul sau ideea din limba originală.
Recomand dar cu tot dinadinsul această traducţiune tuturor Românilor, sperând
că vor fi edificaţi în ortodoxie prin citirea ei.
Şi dacă această carte unică până astăzi în limba română va produce vreun bine, îl
voi atribui milostivirii lui Dumnezeu şi meritul va fi al autorului.
Cât pentru mine, mă voi considera fericit şi recompensat pentru osteneala ce am
pus în traducţiunea şi darea la lumină a acestei lucrări, prin ideea că am putut contribui
câtuşi de puţin la edificarea creştinilor ortodocşi, cărora le cer de la Dumnezeu har şi
milă şi mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Traducătorul
Papalitatea schismatică
5
Prefaţa traducătorului la ediţia a doua
În dorinţa de a servi literaturii noastre bisericeşti, am tradus şi tipărit acum
douăzeci şi şase de ani valoroasa operă a învăţatului teolog, Arhimandritul Vladimir
Guettéee, doctor în teologie al Bisericii Ortodoxe a Rusiei, acum răposat, — Papalitatea
schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica Răsăriteană, cu dorinţa mai departe
ca să se poată vedea de partea cui stă vina de dezbinare a Bisericii lui Hristos, ca apoi,
recunoscându-se greşala, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, care a păstrat cu
neîntrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Ediţia primă a acestei traduceri sleindu-se cu desăvârşire, şi fiindcă chestiunile
pe care le tratează această lucrare însemnată sunt totdeauna de actualitate până când va
exista, din nefericire, această dezbinare, am crezut nimerit să o tipăresc din nou şi să o
recomand dragostei creştine cu aceeaşi căldură cu care o recomandam acum douăzeci şi
şase de ani, reţinându-mi pentru mine mângâierea că va fi citită şi folosită de iubiţii
noştri creştini.
Am păstrat în această nouă ediţie prefaţa de la prima ediţie, pentru dorinţa de a
reda întocmai şi neschimbat ceea ce am crezut atunci că e bine să se facă.
Iosif, Mitropolit Primat
9 Martie 1906.
Vă rog să comparaţi tonul scrierii acesteia cu patosul papiştilor ce se vor obiectivi. Cred că nu mai este nevoie de comentarii.
Cu durere şi dragoste Alexandru