Mantuirea in afara Bisericii

[dobrin7m]

În prealabil postat de MariS_

Frumos expus. Aici inteleg ca va referiti la faptul ca Hristos lucreaza in om pe mai multe directii sau cai. Una din directii este pe calea ratiunii, a mintii. Omul asculta cuvantul si argumentele si mai apoi se convinge de adevar si incepe sa creada. Dar exista, intr-adevar si o alta cale, aceea a inimii. Hristos pregateste mai intai inima omului, daca ratiunea se incapataneaza sa nu accepte cuvantul si dupa ce inima se deschide atunci picura si cuvantul. Asa a fost la mine, mai intai Domnul mi-a lucrat inima, fara ca eu sa stiu si fara sa am cel mai mic aport, iar atunci cand am ascultat un crestin adevarat, i-am simtit intai iubirea ce se revarsa din inima lui mare si care rezona cu ceea ce se gasea in inima mea. L-am gustat pe Domnul intai cu inima si am vazut ca "bun este" si abia apoi L-am primit si in mintea mea cea indaratnica. Exista, insa, o problema cand se merge pe calea cealalta, a mintii, si aceasta problema e ca inima sa nu se deschida si acel om sa accepte credinta doar cu mintea, sa fie un foarte bun cunoscator al teoriei, al dogmelor, al canoanelor, al tipicoanelor si totusi, vorba aceea "tipic, tipic si la inima nimic", sa nu ramana decat la stadiul de carturar. E bine sa ne ferim de acest lucru si sa nu ezitam sa ne deschidem inima ca sa-l primim si pe aproapele in ea, caci atunci pe Hristos primim.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Am o intrebare daca nu va suparati. Hristos este in toti oamenii? Aprobati aceasta ideea a lui Iustin?
daca da, inseamna ca in dvs este Hristos? si in mine este Hristos?
Dar in pseudo gurrul indian care fumeaza opium si se inchina la idoli, este Hristos? In Hitler a fost Hristos? Ca si el o fi facut cateva fapte bune in viata lui cat de criminal a fost.
deci toti, fara deosebire de cat de pacatosi suntem avem pe Hristos in noi.

Oare asta nu contrazice ce spun sfintii?
Dar ce spun eu: eu ma uit in mine si vad pacate multe pot sa spun eu ca am in mine pe Hristos? Chiar daca hranesc oameni sarmani, chiar daca ajut cum pot pe oricine, chiar daca am grija de animale parasite, chiar daca plang pentru fiecare suferind, chiar daca sufar pentru fiecare copil abandonat, am pe Hristos in mine?
oare interiorul meu, launtrul meu, nu contrazice aceasta idee?
Eu nu pot spune ca sunt fara de pacat ca sa am pe Hristos in mine. daca dvs sau Iustin spuneti ca sunteti fara de pacat si aveti pe Hristos in voi, asa o fi. eu nu va contrazic.
Ma bucur sa avem sfinti printre noi pe acest forum.

Pentru mine omul este om si Hristos este Dumnezeu intrupat. Iubesc oamenii asa cum sunt ei, nu caut sa scormonesc in inima lor sa vad daca il au pe Hristos sau au doar cuvant pe buze.
nu am pe Hristos in inima mea inca, pentru ca mai am pacate de curatat. Din cauza lor in inima la mine nu este inca curat pe deplin. Asta nu ma opreste sa arat iubirea oamenilor pe care ii cunosc si da Domnul sa ii cunosc, chiar daca ea este inca stramba. eu ma recunosc o pacatoasa si pana a avea pe Hristos in mine, am rabdare si nadejde in Domnul.

Eu stiu ca Hristos ca sa intre in mine, trebuie sa gaseasca camara curata. Eu inca sunt la stadiul de curatare.
Felicitari dvs ca ati reusit sa curatati tot, si aveti pe Hristos in voi.

"Deoarece împãratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât
orice curãtenie, nu intrã la întâmplare în inima murdarã, nesocotitã si nepregãtitã, pentru
cã se spune: "In inima nesocotitã Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intrã în inima socotitã, pregãtitã si curatã. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceastã pregãtire a inimii astfel: "S-a pregãtit inima mea", apoi "Voi slãvi si voi
cânta în slava mea", ceea ce aratã cã mai întâi trebuie sã ne pregãtim inima curatã pentru
primirea lui Hristos si, dupã ce îl primim în inimã pe Hristos, putem sã spunem
rugãciunea si sã o avem fãrã încetare în inima noastrã, bucurându-ne si veselindu-ne,
dupã cum spune Apostolul: "Strigând si cântând în inima noastrã Domnului".