Mantuirea in afara Bisericii

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Tu practic spui ca nu are prea mare importanta Biserica sau crestinismul, sunt curios daca esti ortodox practicant.

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima

În prealabil postat de catalin2

Si mai e o idee, ca toti sunt cu Hristos, vor nu vor. dar ateii de ce sa nu fie si ei, nu inteleg ce au ecumenistii cu ateii, desi logica lor e tot o conceptie atee, si filozofii atei tot asta spun, ca doar faptele conteaza.

Toti sunt in Hristos,pentru ca toti raspund la aceleasi legi ,toti reactioneaza la fel. Pentru ca nimeni nu putea stii mai bine taina si adevarul omului ,decat Hristos.
Nu toti insa aduc roada, nu toti reusesc sa ajunga la desavarsire. Si de aceea e necesara Biserica,pentru a aduce desavarsirea omului,si apropierea sa deplina de Dumnezeu.
Dar orice fapta de iubire intensa , este in Hristos,de la oricine ar veni. Doar ca ea nu epuizeaza setea noastra de desavarsire ,si de aceea e necesara si credinta si Biserica .

În prealabil postat de catalin2

Ai inteles gresit, jertfa si lucrarea Mantuitorului e pentru toti oamenii, dar doar cei ce fac si ceva sa beneficieze de ea, adica sa ajunga in Biserica.

Nu a ajunge in Biserica este mantuirea,ci a ajunge la desavarsire .Biserica mijocul de desavarsire,nu scopul in sine.
Nu toti din Biserica se vor mantui. Ci doar cei ce vor reusi sa isi curateasca sufletul , si sa iubeasca din toata inima pe Dumnezeu. Dar cum veti ajunge la iubirea de Dumnezeu,odata ce sufletul vostru nu arde pentru cel de langa voi?

În prealabil postat de catalin2

Vedem cum nu doar eterodocsii nu-si pot schimba conceptile gresite orice s-ar intampla, ci si ortodocsii. Tu de exemplu orice ai afla tot la parerea ca cocneptiile tale sunt mai bune decat ale Bisericii, sfintilor, etc.

Conceptiile mele nu difera de ale Bisericii,accept in totalitate invataturile ei ,si mai mult,am nevoie de ele. Dar imi permit cu nonsalanta sa ignor tot ceea ce inseamna respingerea altuia , macar sa raman eu doar cu acest pacat... Sunt ilogic in asta ,inconsecvent ,caci desi accept ce zice un sfant,cu nici un chip nu pot respinge un aproape de al meu,din orice zona ar venii .Invatatura sa in afara lui Hrisrtos,da,ma oboseste ,si ma intristeaza.Dar pe el ca atare,nu pot sa nu il consider un aproape al meu ,intru Hristos,si sa nu il iubesc ca pe orice frate ortodox .De aceea ii iau apararea,caci simt ca si Hristos i-o ia

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima





Nu a ajunge in Biserica este mantuirea,ci a ajunge la desavarsire .Biserica mijocul de desavarsire,nu scopul in sine.
Nu toti din Biserica se vor mantui. Ci doar cei ce vor reusi sa isi curateasca sufletul , si sa iubeasca din toata inima pe Dumnezeu. Dar cum veti ajunge la iubirea de Dumnezeu,odata ce sufletul vostru nu arde pentru cel de langa voi?

Iustin, daca nu te invata Dumnezeu sa iubesti, singur nu vei invata, exersand o asa zisa iubire de semeni pe care iti inchipui ca o daruiesti sublim. Intelegi?
Daca nu ajungi sa iubesti pe Dumnezeu cu tot sufletul si cu toata inima nu vei ajunge sa stii sa iubesti oamenii cu tot sufletul si cu toata inima.
De la Dumnezeu vine iubirea ca sa o revarsam spre oameni. de fapt iubirea adevarata daruita semenilor nici nu este a noastra ci a lui Dumnezeu.
deci inceputul este iubirea de Dumnezeu si prin Dumnezeu vom ajunge sa iubim aproapele asa cum trebuie nu asa cum ne inchipuim noi ca e bine.

Iubirea adevarata nu se naste de jos in sus ci de sus in jos , adica de la om la Dumnezeu ci de la Dumnezeu la om.
De aceea avem intai si cea mai mare porunca: "sa iubesti pe Domnul Dumnezeu tau din toata inima si din tot sufletul tau si sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine." Tu faci din om un dumnezeu micut numindu-l Hristos, pe care iubindu-l , in inchipuirea ta, crezi ca vei ajunge la Dumnezeu.
Tu te straduiesti sa schimbi iubirea ta, sa fie curata, insa te bazezi pe tine insuti pentru asta, in speranta ca vei ajunge la Dumnezeu. Insa fara Dumnezeu nimic nu putem face , nici macar sa iubim pe cei din jur.
Tu aplici porunca iubirii de Dumnezeu si de aproapele taman invers, taman pe dos. Si cand citesti un Sfant care iti explica, daca nu este conform ideii tale idealizate de tine, nu este buna si nu ai incredere in ea ba mai mult il respingi cu nonsalanta.
Adevarata credinta ortodoxa nu ne indeamna sa respingem oamenii, nici nu ne indeamna sa iubim selectiv. insa fara iubirea de Dumnezeu tocmai asta facem:iubim oamenii stramb si stricat de pacatele ce le purtam iar unii dintre noi pe langa ca iubesc stramb mai iubesc si selectiv.
de abia cand ajungem cu adevarat sa iubim pe Dumnezeu, si asta doar cu credinta tare, de abia atunci vom putea sa incepem sa iubim cu adevarat oamenii fara deosebire. Si de aici prin curatare sa ajungem la desavarsire.
A fi desavrasit nu inseamna a ajunge la iubirea de Dumnezeu si gata, ci a ajunge sa nu mai ai pacat. Asta inseamna sa iubesti pe Dumnezeu pana la golire de sine si apoi sa fii tu insuti vas prin care curge iubirea de Dumnezeu spre aproapele. ca sa ajungem la asta avem nevoie intai sa credem, prin credinta mare apoi sa iubim pe Dumnezeu , si apoi de la Dumnezeu sa invatam sa iubim oamenii. Asta este calea, nu invers. Iubirea de Dumnezeu vine prin credinta nu prin oameni. Iar credinta se sporeste prin nevointa, prin umilinta, prin duhul umilit si urgisit. Reusind sa te cureti de cat mai multe pacate, sporeste credinta si atunci sporeste si iubirea de Dumnezeu. inaintand pe aceasta cale, ajungi sa iubesti si oamenii, absolut toti, indiferent de rasa sau relgie.
Sfintii ne indeamna sa cerem intai de la Dumnezeu sa ne invete sa iubim si apoi putem spune ca iubim semenii. ca sa cerem de la Dumnezeu sa iubim trebuie mai intai sa invatam sa iubim pe Dumnezeu. Iar asta se invata cerand Domnului cu rugaciune multa sa ne sporeasca credinta in El si astfel sa simtim iubirea pentru El.


Inceputul adevaratei credinte este acesta:
in genunchi zi de zi plangand, ne rugam Domnului asa: Doamne Tu cel ce ai facut toate si pe mine pacatosul invata-ma sa Te iubesc, invata-ma sa iubesc apoi semenii. ca nu stiu Doamne, nu stiu cum sa fac asta. Am incercat Doamne sa iubesc oamenii asa cum stiu eu mai bine in speranta ca ajung la Tine Doamne, dar nu Te-am gasit. Asadar acum vin la Tine intai, Te rog , pleaca ochii la pacatosul de mine si invata-ma.
te-am cautat in ochii celor pe care i-am ajutat, crezand ca recunostiinta lor esti Tu Doamne. Si m-am agatat de asta zicand : uite pe Hristos. Si am facut faptele bune nu din iubirea mea curata ca sunt pacatos ci din dorinta de a Te vedea pe Tine Doamne in ochii acelor oameni sau in acei oameni. Te-am cautat in oameni crezand ca acolo te voi gasi. Stiind ca si prin oameni lucri cu mine. dar nu inteleg cum vine asta. Si atunci am crezut ca omul din fata mea esti Tu.
Iarta-ma ca am gresit amarnic, si vin acum in genunchi si Iti spun : nu stiu, nu stiu sa iubesc. Nu stiu sa te iubesc pentru ca nu Te-am gasit inca. Spun ca eu cred, dar inca nu simt iubirea mea pentru Tine si atunci exersez iubire pe oameni crezand ca asa vine si iubirea mea pentru Tine.
Uite Doamne, ma golesc de toate ideile, de toate gandurile si primesc invataturile Tale. Ma las in mainile tale sa ma inveti. Ajuta-ma in nestiinta mea.

Bine a remarcat I. Calin, si frumos spus pe un alt thread ca noi nu iubim ci iubirim. Asta este adevarul.

Indeosebi un fragment scris de tine contravine intrutotul invataturii ortodoxe si invataturii din Sfanta Traditie. Acesta:
"Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul"

A pune pe planul doi pe Dumnezeu este incalcarea celei dintai poruncii care este cea mai mare dintre toate. ca sa fii in stare sa iubesti omul simplu si sa intelegi natura umana deci si pe tine insuti ai nevoie de Dumnezeu. a vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut nu inseamna vca aproapele cazut este Hristos ci ca noi trebuie sa ajutam aproapele cazut ca si cum ar fi Hristos , ca si cum Lui i-am face binele. Este o mare diferenta de intelegere aici.

iubirea de Hristos nu trebuie sa urmeze dupa iubirea de oameni ci invers. ca daca punem pe Hristos pe planul doi deja am facut omul un idol al nostru. Apoi desfaci Treimea, spunand, intai Hristos si apoi Dumnezeu. deci calea ta de iubire este: intai omul, apoi Hristos si apoi Dumnezeu. in alta postare ai spus Dumnezeu este sentiment. Pentru ca nu intelegi cum lucreaza Dumnezeu prin oameni, cu noi. Si confunzi Duhul Sfant cu Hristos si pe Hristos cu oamenii.
Iata ce zice in Dogmatica Sf. Ioan Damaschin:
"Caci daca s-ar intelege Duhul, care este in Dumnezeu, dupa asemanarea duhului nostru, s-ar injosi maretia firii dumnezeiesti. Din contra, noi gandim ca Duhul lui Dumnezeu este o putere substantiala, care exista intr-o ipostasa proprie ei insasi, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul si il face cunoscut. Nu poate sa se desparta de Dumnezeu, in care exista, si de Cuvantul, pe care il insoteste, si nici nu se pierde in neexistenta, ci exista in chip substantial dupa asemanarea Cuvantului. Duhul Sfant este viu, liber, de sine miscator, activ, voieste totdeauna binele, si in orice intentie a Lui puterea coincide cu vointa, este fara de inceput si fara de sfarsit."

Tu intelegi Crezul? in special partea "Si intru Duhul Sfant Domnul de viata Facatorul, care din Tatal purcede, cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul , este inchinat si slavit?

vezi ca in viziunea ta s-a strecurat o greseala dogmatica. incearca sa vorbesti cu un duhovnic si teolog bun, viziunea ta. Acum chiar daca faci pacatul acesta, atata timp cat este inca din nestiinta, neintelegere, Domnul iarta. Insa trebuie sa te intorci spasit la El.
Nu cauta argumente ideii tale, ca satana iti va da multe idei pentru a combate. ci mai bine opreste-te, nu mai fa un pas in nici o directie, ci fugi cum am zis la un duhovnic si teolog bun sa iti explice.

Ma iarta.
Dumnezeu sa iti ajute!

[MariS_]

În prealabil postat de iustin10

Peste tot am afirmat doar ca Hristos este in toti oamenii ,si se arata deslusit in cei ce iubesc din toata inima si fac bine celorlalti. Daca eu sunt ne-crestin pentru asta ...as vrea sa stiu atunci ce nmai inseamna sa fii crestin? Daca principala porunca a Mantuitorului vi se pare de o importanta secundara,doar pentru ca pe acel om nu scrie credincios,dar nu va uitati in sufletul lui,atunci v-as sfatui eu sa va intoarceti la izvoarele simple ale credintei .
Credinta nu se masoara in vorbe , ci in puterea de a iubi .Intai pe oameni ,si de abia apoi pe Dumnezeu . Daca nu sunteti in stare sa iubiti un om simplu ,cu inima deschisa ,pentru ce face el,si nu atat pentru ce zice , si va repeziti sa ii puneti eticheta credintei sau necredintei sale, atunci cum veti putea intelege frumusetea umana ,si cum veti putea vedea chipul lui Hristos in aproapele cazut de langa voi ?
Ceea ce deruteaza la mine este ca pun pe primul plan iubirea si incep cu iubirea de oameni .Dar asta nu inseamna nicidecum ca nu trebuie sa ii urmeze iubirea de Hristos,si prin El,iubirea de Dumnezeu . Unul de alta religie se va opri la stadiul iubirii de oameni,si Dumnezeu il va mantui pentru asta. Dar un crestin,si mai ales un ortodox,nu se va opri niciodata doar la a iubii oamenii ,ci ,in toti oamenii va vedea pe insusi Dumnezeu-Omul.Si va multumii lui Dumnezeu pentru fiecare om care ii este scos in cale.
Nu incercati sa sariti direct la lucrurile inalte , ci incercati sa treceti mai intai prin stadiul simplu ,dar obligatoriu , al iubirii de ceilalti in tot ceea ce faceti, si apoi inima dv va prinde aripi ,pentru a putea iubi pe Dumnezu din toata inima

Frumos expus. Aici inteleg ca va referiti la faptul ca Hristos lucreaza in om pe mai multe directii sau cai. Una din directii este pe calea ratiunii, a mintii. Omul asculta cuvantul si argumentele si mai apoi se convinge de adevar si incepe sa creada. Dar exista, intr-adevar si o alta cale, aceea a inimii. Hristos pregateste mai intai inima omului, daca ratiunea se incapataneaza sa nu accepte cuvantul si dupa ce inima se deschide atunci picura si cuvantul. Asa a fost la mine, mai intai Domnul mi-a lucrat inima, fara ca eu sa stiu si fara sa am cel mai mic aport, iar atunci cand am ascultat un crestin adevarat, i-am simtit intai iubirea ce se revarsa din inima lui mare si care rezona cu ceea ce se gasea in inima mea. L-am gustat pe Domnul intai cu inima si am vazut ca "bun este" si abia apoi L-am primit si in mintea mea cea indaratnica. Exista, insa, o problema cand se merge pe calea cealalta, a mintii, si aceasta problema e ca inima sa nu se deschida si acel om sa accepte credinta doar cu mintea, sa fie un foarte bun cunoscator al teoriei, al dogmelor, al canoanelor, al tipicoanelor si totusi, vorba aceea "tipic, tipic si la inima nimic", sa nu ramana decat la stadiul de carturar. E bine sa ne ferim de acest lucru si sa nu ezitam sa ne deschidem inima ca sa-l primim si pe aproapele in ea, caci atunci pe Hristos primim.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de MariS_

Frumos expus. Aici inteleg ca va referiti la faptul ca Hristos lucreaza in om pe mai multe directii sau cai. Una din directii este pe calea ratiunii, a mintii. Omul asculta cuvantul si argumentele si mai apoi se convinge de adevar si incepe sa creada. Dar exista, intr-adevar si o alta cale, aceea a inimii. Hristos pregateste mai intai inima omului, daca ratiunea se incapataneaza sa nu accepte cuvantul si dupa ce inima se deschide atunci picura si cuvantul. Asa a fost la mine, mai intai Domnul mi-a lucrat inima, fara ca eu sa stiu si fara sa am cel mai mic aport, iar atunci cand am ascultat un crestin adevarat, i-am simtit intai iubirea ce se revarsa din inima lui mare si care rezona cu ceea ce se gasea in inima mea. L-am gustat pe Domnul intai cu inima si am vazut ca "bun este" si abia apoi L-am primit si in mintea mea cea indaratnica. Exista, insa, o problema cand se merge pe calea cealalta, a mintii, si aceasta problema e ca inima sa nu se deschida si acel om sa accepte credinta doar cu mintea, sa fie un foarte bun cunoscator al teoriei, al dogmelor, al canoanelor, al tipicoanelor si totusi, vorba aceea "tipic, tipic si la inima nimic", sa nu ramana decat la stadiul de carturar. E bine sa ne ferim de acest lucru si sa nu ezitam sa ne deschidem inima ca sa-l primim si pe aproapele in ea, caci atunci pe Hristos primim.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Am o intrebare daca nu va suparati. Hristos este in toti oamenii? Aprobati aceasta ideea a lui Iustin?
daca da, inseamna ca in dvs este Hristos? si in mine este Hristos?
Dar in pseudo gurrul indian care fumeaza opium si se inchina la idoli, este Hristos? In Hitler a fost Hristos? Ca si el o fi facut cateva fapte bune in viata lui cat de criminal a fost.
deci toti, fara deosebire de cat de pacatosi suntem avem pe Hristos in noi.

Oare asta nu contrazice ce spun sfintii?
Dar ce spun eu: eu ma uit in mine si vad pacate multe pot sa spun eu ca am in mine pe Hristos? Chiar daca hranesc oameni sarmani, chiar daca ajut cum pot pe oricine, chiar daca am grija de animale parasite, chiar daca plang pentru fiecare suferind, chiar daca sufar pentru fiecare copil abandonat, am pe Hristos in mine?
oare interiorul meu, launtrul meu, nu contrazice aceasta idee?
Eu nu pot spune ca sunt fara de pacat ca sa am pe Hristos in mine. daca dvs sau Iustin spuneti ca sunteti fara de pacat si aveti pe Hristos in voi, asa o fi. eu nu va contrazic.
Ma bucur sa avem sfinti printre noi pe acest forum.

Pentru mine omul este om si Hristos este Dumnezeu intrupat. Iubesc oamenii asa cum sunt ei, nu caut sa scormonesc in inima lor sa vad daca il au pe Hristos sau au doar cuvant pe buze.
nu am pe Hristos in inima mea inca, pentru ca mai am pacate de curatat. Din cauza lor in inima la mine nu este inca curat pe deplin. Asta nu ma opreste sa arat iubirea oamenilor pe care ii cunosc si da Domnul sa ii cunosc, chiar daca ea este inca stramba. eu ma recunosc o pacatoasa si pana a avea pe Hristos in mine, am rabdare si nadejde in Domnul.

Eu stiu ca Hristos ca sa intre in mine, trebuie sa gaseasca camara curata. Eu inca sunt la stadiul de curatare.
Felicitari dvs ca ati reusit sa curatati tot, si aveti pe Hristos in voi.

"Deoarece împãratul ceresc, Domnul nostru Iisus Hristos, curat fiind si mai presus decât
orice curãtenie, nu intrã la întâmplare în inima murdarã, nesocotitã si nepregãtitã, pentru
cã se spune: "In inima nesocotitã Dumnezeu nu va intra, iar de va intra, grabnic va iesi".
Ci intrã în inima socotitã, pregãtitã si curatã. Ascultati pe proorocul David, care zice
despre aceastã pregãtire a inimii astfel: "S-a pregãtit inima mea", apoi "Voi slãvi si voi
cânta în slava mea", ceea ce aratã cã mai întâi trebuie sã ne pregãtim inima curatã pentru
primirea lui Hristos si, dupã ce îl primim în inimã pe Hristos, putem sã spunem
rugãciunea si sã o avem fãrã încetare în inima noastrã, bucurându-ne si veselindu-ne,
dupã cum spune Apostolul: "Strigând si cântând în inima noastrã Domnului".

[Erethorn]

În prealabil postat de dobrin7m

Am o intrebare daca nu va suparati. Hristos este in toti oamenii? Aprobati aceasta ideea a lui Iustin?
daca da, inseamna ca in dvs este Hristos? si in mine este Hristos?
Dar in pseudo gurrul indian care fumeaza opium si se inchina la idoli, este Hristos? In Hitler a fost Hristos? Ca si el o fi facut cateva fapte bune in viata lui cat de criminal a fost.
deci toti, fara deosebire de cat de pacatosi suntem avem pe Hristos in noi.

Intr-o anumita masura, si anume in masura in care Il primim, da.

Nicio fapta buna nu face crestinul cu de la sine putere, ci Sfantul Duh lucreaza si il indeamna, iar in masura in care crestinul conlucreaza cu Sfantul Duh, va face si fapta buna.

Daca Hitler a dat de pomana, in tinerete, o marca unui cersetor, din mila si amintindu-si ce a invatat la biserica, atunci da, in acel moment l-a avut pe Cristos in el.

[Mihnea Dragomir]

Adeseori se face confuzie între "a fi Cristos în noi" după creaţie şi "a fi Cristos în noi" după adopţie. După creaţie, toţi oamenii, fără excepţie, sunt copiii lui Cristos. Chemaţi la existenţă prin simpla Lui voinţă, generaţi şi ciopliţi de dalta Lui, rânduiţi de El, care are cu fiecare un plan de realizare şi un plan de salvare, putem spune că toţi oamenii Îl au pe Cristos în ei după cum spunem că opera îl are în ea pe artist. Sau, aşa cum s-a mai spuns, că toţi oamenii sunt "icoane ale lui Cristos".

Desigur, aceasta nu înseamnă că toţi oamenii, fraţi între ei fiindcă au acelaşi părinte "biologic", sunt fraţi fiindcă ar avea acelaşi părinte adoptiv. Aşa cum se întâmplă cu acei copii care, întrucât au împlinit 10 ani şi au destulă maturitate, sunt întrebaţi ("iată, eu stau la uşă şi bat"). Unii se lasă adoptaţi, iar alţii nu se lasă adoptaţi. Cu alte cuvinte, unii deschid uşa inimii lor şi sunt cuceriţi de asemenea musafir, care curând ajunge să le împodobească toată casa, iar alţii nu deschid uşa, ori o deschid şi o închid repede la loc de teamă, zicând: "cine este acesta care mă vrea al Lui cu totul, care mă scoate din ale mele, care vrea ca cealaltă parte a vieţii mele, Lui să o dau ?!".

[MariS_]

În prealabil postat de dobrin7m

Am o intrebare daca nu va suparati. Hristos este in toti oamenii? Aprobati aceasta ideea a lui Iustin?
daca da, inseamna ca in dvs este Hristos? si in mine este Hristos?

Hristos poate imbraca multiple forme: de la chip, har, daruri si pana la salasluirea Sa in inima noastra prin Duhul. Asta arata si gradul nostru de apropiere fata de Hristos. Ca si chip El e in fiecare dintre noi, de aceea suntem cu totii frati. Ca si daruri ale Duhului poate fi in oricare dintre noi, ca talant sau dar revarsat din generozitate, asa cum trimite si ploaia si peste cei buni si peste cei rai. Dar ca si "intrupare" in inima noastra nu, nu este in fiecare, ci doar in aceia care pregatesc o inima curata. Dar Hristos poate lucra in toti prin darurile Sale revarsate in lume, fara deosebire de rasa, religie sau alta discriminare, tocmai pentru ca toti sa aibe sansa sa se mantuiasca. Cine pregateste o inima curata va avea sansa sa-L primeasca pe Hristos intreg prin Duhul si astfel sa devina purtator de Hristos, asa cum au fost Sfintii. Nu trebuie sa dispretuim niciuna din formele de manifestare ale lui Hristos in noi. Tot binele il facem cu ajutorul Lui, caci nu poate omul sa faca binele de unul singur, caci atunci nu mai era nevoie de Hristos. El pregateste pe om in diverse moduri, ori mai intai prin facerea de bine, ori prin acceptarea cuvantului Sau, ori prin ambele. Nu putem sa-L limitam pe Hristos si lucrarea Sa dupa un anumit tipar.

În prealabil postat de dobrin7m

Dar in pseudo gurrul indian care fumeaza opium si se inchina la idoli, este Hristos? In Hitler a fost Hristos? Ca si el o fi facut cateva fapte bune in viata lui cat de criminal a fost.
deci toti, fara deosebire de cat de pacatosi suntem avem pe Hristos in noi.

Nu. Raspunsul il aveti mai sus. Sub forma integrala nu-L au decat Sfintii.

În prealabil postat de dobrin7m

Oare asta nu contrazice ce spun sfintii?

Nu, pentru ca ei vorbesc de Hristos cel intrupat in noi prin Duhul.

În prealabil postat de dobrin7m

Ma bucur sa avem sfinti printre noi pe acest forum.

Si eu m-as bucura la fel de mult, dar mi-e teama ca noi suntem mai mult carturari, decat purtatori de Hristos. E o teama a mea, n-o luati in seama, cam asa cum la unii e teama de ecumenism sau de iubirism. La mine e cea de fariseism si de carturarism.

În prealabil postat de dobrin7m

Pentru mine omul este om si Hristos este Dumnezeu intrupat. Iubesc oamenii asa cum sunt ei, nu caut sa scormonesc in inima lor sa vad daca il au pe Hristos sau au doar cuvant pe buze.

Atunci e foarte bine. Cu masura cu care masuram cu aceea vom fi masurati.
De altfel, atunci cand nu doriti sa convingeti pe cineva aveti niste postari minunate, de care eu, cel putin, ma folosesc din plin. Au si multa adancime si simt si caldura in ele. Uneori, insa, incercati sa convingeti prea repede si atunci puneti un pic mai mult patos, ceea ce face sa para presant punctul de vedere. Convingerile se nasc in timp si le trebuie ragaz de germinare si incoltire. Rabdare, rabdare, rabdare ... In rest aveti calitati deosebite si se observa o adancire a problemelor pe care le abordati. Pace in Domnul si bunavoire intre noi, oamenii! Iertare daca v-am suparat cu ceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de MariS_

Hristos poate imbraca multiple forme: de la chip, har, daruri si pana la salasluirea Sa in inima noastra prin Duhul. Asta arata si gradul nostru de apropiere fata de Hristos. Ca si chip El e in fiecare dintre noi, de aceea suntem cu totii frati. Ca si daruri ale Duhului poate fi in oricare dintre noi, ca talant sau dar revarsat din generozitate, asa cum trimite si ploaia si peste cei buni si peste cei rai. Dar ca si "intrupare" in inima noastra nu, nu este in fiecare, ci doar in aceia care pregatesc o inima curata. Dar Hristos poate lucra in toti prin darurile Sale revarsate in lume, fara deosebire de rasa, religie sau alta discriminare, tocmai pentru ca toti sa aibe sansa sa se mantuiasca. Cine pregateste o inima curata va avea sansa sa-L primeasca pe Hristos intreg prin Duhul si astfel sa devina purtator de Hristos, asa cum au fost Sfintii. Nu trebuie sa dispretuim niciuna din formele de manifestare ale lui Hristos in noi. Tot binele il facem cu ajutorul Lui, caci nu poate omul sa faca binele de unul singur, caci atunci nu mai era nevoie de Hristos. El pregateste pe om in diverse moduri, ori mai intai prin facerea de bine, ori prin acceptarea cuvantului Sau, ori prin ambele. Nu putem sa-L limitam pe Hristos si lucrarea Sa dupa un anumit tipar.



Nu. Raspunsul il aveti mai sus. Sub forma integrala nu-L au decat Sfintii.



Nu, pentru ca ei vorbesc de Hristos cel intrupat in noi prin Duhul.




Si eu m-as bucura la fel de mult, dar mi-e teama ca noi suntem mai mult carturari, decat purtatori de Hristos. E o teama a mea, n-o luati in seama, cam asa cum la unii e teama de ecumenism sau de iubirism. La mine e cea de fariseism si de carturarism.





Atunci e foarte bine. Cu masura cu care masuram cu aceea vom fi masurati.
De altfel, atunci cand nu doriti sa convingeti pe cineva aveti niste postari minunate, de care eu, cel putin, ma folosesc din plin. Au si multa adancime si simt si caldura in ele. Uneori, insa, incercati sa convingeti prea repede si atunci puneti un pic mai mult patos, ceea ce face sa para presant punctul de vedere. Convingerile se nasc in timp si le trebuie ragaz de germinare si incoltire. Rabdare, rabdare, rabdare ... In rest aveti calitati deosebite si se observa o adancire a problemelor pe care le abordati. Pace in Domnul si bunavoire intre noi, oamenii! Iertare daca v-am suparat cu ceva.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Nu m-ati suparat cu nimic. Probabil ca nu am darul oratoriei. Nu prea pot exprima, tot ce simt si ce inteleg in toata profunzimea, pentru ca nu gasesc echivalent in cuvintele noastre omenesti prea sarace. insa am incredere ca Dumnezeu toate mi le va da, inclusiv exprimarea inteleasa, daca va voi.
Exprimarile de ordin general ale lui Iustin de genul: toti oamenii sunt Hristos, Dumnezeu este iubire , bucurie, deci sentiment, sau Hristos este sufletul omului, nu sunt deloc ortodoxe si de fapt nici nu sunt Adevar.
Aceasta este o filosofie orientala influientata de cateva scrieri ale Sfintilor Parinti.

Dl. Mihnea a remarcat bine cand a spus "dupa creatie si dupa adoptie".
toti oamenii poarta chipul lui Hristos. insa asemanarea....... noi am cam schimonosit chipul lui Hristos cu pacatele noastre. nu vorbesc acum de firea cea dintai inainte de caderea in pacat si de firea cea cazuta ca e mult de spus.

Sigur ca trebuie sa vedem aproapele nostru ca pe Hristos si sa gandim ca tot ce facem facem - ca si cum am face lui Hristos - .Insa nu trebuie sa identificam oamenii ca persoane, cu persoana lui Hristos.
Pentru ca Hristos este persoana, ce se lasa descoperit si cunoscut de noi in masura in care ne invrednicim.

Ca sa putem ajunge cu adevarat la intelesurile adanci , trebuie traire crestina, practica. foarte multi oameni sunt filosofi, insa nu practica catusi de putin trairea ortodoxa.
Fara trairea crestina, fara metanii si rugaciune, fara ascultare, niciodata nu vor ajunge la intelesurile adanci ale ortodoxiei.
Rugaciune, si planset, si umilire, si cainta pentru pacatele savarsite si atunci Dumnezeu dezleaga si mintea prostului si mintea filosofului.

Cu Dumnezeu trebuie sa vorbim sincer, pentru ca Dumnezeu este persoana. Asta trebuie sa facem in rugaciune, sa vorbim sincer cu Dumnezeu, sa il rugam sa ne invete si sa ne lumineze. Atunci vom simti Duhul Sfant cum ne invata si ne lumineaza.

[MariS_]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu m-ati suparat cu nimic. Probabil ca nu am darul oratoriei. Nu prea pot exprima, tot ce simt si ce inteleg in toata profunzimea, pentru ca nu gasesc echivalent in cuvintele noastre omenesti prea sarace. insa am incredere ca Dumnezeu toate mi le va da, inclusiv exprimarea inteleasa, daca va voi.
Exprimarile de ordin general ale lui Iustin de genul: toti oamenii sunt Hristos, Dumnezeu este iubire , bucurie, deci sentiment, sau Hristos este sufletul omului, nu sunt deloc ortodoxe si de fapt nici nu sunt Adevar.
Aceasta este o filosofie orientala influientata de cateva scrieri ale Sfintilor Parinti.

Dl. Mihnea a remarcat bine cand a spus "dupa creatie si dupa adoptie".
toti oamenii poarta chipul lui Hristos. insa asemanarea....... noi am cam schimonosit chipul lui Hristos cu pacatele noastre. nu vorbesc acum de firea cea dintai inainte de caderea in pacat si de firea cea cazuta ca e mult de spus.

Sigur ca trebuie sa vedem aproapele nostru ca pe Hristos si sa gandim ca tot ce facem facem - ca si cum am face lui Hristos - .Insa nu trebuie sa identificam oamenii ca persoane, cu persoana lui Hristos.
Pentru ca Hristos este persoana, ce se lasa descoperit si cunoscut de noi in masura in care ne invrednicim.

Ca sa putem ajunge cu adevarat la intelesurile adanci , trebuie traire crestina, practica. foarte multi oameni sunt filosofi, insa nu practica catusi de putin trairea ortodoxa.
Fara trairea crestina, fara metanii si rugaciune, fara ascultare, niciodata nu vor ajunge la intelesurile adanci ale ortodoxiei.
Rugaciune, si planset, si umilire, si cainta pentru pacatele savarsite si atunci Dumnezeu dezleaga si mintea prostului si mintea filosofului.

Cu Dumnezeu trebuie sa vorbim sincer, pentru ca Dumnezeu este persoana. Asta trebuie sa facem in rugaciune, sa vorbim sincer cu Dumnezeu, sa il rugam sa ne invete si sa ne lumineze. Atunci vom simti Duhul Sfant cum ne invata si ne lumineaza.

Va inteleg daca ati fost derutata de folosirea, uneori, inadecvata a termenilor, insa eu nu ma impiedic de asta. Incerc totdeauna sa iau intentia buna a preopinentului, nu caut neaparat "gauri" dogmatice in exprimarea unei idei. Ca si ala care vrea sa gaseasca nod in papura, va gasi daca asta cauta. Eu am sarit peste termenii inadecvati si am inteles mesajul lui nu ca si cum Hristos ar fi complet intrupat in fiecare om, ci ca se referea la darurile pe care Hristos le revarsa cu generozitate peste tot omul. Dar, sigur, nu recomand sa faca toti ca mine, ca nici nu sunt un exemplu bun, fiecare procedeaza conform cu inima sa. Eu vad in Iustin un crestin cu mult inaintea mea, un om cu mult bun simt si cu o inima mare si il stimez pentru acest lucru. Eu iau ca exemplu de atitudine ortodoxa aici pe forum atitudinea unui Marius22, a unui Windorin sau a unui Costel, pe acestia eu nu i-am vazut sa corecteze la tot pasul postarile altora. Sigur, asta nu inseamna ca nu faceau si ei comentarii la unele lucruri care li se pareau gresit intelese sau gresit exprimate da altii, dar o faceau cu atat de mare delicatete si tact incat critica nici nu se simtea. Aproape ca isi cereau ei scuze ca nu ai inteles tu bine. Ei mi se par cu adevarat traitori ai ortodoxiei, pentru ca respira blandete, bunatate, rabdare, smerenie, adica roade ale Duhului. Pacat, doar, ca posteaza asa de rar. Si dvs aveti foarte multe lucruri frumoase de spus, si foarte adanci, nu trebuie sa pierdeti timpul si energia corectand pe altii. Spuneti ce aveti mai bun in dvs fiindca aveti, am verificat asta, si sunteti cu mult mai folositoare cand scoateti la lumina margaritarele din inima dvs. Stiu ca din modestie o sa spuneti ca nu sunt ale dvs, ci ale Sf. Parinti, stiu asta, dar au fost "mestecate" de dvs, au fost trecute prin filtrul gandirii dvs si au primit caldura inimii dvs. Se vede asta, adica, nu sunt seci, reci si scoase din buzunar, ci vin din inima dvs calda.
Iertare de divagatie.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[dobrin7m]

Pentru MariS
Vedeti dvs, lucrurile sunt mai profunde decat o simpla exprimare. uneori pot fi chiar si "gauri" dogmatice. Mintea omului poate fi si inteleapta dar poate fi si pierzatoare. depinde de cine asculta.
Noi oamenii acestia plini de pacate vedem in tot omul pe Hristos atata timp cat nu ne face rau sau sunt obiectul nostru de satisfacere de iubire de semeni "divina". in clipa in care ne lezeaza cu ceva, nu il mai vedem ca pe Hristos.
Gata se termina, devine raul, si uratul. Atunci nu hulim noi pe Dumnezeu cu asta? in acest context fireste?
Sa nu va grabiti sa imi raspundeti, ganditi-va bine la ce va spun acum.

o exprimare gresita unora le este exact ca o intelegere gresita, altora le este doar exprimare gresita.

Eu sper din tot sufletul ca exprimarea gresita sa fie doar exprimare gresita si atat.

Si va justific asta. A spune ca ne permitem sa nu ascultam cu nonsalanta de invatatura unui sfant, pentru ca credem noi ca spune sa nu iubim toti oamenii cand spune ca fara credinta nu se vor mantui nu mai este o exprimare gresita ci o intelegere gresita. in fine..