Impotriva razboaielor si uciderilor

[catalin2]

Textul era prea lung, continui cu mesajul acesta:

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Adevărat cu I Corinteni 6, 9-10, dar prea uşor bagi oamenii în iad frate. Dar ia uite ce zice la Matei 19, 26: "Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă."

Eu nu bag pe nimeni si nu scot, scriu doar care e invatatura data de Mantuitor, adica invatatura Bisericii dintotdeauna. Aceste lucruri ne-au fost revelate, nu suntem nestiutori. Dimpotriva modernismul asta din ecumensim si new-age are o preocupare sa ii bage pe toti in Rai, nu conteaza ce spune Domnul, ci ce cred oamenii dupa intelepciunea lor. Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului.
Citatul acela e folosit de obicei pentru a se justifica orice invatatura si fapta. Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentur ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii. Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii. Altfel nu are rost nici invatatura, nici Biserica, nici preotii, nici faptele, nimic. Doar faptele nu este o invatatura din ortodoxie, ci din ateism. Umanismul ateu pune in centru pe om si faptele sale bune. Protestantimul liberal a adaptat umanismul ateu la protestantism si a rezultat invatatrua care e propagata de ecumenism. Nu are nicio legatura cu invatatura ortodoxa. Iubire nu ai daca spui un neadevar, doar ca sa faci cuiva pe plac. Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa. Nu e iubire, e un pacat, pentru ca il impiedici sa se mantuiasca, deci ii vrei raul. Nu spun de tina, ma refer in general, ca multi au adoptat aceste idei din afara ortodoxiei crezand ca sunt ortodoxe.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Şi iarăşi un lucru interesant ce spui: în iad nu toţi vor avea parte de munci? Asta unde spune? În care verset sau care tîlcuire a Sfinţilor Părinţi?

In toate articolele ortodoxe vei gasi acest lucru. Dreptii din Vechiul Testament nu erau supusi la munci in Iad. Sau pruncii care nu au facut pacate. De exemplu un mare criminal cum ar putea sa aiba acelasi tratament cu cineva care a facut un pacat mai mic? Tocmai de aceea se spune ca vor fi judecati in functie de constiinta si faptele pe care le-au facut. la fel si in Rai sunt mai multe locasuri, ca si in Iad. Am dat de curand pe forum un articol in ziarul Lumina in care e vorba de sufletele copiilor nebotezati, in care Episcopul Buzaului, IPS Ciprian spune din invatatura ortodoxa: "După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu au avut cum să păcătuiască, ca să sufere din motive personale, ci doar moştenesc, în virtutea solidarităţii cu firea umană, a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, păcatul strămoşesc. Orice om se naşte cu aceste consecinţe ale păcatului strămoşesc. Acesta este şters prin Taina Sfântului Botez, dar asta nu înseamnă că nu rămân afectele, rămân în fiinţa umană consecinţele sale ca predispoziţii spre păcat. După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu suferă chinurile iadului. Mi-aduc aminte o formulă pe care o învăţam noi la ora de dogmatică: "Nu se împărtăşesc de lumină, dar toţi se cinstesc cu liniştea". Aşa au trăit şi drepţii Vechiului Testament, care nu s-au împărtăşit de lumina dumnezeiască, până nu a coborât la iad Domnul nostru Iisus Hristos. Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească. Abia în momentul în care Mântuitorul Hristos a coborât la iad, a introdus starea de lumină, Lumina Învierii, şi astfel s-a făcut începutul Raiului.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

O să citesc articolul, că e unul din Sfinţii mei preferaţi, Sfîntul Ignatie Brancianinov, deşi nu are bibliografie, nu are trimitere la nici o carte, deşi începe primele rînduri cu "habar n-aveţi de mîntuire", nu e prea specific Sfîntului Ignatie să folosească termeni din-aceştia şi deşi Putnicul digital e contradicţie de termeni, şi împotriva a însăşi învăţătura creştină.

E o scrisoare cunoscuta a Sfantului, nu are legatura cu blogul, o gasesti pe mai multe site-uri ortoodxe si chiar si carte pe scribd. Eu am dat unde am gasit-o mai usor pe google, prima data am auzit-o la un radio ortodox. Dar am dat si alte citate din sfinti, nu doar sfantul Igantie spune asta, ci toti sfintii. Despre faptele credintei si har poti citi si la Sfantul Serafim de Sarov:
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Doamne ajuta!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Cătăline, susţii prostii. Şi le susţii încă. Cred că nu este dogmă, dar mă interesez la profesorul de dogmatică, dacă mîntuirea necredincioşilor, a păgînilor dacă e dogmă. Că dacă e dogmă, eşti eretic.
Am să-ţi răspund scurt şi concis. Să citeşti tot.

Ce-i în catehism e incomplet. Nu poţi cuprinde acolo toate tratatele de teologie. Tîlharul de pe cruce, care s-a mîntuit (!), NU era creştin, NU avea Sfîntul Botez, NU era în Biserică, şi s-a mîntuit. Da? Simplu. În catehism nu cuprinde toată învăţătura creştinească. Ci doar liniile cele mai mari, principale.

Mîntuirea NU este doar pentru creştini. O spune Sfîntul Ioan Scărarul: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)

Doar că mîntuirea necredincioşilor va fi diferită. Ei nu vor vedea pe Dumnezeu, nu vor sta de vorbă cu El, nu îi vor putea aduce slavă în cîntări, nu vor vedea nici una din minunile săvîrşite de El, etc., vor avea doar o stare de bine, de liniştire şi odihnă.

"Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:" Romani 2, 6 "Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia II) Deci mîntuirea celor necredincioşi, se va face prin faptele lor, dar în harul lui Dumnezeu, în mila lui Dumnezeu. Vor fi membrii ai Bisericii, nedemni de ea, de Biserică. Tocmai de aceea şi răsplătirea lor va fi diferită. Ceea ce spune catehismul, e corect, dar incomplet."
6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3. Ori una, ori alta, ori a 3-a. Iar păgînii, în necredinţa lor, dar în faptele lor bune, făcute din fire, "după lege" se mîntuiesc. Din fire, prin pocăinţă, dacă se vor căii de păcatele lor, şi în ultimele clipe ale vieţii, precum tîlharul de pe cruce, se vor mîntui !

Dar nimeni, nu se mîntuie înafara milei lui Dumnezeu. El, Domnul, îi mîntuie, îi îngăduie, îi primeşte. Prin harul Lui, chiar neacceptat de ei. Dacă haina sufletului lor e curată, şi ei sunt pregătiţi pentru nunta Mirelui ceresc, printro viaţă sfîntă ce au avuto, merg în iad? Sigur că NU. Merg în Rai. Din fire ale legii au făcut. Chiar dacă sunt necredincioşi.

Spune Catehismul foarte frumos: "nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii." Şi deci, prin faptele lor bune şi mila lui Dumnezeu, păgînii s-au făcut mădulare ale lui Hristos, şi Dumnezeu îi va mîntui. "Nimeni nu vine la Tatăl, decît prin Mine", spune Hristos. El e Calea Adevărul şi Viaţa. El e Legea, e Pîinea, el e uşa. Deci, cei ce fac faptele lor bune, nu pentru faptele lor îi mîntuie Dumnezeu, ci pentru că au împlinit Legea, au împlinit pe Hristos.

Poţi să ştii că dacă omori un om, sau mai mulţi, în război, poţi să fi creştin, în Biserică, cu Botez, că slabe şanse de mîntuire ai. De ce? Ai încălcat Legea. Ai ieşit din Hristos. Pe cînd cel păgîn, fiind bun toată viaţa lui, îşi ia uşor un loc în Rai.
"Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune," zice la Romani 2, 7 "Păgânii, deşi nu au fost învredniciţi de o revelaţie specială, vor fi judecaţi după conştiinţa lor, glasul lui Dumnezeu din om, care-l aprobă pentru fapta cea bună şi-l condamnă pentru cea rea." spune Bartolomeu Anania. "Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!" Romani 2, 10-11

Dumnezeu nu e egoist, după mintea noastră egoistă. Mîntuirea este a tuturor, spune clar Sfîntul Ioan Scărarul. Şi a celor credincioşi şi a celor necredincioşi. Aşteaptă tu Cătăline, să se mîntuiască doar creştinii. Mulţi dintre creştini, vor merge în iad şi mulţi dintre necreştini, vor merge în Rai. Şi pentru puţina ta iubire, şi pentru răstălmăcirea învăţăturii creştine din catehism, incompletă, să nu ai surprize la dobîndirea Raiului.

"Cuvântul străbate până în adâncul sufletului lor, datorită faptului că e curat", cum afirmă Sf. Maxim Mărturisitorul.
"În absenţa unei legi elaborate, legea morală - înscrisă ontologic în conştiinţa omului - poate constitui prin ea însăşi un criteriu al discernământului. Conştiinţa este acea făclie a Domnului, care n-a încetat nici în lumea păgână să răspândească lumina ei mântuitoare." "Eşti înzestrat cu capacitatea de a discerne "spune Bartolomeu Anania. Între bine şi rău.

Nu există botezul dorinţei, ai dreptate. Există botezul sîngelui, există botezul lacrimilor. Ţi-am scris despre botezul dorinţei, să-ţi dau sinonime, ca să înţelegi.

Păi măi omule neînţelept, chiar dacă nu au apucat să se boteze, rare cazuri, e suficient că au devenit credincioşi lui Hristos, ca tîlharul de pe cruce. Ce rost mai are botezul sîngelui pentru cel credincios, cînd el, cel credincios, este botezat, este creştin, face parte din Biserică? Tu, frate, nu ai înţeles că botezul sîngelui, botezul lacrimilor este şi PENTRU cei necredincioşi, nu doar pentru cei nebotezaţi, care sunt puţini. Aşa să-i mîntuiască Dumnezeu pentru că le-a fost luată şansa de a se mai pocăi pentru păcatele lor, de a deveni creştini. De aceea toţi cei ucişi de alţi oameni, merg în Ceruri. Ţi-am spus şi iîn postul anterior.

Da, vor fi judecaţi după cele 4 legi, cum Spune Sfîntul Grigorie, şi crezi că dintre cei necredincioşi, dacă vor împlini din cele 4 legi, nu moştenesc Raiul? Ba da! Of, frate, of.
Spui: "Oamenii se puteau mantui dupa legea constiintei pana la legea data prin Moise, cand nu exista inca Legea scrisa". Dar tot tu mi-ai amintit, deşi ştiam, că NU A EXISTAT mîntuire pînă la Hristos, deci toţi, mergeau în iad, cu tot cu legea conştiinţei. Omule! Eşti înşelat. Ia seamă.

Legea conştiinţei, se aplică, după Hristos, celor necredincioşi, care se vor mîntui, prin judecata, mila şi harul lui Dumnezeu, membrii nedemni ai Bisericii. Omul care chiar dacă nu vine în biserică, în viaţa aceasta şi face fapte bune, se mîntuieşte. Dar mîntuirea lui e diferită. Cel mai mare păcat e neiubirea, nu închinarea la idoli. Păcatul în sine e un idol, spun Sfinţii Părinţi, şi tot este mîntuire pentru păcătoşi, ca şi pentru păgîni.

Da, aici ai vorbit corect. "Dreptii din Vechiul Testament nu aveau botezul pentru ca nu exista. Dar avand credinta si faptele bune se considera ca aveau botezul dorintei. Dupa ce Domnul a unit firea omeneasca si cea divina i-a scos din Iad." Aşa este. Deşi botezul dorinţei, e sinonim cu bitezul sîngelui, sau al lacrimilor, al suferinţei, ca să înţelegi. Şi se aplică mai tîrziu, mai ales pentru cei ucişi. Şi toţi cei ucişi merg în Rai.

[Daniel_Ortodox]

Partea a II-a a aceluiaşi răspuns.

Nu vor mîntuirea spui? E suficient să o vrea prin faptele lor bune. Un exemplu la musulmani, multora le e frică să devină creştini, deşi vor, pentru că coranul lor prostesc spune să fiu ucişi apostaţii. Deci, avînd fapte bune, se pot mîntui, dar diferit faţă de creştini.

Spui: "Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul" Exact. Face. Are o viaţă plăcuta lui Dumnezeu Treime. Are haina sufletului său curată şi pregătită pentru nunta Mirelui ceresc, deşi nu are botezul creştin, sau îl are în erezie. Dar tot se poate mîntui. Dar mîntuirea lui va fi diferită, faţă de a creştinilor.

Spui: "Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica." Da, Domnul îl ajută, dar dacă nu vine în Biserică, tot se poate mîntui, prin fapte bune, inimă curată.

Aminteşteţi la Fericirile de pe munte: zice Hristos: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." Nu zice, creştinii săraci cu duhul, sau botezaţii, sau cei din Biserică. Nu zice aşa, ci toţi cei săraci cu duhul.

Deşi Sfîntul Nicolae Velimirovici, spune clar, că mîntuirea necredincioşilor, va fi diferită. Dar va fi. Şi iarăşi: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. DA? Simplu. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Ce înseamnă prigoniţi din pricina Mea? Adică din cauza Adevărului. Care au de suferit din cauza faptului că vor să fie buni. Chiar necreştini fiind. Se pot mîntui. E limpede ! Nu încurajez, globalizarea, ci Adevărul. Biserica şi Dumnezeu a pentru toţi. Ăsta e Adevărul.

Nu spun după nici un new-age, şi NU toţi vor ajunge în Rai, dar vor mai mulţi în Rai, decît în iad, asta ştiu sigur. Pentru că Dumnezeu este Iubire.
Ce spun, este învăţătura creştinească, nu părerea mea.

Tu ai părerile tale, teleogumenele tale, părerile tale teologice, care sunt în marginea prăpastiei ereziei, pentru lipsa ta de iubirea şi exclusivitatea mîntuirii pentru credincioşi şi deloc pentru necredincioşi.

Spui: "Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului." Dar şi ce spui? Că creştinii înţeleg tare mult, aşa-i? Dacă ar fi aşa, ar trebui să fim cu toţii sfinţi. Şi nu suntem. Deci tot harul şi mila lui Dumnezeu ne va mîntui şi pe noi, creştinii, ca şi pe necreştinii care "din fire fac ale legii" adică ale lui Hristos, El fiind Legea. Plinirea Legii.

Spui: "Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentru ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii." DA! Slavă lui Dumnezeu. Aici ai vorbit Adevărul. DA, nu care sunt condiţiile, ci care e condiţia mîntuirii. Una singură: IUBIREA !

Spui: "Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii." Greşit. Toată Sfînta Scriptura şi toată învăţătura şi faptele au un singur scop: IUBIREA ! NU MÎNTUIREA. Iubirea. Nu Biblia te mîntuieşte. Nu creştinismul te mîntuieşte. Dumnezeu te mîntuieşte. Să-ţi intre bine în cap, dragul meu.

Iubirea te mîntuişte. O spune Însuşi Hristos. El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22, 37-40. Da? Deci ce spune? Aici, în aceste două legi, se cuprind toată Legea şi proorocii. De ce Legea cu L capital? Pentru că El e Legea, El e Iubirea, El mîntuirea tuturor nevrednicilor de mîntuire.
Sigur că nu doar faptele mîntuie, sigur că este ateist să spui aşa ceva.
Mai exact spunem, faptele prin iubirea, harul şi mila lui Dumnezeu.

Spui: "Iubire nu ai daca spui un neadevar". Greşit. Poţi spune un neadevăr din neştiinţă, din frică, din nepăsare, etc. Dar concret, Iubire, ai cînd iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele. Ba da, poţi să spui un neadevăr, doar ca să faci cuiva pe plac şi totuşi să ai iubire. Iubire pentru Dumnezeu şi aproapele. Aia-i iubirea adevărată. Restul, sunt alte idei şi definiţii pe marginea iubirii cele mari şi adevărate expuse de Mîntuitorul. Şi ce spun nu are nimic de-a face cu protestantismul.

Spui: "Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa." Nu îl minti pe un eterodox, îi spui ce nu e creştin (fie necredincios, ateu, păgîn, eretic, păgîn, etc.) că se poate mîntui, foarte greu, dar mîntuirea chiar de o va dobîndi, va fi foarte diferită de mîntuirea creştinului. Complet diferită. Ăsta e adevărul creştinesc. Asta îi spun. Şi prin asta, nu îi vreau răul, ci îl şi chem acasă, în creştinism. La mîntuirea obiectivă.

Iar cu privire la muncile din iad, mă refer, la iadul de după Hristos. Pentru că altul era Raiul şi iadul în Vechiul şi altul e Raiul şi iadul în Noul, la desăvîrşirea Legii, prin Iubire. Mă refer după Hristos. În iad sunt munci. Nimeni nu se odihneşte acolo, chiar dacă stă pe loc, încheţat, se munceşte.

Exact, la fel şi în Rai, unii sunt îngeri, alţii, arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, domnii, începătorii, stăpînii sau puteri. Aşa şi răsplata, Împărăţia Cerurilor, pentru creştini va fi una şi pentru necreştini, păgîni sau necredincioşi, va fi altfel, Împărăţia Cerurilor. Dar nu vrei să înţelegi lucrul ăsta.

Da, exact, cu legătura la mîntuirea copiilor nebotezaţi. Toţi ajung în Rai. Chiar nebotezaţi, chiar necreştini, fiind, nefăcînd parte din Biserică. Cum spune Î.P.S. Ciprian: nu se împărtăşesc de lumină, dar se împărtăşesc de linişte. Exact ca necredincioşii ce se mîntuiesc. Ca şi copii nebotezaţi, şi adulţii nebotezaţi. Doar că condiţia lor este să fi avut o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Cît de clar mai vrei să fie ??? Cătăline Cătăline...

Spui: "Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească". COMPLET GREŞIT. Erezie chiar. Pacea şi liniştea sufletească sunt specifice Raiului. Nicidecum iadului. Nu au dobîndit nici o pace şi linişte sufletească pînă la Hristos. Acea pace şi linişte sufletească este o răsplătire a Raiului, pentru cei nebotezaţi, deci pentru necreştini.

Bucurii.

Frate Daniel, n-am citit tot ce ai scris, însă pentru felul în care înțelegi mântuirea, te îmbrățișez.

P.S. Te rog renunță la renunțarea la forum. Vei avea multă treabă aici.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Mulţumesc frate drag.
Nu ştiu ce să-ţi spun.
Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am. O spun din frică, că mă tem pentru mîntuirea mea şi mă tem şi mă dor căderile altora.
Nu voi renunţa la forum, rămîn, pentru tine, frate.
Dumnezeu lucrează prin toţi oamenii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Iartă-mă.

Bucurii.

[Skizzer]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Mulţumesc frate drag.
Nu ştiu ce să-ţi spun.
Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am. O spun din frică, că mă tem pentru mîntuirea mea şi mă tem şi mă dor căderile altora.
Nu voi renunţa la forum, pentru tine, frate.
Dumnezeu lucrează prin toţi oamenii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Iartă-mă.

Bucurii.

Doamne Ajuta !

Nu voi avea legatura cu subiectul acestei discutii . Fac acest Reply pentru a te "felicita" . Imi place sa vad atata frumusete in cuvintele spuse de tine . Nu am putut citi tot dar din cate am citit , mi-am dat seama de frumusetea cuvintelor tale . Nu pleca de pe acest forum , vom avea nevoie de tine , de gandirea ta .
Dumnezeu sa te ajute frate Daniel .

Doamne Miluieste .

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Mulţumesc pentru cuvinte, frate iubit.

Nimic al meu. Nu am nimic.
Tot ce avem, de la El avem.

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Iov 1, 21.

Toată înţelepciunea e a Lui, e de la Domnul.
Ne-o dă ca să fim de folos celorlalţi. Tuturor. Medicină, inginerie, ştiinţă, arhitectură. Totul. De la El.

Ne dă acestea pentru a ne fi mai uşor, pentru a-L înţelege, a-L iubi mai uşor. Ca să-L slăvim mai uşor. A-L dori mai cu sîrguinţă, cu mai mare dorire. Să-L vedem în mai mare măreţia Lui.
După măsura în care ne dorim, şi putem.

Spune Domnul: "Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste." II Timotei 2, 20.

Ne iubeşte pe toţi. Ne vrea pe toţi. Foarte mulţi, cu mult mai mulţi vor fi în Rai decît în iad.

Dar pînă acolo, orice alegem, Rai sau iad, trebuie să iubim. Şi Domnul ne dă apoi ce avem nevoie.
"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." I Corinteni 11, 19.

Bucurii.

[catalin2]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am.

Daniel, ti-am mai scris de cateva ori, dar nu cred ca o sa poti intelege deocamdata, pentru ca tu chiar crezi ca nu poti gresi si ai ajuns la masura sfintilor sau duhovnicilor. Cea mai simpla cale sa iti dai seama de falsa smerenie este cand cineva spune tot timpul ca e pacatos, fara sa aiba si masura celor induhovniciti. Tu oricine te contrazice spui ca gresetse, indiferent daca e sfant, catehism sau altceva, doar tu ai dreptate. Ti-am mai spus, daca vrei roaga duhovnicul sa te sfatuiasca. Iata cateva randuri despre falsa smerenie: http://carteromaneasca.wordpress.com...xiev-smerenia/
"Pe langa adevarata smerenie exista si o falsa smerenie. Pe cand falsul smerit cauta, printr-o paruta evlavie, slava omeneasca. Un astfel de om arata ca nu a inteles nimic din esenta smereniei. Lui ii place sa spuna despre sine: “Oh, eu pacatosul, oh, eu nevrednicul!” O astfel de smerenie nu este mantuitoare, ci fatarnica si de aceea este socotita a fi o smerenie mai rea decat mandria. “Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare”, spune Sfantul Ioan Scararul “ci acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza”.
Dar poate ma insel si tu ai smerenia cea adevarata.

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de catalin2

Daniel, ti-am mai scris de cateva ori, dar nu cred ca o sa poti intelege deocamdata, pentru ca tu chiar crezi ca nu poti gresi si ai ajuns la masura sfintilor sau duhovnicilor. Cea mai simpla cale sa iti dai seama de falsa smerenie este cand cineva spune tot timpul ca e pacatos, fara sa aiba si masura celor induhovniciti. Tu oricine te contrazice spui ca gresetse, indiferent daca e sfant, catehism sau altceva, doar tu ai dreptate. Ti-am mai spus, daca vrei roaga duhovnicul sa te sfatuiasca. Iata cateva randuri despre falsa smerenie: http://carteromaneasca.wordpress.com...xiev-smerenia/
"Pe langa adevarata smerenie exista si o falsa smerenie. Pe cand falsul smerit cauta, printr-o paruta evlavie, slava omeneasca. Un astfel de om arata ca nu a inteles nimic din esenta smereniei. Lui ii place sa spuna despre sine: Oh, eu pacatosul, oh, eu nevrednicul! O astfel de smerenie nu este mantuitoare, ci fatarnica si de aceea este socotita a fi o smerenie mai rea decat mandria. Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare, spune Sfantul Ioan Scararul ci acela care vazandu-se hulit de altul, dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza.
Dar poate ma insel si tu ai smerenia cea adevarata.

Doamne ajută.

Nu am spus şi nu cred că nu pot greşi. Greşesc. Dar nu aici, cînd spun să nu ucizi nici un om şi cînd spun că şi păgînii "din fire făcînd ale legii" se vor mîntui, prin harul şi milostivirea lui Dumnezeu. Asta este învăţătura creştină. Nicidecum părerile tale teologice.
După cuvîntul Scripturii, nu este om care să fie viu şi să nu greşească. Şi după cuvîntul că suntem supuşi păcatului.
Nu cred că am ajuns la măsura sfinţilor şi a părinţilor. Am ajuns la măsura care mi-a dat-o Dumnezeu, care mi-o poate lua oricînd voieşte. Slavă lui pentru toate. El dă şi El ia, după mare mila Lui.

Pardon? Să spui mereu că eşti păcătos e falsă smerenie ??? NU frate. Greşit! E rugăciunea inimii.
DOAMNE IISUSE HRISTOASE, FIUL LUI DUMNEZEU, MILUIEŞTE-MĂ PE MINE -PĂCĂTOSUL-.

Pare-se că arhimandritul Serafim Alexiev, de unde ai dat citatul, e greşit. Nu-i bai îl iartă Domnul, dar mai grav că sminteşte şi pe alţii, căci a publicat o carte cu o opinie teologică greşită, ce contrazice pe Sfinţii Părinţi. Uite aşa ia dracu minţile chiar şi celor aleşi, cum spune Scriptura.
Şi o susţine cu inovaţii, ca fratele Cătălin. Of, vai.

Nu am spus tot timpul că sunt păcătos, şi chiar de aş spune Sfinţii Părinţi spun că e bine pururea să avem în faţă neputinţa noastră. Dar aşa este precum spui, am o falsă smerenie, roagă pe Domnul pentru mine şi neputinţa mea. Dar să ţinem cont, dragul meu, că Sfîntul Apostol Pavel s-a numit pe sine cel mai mic, ce suntem noi? Să nu spunem că suntem păcătoşi? Cine spune asta? Serafim Alexiev? Smereşte-te, frate.
Nu căuta să răspunzi împotriva Adevărului. Împotriva mea poţi răspunde, dar nu împotriva Adevărului, că va da Domnul cu tine de pămînt. Să nu te miri de ce îţi merge rău în viaţă. Tot ce ţi-am scris e Adevărul. Spre a ta îndreptare. Nu eu să mă îndrept. Că eu îţi mărturisesc Adevărul, ci tu să te îndrepţi din exclusivităţi şi înşelări. Of, vai nouă, creştini cu numele.

Nu caut slava omenească. Mă lepăd de toată slava omenească. N-am nevoie de aşa ceva. Da, spun eu nevrednicul. Dacă nu mă mîntuiesc, să te rogi şi pentru sufletul meu din iad, cînd vei merge în Rai. Nu ştiu ce smerenie am, nici nu vreau să aflu, ca nu cumva să fiu ispitit cu mîndria, îmi ştiu doar neputinţele şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate. Nici iubire nu am. Nimic nu am. Vai şi-amar sunt. Dar vreau să se mîntuiască cît mai mulţi. Toţi!
Nu oricine mă contrazice spun că greşeşte, atîta vreme cît spune şi învaţă Adevărul, în învăţătura creştinească, a Iubirii lui Dumnezeu, mă înclin în faţa lui şi îi spăl şi picioarele şi i le sărut apoi, cu sărutare sfîntă, cum spune Sfîntul Apostol Pavel.

Iar în legătură cu mîntuirea celor ce nu sunt ortodocşi.

Cătăline, nu frate. Să fi deschis la dialog, cînd ai să vrei să iubeşti. Şi cînd ai să ieşi din carapacea de broască ţestoasă, de mîntuire exclusivistă şi egoistă doar pentru ortodocşi. Aşteaptă. Deşi sunt singurii creştini de pe pămînt, mîntuirea nu e doar a lor. Cum Dumnezeu a arătat că nu e doar a lui Israel, ci a tuturor. Iar dacă tu ai înţeles că noi, cei ce vrem să nu ucidem şi credem în Iubirea lui Dumnezeu, suntem luptători împotriva Adevărului, fie ca Domnul Dumnezeu să te ierte pentru neputinţa ta. Multe prostii ai scris frate, multe prostii. Şi mai şi crezi că ai scris bine, şi eu sunt eretic şi sperie-ciori şi etc. Of, măi suflete, of.

Să ştii! Nu voi lăsa Adevărul să fie călcat în picioare pentru nimic în lume ! De ideile tale sau a nimănui, că tu susţii că spui părerea bisericii şi eu sunt nu ştiu cum. Sunt, eu sunt în orice fel vrei tu să mă numeşti, dar Adevărul nu e, pentru El îmi dau şi viaţa. Pentru Iubire. Părerea ta NU e părerea Bisericii Creştine. Şi ce am vorbit pînă acum, NU este învăţătura mea, ci a Bisericii lui Hristos.
Nu a nebuniei în care te aflii tu şi ce e mai grav mai şi crezi că spui bine. Fi mai atent la ce am spus, că e plin de citate în ce am spus. Nu frate drag, să nu răspunzi la mesaj, că numai prostii spui.
Mergi tu cu a ta şi nu mă judeca prea aspru pentru că eu merg cu a mea şi Judecata lui Dumnezeu ne va arăta frate, că Dumnezeu este Iubire. Să nu uiţi asta.

Şi voi toţi, care susţineţi că e bine să ucizi un alt om, pentru apărarea unei bucăţi de pămînt, vă spun cu durere, aveţi toate şansele, să NU măşteniţi Împărăţia Cerurilor. E suficient că gîndeşti numai să ucizi un alt om, că ţi-e socotit drept păcat. "Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui." Matei 5, 28.

SĂ NU UCIDEŢI, fraţilor pe nimeni, niciodată. Niciodată. Şi nici în gînd să nu aveţi aşa ceva.

Bucurii.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Partea a II-a a aceluiaşi răspuns.

Nu vor mîntuirea spui? E suficient să o vrea prin faptele lor bune. Un exemplu la musulmani, multora le e frică să devină creştini, deşi vor, pentru că coranul lor prostesc spune să fiu ucişi apostaţii. Deci, avînd fapte bune, se pot mîntui, dar diferit faţă de creştini.

Spui: "Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul" Exact. Face. Are o viaţă plăcuta lui Dumnezeu Treime. Are haina sufletului său curată şi pregătită pentru nunta Mirelui ceresc, deşi nu are botezul creştin, sau îl are în erezie. Dar tot se poate mîntui. Dar mîntuirea lui va fi diferită, faţă de a creştinilor.

Spui: "Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica." Da, Domnul îl ajută, dar dacă nu vine în Biserică, tot se poate mîntui, prin fapte bune, inimă curată.

Aminteşteţi la Fericirile de pe munte: zice Hristos: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." Nu zice, creştinii săraci cu duhul, sau botezaţii, sau cei din Biserică. Nu zice aşa, ci toţi cei săraci cu duhul.

Deşi Sfîntul Nicolae Velimirovici, spune clar, că mîntuirea necredincioşilor, va fi diferită. Dar va fi. Şi iarăşi: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. DA? Simplu. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Ce înseamnă prigoniţi din pricina Mea? Adică din cauza Adevărului. Care au de suferit din cauza faptului că vor să fie buni. Chiar necreştini fiind. Se pot mîntui. E limpede ! Nu încurajez, globalizarea, ci Adevărul. Biserica şi Dumnezeu a pentru toţi. Ăsta e Adevărul.

Nu spun după nici un new-age, şi NU toţi vor ajunge în Rai, dar vor mai mulţi în Rai, decît în iad, asta ştiu sigur. Pentru că Dumnezeu este Iubire.
Ce spun, este învăţătura creştinească, nu părerea mea.

Tu ai părerile tale, teleogumenele tale, părerile tale teologice, care sunt în marginea prăpastiei ereziei, pentru lipsa ta de iubirea şi exclusivitatea mîntuirii pentru credincioşi şi deloc pentru necredincioşi.

Spui: "Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului." Dar şi ce spui? Că creştinii înţeleg tare mult, aşa-i? Dacă ar fi aşa, ar trebui să fim cu toţii sfinţi. Şi nu suntem. Deci tot harul şi mila lui Dumnezeu ne va mîntui şi pe noi, creştinii, ca şi pe necreştinii care "din fire fac ale legii" adică ale lui Hristos, El fiind Legea. Plinirea Legii.

Spui: "Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentru ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii." DA! Slavă lui Dumnezeu. Aici ai vorbit Adevărul. DA, nu care sunt condiţiile, ci care e condiţia mîntuirii. Una singură: IUBIREA !

Spui: "Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii." Greşit. Toată Sfînta Scriptura şi toată învăţătura şi faptele au un singur scop: IUBIREA ! NU MÎNTUIREA. Iubirea. Nu Biblia te mîntuieşte. Nu creştinismul te mîntuieşte. Dumnezeu te mîntuieşte. Să-ţi intre bine în cap, dragul meu.

Iubirea te mîntuişte. O spune Însuşi Hristos. El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22, 37-40. Da? Deci ce spune? Aici, în aceste două legi, se cuprind toată Legea şi proorocii. De ce Legea cu L capital? Pentru că El e Legea, El e Iubirea, El mîntuirea tuturor nevrednicilor de mîntuire.
Sigur că nu doar faptele mîntuie, sigur că este ateist să spui aşa ceva.
Mai exact spunem, faptele prin iubirea, harul şi mila lui Dumnezeu.

Spui: "Iubire nu ai daca spui un neadevar". Greşit. Poţi spune un neadevăr din neştiinţă, din frică, din nepăsare, etc. Dar concret, Iubire, ai cînd iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele. Ba da, poţi să spui un neadevăr, doar ca să faci cuiva pe plac şi totuşi să ai iubire. Iubire pentru Dumnezeu şi aproapele. Aia-i iubirea adevărată. Restul, sunt alte idei şi definiţii pe marginea iubirii cele mari şi adevărate expuse de Mîntuitorul. Şi ce spun nu are nimic de-a face cu protestantismul.

Spui: "Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa." Nu îl minti pe un eterodox, îi spui ce nu e creştin (fie necredincios, ateu, păgîn, eretic, păgîn, etc.) că se poate mîntui, foarte greu, dar mîntuirea chiar de o va dobîndi, va fi foarte diferită de mîntuirea creştinului. Complet diferită. Ăsta e adevărul creştinesc. Asta îi spun. Şi prin asta, nu îi vreau răul, ci îl şi chem acasă, în creştinism. La mîntuirea obiectivă.

Iar cu privire la muncile din iad, mă refer, la iadul de după Hristos. Pentru că altul era Raiul şi iadul în Vechiul şi altul e Raiul şi iadul în Noul, la desăvîrşirea Legii, prin Iubire. Mă refer după Hristos. În iad sunt munci. Nimeni nu se odihneşte acolo, chiar dacă stă pe loc, încheţat, se munceşte.

Exact, la fel şi în Rai, unii sunt îngeri, alţii, arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, domnii, începătorii, stăpînii sau puteri. Aşa şi răsplata, Împărăţia Cerurilor, pentru creştini va fi una şi pentru necreştini, păgîni sau necredincioşi, va fi altfel, Împărăţia Cerurilor. Dar nu vrei să înţelegi lucrul ăsta.

Da, exact, cu legătura la mîntuirea copiilor nebotezaţi. Toţi ajung în Rai. Chiar nebotezaţi, chiar necreştini, fiind, nefăcînd parte din Biserică. Cum spune Î.P.S. Ciprian: nu se împărtăşesc de lumină, dar se împărtăşesc de linişte. Exact ca necredincioşii ce se mîntuiesc. Ca şi copii nebotezaţi, şi adulţii nebotezaţi. Doar că condiţia lor este să fi avut o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Cît de clar mai vrei să fie ??? Cătăline Cătăline...

Spui: "Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească". COMPLET GREŞIT. Erezie chiar. Pacea şi liniştea sufletească sunt specifice Raiului. Nicidecum iadului. Nu au dobîndit nici o pace şi linişte sufletească pînă la Hristos. Acea pace şi linişte sufletească este o răsplătire a Raiului, pentru cei nebotezaţi, deci pentru necreştini.

Bucurii.

Iertare pentru atitudinea dura si cuvintele acide de pe alte topice, si din alte situatii. Ati vazut Calea. Cu respect.