![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Nu sînt filorus. Pur și simpku, știu că imperialismul rusesc este la fel de criminal ca orice imperialism, dar deocamdată este sau pare mai puțin drăcesc în eficiență destructivă și minciună seductiv-aglutinantă decît imperiakismul actualilor ocupanți imperialiști. Asta e tot. Cînd văd ipocrizia și oportunismul, "corecte politic" sau nu, proliferînd în jur, mă uit la "The day the Earth stood still" și "Rise of the Emperor". Cred că ne așteaptă ceva real și oarecum similar cu ele îmbinate (subconștientul colectiv se exprimă și prin a șaptea artă) ca și climax (sau fals remediu la) al actualei nebunii. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Din mesajul tău înțeleg că ești foarte supărat. Atât.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Fii pe pace, nu pe tine sau oricare din colegii cu vederi similare tie. Tu esti din categoria idealisti care chiar apreciaza Europa lui Belle epoque (si eu o apreciez, insa doar daca nu ma gindesc prea mult ca in spatele fatadei se pregatea primul razboi mondial, "razboiul care a nimicit monarhiile").
Si sint constient ca devin plictisor cu tema asta. Doar ca nu e tema unui visator incurabil, care se preocupa ca prostul de lucruri in afara interesului pragmatic sau controlului propriu. Nu. Pur si simplu, e vorba de ceva care ne afecteaza vietile, in prezent si in viitorul imediat. Iar aluziile semiludice la opere scrise sau ale celei de-a saptea arte, care au filon eshatologic, nu sint deloc un refugiu infantil (desi, din nou, stiu ca asa las impresia). Pur si simplu, incerc sa inteleg, folsindu-ma de faptul ca in tot ce este inspiratie artisitica si chiar stiintifica poate scapa, mai mult sau mai putin cudat, un fragment de...intuitie, sau profetie profana daca vrei, astfel incit sa inteleg, cum zice limba ocupantului, "wtf is going on with this world". Sint speriat, la un nivel abia constientizabil, si mizantropic la modul motivat. Nue insa vorba de nivelul strict animalic, de perspectiva ca un terorist sa ma bubuie la un moment dat, ci de perspectiva mult mai reala si deja in desfasurare, ca specia noastra sa...ironia soartei, sa specieze. Adica se transforma, in cadrul a ceva ce este involutie, in doua mari grupuri, generic vorbind: un grup degenerat, idiot si ipocrit, anume "lumea libera", pe care bine ati definit-o tu si Iuliu mai sus, si al doilea, grupul turbatilor, care stiu doar sa ucida, sa distruga si sa sperie. Ambele grupuri habar nu au ca confruntarea lor este deopotriva falsa si profund nedreapta. In ce fal? Pai, ambele grupuri sint prizonierii, sau gladiatorii daca vrei, ale aceluiasi stapin malefic: printul acestei lumi, pentru care lupta acestor grupuri umane profund desbusolate spiritual face parte din planul sau dracesc, fiind mai mult decit un spectacol. O sa incerc sa nu mai bomban internautic pe tema asta. Oricum nu putem schimba nimic, in aceasta etapa. Sau, cel mult cu si in noi insine. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Acum e altceva :)
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Lumea "este în război pentru că a pierdut pacea", a apreciat miercuri Papa Francisc în avionul care îl conducea spre Cracovia, precizând că nu este vorba despre un "război al religiilor", relatează EFE și AFP.
"Nu ne este teamă să o spunem: lumea este în război pentru că a pierdut pacea", a declarat Suveranul Pontif în fața jurnaliștilor care îl însoțesc în Polonia. El a precizat că este vorba despre "un război de interese, pentru bani, pentru resursele naturale, pentru dominarea popoarelor". "Dar nu este un război al religiilor, pentru că toate religiile doresc pacea", a subliniat Sfântul Părinte. Potrivit acestuia, se vorbește despre "insecuritate, dar adevăratul cuvânt este războiul". Un război "organizat". Papa s-a referit la preotul în vârstă de 86 de ani care a fost ucis marți în timp ce oficia slujba într-o biserică din Saint-Etienne-du-Rouvray, în Normandia (nordul Franței), dar a ținut să amintească și moartea multor nevinovați și nu numai din Europa. Acest "sfânt preot" este unul, "dar câți creștini, câți nevinovați, câți copii" au fost uciși. "Să ne gândim, de exemplu, la Nigeria", a afirmat Suveranul Pontif. Referindu-se la Zilele Mondiale ale Tineretului, la care va participa, papa a menționat: "Se spune că tineretul este speranța. Să sperăm că tinerii ne vor spune ceva și ne vor da speranță în acest moment".
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Un musulman s-ar putea să dorească pacea, Islamul, însă, nu.
__________________
"If you take the Christian Bible and put it out in the wind and the rain, soon the paper on which the words are printed will disintegrate and the words will be gone. Our bible IS the wind and the rain." Herbalist Carol McGrath as told to her by a Native-American woman. "Laudato si, mi Signore, per frate Uento et per aere et nubilo et sereno et onne tempo, per lo quale, a le Tue creature dài sustentamento" - Sfântul Francisc de Assisi |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Islamul â origine Èi scurtă istorie Termenul de Islam este tradus ca supunere, dar trebuie înÈeles ca*supunere faÈă de cuvântul lui Allah, Èi nu faÈă de un lider muritor.*Cea mai nouă dintre religiile revelate, Islamul are ca moment de început anul 612 din era creștină când Muhammad, un negustor de cămile din Mecca, a avut o revelație. Meditând într-o peșteră din apropierea orașului, arhanghelul Gabriel i-a apărut în față și i-a poruncitâRecită!â. Din acel moment Muhammad, devenit ulterior*profetul Muhammad, a transmis prin viu grai cuvintele lui Allah/Dumnezeu către cei aflați în jurul său, menționând că este revelația finală. Dacă inițial Muhammad a fost privit cu suspiciune și nu a reușit să aibă alături de el decât pe cei mai apropiați membri ai familiei (tradiția consemnează că prima convertită la Islam a fost soția sa, Khadija), treptat a început să câștige tot mai mulți adepți în jurul său și să fie o voce ascultată. Până în anul 622, care marchează începutul erei islamice, Muhammad a predicat în spații publice unicitatea divinității și ideea egalității între oameni. Ambele idei nu s-au bucurat însă de un mare succes în rândul negustorilor politeiști din Mecca. Pur Èi simplu interesele lor economice nu corespundeau cu discursul lui Muhammad. Astfel, respins de societatea din Mecca, în 622 Muhammad se mută la Medina (Orașul Profetului, numit anterior Yatrib) împreună cu un grup de adepți.Momentul marchează Hegira â începutul erei islamice și debutul unui Islam politic.*În următorii 8 ani, deși continuă să primească revelații, Muhammad se concentrează pe creșterea numărului de adepți și pe cucerirea orașului Mecca, cu scopul, pe de-o parte, de a pedepsi negustorii care îl obligaseră să îÈi părăsească oraÈul și, în același timp, de a impune religia islamică. Profetul moare în 632, după un pelerinaj final la Mecca, la vârsta de aproximativ 60 de ani. Coranul Este important de precizat că Muhammad nu este autorul*Coranului, al cărții sfinte din Islam, el doar transmițând cuvântul lui Allah. 2. Rugăciunea*â*îndeplinită de cinci ori pe zi; 3. Dania sau zakatul*â donația*unei zecimi din avere (către cei săraci); 4. Postul-Ramadan*ținut într-o anumită lună din an și care durează de la răsăritul până la apusul soarelui, timp în care credinciosul nu are voie să mănânce*și să bea nimic 5. Pelerinajul â*obligația fiecărui musulman de a merge cel puțin o dată în viață în pelerinaj la Mecca. Se observă că jihadul, războiul sfânt, nu este una dintre obligaÈiile esenÈiale ale unui credincios musulman. Dar ce este Jihadul? Jihadul are două forme: minor Èi major. Cel minor este lupta musulmanului cu nemusulmanii pentru a-i aduce la dreapta credinÈă.*Jihadul*major este lupta musulmanului cu sine însuÈi pentru a-Èi respecta credinÈa.*În ciuda imaginii create în zilele noastre, războiul sfânt împotriva nemusulmanilor nu este scopul principal al Islamului. Ce este Èaria? Trebuie clarificat faptul că Èaria, legea sfântă islamică, nu este sinonimă cu Coranul. Èaria nu este un cod inflexibil de legi scrise sau o lege organică. Èaria are la bază două elemente: Coranul Èi Sunna. Sunna este o colecÈie de*hadith, tradiÈii despre faptele profetului care sunt considerate ca model pentru credincioÈi.*Pe scurt, dacă Coranul este ceea ce a spus profetul, sunna este ceea ce a făcut profetul.*Din aceste două elemente, Ècolile islamice au realizat analogii Èi interpretări consensuale, care au format legea sfântă. Islamul sunnit recunoaÈte, astfel, patru mari Ècoli islamice, denumite după fondatorii lor: hanefită, Èafiită, hanbalită Èi malekită.*Astfel, doar interpretările date de aceste Ècoli sunt acceptate de către sunniÈi. Ècoala juridică urmată în Èiism este jafarită, Èi are la bază numeroase citate din califul Ali, nefiind astfel recunoscută de suniÈi.* Sunnism și șiism Schisma care apare în Islam, cea între sunniți și șiiți, este legată în fapt de problema succesiunii profetului, care apare după califatul lui Ali. Foarte frecvent în zilele noastre apar confuzii terminologice și de răspândire geografică a celor două curente din Islam. Într-o scurtă descriere,*sunniții sunt cei cei care îl recunosc ca urmaș al profetului pe califul Abu Bakr, în timp ce șiiți consideră că de fapt adevăratul urmaș al profetului, pe care acesta l-ar fi și desemnat, este ginerele său Ali, cel de-al patrulea calif. De altfel, ÈiiÈii adaugă Èi la profesiunea de credinÈă faptul că Ali este urmașul lui Muhammad, ceea ce se constituie într-un factor în plus pentru sunniți de a nu-i accepta. Diferența apare în principal în modul în care este văzut rolul de lider al comunității, de la faptul căîn sunnism*se consideră că un calif conduce comunitatea islamică*și califatul său are autoritatea politică de conducător al credinței, dar,*în fapt, autoritatea religioasă aparține consensului comunității de învățați, ulema. Adepții lui Ali în șiism cred că adevăratul cap al comunității este imamul,*un conducător care are și autoritate religioasă și seculară și căruia i se dă ascultare,*urmaș obligatoriu al lui Ali și al soției sale Fatima, fiica profetului.*Sunniții percep califul ca pe un imam, dar numai în sensul religios, de conducător al rugăciunii colective.*Așadar, rolul politic asumat de către imam reprezintă o diferență esențială între cele două curente.*În plus, șiiți au Èi o viziune mesianică â ei*cred în venirea unui imam salvator. Ca și în cazul altor credințe, și cele două mari ramuri ale Islamului au cunoscut de-a lungul timpului alte ramificații determinate de apariția diferiților învățați care au adus interpretări speciale credinței. Astăzi, marea majoritate a lumii islamice este sunnită, într-un procent aproximativ de 85%. Șiismul este majoritar în Iran, aproximativ 90%, dar și în Azerbaijan, Irak și Bahrain reprezintă aproximativ 60% din populație, iar comunități șiite minoritare se mai întâlnesc și în Yemen, Arabia Saudită sau Liban.* În istorie, dintre marii actori ai lumii islamice, numai imperiul persan a fost șiit, Califatul arab, Imperiul Mogul din India și Imperiul Otoman fiind state sunnite. Majoritatea musulmanilor din România este reprezentată de sunniÈi. Wahhabism, Al Qaida Èi ISIS Tulburările politice din ultimii ani au adus curentul wahhabist mai mult în atenÈia lumii occidentale, dar el este vechi de aproape 300 de ani. Wahhabismul, sau Salafi, cum îl numesc adepții, este o ramură a credinței sunnite care are la bază preceptele învățatului și reformatorului*Muhammad ibn Abd al-Wahhab,*care, în anii 1740 în Najd, o regiune din centrul Arabiei Saudite de azi, predica o întoarcere la o dogmă*strictă și rigidă.*Discursul religios a fost împletit cu aspirațiile religioase ale unei puternice familii din Arabia, cea a lui ibn Saud, și astfel a fost creat un curent religios politic care s-a impus în zonă în deceniile următoare.*Timp de un secol, adepții acestui curent au influențat evoluțiile politice din zonă, reușind chiar să cucerească Mecca și Medina, între 1803 â 1812. Central în această nouă ideologie era ideea că ei erau cei îndreptățiți să răspândească ceea ce ei considerau interpretarea corectă a Islamului și să îi convingă pe alți musulmani, prin dialog, să vadă erorile din propria lor înțelegere a credințelor și practicilor Islamului. După un secol de diverse conflicte și încercări de impunere a autorității, la începutul secolului 20, conducătorul Abd Aziz a reușit (până la un punct cu sprijin britanic) să cucerească teritoriile sfinte și, după Primul Război Mondial, să pună bazele Regatului Arabiei Saudite.*Așadar, adepții wahhabismului consideră că ei sunt practicanții adevăratului Islam, așa cum a fost el transmis de Muhammad. Mențiune: Wahhabiți nu se denumesc pe ei înÈiÈi cu acest termen. WahhabiÈi le spun*cei din afara grupării. Chiar dacă termenul wahhabit se referă la fondatorul mișcării, refuzul denumirii este determinat de credința că elogiile îi pot fi aduse numai lui Allah și nu unui simplu muritor. Termenul pe care îl acceptă, în fapt, este acela de Muwahhidun, tradus prin âcel care insistă pe unitatea și unicitatea lui Dumnezeuâ. Daesh (sau Statul Islamic din Irak și Levant, mai cunoscut sub denumirile ISIS, ISIL sau IS) urmează linia sunnită wahhabistă, adoptând un islam militant extremist.*Considerându-se cei îndreptăÈiÈi să răspândească această credinÈă originară în Islam,luptătorii ISIS cred că, prin extinderea Califatului, vor îndepărta orice altă formă de organizare politică care nu respectă în fapt credinÈa pură.* DesprinÈi din una din ramurile Al Qaida, cu care Èi împărtăÈesc extremismul religios, ISIS merge pe aceeaÈi linie a*unui Islam militant care va reinstaura adevărata credinÈă.*Această impunere a credinÈei originale include Èi respingerea ÈiiÈilor, aÈa cum s-a observat din atentatele îndreptate asupra moscheilor Èiite. Deoarece, potrivit Coranului, nici un musulman nu poate să intre în conflict cu alt musulman, pentru justificarea acÈiunilor militare împotriva ÈiiÈilor*s-a creat o bază religioasă prin declararea ÈiiÈilor*drept eretici. AcÈiunile militare devin astfel justificate de aducerea adversarilor*înapoi la dreapta credinÈă. Nu este pentru prima dată în Istorie când legea sfântă a Islamului a fost răstălmăcită pentru a justifica războaie Èi acÈiuni politice.*Sultanul otoman Selim I a atacat*Iranul la începutul secolului XVI, după ce autoritatea supremă religioasă din imperiu, seyh-ul Islam, a emis, la solicitarea sultanului, o opinie prin care atacul era justificat de readucerea ereticilor pe calea cea dreaptă.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
In plus, te contrazice sefu' al mare: "Papa Francisc a mai spus că este vorba despre "un război de interese, pentru bani, pentru resursele naturale, pentru dominarea popoarelor". "Dar nu este un război al religiilor, pentru că toate religiile doresc pacea", a subliniat Sfântul Părinte."
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 27.07.2016 at 23:33:17. |
|