Impotriva razboaielor si uciderilor

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de catalin2

Prima data nu am observat ca ai scris ca Lie a ajuns in Rai, pana nu a scris Alin. Apoi am crezut ca ai scris gresit. Acum vad ca tu sustii asa ceva, asta nu mai e exagerare, e alta invatatura, invatatura ta. Noi urmam invatatura ortodoxa, nu invatatura oricui ar veni sa isi spuna parerea. Dupa ce scrii tu toti criminalii si talharii omorati in trecut au ajuns in Rai. Hai ca daca spuneai ca cei omorati din intamplare intra aici mai era o scuza.
Daniel, in Rai intra cei ce au in primul rand Botezul, botezul in Sfanta Biserica. De aceea preotii nici macar pruncii nebotezati nu stiu unde ajung si nu li se tine slujba.
La fel exagerezi si cu omorul, desi unele lucruri le spuneai bine. Citeste in Vechiul Testament, iudaii au fost certati ca nu au omorat toti locuitorii si de aceea s-a pastrat idolatria la neamurile ramase si au luat-o si ei.

Doamne ajută.

Cătăline frate iubite. Greşeşti. Din nou. Nu-i de mirare. Dar eşti drăguţ în lupta ta. Să te fereşti de habotnicie. Cere Domnului virtutea discernămăntului. Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.

Nenorocitul de mine, eu nu învăţ învăţătura mea. Ci a Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt. Dumnezeu. Treimea. Iubirea.

În Rai intră doar cei ce au primit în primul rînd botezul, spui tu, şi încă Botezul în Sfînta Biserică?
Greşit ! Dovedit.
Tîlharul de pe cruce, avea botezul? Nu. Şi Hristos deschide Raiul cu el.
Era atunci înfiinţată Sfînta Biserică Creştină? Nu.
Ăsta e exemplul cel mai viu. Ar trebui să-ţi ajungă, Cătăline.
Dar îţi mai dau.
Cain şi Abel. O avut Abel botezul? Nu. Era cu Dumnezeu? Da.
Dar îţi mai dau.
Toţi cei din vechiul testament, ţine minte toţi, care au ajuns la Dumnezeu, şi nu sunt puţini, sunt menţionaţi în Biblie, ajungînd la Dumnezeu, s-au mîntuit.

Ăsta e războiul nevăzut, vezi Cătăline? Eşti înfrînt. Nu tu ca om, ci păcatul tău. Biserica nu osîndeşte pe homosexuali ca oameni, ci păcatele lor.
Doreşte-ţi înţelepciunea cu smerenie, cu Iubire, şi ea va veni la tine. Domnul Dumnezeu îţi va da înţelepciune.
Ăsta e războiul ce trebuie să îl purtăm noi, creştinii. Întru cuvînt. Împotriva cui?
Spune Scriptura: "nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii." Efeseni 6, 12.

Şi nu te las, îţi mai dau.
Mai departe.

Păgînii, ateii, necredincioşii, hinduşii, musulmanii, budiştii, ereticii, apostaţii, după mintea ta, iubite frate, merg în iad toţi? Toţi? Săracul de tine.
Greşit. Din nou. Dovedit.
Uite ce spune Sfîntul Apostol Pavel la Romani:
"Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege" (2, 14)
E clar ? Te-ai lămurit, dragul meu ? Of, cîţi sunt ca tine.

Şi ca să nu dăm pricină de ispitire vrăjmaşilor demoni, să mă acuzi de sectarism, smintind pe aceştia mai mici, nu scoatem din context, ci ca să îţi arăt că Adevărul vorbesc şi pe Hristos mărturisesc şi tu greşeşti, şi ca să te smereşti, ca să te pocăieşti de păcatul tău de pînă acum, al necredinţei, cu rugăciunile Preacuratei Născătoare, îţi dau tot contextul şi cu explicaţiile Înalt Preasfinţitului Bartolomeu Anania:

Romani 2, 11: "Căci nu este părtinire la Dumnezeu!" Bartolomeu Anania aminteşte: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sfîntul Ioan Scărarul, Filocalia IX)

Romania 2, 12: "Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi." Bartolomeu Anania tîlcuieşte: "Păgânii, deşi nu au fost învredniciţi de o revelaţie specială, vor fi judecaţi după conştiinţa lor, glasul lui Dumnezeu din om, care-l aprobă pentru fapta cea bună şi-l condamnă pentru cea rea."

Romani 2, 13: "Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi." Bartolomeu Anania tîlcuieşte: "este vorba de cei ce împlinesc legea duhovnicească. Cuvântul străbate până în adâncul sufletului lor, datorită faptului că e curat, cum afirmă Sf. Maxim Mărturisitorul. Nu putem sta cu superficialitate înaintea lui Dumnezeu, şi nici să ne manifestăm ca nişte "căldicei" (conform Apocalipsa 1, 3)

Apocalipsa 1, 3 este valabilă şi la cei ce spun că este bună calea de mijloc. Greşit. Nu este bună.

Romani 2, 14: "Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege". Bartolomeu Anania tîlcuieşte: "Nu există în lume om fără lege dumnezeiască". Legea şi glasul conştiinţei, de care vorbeşte tot în context.

Romani 2, 15: "Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără," Bartolomeu Anania tîlcuieşte: În absenţa unei legi elaborate, legea morală - înscrisă ontologic în conştiinţa omului - poate constitui prin ea însăşi un criteriu al discernământului. Conştiinţa este acea făclie a Domnului, care n-a încetat nici în lumea păgână să răspândească lumina ei mântuitoare".

Cred că s-a înţeles destul de clar pentru toată lumea că şi PĂGÎNII, ATEII, HINDUŞII, BUDIŞTI, GNOSTICII, MUSULMANII, ERETICII, APOSTAŢII, se pot mîntui. Cum? "Din fire făcînd ale legii", spune Scriptura. Nu e părerea mea. E clar ? Măi e clar ? A-ţi înţeles ? Alte neclarităţi, ce mai aveţi ? Cu smerenie, dragii mei. Ce a făcut din fire ale legii, tîlharul de pe cruce? S-a căit, s-a pocăit. E limpede ?

Ce botez primesc cei ce sunt ucişi? Botezul sîngelui, spun Sfinţii Părinţi. Botezul suferinţei. Şi dacă "din fire au făcut ale legii" cum Spune Scriptura, SE VOR MÎNTUI.

LIE, s-a mîntuit. Pentru că a fost ucis. E botezul sîngelui şi al suferinţei. La fel cu toţi turcii care au fost ucişi de Sfîntul Ştefan cel Mare, s-au mîntuit. TOŢI oamenii de pe pămînt care au fost ucişi vreodată de un alt om, prin orice circumstanţe, s-au mîntuit.
Amin zic vouă. Adică aşa să fie. Că cine se mîntuieşte pînă la urmă, Dumnezeu ştie şi nu noi. Conform învăţăturii creştineşti, SE mîntuiesc, prin botezul sîngelui lor. Dobîndesc chiar în acea secundă iertare de toate păcatele lor, prin sîngele lor, spune Sfîntul Nicolae Velimirovici (care e şi în poza mea de avatar, că îl iubesc tare mult)

Zice Sfîntul Nicolae că Raiul lor, al păgînilor şi altora ce nu sunt creştini, va fi diferit de raiul creştinilor. Anume, ei vor avea doar o stare de bine, de linişte, liniştire, de odihnă. Ăsta va fi Raiul lor. Pe cînd creştinii, vor vedea pe Dumnezeu, vor vorbi cu el, cu Treimea, precum Adam şi Eva în Rai, li se vor descoperi toate tainele universului, toate comorile, cum se alcătuieşte materia, aurul, diamantele, hrana, grîul, strugurii, li se vor descoperi mulţime de taine, încît veşnicia va fi o pururea bucurie în Hristos Iisus. Noi creştinii, vom putea urca pe treptele adorării lui Dumnezeu, îi vom putea cînta slavă, ode, imne de laudă, de slavă, ne vom putea ruga Lui precum Sfinţii în ceruri. Negrăit... Negrăit...

"Ceea ce ochii nu au văzut şi la care mintea omului nu s-a suit", spune Scriptura.

Te iubesc în Domnul, frate Cătălin. Să nu mai greşeşti. Bucurii.

[catalin2]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Cătăline frate iubite. Greşeşti. Din nou. Nu-i de mirare. Dar eşti drăguţ în lupta ta. Să te fereşti de habotnicie. Cere Domnului virtutea discernămăntului. Aşa să-ţi ajute Dumnezeu.
Nenorocitul de mine, eu nu învăţ învăţătura mea. Ci a Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, împreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt. Dumnezeu. Treimea. Iubirea.

Daniel, eu ti-am scris in mesajul precedent la modul general, dar nu cred ca ai inteles despre ce am scris: "Parerea mea, sper ca te ajuta cu ceva, exista cadere de dreapta si de stanga. E posibil unii sa creada ca au ajuns la mari masuri citind doar despre sfinti, sa creada ca au ajuns deja ca ei. Dar daca vorbesc ca ei nu inseamna ca au si sfintenia lor. Pe langa smerenie e si smerenia doar inchipuita, omul crede ca e smerit, dar crede asta din mandrie. Daca cineva spuen tot timpul ca e pacatos ori a ajuns la fel ca sfintii, ori crede ca a ajuns si e de fapt un fel de mandrie, de a atrage atentia ca e smerit."
O sa iti scriu acum explicit, sper sa nu te superi. Dupa modul in care scrii si vorbesti, parerea mea personala e ca ai cazut putin in dreapta si ai inceput sa crezi ca ai ajuns la masura sfintilor. Adica ai prins putina mandrie, desi din vorbe spui tot timpul ca esti pacatos, adica vrei sa atragi atentia ca esti smerit, ca sfintii. Dupa parerea mea nu ai ajuns la acea masura, te rog eu sa vorbesti cu duhovnicul tau sa te indrume sa mai lasi din aceasta. Nu-ti dau sfaturi ca unul care nu are probleme, ca am si eu destule pacate. Din aceasta cauza ai inceput sa spui si din invatatura ta si nu cea ortodoxa, crezand ca deja o intelegi foarte bine si nici nu mai trebuie sa o verifici.
Ceea ce dai tu in general sunt citate din Sfanta Scriptura interpretate de tine, dar in catehism scrie ca putem citi Biblia dar nu sa o si interpretam noi. De aceea cautam confirmare in invatatura Bisericii, a sfintilor si catehism.
Problema nu e ca spui ceva gresit, ci ca o spui ca si cum e imposibil sa gresesti vreodata ceva. Poti sa spui numai adevaruri, dar daca le-ai verificat in invatatura ortodoxa, nu doar sa le spui de la tine.
Daca poti accepta sa primesti si sfaturi si sa crezi chiar ca poti gresi cateodata o sa incerc sa iti raspund la problemele puse. De fapt la ce ai scris tu am raspuns pana acum in majoritatatea mesajelor mele de pe forum, dar tu nu ai fost pe forum sa le citesti.
Pana acum nimeni nu a mai scris pe forum ca toti se mantuiesc, chiar daca au facut fapte rele. Mai spuneau ca ereticii sau paganii se mantuiesc, dar macar nu spuneau ca toti talharii si criminalii au ajuns in Rai doar ca au fost omorati. E ceva absurd ce afirmi tu nu doar din punct de vedere ortodox, ci si al logicii in general. Adica cea mai simpla cale de mantuire e sa omori pe cineva in SUA, te condamna la moarte si asa ajungi automat in Rai. Nimeni cred ca nu s-a mai gandit la asa ceva, la asa o invatatura fara sens.
Draga Daniel, invatatura ortodoxa (si cea catolica) spune ca nimeni nu s-a mantuit pana la venirea Mantuitorului. Dreptii Vechiului Testament mergeau toti in Iad, afara de Enoh si Sfantul Ilie, care au fost ridicati la cer. Dreptii s-au mantuit tot prin Iisus, El S-a pogorat in Rai dupa ce a fost rastignit si i-a scos de acolo pe drepti. La fel si talharul de pe cruce, tot Iisus l-a dus in Rai, nu stii ca spune ca e primul ajuns in Rai?
Legea Veche nu a mantuit pe nimeni, prin har suntem mantuiti, nu din faptele Legii. Pentru mantuire e nevoie de trei lucruri: har (din Sfintele Taine), credinta (dreapta, nu idolatra sau eretica) si faptele credintei (nu faptele firii noastre cazute). Care sunt faptele Legii, ce spun cele zece purunci? Prima porunca si urmatoarele doua tin de iubirea de Dumnezeu, iar restul de iubirea de oameni. Poruncile nu sunt doar sapte sau sase, asadar scrie sa nu ai alti zei.
In citatul dat de tine scrie ca si cei ce nu au avut Legea data de Moise puteau ajunge la cunoasterea adevarului si mantuire. De exemplu Dreptul Iov. Sau toti cei de pana la Moise, care nu aveau nimic scris. Dar si aceia s-au mantuit tot cand a venit Iisus in Iad. Iata ce spune de fapt Sfanta Scriptura: I Corinteni, cap. 6 "Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, 10.Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu."
Sau chiar Domnul nostru spune ca cine nu se va Boteza nu va mosteni Imparatia, la fel cine nu se va Impartasi. Pentru ca va avea pacatul stramosesc al firii cazute si nu se va impartasi de har.
Dar vor fi judecati in functie de legea firii, astfel ca si in Iad nu toti vor avea parte de munci. La fel si in Rai, sunt mai multe locasuri, fiecare in functie de ce a facut pe pamant si cat s-a nevoit.
Citeste te rog la Sfantul Serafim de Sarov, acolo explica mai pe indelete despre faptele credintei. Doar faptele facute din dragoste de Hristos sunt mantuitoare, adica faptele credintei. Celelalte sunt si ele fapte bune, chiar facute de pagani, si ca rasplata pot primi luminarea cunostintei adevarului si sa vina in Biserica. Doar asa vor deveni faptele mantuitoare. la fel, o prezentare clara si edificatoare a invataturii ortodoxe in aceasta privinta o are Sfantul Ignatie Briancianinov, acolo explica pe larg care este invatatura ortodoxa despre mantuirea ereticilor si paganilor, desi e o scrisoare scurta: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/
Altfel ce rost mai are sa scrii despre catolcism, ateism, paganism? Doar daca e o ura pe acestia, pentru ca si ei se mantuiesc la fel ca cei ortodocsi, ori esti ortodox ori ateu sau pagan sau chiar ucigas e acelasi lucru dupa cum spui tu.
Sper ca te-am ajutat sa intelegi mai bine.
Doamne ajuta!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Cătăline, mulţumesc. Am citit tot. Mulţumesc pentru cuvinte. Pentru tot. Nu sunt ironic. Cu adevărat sunt mîndru. Şi un om rău în general. Nu fac aproape deloc milostenie. Nu am o privire blîndă, nu am mersul smerit, purtarea nu mi-e creştinească. Nimic nu fac bun. Nu am smerenie nici un strop. Chiar sunt un vai-şi-amar, iubesc cele ale lumii, sunt vrednic de toată osînda şi chinul. Îţi scriu de pe un laptop, am telefon scump, am un apartament foarte comod, şi parcă nu-mi vine să mă lepăd de toate şi să urmez lui Hristos desăvîrşit, şi deci nu voi fi desăvîrşit. Şi deci nu pot fi sfînt.
Ai dreptate în toate. Iartă-mă. Ăsta e stilul meu de-a scrie. Aşa e caracterul meu. Aşa e firea mea de-a fi. Şi asta nu se schimbă. Sfîntul Grigorie de Nyssa era melancolic, Sfîntul Ioan Gură de Aur era vulcanic. Vreau sfinţenie. Da. Cred, după sfatul duhovnicului, că e ceva firesc, ceva normal. În rest să mă ierţi.
Cu toate ai dreptate în ce ai scris, dar doar cu un lucru nu ai dreptate. Nu am scris niciodată, părerea mea. De mîntuirea tuturor celor ucişi (după Hristos, se înţelege, am menţionat deja că nu exista sfinţenie înainte de Hristos, dar nu ai fost atent) am citit în Sfinţii Părinţi, o să caut unde scrie, sper să găsesc. Îţi redau, din nou, ce îmi amintesc că au spus Sfinţii Părinţi: cei ce sunt ucişi, toţi cei ce au fost ucişi, sunt mîntuiţi prin botezul sîngelui lor vărsat, al suferinţei lor, că le-a fost luată putinţa de a se mai pocăi pentru păcatele lor şi de-a înainte în virtute şi desăvîrşire. Cred că Sfîntul Ignatie Brancianinov spune, în cartea sa, sufletul după moarte. Înţelegi? Nici nu caut să am mereu dreptate. Şi sunt perfect conştient că oricînd pot greşi.
Dar cînd învăţ SĂ NU UCIZI, CREŞTINE, NICI UN OM NICIODATĂ, ORICE-AR FI, nu greşesc!
Şi după cum ţi-am dovedit, Scripturistic, cu tîlcuirea Sfinţilor Părinţi, ŞI NU tîlcuirea mea, cînd ţi-am citat tîlcuirea lui Bartolomeu Anania, că păgînii se vor mîntui doar dacă "din fire făcînd ale legii", vor fi oameni plăcuţi lui Dumnezeu, adică cu fapte bune. Un alt fapt, logic, cum spui tu, raţional, care arată clar că tălharul de pe cruce nu a avut botezul şi s-a mîntuit, la fel şi Abel, deşi nu s-a mîntuit, nefiind mîntuire în vechiul testament, dar spune în Facere Domnul către Cain: "Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ." (Facerea 4, 10). Cum tot din Scripturi ştim că sîngele este duhul, sufletul, el, Abel, e dintre cei drepţi, care i-a luat Hristos cu El, la pogorîrea la iad. Şi toţi care au fost drepţi în Vechiul Testament. Unde greşeşsc aici? Care e învăţătura mea aici?
Însă ce greşeşti, este, unde spune, în Sfînta Scriptură sau Sfinţii Părinţi, că pentru mîntuire ai nevoie de cele 3 lucruri menţionate de tine? Dar conştiinţa, care ne spune Sfîntul Apostol Pavel, că ne poate mîntui, din "fire făcînd ale legii", unde-i? E a 4-a? Sunt ironic.
Căci uite ce spune Sfîntul Ioan Scărarul cu referire la Romani 2, 11: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)"
Adevărat cu I Corinteni 6, 9-10, dar prea uşor bagi oamenii în iad frate. Dar ia uite ce zice la Matei 19, 26: "Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă." Şi la fel şi la Marcu 10, 27: "Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă." Şi la Luca 18, 27: "Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu." Nu spun nimic aici, ca să nu spui că iarăşi dau învăţătura mea. Spun doar că prea uşor bagi toţi oamenii în iad. Fi mai îngăduitor. Fi mai cu iubire, te rog.
Şi iarăşi un lucru interesant ce spui: în iad nu toţi vor avea parte de munci? Asta unde spune? În care verset sau care tîlcuire a Sfinţilor Părinţi? Cînd Scriptura spune clar: "viermele neadormit". Cine-i ăla? Spun Sfinţii Părinţi, conştiinţa. Că ai fi putut să crezi şi să accepţi pe Dumnezeu Adevărat şi nu ai vrut. Spun ei că e vierme, deci te munceşte. Neadormit. Mereu adică. Deci toţi se vor munci. Dar spune-mi unde spune că în iad nu toţi se vor munci. Că mă îndoiesc ne nemunca din iad. Cînd şi în Rai se lucrează. Dar altfel de muncă, cum au lucrat şi Adam şi Eva în Rai, spune în facere. Dar acolo e bucurie, nu e sudoare, e fericirea veşnică.
Continui, să folosesc varianta ta, continui cu învăţătura ta, cînd acolo spune clar, că păgînii, care nu au avut treabă cu Biserica, se pot mîntui, din fire făcînd ale legii, tu spui, că nu, că faptele bune îi ajută să vină în Biserică. Păi în Scriptură spune altceva. Ce facem?
O să citesc articolul, că e unul din Sfinţii mei preferaţi, Sfîntul Ignatie Brancianinov, deşi nu are bibliografie, nu are trimitere la nici o carte, deşi începe primele rînduri cu "habar n-aveţi de mîntuire", nu e prea specific Sfîntului Ignatie să folosească termeni din-aceştia şi deşi Putnicul digital e contradicţie de termeni, şi împotriva a însăşi învăţătura creştină. Pustnicul nu învaţă pe nimeni, nu scrie nimic. Doar cînd iese din pustie. Of, suflete, of.
Mulţumesc din nou. Iertare.
Bucurii.

[catalin2]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Continui, să folosesc varianta ta, continui cu învăţătura ta, cînd acolo spune clar, că păgînii, care nu au avut treabă cu Biserica, se pot mîntui, din fire făcînd ale legii, tu spui, că nu, că faptele bune îi ajută să vină în Biserică. Păi în Scriptură spune altceva. Ce facem?

Daniel, o sa raspund pe rand la tot mesajul, daca ai rabdare sa citesti.
Pentru inceput, ai spus ca il apreciezi pe Sfantul Nicolae Velimirovici, nu stiu daca ai citit catehismul sau: http://www.manastirea-sireti.md/uplo...0Sfintilor.pdf
La explicarea pasajului din Crez "Cred intru Una, Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica" sfantul scrie:
"Se poate mântui omul în afara Bisericii?

Nu se poate mântui, pentru că Biserica este vistierul harului lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu se poate mântui, ca o mâna desprinsă de trup."
Toti sfintii marturisesc acelasi lucru, ca nu exista mantuire in afara Bisericii, pentru ca doar cu ajutorul harului se poate mantui cineva, iar harul este de la Cincizecime doar in Biserica. Si catehismele spun acelasi lucru, invatatura ortodoxa este rezumata in catehism. Catehismul ortodox, capitolul despre Biserica: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=47
"In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii."

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Îţi redau, din nou, ce îmi amintesc că au spus Sfinţii Părinţi: cei ce sunt ucişi, toţi cei ce au fost ucişi, sunt mîntuiţi prin botezul sîngelui lor vărsat

Acum imi dau seama ca tu vorbesti de botezul sangelui, dar nu ai inteles exact ce este. Botezul sangelui este doar in cazul credinciosilor, care nu au mai apucat sa se boteze dupa ce au devenit credinciosi si au fost martirizati. In niciun caz nu e vorba de toti oamenii. De exemplu in viata Sfintei Ecaterina, filozofii pagani au crezut in Hristos, dar nu au mai apucat sa fie botezati si sfanta le-a zis ca vor avea botezul sangelui, a muceniciei.
Mai exista si botezul dorintei, pentru catehimenii care mor inainte de a se boteza. Parintele Cleopa explica acestea aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/invata...ului-botez.htm

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Însă ce greşeşti, este, unde spune, în Sfînta Scriptură sau Sfinţii Părinţi, că pentru mîntuire ai nevoie de cele 3 lucruri menţionate de tine? Dar conştiinţa, care ne spune Sfîntul Apostol Pavel, că ne poate mîntui, din "fire făcînd ale legii", unde-i? E a 4-a?

Aceasta e o invatatura de baza in ortodoxie, o gasim in catehism.
"6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune. Primirea harului dumnezeiesc este de neaparata trebuinta pentru mantuire, fiindca insusi Mantuitorul ne spune: "Fara de mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5), iar Sfantul Apostol Pavel zice: "In har sunteti mantuiti" (Efeseni 2, 5); credinta este si ea de neaparata trebuinta, fiindca "fara credinta este cu neputinta a placea lui Dumnezeu" (Evrei 11, 6) si "cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 16); si tot asa de neaparata trebuinta sunt si faptele bune, caci "credinta fara de fapte este moarta" (Iacob 2, 26); iar cei "ziditi intru Hristos spre fapte bune" sunt ziditi (Efeseni 2, 10). "
Despre cele patru legi prin care va fi judecata lumea scrie Parintele Cleopa, citandu-l pe Sfantul Grigorie. In primul rand scrie ca vor fi judecati, nu mantuiti. Am scris un mesaj despre asta aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...3&postcount=84
Oamenii se puteau mantui dupa legea constiintei pana la legea data prin Moise, cand nu exista inca Legea scrisa. Dar si dupa aceea, legea morala din om, care face parte din chipul lui Dumnezeu, il poate ajuta sa faca fapte bune si astfel sa fie luminat sa afle adevarul si sa vina in Biserica, pentru a beneficia si de har. Prin lege se intelege inclusiv credinta in Dumnezeu, nu paganism. Inchinarea la idoli e cel mai mare pacat. Si IPS Bartolomeu Anania spune aceleasi lucruri.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Un alt fapt, logic, cum spui tu, raţional, care arată clar că tălharul de pe cruce nu a avut botezul şi s-a mîntuit, la fel şi Abel, deşi nu s-a mîntuit, nefiind mîntuire în vechiul testament. Abel, e dintre cei drepţi, care i-a luat Hristos cu El, la pogorîrea la iad. Şi toţi care au fost drepţi în Vechiul Testament. Unde greşeşsc aici?

Dreptii din Vechiul Testament nu aveau botezul pentru ca nu exista. Dar avand credinta si faptele bune se considera ca aveau botezul dorintei. Dupa ce Domnul a unit firea omeneasca si cea divina i-a scos din Iad. Cum spune si sfantul Igantie, daca dreptii care aveau mare credinta si fapte pe masura ajungeau in Iad, cum crezi ca inchinatorii la idoli care nu au nici credinta nici faptele credintei sunt mai sus decat ei?

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Căci uite ce spune Sfîntul Ioan Scărarul cu referire la Romani 2, 11: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)"

Aici spune ca mantuirea este accesibila tuturor oamenilor, pentru ca s-a realizat prin mantuirea obiectiva (adica intruparea Mantuitorului si indumnezeirea firii omenesti). Dar nu toti ajung sa beneficieze de ea ,adica de mantuirea subiectiva, pentru ca nu vor acest lucru. Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul, nu doar sa faca ce vrea si se mantuieste automat. Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica. Uite, cum s-a intamplat cu sf. Sutas Corneliu.

[catalin2]

Textul era prea lung, continui cu mesajul acesta:

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Adevărat cu I Corinteni 6, 9-10, dar prea uşor bagi oamenii în iad frate. Dar ia uite ce zice la Matei 19, 26: "Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă."

Eu nu bag pe nimeni si nu scot, scriu doar care e invatatura data de Mantuitor, adica invatatura Bisericii dintotdeauna. Aceste lucruri ne-au fost revelate, nu suntem nestiutori. Dimpotriva modernismul asta din ecumensim si new-age are o preocupare sa ii bage pe toti in Rai, nu conteaza ce spune Domnul, ci ce cred oamenii dupa intelepciunea lor. Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului.
Citatul acela e folosit de obicei pentru a se justifica orice invatatura si fapta. Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentur ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii. Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii. Altfel nu are rost nici invatatura, nici Biserica, nici preotii, nici faptele, nimic. Doar faptele nu este o invatatura din ortodoxie, ci din ateism. Umanismul ateu pune in centru pe om si faptele sale bune. Protestantimul liberal a adaptat umanismul ateu la protestantism si a rezultat invatatrua care e propagata de ecumenism. Nu are nicio legatura cu invatatura ortodoxa. Iubire nu ai daca spui un neadevar, doar ca sa faci cuiva pe plac. Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa. Nu e iubire, e un pacat, pentru ca il impiedici sa se mantuiasca, deci ii vrei raul. Nu spun de tina, ma refer in general, ca multi au adoptat aceste idei din afara ortodoxiei crezand ca sunt ortodoxe.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Şi iarăşi un lucru interesant ce spui: în iad nu toţi vor avea parte de munci? Asta unde spune? În care verset sau care tîlcuire a Sfinţilor Părinţi?

In toate articolele ortodoxe vei gasi acest lucru. Dreptii din Vechiul Testament nu erau supusi la munci in Iad. Sau pruncii care nu au facut pacate. De exemplu un mare criminal cum ar putea sa aiba acelasi tratament cu cineva care a facut un pacat mai mic? Tocmai de aceea se spune ca vor fi judecati in functie de constiinta si faptele pe care le-au facut. la fel si in Rai sunt mai multe locasuri, ca si in Iad. Am dat de curand pe forum un articol in ziarul Lumina in care e vorba de sufletele copiilor nebotezati, in care Episcopul Buzaului, IPS Ciprian spune din invatatura ortodoxa: "După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu au avut cum să păcătuiască, ca să sufere din motive personale, ci doar moştenesc, în virtutea solidarităţii cu firea umană, a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, păcatul strămoşesc. Orice om se naşte cu aceste consecinţe ale păcatului strămoşesc. Acesta este şters prin Taina Sfântului Botez, dar asta nu înseamnă că nu rămân afectele, rămân în fiinţa umană consecinţele sale ca predispoziţii spre păcat. După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu suferă chinurile iadului. Mi-aduc aminte o formulă pe care o învăţam noi la ora de dogmatică: "Nu se împărtăşesc de lumină, dar toţi se cinstesc cu liniştea". Aşa au trăit şi drepţii Vechiului Testament, care nu s-au împărtăşit de lumina dumnezeiască, până nu a coborât la iad Domnul nostru Iisus Hristos. Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească. Abia în momentul în care Mântuitorul Hristos a coborât la iad, a introdus starea de lumină, Lumina Învierii, şi astfel s-a făcut începutul Raiului.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

O să citesc articolul, că e unul din Sfinţii mei preferaţi, Sfîntul Ignatie Brancianinov, deşi nu are bibliografie, nu are trimitere la nici o carte, deşi începe primele rînduri cu "habar n-aveţi de mîntuire", nu e prea specific Sfîntului Ignatie să folosească termeni din-aceştia şi deşi Putnicul digital e contradicţie de termeni, şi împotriva a însăşi învăţătura creştină.

E o scrisoare cunoscuta a Sfantului, nu are legatura cu blogul, o gasesti pe mai multe site-uri ortoodxe si chiar si carte pe scribd. Eu am dat unde am gasit-o mai usor pe google, prima data am auzit-o la un radio ortodox. Dar am dat si alte citate din sfinti, nu doar sfantul Igantie spune asta, ci toti sfintii. Despre faptele credintei si har poti citi si la Sfantul Serafim de Sarov:
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Doamne ajuta!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Cătăline, susţii prostii. Şi le susţii încă. Cred că nu este dogmă, dar mă interesez la profesorul de dogmatică, dacă mîntuirea necredincioşilor, a păgînilor dacă e dogmă. Că dacă e dogmă, eşti eretic.
Am să-ţi răspund scurt şi concis. Să citeşti tot.

Ce-i în catehism e incomplet. Nu poţi cuprinde acolo toate tratatele de teologie. Tîlharul de pe cruce, care s-a mîntuit (!), NU era creştin, NU avea Sfîntul Botez, NU era în Biserică, şi s-a mîntuit. Da? Simplu. În catehism nu cuprinde toată învăţătura creştinească. Ci doar liniile cele mai mari, principale.

Mîntuirea NU este doar pentru creştini. O spune Sfîntul Ioan Scărarul: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)

Doar că mîntuirea necredincioşilor va fi diferită. Ei nu vor vedea pe Dumnezeu, nu vor sta de vorbă cu El, nu îi vor putea aduce slavă în cîntări, nu vor vedea nici una din minunile săvîrşite de El, etc., vor avea doar o stare de bine, de liniştire şi odihnă.

"Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:" Romani 2, 6 "Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia II) Deci mîntuirea celor necredincioşi, se va face prin faptele lor, dar în harul lui Dumnezeu, în mila lui Dumnezeu. Vor fi membrii ai Bisericii, nedemni de ea, de Biserică. Tocmai de aceea şi răsplătirea lor va fi diferită. Ceea ce spune catehismul, e corect, dar incomplet."
6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3. Ori una, ori alta, ori a 3-a. Iar păgînii, în necredinţa lor, dar în faptele lor bune, făcute din fire, "după lege" se mîntuiesc. Din fire, prin pocăinţă, dacă se vor căii de păcatele lor, şi în ultimele clipe ale vieţii, precum tîlharul de pe cruce, se vor mîntui !

Dar nimeni, nu se mîntuie înafara milei lui Dumnezeu. El, Domnul, îi mîntuie, îi îngăduie, îi primeşte. Prin harul Lui, chiar neacceptat de ei. Dacă haina sufletului lor e curată, şi ei sunt pregătiţi pentru nunta Mirelui ceresc, printro viaţă sfîntă ce au avuto, merg în iad? Sigur că NU. Merg în Rai. Din fire ale legii au făcut. Chiar dacă sunt necredincioşi.

Spune Catehismul foarte frumos: "nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii." Şi deci, prin faptele lor bune şi mila lui Dumnezeu, păgînii s-au făcut mădulare ale lui Hristos, şi Dumnezeu îi va mîntui. "Nimeni nu vine la Tatăl, decît prin Mine", spune Hristos. El e Calea Adevărul şi Viaţa. El e Legea, e Pîinea, el e uşa. Deci, cei ce fac faptele lor bune, nu pentru faptele lor îi mîntuie Dumnezeu, ci pentru că au împlinit Legea, au împlinit pe Hristos.

Poţi să ştii că dacă omori un om, sau mai mulţi, în război, poţi să fi creştin, în Biserică, cu Botez, că slabe şanse de mîntuire ai. De ce? Ai încălcat Legea. Ai ieşit din Hristos. Pe cînd cel păgîn, fiind bun toată viaţa lui, îşi ia uşor un loc în Rai.
"Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune," zice la Romani 2, 7 "Păgânii, deşi nu au fost învredniciţi de o revelaţie specială, vor fi judecaţi după conştiinţa lor, glasul lui Dumnezeu din om, care-l aprobă pentru fapta cea bună şi-l condamnă pentru cea rea." spune Bartolomeu Anania. "Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!" Romani 2, 10-11

Dumnezeu nu e egoist, după mintea noastră egoistă. Mîntuirea este a tuturor, spune clar Sfîntul Ioan Scărarul. Şi a celor credincioşi şi a celor necredincioşi. Aşteaptă tu Cătăline, să se mîntuiască doar creştinii. Mulţi dintre creştini, vor merge în iad şi mulţi dintre necreştini, vor merge în Rai. Şi pentru puţina ta iubire, şi pentru răstălmăcirea învăţăturii creştine din catehism, incompletă, să nu ai surprize la dobîndirea Raiului.

"Cuvântul străbate până în adâncul sufletului lor, datorită faptului că e curat", cum afirmă Sf. Maxim Mărturisitorul.
"În absenţa unei legi elaborate, legea morală - înscrisă ontologic în conştiinţa omului - poate constitui prin ea însăşi un criteriu al discernământului. Conştiinţa este acea făclie a Domnului, care n-a încetat nici în lumea păgână să răspândească lumina ei mântuitoare." "Eşti înzestrat cu capacitatea de a discerne "spune Bartolomeu Anania. Între bine şi rău.

Nu există botezul dorinţei, ai dreptate. Există botezul sîngelui, există botezul lacrimilor. Ţi-am scris despre botezul dorinţei, să-ţi dau sinonime, ca să înţelegi.

Păi măi omule neînţelept, chiar dacă nu au apucat să se boteze, rare cazuri, e suficient că au devenit credincioşi lui Hristos, ca tîlharul de pe cruce. Ce rost mai are botezul sîngelui pentru cel credincios, cînd el, cel credincios, este botezat, este creştin, face parte din Biserică? Tu, frate, nu ai înţeles că botezul sîngelui, botezul lacrimilor este şi PENTRU cei necredincioşi, nu doar pentru cei nebotezaţi, care sunt puţini. Aşa să-i mîntuiască Dumnezeu pentru că le-a fost luată şansa de a se mai pocăi pentru păcatele lor, de a deveni creştini. De aceea toţi cei ucişi de alţi oameni, merg în Ceruri. Ţi-am spus şi iîn postul anterior.

Da, vor fi judecaţi după cele 4 legi, cum Spune Sfîntul Grigorie, şi crezi că dintre cei necredincioşi, dacă vor împlini din cele 4 legi, nu moştenesc Raiul? Ba da! Of, frate, of.
Spui: "Oamenii se puteau mantui dupa legea constiintei pana la legea data prin Moise, cand nu exista inca Legea scrisa". Dar tot tu mi-ai amintit, deşi ştiam, că NU A EXISTAT mîntuire pînă la Hristos, deci toţi, mergeau în iad, cu tot cu legea conştiinţei. Omule! Eşti înşelat. Ia seamă.

Legea conştiinţei, se aplică, după Hristos, celor necredincioşi, care se vor mîntui, prin judecata, mila şi harul lui Dumnezeu, membrii nedemni ai Bisericii. Omul care chiar dacă nu vine în biserică, în viaţa aceasta şi face fapte bune, se mîntuieşte. Dar mîntuirea lui e diferită. Cel mai mare păcat e neiubirea, nu închinarea la idoli. Păcatul în sine e un idol, spun Sfinţii Părinţi, şi tot este mîntuire pentru păcătoşi, ca şi pentru păgîni.

Da, aici ai vorbit corect. "Dreptii din Vechiul Testament nu aveau botezul pentru ca nu exista. Dar avand credinta si faptele bune se considera ca aveau botezul dorintei. Dupa ce Domnul a unit firea omeneasca si cea divina i-a scos din Iad." Aşa este. Deşi botezul dorinţei, e sinonim cu bitezul sîngelui, sau al lacrimilor, al suferinţei, ca să înţelegi. Şi se aplică mai tîrziu, mai ales pentru cei ucişi. Şi toţi cei ucişi merg în Rai.

[Daniel_Ortodox]

Partea a II-a a aceluiaşi răspuns.

Nu vor mîntuirea spui? E suficient să o vrea prin faptele lor bune. Un exemplu la musulmani, multora le e frică să devină creştini, deşi vor, pentru că coranul lor prostesc spune să fiu ucişi apostaţii. Deci, avînd fapte bune, se pot mîntui, dar diferit faţă de creştini.

Spui: "Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul" Exact. Face. Are o viaţă plăcuta lui Dumnezeu Treime. Are haina sufletului său curată şi pregătită pentru nunta Mirelui ceresc, deşi nu are botezul creştin, sau îl are în erezie. Dar tot se poate mîntui. Dar mîntuirea lui va fi diferită, faţă de a creştinilor.

Spui: "Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica." Da, Domnul îl ajută, dar dacă nu vine în Biserică, tot se poate mîntui, prin fapte bune, inimă curată.

Aminteşteţi la Fericirile de pe munte: zice Hristos: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." Nu zice, creştinii săraci cu duhul, sau botezaţii, sau cei din Biserică. Nu zice aşa, ci toţi cei săraci cu duhul.

Deşi Sfîntul Nicolae Velimirovici, spune clar, că mîntuirea necredincioşilor, va fi diferită. Dar va fi. Şi iarăşi: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. DA? Simplu. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Ce înseamnă prigoniţi din pricina Mea? Adică din cauza Adevărului. Care au de suferit din cauza faptului că vor să fie buni. Chiar necreştini fiind. Se pot mîntui. E limpede ! Nu încurajez, globalizarea, ci Adevărul. Biserica şi Dumnezeu a pentru toţi. Ăsta e Adevărul.

Nu spun după nici un new-age, şi NU toţi vor ajunge în Rai, dar vor mai mulţi în Rai, decît în iad, asta ştiu sigur. Pentru că Dumnezeu este Iubire.
Ce spun, este învăţătura creştinească, nu părerea mea.

Tu ai părerile tale, teleogumenele tale, părerile tale teologice, care sunt în marginea prăpastiei ereziei, pentru lipsa ta de iubirea şi exclusivitatea mîntuirii pentru credincioşi şi deloc pentru necredincioşi.

Spui: "Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului." Dar şi ce spui? Că creştinii înţeleg tare mult, aşa-i? Dacă ar fi aşa, ar trebui să fim cu toţii sfinţi. Şi nu suntem. Deci tot harul şi mila lui Dumnezeu ne va mîntui şi pe noi, creştinii, ca şi pe necreştinii care "din fire fac ale legii" adică ale lui Hristos, El fiind Legea. Plinirea Legii.

Spui: "Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentru ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii." DA! Slavă lui Dumnezeu. Aici ai vorbit Adevărul. DA, nu care sunt condiţiile, ci care e condiţia mîntuirii. Una singură: IUBIREA !

Spui: "Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii." Greşit. Toată Sfînta Scriptura şi toată învăţătura şi faptele au un singur scop: IUBIREA ! NU MÎNTUIREA. Iubirea. Nu Biblia te mîntuieşte. Nu creştinismul te mîntuieşte. Dumnezeu te mîntuieşte. Să-ţi intre bine în cap, dragul meu.

Iubirea te mîntuişte. O spune Însuşi Hristos. El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22, 37-40. Da? Deci ce spune? Aici, în aceste două legi, se cuprind toată Legea şi proorocii. De ce Legea cu L capital? Pentru că El e Legea, El e Iubirea, El mîntuirea tuturor nevrednicilor de mîntuire.
Sigur că nu doar faptele mîntuie, sigur că este ateist să spui aşa ceva.
Mai exact spunem, faptele prin iubirea, harul şi mila lui Dumnezeu.

Spui: "Iubire nu ai daca spui un neadevar". Greşit. Poţi spune un neadevăr din neştiinţă, din frică, din nepăsare, etc. Dar concret, Iubire, ai cînd iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele. Ba da, poţi să spui un neadevăr, doar ca să faci cuiva pe plac şi totuşi să ai iubire. Iubire pentru Dumnezeu şi aproapele. Aia-i iubirea adevărată. Restul, sunt alte idei şi definiţii pe marginea iubirii cele mari şi adevărate expuse de Mîntuitorul. Şi ce spun nu are nimic de-a face cu protestantismul.

Spui: "Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa." Nu îl minti pe un eterodox, îi spui ce nu e creştin (fie necredincios, ateu, păgîn, eretic, păgîn, etc.) că se poate mîntui, foarte greu, dar mîntuirea chiar de o va dobîndi, va fi foarte diferită de mîntuirea creştinului. Complet diferită. Ăsta e adevărul creştinesc. Asta îi spun. Şi prin asta, nu îi vreau răul, ci îl şi chem acasă, în creştinism. La mîntuirea obiectivă.

Iar cu privire la muncile din iad, mă refer, la iadul de după Hristos. Pentru că altul era Raiul şi iadul în Vechiul şi altul e Raiul şi iadul în Noul, la desăvîrşirea Legii, prin Iubire. Mă refer după Hristos. În iad sunt munci. Nimeni nu se odihneşte acolo, chiar dacă stă pe loc, încheţat, se munceşte.

Exact, la fel şi în Rai, unii sunt îngeri, alţii, arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, domnii, începătorii, stăpînii sau puteri. Aşa şi răsplata, Împărăţia Cerurilor, pentru creştini va fi una şi pentru necreştini, păgîni sau necredincioşi, va fi altfel, Împărăţia Cerurilor. Dar nu vrei să înţelegi lucrul ăsta.

Da, exact, cu legătura la mîntuirea copiilor nebotezaţi. Toţi ajung în Rai. Chiar nebotezaţi, chiar necreştini, fiind, nefăcînd parte din Biserică. Cum spune Î.P.S. Ciprian: nu se împărtăşesc de lumină, dar se împărtăşesc de linişte. Exact ca necredincioşii ce se mîntuiesc. Ca şi copii nebotezaţi, şi adulţii nebotezaţi. Doar că condiţia lor este să fi avut o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Cît de clar mai vrei să fie ??? Cătăline Cătăline...

Spui: "Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească". COMPLET GREŞIT. Erezie chiar. Pacea şi liniştea sufletească sunt specifice Raiului. Nicidecum iadului. Nu au dobîndit nici o pace şi linişte sufletească pînă la Hristos. Acea pace şi linişte sufletească este o răsplătire a Raiului, pentru cei nebotezaţi, deci pentru necreştini.

Bucurii.

[catalin2]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Cătăline, susţii prostii. Şi le susţii încă. Cred că nu este dogmă, dar mă interesez la profesorul de dogmatică, dacă mîntuirea necredincioşilor, a păgînilor dacă e dogmă. Că dacă e dogmă, eşti eretic.
Am să-ţi răspund scurt şi concis. Să citeşti tot.

Daniel, evident ca spun prostii si e erezie ce spun, dar nu fata de invatatura ortodoxa, ci fata de invatatura ta. Vad ca ai facut-o si dogma, iar cei ce nu o recunosc sunt eretici. Nu doar ca ai ceva neintelegeri, dar nici nu doresti sa afli adevarul, esti impotriva lui cand iti este aratat, iar cel ce ti-l arata e eretic sau in inselare. Desigur ca e catehismul incomplet, pentru ca trebuie completat cu invatatura ta. Toti spun gresit cand te contrazic, sfintii, catehismul, invatatura Bisericii, doar tu ai intelegerea corecta. Eu ti-am scris sperand ca vrei sa aflii adevarul, dar nu te intereseaza decat adevarul tau, spus cu multa siguranta, pentru ca nu te poti insela. Desi am vazut ce lucruri complet gresite sustii eu ti-am scris frumos, cu intelegere. Tu insa nu, un contrast foarte mare intre ceea ce afirmi din scris si felul cum te comporti.
Am citit aproape tot, doua mesaje mari in care e doar invatatura lui Daniel. Eventual talcuiesti si cate un pasaj din Sfanta Scriptura, ca asa fac si neoprotestantii. Cand vei dori sa vorbim si despre invatatura ortodoxa, nu numai despre a ta, sunt deschis la dialog. Adica sfantul spune, doua puncte, citat. Catehismul spune, doua puncte citat. Pana acum ai scris doar Daniel spune, daniel talcuieste Sfanta Scriptura asa, catehismul si sfintii se insala, pentru ca il contrazic pe Daniel. Daca aveai smerenie te intrebai macar daca e posibil sa nu se fi inselat toti si numai tu sa ai dreptate.
Dar ai scris si un lucru bun, ca iti vei intreba duhovnicul. Sper sa faci asta.
Nu cred ca are rost sa iti raspund la mesaj, pentru ca oricum nu vei dori sa accepti nimic, as scrie doar pierzand timpul. Raspund doar la cateva neintelegeri, pentru ca am vazut ca nu ai citit cu atentie mesajul meu.
Eu am scris ca exista botezul dorintei, nu ca nu exista.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3.

Sincer sa fiu asta m-a facut sa rad cand am citit-o. Tu negi si ce scrie negru pe alb daca e nevoie, doar ca te contrazice pe tine, pentru ca tu nu poti gresi. Nici nu stiu de ce mai crezi sau mergi la Biserica, faci cateva fapte bune si te-ai mantuit. Eventual o donatie mai consistenta si ai rezolvat pe toata viata. Tu nu ai vazut ca scria in continuarea citatului si de ce e nevoie de fiecare dintre cele trei? Sau nu se potrivea cu invatatura ta si trebuia scos? Inteleg ca ai facut facultatea de teologie, ai lipsit la majoritatea orelor?
Eu la inceput am crezut ca tu spui invatatura ortodoxa, parca dupa ce ai revenit ai inceput sa spui tot felul de alte invataturi, in contrast cu ce spuneai la inceput. Acum ai o imbinare intre zelotism si ecumenism.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Spui: "Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească". COMPLET GREŞIT. Erezie chiar. Pacea şi liniştea sufletească sunt specifice Raiului. Nicidecum iadului. Nu au dobîndit nici o pace şi linişte sufletească pînă la Hristos. Acea pace şi linişte sufletească este o răsplătire a Raiului, pentru cei nebotezaţi, deci pentru necreştini.

Daca citeai cu atentie vedeai ca l-am citat pe Episcopul Buzaului. Bineinteles ca si el e eretic, nu are invatatura lui Daniel. N-ai vazut ca nu il mai faceai eretic. Ar fi fost interesant sa dau citate din sfinti fara sa spun ca aprtin unor sfinti, sa vedem atunci cum ii faceai pe sfinti eretici. De asta am spus de zelotism, pentru ca acestia vad erezie peste tot, mai ales acolo unde nu e.
Am scris un mesaj mai aspru pentru ca celelalte nu au avut efect. Dar sa nu crezi ca am ceva cu tine sau as pastra vreun resentiment maine. Doar ca astept sa scrii si ceva din invatatura ortodoxa ca sa mai raspund la mesaje.
Ca o completare, desi nu cred ca te va interesa pentru ca e vorba de invatatura ortodoxa, hotararea unui Sfant Sinod. Si vei vedea numite acolo cateva erezii, ca sa vezi care sunt de fapt ereziile in cazul acesta: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14964

[antiecumenism]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3. Ori una, ori alta, ori a 3-a. Iar păgînii, în necredinţa lor, dar în faptele lor bune, făcute din fire, "după lege" se mîntuiesc. Din fire, prin pocăinţă, dacă se vor căii de păcatele lor, şi în ultimele clipe ale vieţii, precum tîlharul de pe cruce, se vor mîntui !

Şi toţi cei ucişi merg în Rai.

Sfantul Ignatie Briancianinov-DESPRE FAPTELE BUNE ALE NEORTODOCŞILOR
http://carteromaneasca.wordpress.com...eortodocsilor/

"Lepădarea dogmelor este o hulă împotriva lui Dumnezeu ce se numeşte necredinţă; schimonosirea dogmelor este o hulă împotriva lui Dumnezeu ce se numeşte erezie.

Ca fapte bune îi sunt recunoscute creştinului numai acelea care sunt împlinire a poruncilor evanghelice, prin care se hrăneşte, trăieşte credinţa lui, prin care este sprijinită viaţa lui în Hristos: fiindcă singurul care lucrează în creştin trebuie să fie Hristos. Cel botezat nu are dreptul să facă după cum îi dau ghes simţirile inimii, care depind de înrâurirea trupului şi sângelui asupra acesteia, oricât ar părea de bune aceste simţiri: îi sunt primite doar faptele bune către a căror săvârşire inima este îmboldită de către Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu, care sunt ale firii înnoite de Hristos.

„Faptele bune” ale firii căzute

Sunt orbi cei ce pun preţ pe aşa numitele de către ei „fapte bune” ale firii căzute. Aceste fapte au lauda lor, preţul lor, în vreme şi între oameni, nu însă înaintea lui Dumnezeu, înaintea Căruia toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut (Rom. 3, 12).

Cei ce nădăjduiesc în faptele bune ale firii căzute nu L-au cunoscut pe Hristos, n-au priceput taina răscumpărării, sunt prinşi în cursele propriei filosofări mincinoase, ridicând împotriva credinţei lor care este pe jumătate moartă şi se clatină din împotrivire prostească: „Oare Dumnezeu este atât de nedrept încât să nu dea răsplata mântuirii veşnice faptelor bune săvârşite de închinătorii la idoli şi de eretici?”

Aceşti „judecători” pun nedreptatea şi neputinţa judecăţii lor pe seama judecăţii lui Dumnezeu. Dacă faptele bune săvârşite potrivit simţirilor inimii ar aduce mântuirea, venirea lui Hristos ar fi fost de prisos, n-ar mai fi fost nevoie de răscumpărarea lumii prin patimile şi moartea pe cruce a Dumnezeului-Om, nici de poruncile evanghelice. Este învederat că cei ce socot că mântuirea se poate dobândi şi numai prin faptele firii căzute nimicesc însemnătatea lui Hristos, leapădă pe Hristos.

Faptele părute bune, făcute din imboldurile firii căzute, fac să crească în om „eu”-ul sau, nimicesc credinţa în Hristos, sunt potrivnice lui Dumnezeu; faptele credinţei omoară egoismul în om, fac să crească în el credinţa, fac să crească în el Hristos. De vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Iisus, spune Apostolul, şi vei crede întru inima ta că Dumnezeu L-a ridicat pe El din morţi, te vei mântui: căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire (Rom. 10, 9-10).

Dreapta credinţă, adevărata faptă bună

Credinţa adevărată şi vie aduce omului mântuirea, chiar dacă acesta o mărturiseşte doar cu gura. Ea i-a adus mântuirea tâlharului răstignit pe cruce; a adus mântuire, prin pocăinţă, multor păcătoşi în ultimele clipe, cele dinainte de moarte, ale vieţii lor.

Atât de însemnată este fiecare idee a dogmelor date de Dumnezeu, că sfinţii mărturisitori, asemenea mucenicilor, au pecetluit mărturisirea de credinţă ortodoxă cu pătimiri grozave şi râuri de sânge. Potrivit însemnătăţii credinţei în lucrarea mântuirii, şi păcatele împotriva ei au o deosebită greutate în cumpăna dreptei judecăţi a lui Dumnezeu: toate aceste păcate sunt de moarte, adică sunt împreunate cu moartea sufletului şi le urmează veşnica pierzanie, muncile veşnice în adâncurile iadului.

Cea mai rea faptă – necredinţa

Păcat de moarte este necredinţa: ea leapădă singurul mijloc de mântuire, credinţa în Hristos. Păcat de moarte este lepădarea de Hristos: ea Îl lipseşte pe cel care se leapădă de credinţa vie în Hristos, ce se arată şi se păstrează prin mărturisirea cu gura. Păcat de moarte este erezia: ea cuprinde în sine hulirea lui Dumnezeu şi îl face pe cel molipsit de ea străin de adevărata credinţă în Hristos. Păcat de moarte este deznădăjduirea: ea este lepădare a credinţei lucrătoare, vii în Hristos."