Impotriva razboaielor si uciderilor

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Unde frate N. Priceputu? Unde dă binecuvîntare Biserica pentru războiul de apărare?

În care verset Scripturistic, mai ales Noului Testament, dar şi al Vechiului, unde spune Dumnezeu: mergeţi şi ucideţi, apărîndu-vă ţara? Nu am găsit aşa ceva.

Unde, în care canon al Sfinţilor Părinţi, de la care Sfînt Sinod Ecumenic, se dezleagă crima şi uciderea altui om ?

Cînd a trimis Biserica lui Hristos creştinii să apere neamul şi credinţa, ucigînd alţi oameni ?
Iar dacă o va face, Biserica lui Hristos, nu va mai fi a lui Hristos, ci va fi în erezie.
Iar aici amintesc Sfîntul Sinod al 4-lea ecumenic, cînd întreaga Biserică Creştină, toată Ortodoxia era căzută în erezie. Erezia monofizită.
Un singur om, unul singur, pe tot pămîntul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, mai era creştin ! Şi el învăţa încontinuu: "scuipaţi din gurile voastre împărtăşania monofizită. scuipaţi şi călcaţi în picioare ce spun monofiziţii că e trupul şi sîngele lui hristos, că e un hristos mincinos."
Pentru îndrăzneala lui, i-au fost tăiate limba, să nu mai poată vorbi Adevărul şi mînă drepată să nu mai poată binecuvînta în numele lui Hristos. Apoi la scurtă vreme a adormit, Biserica a făcut al 4-lea sinod ecumenic, şi a ieşit din erezie.

Gradaţie a păcatelor, există, dar tot păcate rămîn.
Nu dragul meu, nu trebie să ucizi apărînd acele suflete nevinovate ale copiilor. Dacă poţi să-i ajuţi, să-i scapi în alt fel, fă-o, e bine, dar nu să ucizi. Pe nimeni. E limpede ce spune Hristos Mîntuitorul. Dumnezeu. Scriptura. E limpede de tot. Mai rămîne să urmăm învăţătura, că să fim sfinţi, să moştenim Cerurile.

SĂ NU UCIDEM, indiferent ce şi cum ar fi. Datoria noastră a creştinilor, ESTE să cotropim, să cucerim. Dar sufletele. Necredincioşilor. Cu iubirea noastră. Şi să ne apărăm de forţele întunericului. Şi să nu ucidem.

Dacă îl iubeşti pe vrăjmaş, înafară de a fugi din calea lui, dacă el vrea să-ţi ia sufletul tău, nu ai cum altfel să îl iubeşti. Cînd nu acceptă să vorbească cu tine, şi a declarat război, ori te supui stăpînirii, ori fugi. Şi nu spun eu asta, ci Cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa îl iubeşti. Nu apărînd nimic. Dacă Însuşi Dumnezeu îi îngăduie să facă nelegiuirea, că îl iubeşte, de ce să-i iei viaţa tu, cînd nici Dumnezeu nu i-o ia? Dacă Dumnezeu aşteaptă pocăinţa lui, de ce să împiedici tu pocăinţa lui, luîndu-i viaţa? Cu ce drept? Cu de la cine putere?

Cînd Biserica Creştină, singura rămasă Ortodoxă, va învăţa şi va îndemna creştinii, să o apere pe ea şi graniţele teritoriale ale unei ţări, ucigînd alţi oameni, acea "biserică" se află în înşelare, în erezie şi creştinii, trebuie să îndrepte, amintind ierarhilor Scripturile, şi făcînd Sfînta neascultare a ierarhilor ce îndeamnă şi învaţă greşit, spre pieirea lor şi a celor dimpreună cu dînşii.
Deci, Biserica trebuie să fie nedespărţită de Scriptură şi nicidecum invers. Biserica trebuie să asculte de Scriptură şi de Sfinţii Părinţi, nicidecum invers. Căci, Biserica, poate cădea în erezie, şi trebuie trezită din dormitarea ei, ajutată în neputinţa ei.

Iar articolul ce mi-ai dat, se spune clar că creştinul trebuie să fie împotriva războiului. Sfîntul Ambrozie al Milanului, aminteşte de combaterea nedreptăţii, dar nu aminteşte de ucidere. Altfel, nu ar mai fi putut fi sfînt, decît sfînt mucenic. Ci combaterea nedreptăţii prin cuvînt, prin iubire.

Bucurii.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Sfîntul Ambrozie al Milanului, aminteşte de combaterea nedreptăţii, dar nu aminteşte de ucidere. Altfel, nu ar mai fi putut fi sfînt, decît sfînt mucenic. Ci combaterea nedreptăţii prin cuvînt, prin iubire.

Bucurii.

Se referea la combaterea nedreptății referindu-se la felul în care a făcut-o Moise cu egipteanul. Nu ucidere?

Apoi, când spui că Dumnezeu îngăduie ca invadatorii să vină și să ne ucidă. Dar sunt multe, foarte multe fărădelegi pe care El le îngăduie. Totuși, ne-a învățat să le și combatem. Suntem datori să intervenim în istorie. Facem parte din ea.

Însă mă opresc aici. Argumentele pe care ți le-aș putea da ți le-au oferit deja alții înaintea mea.

[Parascheva16]

Imnul Romaniei este pagan si anti-crestinesc ptr. ca pomeneste putin de istoria Romaniei, dar mason poti fi atata timp cat esti crestin? O.o

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de Parascheva16

Imnul Romaniei este pagan si anti-crestinesc ptr. ca pomeneste putin de istoria Romaniei, dar mason poti fi atata timp cat esti crestin? O.o

Doamne ajută.

Am văzut multe bloguri şi siteuri, "anti-sistem", care instigă puternic la anti-masonerie, la războirea evreilor. Nu înţeleg ce au cu evreii ? Cum şi pe ce bază creştinească pui cuvintele să urăşti atît de mult evreii ? Doamne fereşte.

La fel şi cu masonii. Nu am nimic cu masonii. Nici un creştin nu trebuie să aibe nimic cu masonii. Adică împotriva lor. pentru că ajunge să-i urască. Nu-i voie.

Un creştin nu trebuie să fie împotriva nimănui, decît a păcatului, a patimilor lui, a lumii necredincioase. Dar cum? Numai în Iubire. Revin. "Dragostea toate le crede" spune Scriptura. Da? Deci devizele oficiale ale masoneriei, sunt pacea, armonia, etc. Nu se declară împotriva creştinismului, dar cei anti-sistem, se declară împotriva ei. Dacă dragostea toate le crede, crede şi pe masoni cînd spun că sunt pentru pace şi armonie, echilibru şi aşa mai departe.
Bine, că conspiraţiile spun altceva. Dar eu simt în acele conspiraţii înstigare la ură. Mă face să-i urăsc pe masoni şi pe evrei, citind blogurile anti-sistem. ŞI NU LE MAI CITESC. Un creştin nu trebuie să urască pe nimeni.

Dar, tot aici afirm, după învăţătura şi circulara Înalt Preasfinţitului Nicolae al Ardealului, în 1937, în Sfîntul Sinod al Bisericii Creştine Ortodoxe, declară că masoneria nu este bună şi compatibilă cu creştinismul. Deci e mai bine ca, noi, creştinii, să nu facem parte din sînurile masoneriei. Şi am rezolvat problema. Dar nu trebuie să-i urîm, să-i dispreţuim, ci din contră, să-i iubim. Mult de tot. Pe fiecare om.

Bucurii.

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de N.Priceputu

Se referea la combaterea nedreptăii referindu-se la felul în care a făcut-o Moise cu egipteanul. Nu ucidere?

Apoi, când spui că Dumnezeu îngăduie ca invadatorii să vină i să ne ucidă. Dar sunt multe, foarte multe fărădelegi pe care El le îngăduie. Totui, ne-a învăat să le i combatem. Suntem datori să intervenim în istorie. Facem parte din ea.

Însă mă opresc aici. Argumentele pe care i le-a putea da i le-au oferit deja alii înaintea mea.

Doamne ajută.

Da, dar totuşi nu spune să mergem să ucidem precum Moise. Ci doar îl dă exemplu pe Moise, care oricum, cînd a săvîrşit crima aia, nu era dat Decalogul.
Plus că articolul lui Adrian Cocoşilă, nu are bibliografie. Nu spune unde anume spune Sfîntul Ambrozie ce susţine el că a spus Sfîntul. Poate a scos din context, poate a înţeles greşit Adrian, a răstălmăcit cuvintele Sfîntului Ambrozie.

Da sunt multe "fărădelegi" pe care El le îngăduie. Dar nu le numim fărădelegi. De ce? Păi lui Iov, diavolul i-a luat tot. A făcut Dumnezeu vreo fărădelege? L-a îngăduit pe diavol. Pentru că cunoştea inima şi rărunchii lui Iov. Deci a îngăduit Dumnezeu binecuvîntări pentru Iov. Dumnezeu ştie ce sunt fărădelegile şi cele care nu sunt fărădelegi. Şi fărădelegile nu le îngăduie. Doar binecuvîntările. Chiar dacă acele binecuvîntări în ochii noştri sunt fărădelegi. Chiar Iov spune că nu. Căci ale Lui Dumnezeu sunt toate, El le ia cînd doreşte şi le dă înapoi cînd doreşte şi cîte doreşte. De aceea spune Iov: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, numele Domnului fie binecuvîntat." Un om cu mintea limpede. Nu era altul ca el pe tot pămîntul, a spus Domnul.
Ajunse-se la măsura creştinilor de mai tîrziu, dar în timpul lui, atunci (!) cînd Hristos nu era încă venit. Uimitor.

Da, să le combatem, cum? Fiind lumini între oameni, fiind sarea pămîntului, iubind pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Aceasta e porunca cea mai mare, după cea a iubi pe Domnul. Aici stă toată legea şi pprooroci, spune Hristos.
Da, suntem datori să intervenim în istorie, precum şi Sfinţii Martiri ale primilor 313 de prigoană, din istoria Bisericii Creştine, cînd mergeau - fără să lupte împotriva prigonitorilor lor - să fie daţi hrană leilor şi tigrilor din arenele coloseumului. Aşa să intervenim în istorie, prin iubire. Numai prin iubire.

Bucurii.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Unde frate N. Priceputu? Unde dă binecuvîntare Biserica pentru războiul de apărare?

În care verset Scripturistic, mai ales Noului Testament, dar şi al Vechiului, unde spune Dumnezeu: mergeţi şi ucideţi, apărîndu-vă ţara? Nu am găsit aşa ceva.

Unde, în care canon al Sfinţilor Părinţi, de la care Sfînt Sinod Ecumenic, se dezleagă crima şi uciderea altui om ?

Cînd a trimis Biserica lui Hristos creştinii să apere neamul şi credinţa, ucigînd alţi oameni ?
Iar dacă o va face, Biserica lui Hristos, nu va mai fi a lui Hristos, ci va fi în erezie.
Iar aici amintesc Sfîntul Sinod al 4-lea ecumenic, cînd întreaga Biserică Creştină, toată Ortodoxia era căzută în erezie. Erezia monofizită.
Un singur om, unul singur, pe tot pămîntul, Sfîntul Maxim Mărturisitorul, mai era creştin ! Şi el învăţa încontinuu: "scuipaţi din gurile voastre împărtăşania monofizită. scuipaţi şi călcaţi în picioare ce spun monofiziţii că e trupul şi sîngele lui hristos, că e un hristos mincinos."
Pentru îndrăzneala lui, i-au fost tăiate limba, să nu mai poată vorbi Adevărul şi mînă drepată să nu mai poată binecuvînta în numele lui Hristos. Apoi la scurtă vreme a adormit, Biserica a făcut al 4-lea sinod ecumenic, şi a ieşit din erezie.

Gradaţie a păcatelor, există, dar tot păcate rămîn.
Nu dragul meu, nu trebie să ucizi apărînd acele suflete nevinovate ale copiilor. Dacă poţi să-i ajuţi, să-i scapi în alt fel, fă-o, e bine, dar nu să ucizi. Pe nimeni. E limpede ce spune Hristos Mîntuitorul. Dumnezeu. Scriptura. E limpede de tot. Mai rămîne să urmăm învăţătura, că să fim sfinţi, să moştenim Cerurile.

SĂ NU UCIDEM, indiferent ce şi cum ar fi. Datoria noastră a creştinilor, ESTE să cotropim, să cucerim. Dar sufletele. Necredincioşilor. Cu iubirea noastră. Şi să ne apărăm de forţele întunericului. Şi să nu ucidem.

Dacă îl iubeşti pe vrăjmaş, înafară de a fugi din calea lui, dacă el vrea să-ţi ia sufletul tău, nu ai cum altfel să îl iubeşti. Cînd nu acceptă să vorbească cu tine, şi a declarat război, ori te supui stăpînirii, ori fugi. Şi nu spun eu asta, ci Cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa îl iubeşti. Nu apărînd nimic. Dacă Însuşi Dumnezeu îi îngăduie să facă nelegiuirea, că îl iubeşte, de ce să-i iei viaţa tu, cînd nici Dumnezeu nu i-o ia? Dacă Dumnezeu aşteaptă pocăinţa lui, de ce să împiedici tu pocăinţa lui, luîndu-i viaţa? Cu ce drept? Cu de la cine putere?

Cînd Biserica Creştină, singura rămasă Ortodoxă, va învăţa şi va îndemna creştinii, să o apere pe ea şi graniţele teritoriale ale unei ţări, ucigînd alţi oameni, acea "biserică" se află în înşelare, în erezie şi creştinii, trebuie să îndrepte, amintind ierarhilor Scripturile, şi făcînd Sfînta neascultare a ierarhilor ce îndeamnă şi învaţă greşit, spre pieirea lor şi a celor dimpreună cu dînşii.
Deci, Biserica trebuie să fie nedespărţită de Scriptură şi nicidecum invers. Biserica trebuie să asculte de Scriptură şi de Sfinţii Părinţi, nicidecum invers. Căci, Biserica, poate cădea în erezie, şi trebuie trezită din dormitarea ei, ajutată în neputinţa ei.

Iar articolul ce mi-ai dat, se spune clar că creştinul trebuie să fie împotriva războiului. Sfîntul Ambrozie al Milanului, aminteşte de combaterea nedreptăţii, dar nu aminteşte de ucidere. Altfel, nu ar mai fi putut fi sfînt, decît sfînt mucenic. Ci combaterea nedreptăţii prin cuvînt, prin iubire.

Bucurii.

Deci pana la urma transpira atitudinea asta.
"Daca eu si Biserica Ortodoxa avem pareri diferite, inseamna ca Biserica greseste.
De ce?
Pai eu am citit Biblia."
Asa gandeste orice neoprotestant.
Jos de pe pedestal, sau te dau eu, intr-un fel sau altul.

@Daniel_Ortodox


Domnule Daniel,

De multe ori v-am stat impotriva. Si mi s-a parut ca va jucati cu vorbele.
Nu renunt la multe din gandurile de atunci.
Dar abia azi am descoperit acest topic. Si eu va multumesc pentru tot ce scrieti aici:
-despre razboie si ucideri
-despre mantuire


Si chiar zilele care au trecut si au culminat cu Sarbatoarea Inaltarii Domnului Iisus Hristos m-au facut sa ma gandesc, din nou, ca omul ar trebui sa fie “mandru” daca un crestin poate sa fie “mandru” ca apartine neamului “zidit” de Mantuitorul Iisus Hristos.
Deci: neamul nostru este Neamul lui Hristos.

Neamul nostru ar trebui sa fie cel despre care spunem in Troparul pe care-l marturisim in fata icoanei Mantuitorului Hristos:

<< Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare pentru greşalele noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit a Te sui cu Trupul pe Cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea. >>

Stiu ca la Sfanta Liturghie ne rugam pentru eroii neamului. Si sunt datoare ascultare. Dar cred cu tarie ca Mantuitorul Hristos ne-a indemnat sa ne iubim unii pe altii, nu sa ne urâm si sa ne ucidem unii pe altii, indiferent de motiv, sau de scop.

Legea Noua care o „plineste” pe cea Veche este Legea Iubirii.

<<Să nu socotiţi că am venit să stric legea sau profeţii; n'am venit să stric, ci să plinesc d.>> Matei 5,14)
[d) Contextual, în N. T., „legea“ era cea dată de Dumnezeu prin Moise. Verbul a (se) plini îşi are dublul său înţeles: pe acela de a adeveri, a face ca o profeţie să devină realitate (ca în Mt 1, 22; 2, 15; 2, 17 etc.) şi pe acela de a face, a săvârşi, a întregi, a împlini, a completa, a duce la capăt, a desăvârşi.]
Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php

Razboiul nu poate sa fie drept. Chiar m-a mirat (si ma mir in continuare) ca Sfintele Canoane sunt aproape permisive cand e vorba de ucidere in razboi.

<<2008. -"Cel ce va ucide in razboi sau aparandu-se de talhari, trei ani sa nu se impartaseasca daca vor fi venit asupra lui cu arme ucigase. Daca talharii n-au venit asupra lui sa-l ucida, ci numai sa fure, iar el putea sa fuga, dar a scos arma si a ucis pe talhar, acela se canoniseste ca un ucigas". -ILT, 335.>>
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...rea-82080.html



Nationalismul n-a dus niciodata la ceva bun. Iar razboiul nu este de la Dumnezeu, este de la cel rau.

Nu neamul romanesc se va mantui sau neamul rusesc sau italienesc sau bulgaresc: cel care se pocaieste se va mantui, daca asta binevoieste Dumnezeu; crestinii (care respecta poruncile lui Dumnezeu) se vor mantui, daca asta este voia lui Dumnezeu, pentru ca stim ca nu ne mantuim datorita calitatilor noastre, ne mantuieste marea iubire a lui Dumnezeu fata de noi, ne mantuieste marea milostivire a lui Dumnezeu, daca si noi ne straduim, daca ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute, daca ne pocaim.

Poate ca o sa aruncati cu pietre in mine: „cine sunt eu sa fac aprecieri?”

Sunt nimeni, sunt doar un om care poate sau nu poate sa se apropie de un alt om. Dar care nu crede ca ura ajuta la ceva. Iar nationalismul duce la ură. Si ura nu-i de la Dumnezeu. Doar Iubirea este de la Dumnezeu.

Mi-a placut ce a spus intr-un interviu, Parintele Evghenie Dascaliuc, duhovnicul de la Manastirea Ciolanu(acum trecut la cele vesnice, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii): "Eu sunt parintele zero!".
http://www.lumeacredintei.com/sct_3/...ntele_zero.htm

Eu nu sunt capabila sa spun (si să si cred) ca eu sunt omul zero. Dar de cate ori salta mandria peste mintea si sufletul meu (si, recunosc ca sa intampla, pentru ca smerenia se castiga greu si se pastreaza si mai greu) ma gandesc zambind la Parintele Evghenie Dascaliuc: „Parintele zero (cu z mic)”. Si parca ma mai smeresc putin.


Deci: noi suntem Neamul zidit de Mantuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu atat de mult a iubit lumea (adica pe noi toti si pe toti oamenii de pe pamant de la primul om, Adam, pana la ultimul om care se va naste din femeie inainte e a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos) incat pe singurulul Sau Fiu L-a jertfit pentru noi si-a noastra mantuire.

Fiul lui Dumnezeu care "S-a pogorat din Ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut Om" si S-a jertfit si a fost batut, scuipat si batjocorit pentru noi, a fost rastignit, S-a pogorat in strafundurile iadului, a biruit moartea, a Inviat si ne-a inviat pe toti si ne-a zidit ca Neam al Său.

Sa nu fie mai mult (sa nu reprezinte mai mult) decat neamul in care ne-am nascut?
Asta nu inseamna sa dispretuim neamul, dar nici sa supralicitam apartenenta la un neam.


Tot ce este altfel, mai mult sau mai putin, cred ca nu duce la nimic bun. Nationalismul si extremismul au dus intotdeauna la razboaie, la crime, la nelegiuiri, la ură.

Si astea nu sunt de la Dumnezeu. E de ajuns sa ne uitam la trecutul secol XX, plin de ură, razboaie, asupriri, lagare, bombe atomice, cuptoare pentru ars oameni, gulaguri si ghetouri, frica, saracie si foame si urgie.

Secolul care a dat comunismul cu fratii sai: fascismul, nazismul, hitlerismul si toate miscarile din aceeasi categorie. Pentru ca e greu sa-i deosebesti chiar daca unii se cred de-a stanga si altii se cred de-a dreapta.
Si unii si altii au sadit ura, au ridicat ura la rang de lege. Si unii si altii L-au negat pe Dumnezeu pentru ca I-au uzurpat dreptul de Ziditor, pentru ca si unii si altii au omorat oameni, deci au distrus Zidirea lui Dumnezeu.

Razboiul nu este de la Dumnezeu pentru ca Dumnezeu este iubire. Deci nu exista razboi drept. Crestinismul nu se apara cu sabia; crestinismul se apara cu Cuvantul lui Dumnezeu, cu rugaciunea.
Ura naste ură. Iar nationalismul, din nefericire este, printre altele ideea ca un neam este mai mult decat altul. Iar Dumnezeu nu asta a creat.

[cezar_ioan]

Naţionalismul e una, datoria de apărare a ţării şi patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de duşmanii ţării şi ai neamului.
Modalităţile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturăreşte, inclusiv bisericeşte. Una dintre aceste modalităţi, la limita extremă, este apărarea ţării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă şi să mutileze ţara, oamenii, tradiţia.
Mă întreb câţi dintre voi aţi făcut armata, câţi dintre voi aţi participat cu riscul de a vă pierde viaţa în Decembrie, câţi aveţi familie şi copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceţi literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupţi din ţesătura neamului românesc.
Poate vă veţi schimba atitudinea atunci când veţi deveni taţi, soţi, români, bărbaţi, creştini ai acestei patrii mult schingiuite şi batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeaşi Biserică Română unde s-au închinat patrioţii neamului nostru.
Îmi e ruşine că sunt frate de neam şi de credinţă cu voi. Vai de copiii copiilor noştri!
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze!

În prealabil postat de cezar_ioan

Naţionalismul e una, datoria de apărare a ţării şi patriotismul sunt altceva.

Patriotismul nu poate fi pus în ton minor decât de duşmanii ţării şi ai neamului.
Modalităţile de a făptui ca patriot sunt numeroase, inclusiv cărturăreşte, inclusiv bisericeşte. Una dintre aceste modalităţi, la limita extremă, este apărarea ţării cu arma în mână. Când nici o altă cale nu merge, singura rămâne intrarea în război împotriva celor care vor să stăpânescă şi să mutileze ţara, oamenii, tradiţia.
Mă întreb câţi dintre voi aţi făcut armata, câţi dintre voi aţi participat cu riscul de a vă pierde viaţa în Decembrie, câţi aveţi familie şi copii de crescut, de educat, de apărat. Mă tem că deocamdată faceţi literatură ieftină, sentimentală, de oameni rupţi din ţesătura neamului românesc.
Poate vă veţi schimba atitudinea atunci când veţi deveni taţi, soţi, români, bărbaţi, creştini ai acestei patrii mult schingiuite şi batjocorite. Deocamdată îmi e greu să cred că mergem mâine împreună în aceeaşi Biserică Română unde s-au închinat patrioţii neamului nostru.
Îmi e ruşine că sunt frate de neam şi de credinţă cu voi. Vai de copiii copiilor noştri!
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze!

1. Rusinea e un sentiment omenesc. Deci: inca n-ati pierdut nimic.

2. Aveati acelasi sentiment de rusine si atunci cand pe topicul „Sa ramane ortodocsi pana la capat..” vorbeati in termeni neortodocsi (ca sa nu spun altfel; dar puteti sa recititi si poate va mai indulciti putin tonul)despre Biserica Ortodxa Romana? Era vorba despre aceeasi credinta la care va referiti acum?

3. Cred ca trebuie sa fiti ceva mai atent cand vorbiti despre dusmanii tarii si ai neamului. Poate reformulati. Sa analizam mai atent cam cine ar putea fi dusmanii despre care vorbiti?
Sa va amintesc cam ce spunea parintele Gheorghe Calciu despre Biserica lui Hristos si cand ne aflam in Biserica lui Hristos? (Va dau citatul in postarea urmatoare).

4. Eu am facut „armata” (pregatire militara) ca studenta, in anul IV si V de facultate. Mi s-a parut o mare tampenie si o uriasa pierdere de timp.

5. N-am fost participant la Revolutie; am mai spus: n-am veleitati de erou, martir sau mucenic. Dar stiu cum a fost; si stiu numele a 4 persoane care au murit atunci; pe unul dintre ei l-am vazut cand a fost impuscat in strada, in plina zi.
Si aveam si o mare responsabilitate: eram(sunt) mama a doi copii. Cred ca o dovada a patriotsimului despre care faceti parada (pentru ca acum nimeni nu va/ne cere sa trecem la arme) este sa-ti cresti copiii crestineste si sa devina oameni de folos tarii lor. Nu neaparat cu pusca de gat. Cred ca ar trebui sa revedeti (acum e simplu, va ajuta Google) diferenta dintre patriot si patriotard.

6. Stiu ce inseamna razboiul din ce mi-au povestit parintii mei si alti oameni pe care i-am cunoscut si au trait aceasta experienta cumplita. Nu va doresc sa aveti prilejul sa va dovediti curajul si patriotismul despre care e usor sa vorbiti. Dar daca ar trebui sa-l si probati?
Sora mea s-a nascut in anul 1942; la razboi avea doi ani. Casa noastra era in Bucuresti (spun era pentru ca ne-au demolat-o comunistii in anul 1980) in cartierul Ghencea unde, pe atunci, era cea mai mare unitate militara anti-aeriana din Bucuresti. Stiti ce insemna asta?
Ca de fiecare data cand se anunta la Radio:”avioane americane se indreapta spre Serbia>>” mama, femeie tanara, trebuia sa-si ia copilul de doi ani in brate, si o geanta cu o sticla de lapte, paine si biscuiti si actele si sa plece cu niste camioane care ii evacuau pe oameni in afara Bucurestiului, mai sus de linia de centura, la Domnesti. Asta pentru ca, aproape sistematic, unitatea anti-aeriana cu pricina (cu care ne invecinam) era bombardata.
Tata era pe front; intr-un razboi pe care nu si l-a dorit. Dar l-au dorit altii. Poate tot patrioti ca dvs. V-a povestit cineva ce inseamna sa stai cu un copil de doi ani in brate cand zboara si suiera pe langa tine gloantele si schijele? Daca nu, lasati parada cu dragostea de tara. Sa va spuna aceia care au trait razboiul. Din fata calculatorului poti sa te aventurezi si pe Luna. Asta seara e chiar mai aproape. Poate incercati!

7. Tata a venit din razboi; dar a fost ranit; avea diabet si rana nu i s-a mai vindecat niciodata. Comunistii il chemau la comisariat sa-l intrebe de ce a luptat DOAR in razboiul criminal anti- sovietic. De ce n-a luptat si impotriva nemtilor. N-a mai avut serviciu pana a trecut la Domnul(in anul 1953). Nu l-a mai angajat nimeni. In schimb, le intocmea rapoartele si tot felul de acte unor ofiteri, ridicati”pe puncte” care nici macar nu stiau sa scrie si sa citeasca, dar luptasera doar in partea de vest, sa-i duca pe nemti acasa. Aceiasi militari care acum, sunt mari eroi. Si asa se mai fac eroii, domnule. De-asta nu cred ca eroismul este o rezolvare. O mama care a simtit pulsand viata in trupul ei, nu poate sa fie de acord cu razboiul si tot ce decurge din asta.

8. Acum vad ca iar vorbiti despre Biserica. De cand accesul in Biserica lui Hristos se face pe baza faptelor de eroism? Oare nu ati auzit ca Mantuitorul Hristos ne spune: <<Mila voiesc, nu jertfa?>> Noi trebuie sa ne jertfim doar pacatele; aici cred ca trebuie sa mai lucrati.

9. Cine schingiuieste patria noastra domnule si cine o batjocoreste? Dvs. cum o onorati? In afara de supararea din timp in timp pe forum, cum se reflecta in viata noastra de zi cu zi patriotismul dvs. despre care vorbiti?