Inima

[iustin10]

În prealabil postat de glykys

Va rog eu, din inima mea mica, nu va mai certati, era un topic asa frumos!
Dupa parerea mea, toti au dreptate aici, in felul lui, doar ca fiecare insista asupra aspectului care i se pare lui cel mai important. Intai trebuie sa invatam lucrurile mici, simple si firesti, pentru a recupera firea cazuta, iar apoi sa trecem la faptele mari si inaltatoare. Vorba parintelui Boca: Cand dai, mai intai dai din ce ai, iar mai apoi dai din ce esti. Coroborata cu vorba par. Teofil: Ce faci te si face. Insa trebuie sa avem mereu standarde inalte, caci autosuficienta este un pericol in orice situatie

Ca om care a stat in compania unuia care stia sa daruiasca din inima sa lucrurile inalte si, de asemenea, sa se daruiasca, dar care, in aceeasi masura, nici nu le neglija nici pe cele mici, pot spune ca prilejurile pentru a face aceste milostenii de care vorbeste Ioan Cezar sunt date de sus persoanelor care se gasesc vrednice sa le indeplineasca, nu sunt cerute sau cautate. Si cateodata vrednic se gaseste te miri cine. Dar asta e doar parerea mea, a unui om care a stiut sa observe doar intrucatva acest aspect.

Intotdeauna adevarul include si nu exclude . Ca de fapt nici nu exista fapte mici si mari,ci toate sunt importante . Nu exista nimic din ceea ce facem care sa nu fie extrem de important.In orice lucru trebuie sa punem intreaga masura a inimii noastre.
Daca dam sa dam din toata inima ,daca ajutam,sa o facem din toata inima .Orice e facut cu daruire ,cu uitare de sine chiar, este adevarul.
Nu continutul faptelor le diferentiaza atat de mult ,ci calitatea lor. Adica un calugar in chilie trebuie sa se roage din toata inima,ca la aceasta a fost chemat. Iar un vinzator de de pepeni trebuie sa zambeasca,sa inteleaga pe cei ce nu au toti bani,sa dea si unui amarit .Are la indemina o suta de gesturi care pot sa ii faca ziua rodnica, si sa nu stea posomorit acolo,ca el e un simplu vinzator de pepeni. Si el la aceasta a fost chemat ,sa vinda pepeni si sa reuseasca sa strecoare o raza in sufletul fiecaruia cu care intra in contact.E o arta poate la fel de mare cu cea necesara calugarului.
A te bucura de viata facandu-i si pe altii sa se bucure ,e un comandament la fel de mare cu cele mai inalte comandamente duhovnicesti .
Caci intreagul procves de induhovnicire spre aceasta si tinde ,spre capacitatea noastra de a iubi ,insa nu pe caile firesti ,ci lasandu ne modelati in Hristos.
In Hristos se intalnesc bucuria oamenilor simplii ,cu bucuria oamenilor care traiesc prin El.
Nici unii dintre acestia nu se exclud ,si nu zic celuilalt du-te mai incolo.
Caci Hristos aceasta vrea de la noi,o inima curata si plina de iubire , si tot ce se face in viata noastra , spre acest obiectiv tinteste. Despatimirea,cainta ,rugaciunea ,smerenia ,toate spre aceasta tind:spre curatirea inimii. Dar e un drum f lung pina acolo ,ne trebuie poate o viata sa ajungem acolo,si poate o gramada de eforturi ,si poate in final riscam ca Domnul sa ne zica,de ce nu ai luat aminte la vinzatorul de pepeni? Nu iti ceream mai mult...