Inima

[iustin10]

În prealabil postat de ioan cezar

Deci, Iustin, unui copil i se poate forma, cu ajutorul asociatiei aceleia care tocmai ataca manualele scolare de religie (asociatie care duhneste de psihologi umanisti, de fapt de ipocriti cu inimi impietrite, desi dragutzi foc si dulcici si armoniosi), i se poate deci forma un caracter frumos, cum spui tu, o placere de om, o bucurie, o ce vrei... Dar locul lui poate fi in fundul iadului, pentru ca toate aceste lumesti insusiri de caracter sunt aproape invariabil o masca, necesara unei bune figuri in plan social. Si succesului, performantei, si altor obsesii si zadarnicii lumesti. Si pentru gadilarea aproape masturbatorie a narcisismului propriu. Treaba cu inima duhovniceasca, imi pare rau ca insist si poate te supar, e cu totul alta. Asa cred.

Fapte si simtire...armonie deplina... asa zici.
Cum pica astfel de ifose mintale in situatiile extreme, vezi de pilda conditiile vietii in puscariile comuniste ca sa-ti faci o idee. Dar nu-i nevoie sa ajungi acolo: alegerile zilnice arata cat egoism se poate ascunde in noi cand facem tot felul de lucruri frumoase, cu simtire si armonie etc.
Oare are sens cum zic? Intuiesti unde plasez obiectia?
Nu de astfel de inimioare sentimentale si "corecte politic" (alta traducere n-am) zic eu, nu pentru ele am deschis topicul, marturisesc, intrucat sunt mici, false si reci si mai ales trecatoare dupa prima frustrare serioasa: ci pentru inima duhovniceasca, care cauta zdrobire si duh umilit inaintea lui Dumnezeu... O astfel de inima caut eu... ca de celelalte sunt satul, am o mie in mine si nu stiu cum sa scap de ele...
Intelegi acum obiectia mea? Iarta-ma te rog daca te-am necajit...

Stiu ca de fapt cand gasesti unele chestii de negat sau imbunatatit la ceea ce zic,(dar sunt si altele care le gasesti ok),de fapt vrei sa te perfectionezi pe tine . De aceea nu ma simt lezat ca ma contrazici ,si ca atunci cand vorbesc de lucrurile firesti ,tu vii si spui : bine,pe acestea le am,dar eu le vreau pe cele supraifresti ,vreau desavarsirea !
Nu cred ca sunt asa despartite unele de altele . Cine la face din toata inima lucrurile mici , cine se daruieste din toata inma intr-o banala conversatie cu un oarecare,sau ajuta din toata inima pe cineva ,deci cine actioneaza strict din inima,fara a se mai interpune logica si calculul egoist ,acela va fi si un teren bun pentru cunoasterea adancurilor sufletului sau,s pentru dobandirea inimii duhovnicesti.
De ce sa excludem simtirile de toata ziua, sau alte lucruri care ti se par banale ,si crezi ca le ai ? Poti fi desavarsit si in mica ta lume,nu neaparat aspirand la ceva ce numai sfintii pot face,si gata ,eu nu am dreptul nici macar sa gandesc ca ajung la asa culmi de autocunoastere ,deci renunt si la bucurie,daca nu pot avea desavarsire. Crezi ca sfintii fac altfel acest drum,decat cu bucurie ? Crezi ca in pustie poti sta nemincat ,nebaut,zile si ani intregi,poti sa iti ignori corpul si lumea ,altfel decat avind bucurie pentru numele lui Dumnezeu? Daca nu ne vom bucura ca si copiii,nu ne vom putea bucura nici ca sfintii.
Drumul spre desavarsire ,trece prin casa noastra,si prin viata noastra (inclusiv prin acest forum atita vreme cat stam pe el) Prin orice gest il facem,orice cuvant,noi dam intreg examenul desavarsirii in fata lui Dumnezeu ,si de aceea avem nevoie sa ne manifestam intreaga capacitate de a simti ,fara falsitate,in lucrurile ce ne inconjoara ,cu nadejdea insa , ca Dumnezeu ne va da harul Sau ,pentru a ajunge la desavarsirea Sa.
Nu taia bucuria oamenilor simpli ,pentru care Dumnezeu inseamna bucurie ,nu taia aceasta speranta a lor , spunindu-le ca exista o simtire mai inalta,la care ei oricum nu pot ajunge
Nu e suficient ce spun eu ,nu e suficienta simtirea comuna,intotdeauna vom tinde catre desavarsire.Dar nu putem rezista pe drumul desavarsirii ,daca ,de exemplu ,pe forum sau in familia noastra suntem rautaciosi,si nu suntem deschisi,si mereu disponibili spre bine
Sa invatam si sa practicam intai abc ul ca sa tindem la lucrurile mari.Si nu,de dragul lucurilor mari,sa uitam si invataturile elementare .
Tu zici:vreau desavarsire .Eu zic mai putin: vreau macar sa ma trezesc din letargie,si sa fac putin bine primprejur,sa aduc o raza de lumina cuiva , sa prind si eu vreun gest de daruire din inima mea pustie . Si eu as vrea desavarsirea ,dar macar azi,acum,sa reusesc sa fac pe cineva sa zambeasca,sa se mire si sa se bucure ca lumea e frumoasa , fara insa ca prin asta sa renunt la aspiratia catre deplina cunoastere a inimii mele .