Inima

În prealabil postat de zargan

Este primul meu post pe acest forum si de aceea va rog sa fiti ingaduitori cu mine si cu ideile mele, mai ales ca sunt la inceput de drum .... in redescoperirea ortodoxiei.
Legat de inima, doresc sa spun si eu ca:
1) multi oameni fac o confuzie intre inima duhovniceasca si cea de "carne". Sunt doua lucruri diferite. Pozitia inimii duhovnicesti a fost data intr-un post anterior (la barbati, la doua degete deasupra sinului stang - cf Parintelui Mina Dobzeu - Ghid practic de initiere in practicarea rugaciunii inimii ...)
2) exista o vorba (zicala), nu stiu daca este pur romaneasca sau de unde vine, insa ea spune ca daca iti doresti cu adevarat ceva, il vei avea. Dupa parerea mea, dorinta adevarata este lucrul mintii impletit cu al inimii. Inima este facuta sa lucreze impreuna cu mintea, (si viceversa) nu separat. Se apune ca inima trebuie sa pazeasca mintea si mintea inima, ceea ce, dupa parerea mea, inseamna ca nu poti separa lucrarile celor doua (inima si mintea) fara repercursiuni serioase asupra felului de a fi al fiecaruia - pe scurt nu poti fi un om intreg daca cele doua nu lucreaza la unison. In concluzie este cam greu sa spunem care este rolul inimii in "povestea omului". Mai jos este un citat din cartea Par. Mina Dobzeu:
"Creat după chipul lui Dumnezeu (Facerea 1, 26), prin minte, cuvânt si inimă (treimea umană), crestinul este chemat să devină asemenea cu Dumnezeu prin sfintenie (Matei 5, 48), care se obtine cu ajutorul Harului lui Dumnezeu, prin practicarea virtutilor crestine [n.red.: treimea minte-cuvânt-inimă este doar o imagine-icoană ajutătoare si nu una antropologică].
Asemănarea crestinului cu Dumnezeu înfătisează starea de deplină sfintenie, dreptate si
moralitate, ce poate fi atinsă prin statornicia în fapte bune, crestine, de către om. Acest lucru depinde de actiunea puterilor spirituale si morale omenesti, iar pe de altă parte de ajutorul Harului Dumnezeiesc.
Treimea Umană, chip al Sfintei Treimi, trebuie să se adâncească în asemănare, rămânând
în legătura dragostei dumnezeiesti pentru că cel ce nu face acestea, îsi sfâsie sufletul treimic, desfăcând mintea de cuvânt si de vointă. Păcatele si diavolii destramă treimea umană, astfel încât:
· mintea, în loc să fie smerită si luminată de Duhul Sfânt, devine mândră si plină de întunecimea păcatelor ;
· cuvântul vorbit, în loc să fie plin de Duh (de harul si de mireasma Duhului Sfânt), devine plin de duhoarea păcatelor ;
· inima, în loc să fie smerită si jertfelnică, pentru mântuirea aproapelui, devine împietrită
si plină de iubire de sine.
Crestinul are minte, cuvânt si duh, iar mintea nu este fără de cuvânt, nici cuvântul fără duh, si acestea sunt una în alta si în ele însele. Pentru că mintea grăieste prin cuvânt si
cuvântul se arată prin duh. "

Parintele Arsenie Boca: "Nu-ţi deschide inima oricui, dar vorbeşte despre treburile tale cu omul înţelept şi temător de Dumnezeu."

Bun venit pe forum!
Sper sa ai tragere de inima...:)

În prealabil postat de Mihailc

Ioane, ai în ataşament o panoramă mai cuprinzătoare (scandalos de cuprinzătoare pentru mulţi de pe-aici) a subiectului care te interesează.

Ei da...:) Strasnic text! Si-a castigat deocamdata locul pe desktop, doua degete mai sus de shortcutul spre tabla de sah...

P.S. Nu ma lasa inima sa nu citez din el pe topic, cumva... Ce crezi despre asta? Negociem copyrightul?....:)

[Mihailc]

În prealabil postat de ioan cezar

Ei da...:) Strasnic text! Si-a castigat deocamdata locul pe desktop, doua degete mai sus de shortcutul spre tabla de sah...

P.S. Nu ma lasa inima sa nu citez din el pe topic, cumva... Ce crezi despre asta? Negociem copyrightul?....:)

Poţi să citezi liniştit, domnul Andrei Pleşu, autorul textului (care de fapt este o conferinţă) nu cred că se supără!

[Demetrius]

În prealabil postat de ioan cezar

Ei da...:) Strasnic text! Si-a castigat deocamdata locul pe desktop, doua degete mai sus de shortcutul spre tabla de sah...

P.S. Nu ma lasa inima sa nu citez din el pe topic, cumva... Ce crezi despre asta? Negociem copyrightul?....:)

Strașnic? Serios?
Ia uite citatul care m-a făcut să nu-l mai citesc(că-i prea lung) și pe care l-am spicuit la urmă; poate că tu încă nu ai ajuns la penultimul aliniat:

”...Unu: acolo unde este tezaurul suprem este şi pericolul suprem, iar una dintre bolile singurătăţii, respectiv ale vieţii monahale, este taedium cordis (oboseala inimii). Nu cunosc cuvânt românesc mai potrivit decât lehamitea. Acolo, în inimă, unde sunt atâtea bogatii, apare şi oboseala supremă când relaţia cu lumea, cu Dumnezeu şi cu tine însuti e defectă...”

??????????

[Mihailc]

În prealabil postat de Demetrius

Strașnic? Serios?
Ia uite citatul care m-a făcut să nu-l mai citesc(că-i prea lung) și pe care l-am spicuit la urmă; poate că tu încă nu ai ajuns la penultimul aliniat:

”...Unu: acolo unde este tezaurul suprem este şi pericolul suprem, iar una dintre bolile singurătăţii, respectiv ale vieţii monahale, este taedium cordis (oboseala inimii). Nu cunosc cuvânt românesc mai potrivit decât lehamitea. Acolo, în inimă, unde sunt atâtea bogatii, apare şi oboseala supremă când relaţia cu lumea, cu Dumnezeu şi cu tine însuti e defectă...”

??????????

Atunci când întâmpini un text cu un soi de scepticism gata preparat în altă parte şi fără nicio legătură cu substanţa lui, n-ai la îndemână decât două soluţii să-l decredibilizezi, la fel de ipocrite amândouă: fie să-l suspectezi că ar conţine informaţii mai puţine decât bagajul cultural propriu, fie îl cataloghezi ca prolix, întrucât chipurile n-ar pricepe aproape nimeni ce-ar vrea să spună.
Tu le-ai combinat pe amândouă şi ţi-a ieşit un ghiveci criticist sumar, ca să nu-i spun şi ridicol.

Ai auzit vreodată de akedie?

În prealabil postat de Demetrius

Strașnic? Serios?
Ia uite citatul care m-a făcut să nu-l mai citesc(că-i prea lung) și pe care l-am spicuit la urmă; poate că tu încă nu ai ajuns la penultimul aliniat:

”...Unu: acolo unde este tezaurul suprem este şi pericolul suprem, iar una dintre bolile singurătăţii, respectiv ale vieţii monahale, este taedium cordis (oboseala inimii). Nu cunosc cuvânt românesc mai potrivit decât lehamitea. Acolo, în inimă, unde sunt atâtea bogatii, apare şi oboseala supremă când relaţia cu lumea, cu Dumnezeu şi cu tine însuti e defectă...”

??????????

Interesant este că paragraful care te sminteşte mie mi-a plăcut în mod deosebit (l-am şi postat, anterior), pentru că atrage atenţia asupra unei „relaţii defecte”. Bolile duhovniceşti în general cred că pot fi numite astfel; şi cred că însuşi păcatul.

Cât priveşte „bolile vieţii monahale”, cum spune şi Mihail, de akedie este vorba, derivă duhovnicească despre care pomenesc marii asceţi, fiind specifică monahismului.

Dacă ai înţeles că Pleşu spune că viaţa monahală îmbolnăveşte, cu siguranţă n-ai înţeles bine.

"Fereasca Dumnezeu de oboseala duhovniceasca..." e o vorba printre crestini, auzita mai rar, ce-i drept.
Cred ca Andrei Plesu se refera la ceea ce in alta parte Parintele Rafail numeste ca incepe cu "formulele sunt corecte, dar nevointa noastra este eretica". Folos duhovnicesc, zero. Omul se afla, evident, in astfel de situatii, pe aratura, pe langa problema, pe langa Cale.

Dar aici vorbeam despre inima, asa incat evidentierea unei anumite propozitii din textul lui Andrei Plesu nu are sens decat prin prisma temei topicului. Or, textul recomandat de Mihailc este o sinteza bogata si frumos articulata pe tema inimii, cu simplitatea ferma a unui virtuoz/maestru al gandirii si zicerii, precum dealtfel este Andrei Plesu. (Care nu este modelul meu de crestin, sa ne-ntelegem. Insa excursul lui Plesu prin problematica inimii, singura care ma intereseaza aici, mi se pare foarte frumos si generos. Aleg mai degraba sa culeg mierea, decat sa ma burzuluiesc la spini. Daca or fi pe-acolo... Sa ne intelegem: eu nu il prea iubesc pe Andrei Plesu. Am eu motivele mele si rog pe admiratorii valorosului nostru filosof sa ma ierte, ca io sunt mai poet asa si am galceava mea, uneori, cu filosofii..., ca ne despartim si ciondanim mai mereu, pe alocuri...)

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=vvWX4_lu2qs

Iti multumesc, Cristian!
Slava lui Dumnezeu pentru toate! AMIN+

[Demetrius]

În prealabil postat de N.Priceputu

Interesant este că paragraful care te sminteşte mie mi-a plăcut în mod deosebit (l-am şi postat, anterior), pentru că atrage atenţia asupra unei „relaţii defecte”. Bolile duhovniceşti în general cred că pot fi numite astfel; şi cred că însuşi păcatul.

Observasem că ți-a plăcut și că ai extras un citat, dar l-ai folosit într-un context armonios.

În prealabil postat de N.Priceputu

Cât priveşte „bolile vieţii monahale”, cum spune şi Mihail, de akedie este vorba, derivă duhovnicească despre care pomenesc marii asceţi, fiind specifică monahismului.

Dacă ai înţeles că Pleşu spune că viaţa monahală îmbolnăveşte, cu siguranţă n-ai înţeles bine.

N-am auzit până acum de bolile vieții monahale, de akedie sau de derive duhovnicești pentru că sunt convins că pe Cale nu pot apărea... boli, poate doar neadaptări.
Nu Calea e de vină, ci ”pietonul”, nu viața monahală, ci monahul; așadar nu există un pericol suprem legat de tezaurul suprem(dpmdv), ci, eventual, greșeli supreme legate de tentative riscante în fața tezaurului suprem.

Vreau deci să cred că nu eu am înțeles greșit, ci că Pleșu e prea subiectiv.