Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Ce spun oamenii de ştiinţă despre stigmate?
II. Fenomenul stigmata
Publicat de Adriana Marin la data: 30 - August - 2010, categoria: Misterele lumii

Stigmatele sunt semne corporale, rani, sau senzatii de durere in zonele ce corespund ranilor lui Iisus.Termenul isi are originea in epistola Sfantului Apostol Pavel catre Galateni, 6,17 ‘’ De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu.’ , si provine din limba greaca ‘’stigma’’, ce desemneaza un insemn folosit pentru identificarea animalelor si a scalvilor.
Stigmatele variaza de la caz la caz, dar, in principiu acestea sunt asociate cu religia Romano-Catolica. Astfel, Biserica a realizat o serie de criterii ce stabileau veridicitatea fenomenului. In primul rand, incapabilitatea medicilor de a vindeca ranile prin tratamente variate, iar al doilea consta in mirosul emanat de rani, care in cazul stigmatizatilor este unul placut (uneori floral), denumit Parfumul Sfinteniei.
III. Manifestare

Suferinzii prezinta rani considerate sfinte, care potrivit Bibliei i-au fost cauzate lui Iisus in timpul rastignirii: in zona mainilor, a picioarelor, in lateral datorita sulitei, iar in unele cazuri au fost raportate chiar si pe frunte, asemanatoare cu cele determinate de coroana de spini. Fenomenul mai poate fi regasit si sub alte forme, gen lacrimi insangerate, aparitia unor leziuni asemanatoare celor de biciuire pe spate, si a transpiratiei sub forma de sange.Uneori ranile nu se vindeca, dar nici nu se infecteaza.
Persoanele care au primit stigmatele sunt adesea extaziate, fiind coplesite de emotii.
Exista si stigmate invizibile, purtatorii lor nu au rani vizibile, dar simt durerea provocata de acele rani..
In una din lucrarile sale, teologul Ivan Illich spunea : ‘’Compasiunea fata de Hristos… este credinta atat de puternica si atat de adanc inradacinata, incat duce la incarnarea individuala a durerii contemplate’’.Conform teoriei lui, fenomenul stigmata este rezultatul unei trairi religioase intense si al dorintei individului de a se asocia cu suferindul Mesia.
IV. Istorie si cazuri
In prezent nu se stie de existenta vreunui caz de stigmat inaintea secolului al XIII- lea, cand picturile religioase ale crestinismului vestic au prezentat crucificare lui Iisus, punand accentul pe umanitatea sa. Primul caz inregistrat fiind cel al englezului Stephen Langton din Canterbury, Anglia, in anul 1222.
V. "Sfantul" Francisc din Assisi
In anul 1224, cu doi ani inaintea mortii sale, acesta a pornit intr-o calatorie catre La Verna pentru un post de patruzeci de zile. Intr-o dimineata, in apropierea sarbatorii Inaltarii Sfintei Cruci, un inger cu sase aripi i s-a aratat lui Francisc in timp ce se ruga. Pe masura ce ingerul se apropia, Francisc a vazut ca acesta era crucificat.A fost supus de aparitie, si inima i s-a umplut de exaltare, tristete, si suferinta. Cand ingerul a plecat i-a lasat lui Francisc rani pe maini, picioare si in zona coastelor, cea din urma ca si cum ar fi fost cauzata de aceasi sulita care l-a strapuns si pe Hristos.Urmele piroanelor i-au aparut imediat pe brate si piciare, iar din leziunea aflata in lateral, in partea dreapta, conform lui Thomas din Celano, primul care a scris biografia Sfantului Francisc, a inceput sa se prelinga sange. Potrivit acestuia, cantitatea ce se scurgea din rana corespunzatoare strapungerii sulitei, era atat de mare incat hainele sale erau imbibate cu ‘’sfantul sange’’.
Conform arhivelor despre simptomele Sfantului Francisc, doctorul Edward Hartung nu a reusit sa afle ce boala il chinuia pe omul sfant. Hartung considera ca acesta suferea nu numai de conjuctivita, boala contractata in Egipt la varsta de patruzeci si cinci de ani, dar si de malarie cuarta, boala ce afecteaza ficatul, splina, si stomacul cauzand bolnavului dureri intense. Una din complicatiile acestei afectiuni, adesea intalnita in acea perioada, este purpura, maladie carcaterizata prin aparitia pe piele a unor pete rosii provocate de trecerea globulelor rosii in derm.De obicei aceasta se manifesta simetric, asa ca fiecare mana si picior ar fi fost afectate. Daca acest caz ar fi fost cel al Sfantului Francisc, el ar fi suferit din cauza echimozelor, purpure foarte mari.
VI. Pio din Pietrelcina
Vezi imaginea de mai sus
Inca din copilarie Francisc Forgione era recunoscut pentru pietatea sa. Nimeni nu a fost surprins cand acesta a decis sa devina calugar capucin pentru ca mai tarziu sa fie hirotonisit sub numele de Pius. Desi a contractat tuberculoza, acesta a continuat sa isi indeplineasca indatoririle, desi uneori, in timpul slujbelor intra in transa. In timpul unui asemenea incident, in anul 1918, preotul s-a prabusit si a fost scos din biserica inconstient.Cei care l-au consultat au gasit rani sangerande pe maini si picioare si intr-o parte ca cele facut de un obiect ascutit. Preotul avea stigmate, insemnul lui Hristos.
Constatarile erau inexplicabile, iar leziunile nu au suferit infectii niciodata,vindecandu-se o data, dar apoi au reaparut. Semnele au fost examinate de Luigi Roamnelli, directorul spitalului din Barletta, timp de un an de zile. Printre cei care au analizat stigmatele se mai numara si doctorul Giorgio Festa (1920 si 1925), medic privat, profesorul Giuseppe Bastianelli, doctorul Papei Benedict al XV-lea, care a confirmat existenta leziunilor, insa a refuzat sa faca alte comentarii, si patologul Amico Bignami de la Universitatea din Roma care nu a putut pune un diagnostic. Atat Bignami cat si Bastianelli au facut observatii asupra marginilor neobisnuit de fine ale ranilor si asupra lipsei edemului. Doctorul Alberto Caserta a facut radiografii mainilor, insa nu a identificat nicio anormalitate in structura osoasa.
VII. Thérese Neumann (1898-1962)

S-a nascut intre Vinerea Mare si Paste la Konnersreuth, Bavaria. A suferit multe accidente din cauza carora si-a pierdut vederea, avea crize convulsive, ajungand in cele din urma la paralizie.
Poate ca ceea ce o face speciala este faptul ca data de 29 aprilie 1923, zi ce coincidea cu sanctificarea Sfintei Therese din Lisieux (1837-1897), aceasta si-a recapatat vederea, iar doi ani mai tarziu, pe data de 17 mai, Therese Neumann, invinge paralizia. Apoi, in urma unei viziuni cu Iisus, pe data de 4 martie 1926, ii sunt marcate bratele, picioarele, zona coastelor si chiar si lacrimile devin sange.In plus, se pare ca erau prezente sangerari si la umeri, coate si genunchi.Se spune de asemenea ca de la Craciunul din anul 1926 pana in anul mortii sale, 1962, Neumann s-a hranit doar cu zilnica impartasanie.
VIII. Gerard Critch

In aprilie 1988, in mass-media circula cazul preotului Gerard Critch dintr-o parohie din Antigua,Indiile de Vest.Acesta a fost transportat la New York pentru a fi tratat de medici specialisti ale caror eforturi s-au dovedit zadarnice.Potrivit spuselor enoriasilor, acestia erau tintuiti la podea de o forta invizibila, si simteau cum ranile le erau vindecate dupa ce acesta ii binecuvanta.Bancherul R.Allen Stanford, cel al carui avion l-a dus pe Gerard Critch la New York, a declarat ca din ranile preotului se prelingea mir, la fel cum s-a intamplat si lui Iisus.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

IX. Studii stiintifice
Biserica Romano-Catolica nu considera ca stigmatele confera individului sfintenie, ceea ce face ca anual sa fie raportate cazuri de escrocherie intentionata sau nu.De asemenea, este luat in considerare rolul medicinei psihosomatice care ar putea cauzele ranilor subite asemanatoare cu cele ale lui Hristos.
Studiile moderne au postulat faptul ca stigmatele isi au originile in isterie sau sunt legate de tulburari de identitate disociata, in special in legatura dintre comprimarea regimului alimentar prin infometare, starile mentale disociate si automutilare, toate fiind puse in contextul unei credinte religioase.
Cazurile de anorexie nervoasa adesea prezinta automutilare asemanatoare cu stigmatele, ca parte componenta a unei afectiuni obsesiv-compulsiva.Relatia dintre automutilare si infometare a fost observata si printre prizonierii de razboi si in timpul foametelor. Un studiu psihanalitic al stigmatizatei Thérèse Neumann sugera posibilitatea ca stigmatul acesteia a rezultat in urma simptomelor stresului post-traumatic din timpul automutilarilor inconstiente prin intermediul unei autosugestii intense.
In lucrarea sa ”Stigmata : Un fenomen medieval intr-o era moderna”, Edward Harrison spune ca nu exista un mecanism cu ajutorul caruia sa se produca stigmatele. Harrison nu a gasit nicio dovada a originii supranaturale ale insemnelor. Cu toate astea, el a concluzionat ca cele de provenienta naturala nu trebuie sa fie considerate farse. Desigur, unii indivizi s-au insemnat singuri, intentionat, vrand sa sufere ca Hristos, ca simbol al evlaviei, altii doar accidental. Important despre stigmatizati nu este faptul ca majoritatea era reprezentata de barbati, ci faptul ca ei nu erau hirotonisiti. Stigmatul devenea un avantaj, dandu-le posibilitatea de a avea acces la trupul lui Iisus, fara a cere permisiunea Bisericii prin cuminecatura. Doar in ultimul secol preotii au fost stigmatizati.
Ca orice lucru ce starneste controverse, misterul stigmatelor a invaluit si zidurile Hollywoodului, creandu-i fenomenului o latura comerciala, care poate se departeaza mult de ceea ce reprezina de fapt. Un exemplu in acest sens este reprezentat de Stigmata, film produs in anul 1999, controversat atat pentru prezentarea clerului de la Vatican pus in situatia de a ucide o femeie nevinovata, cat si pentru relatia dintre cele doua personaje.
In final, in urma parerilelor impartite in ceea ce priveste originea acestui fenomen, si a escrocheriilor, ramane certitudinea faptului ca oamenii, din dorinta de a experimenta o senzatie tipica divinului, lasa ca impactul religiei sa atinga un nivel atat de ridicat incat constienti sau nu, acestia isi provoaca durere fizica.
Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Stigmata
http://en.wikipedia.org/wiki/Stigmata_(film)
http://www.time.com/time/magazine/ar...5088-1,00.html
http://www.unexplainedstuff.com/Reli.../Stigmata.html
http://www.time.com/time/magazine/ar...883261,00.html
Autor: Ariadna, colaborator Descopera.org
http://www.descopera.org/fenomenul-stigmata/
Va urma cu:
X. CE SPUN ORTODOCŞII DESPRE STIGMATE?

Lipsa originalitatii in demersul spiritual denota sau, invers, duce si la alte lipsuri. Ce se poate spune? Si eu gasesc ideea de stigmate infricosatoare; pozele ma sperie cumva, dar nici vorba sa judec pe cei care le au. Cum era citatul ala din epistolele nu stiu carui apostol, despre cei care judeca aiurea pe altii?... Sunteti cyborg-ul perfect, human&photocopying machine. Ia sa vedem daca puteti scrie ceva. Din inima si minte, NU din clipboard...

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Lipsa originalitatii ; sa judec ; NU din clipboard...

Mi-era dor de tine drăguţule, bine ai revenit. Era o tristeţe postarea fără contradicţie.
Ai revenit dar când ai de gând să-ţi revi?
După cum pisica din poza ta, deşi acum o mângâie pe răţuşcă în mod ecumenist, când se va face mare o va păpa dacă nu o va apăra stăpânul, aşa şi ideile tale dacă le-ai face mari adică dacă le-ai cugeta până la capăt ţi-ar arăta contradicţia între ele şi posibilitatea de a te păpa, fiindcă stai cu papa (numit aşa fiindcă papă fiind lupul cel gânditor, ce s-a instalat la locul lupoaicei cu Romulus şi Remus, deşi nu este roman, şi vrea să înghită lumea ca pe un imperiu roman al său) dacă nu te-ar apăra Stăpânul, îndepărtându-le de falsul tău vicar de stăpân.
Dar pentru asta trebuie să te supui Lui iar nu micilor pisici colecţionate din lumea duhurilor-idei.

Dragul meu originalitatea are următoarea definiţie:

ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité.
Sursa: DEX '98

ORIGINALITÁTE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganță.
Sursa: Sinonime

Este o proprietate a mândriei. Noi vrem să fim chiar ai Originii (iar nu doar nişte bieţi originali ordinari, învechiţi în dorinţa mândră de a fi originali, cum şi lucifer a fost fără să fie, fiind de fapt doar o maimuţă a lui Dumnezeu) adică ascultători şi următori ai Credinţei lui Hristos numită şi Predanie sau Ortodoxie. El este Originea şi singurul cu advărat nou (restul Ecc 1:9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. ), Dumnezeu smerit şi al celor smeriţi.

Pentru ideea originalităţi şi de ce fug ca de drac de ea, ţi-am răspuns mai sus:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

[b]ARHIMANDRITUL SOFRONIE
CUVIOSUL
SILUAN ATHONITUL

A judeca pe cineva înseamnă a considera că este în vreun fel. Noi aici însă nu judecăm oamenii ci păcatul care trebuie nu numai judecat cu discernământ şi osândit ci şi urât din toată inima. După cum spunea Fericitul Augustin, noi trebuie să urâm păcatul şi să iubim pe păcătoşi. Faptul că dăm exemple de oameni nu înseamnă că le vădim păcatele fiindcă exemplele date de noi sunt publice şi lăudate ca virtuţi. Noi doar arătăm greşeala în care au fost prinşi sărmanii eretici, cinstiţi şi cinstitori, pentru a ne feri de ea şi a înţelege cât de subtilă şi vătămătoare este medicina demonică chiar şi atunci când este lăudată şi pare a face bine trupului.

Vezi bine că aici suntem pe un forum ortodox pentru ortodocşi.

Sigur că tu nu eşti atâta catolic cât de ecumenist şi din ambele sensuri vrei unire fără adevăr ori sub papă ori sub papucul noii ordini mondiale, pace cu orice sacrificiu, inclusiv dacă omorâm adevărul este deviza ta. Şi asta pentru că ai fugit de zelotism care voia moarte pentru un adevăr fără de iubire.
Pentru noi ortodocşii însă Adevărul este plin de iubire şi fără El nu se poate iubire adevărată căci El este Hristos. De aceea, deşi iarăşi te voi exaspera cu citatele, fiindcă pentru mine şi ceilalţi ortodocşi sunt mici lumini din Marea Lumină a lumii Hristos îţi voi răspunde cu un cuvânt al Sfântului Nicodim Aghioritul, din Tâlcuirea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel:

«Rom 12:18 Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii».

Bine a zis Apostolul aici: "de este cu putința", fiindcă de multe ori nu putem avea pace eu toți, atunci cînd pricina este pentru buna-cinstire de Dumnezeu si credința, sau pentru porunca lui Dumnezeu si pentru ajutorul celor ce sînt nedreptățiți. Deci zice: Tu, frate, fa ceea ce poți din partea ta, şi nu da nimănui pricina şi prilej de gâlcevi si de tulburări. Iar daca vei vedea ca bunacinstire de Dumnezeu se vatămă şi se războiește de cei potrivnici, sau ca porunca lui Dumnezeu este defăimata şi călcata învederat, stai si lupta-te vitejește pentru adevăr, vrăjmăşuind nu omul, ci păgânătatea şi răutatea lui! Iar de om sa-li fie mila şi sa porți grija de mântuirea lui! Astfel, lucrul acesta, ce pare a fi cu neputința, se poate face, daca din partea ta vei fi in pace cu oamenii si te vei lupta numai împotriva păgânătății si a nedreptății lor.


Noi vrem aici doar să arătăm că fie iei o patimă ajungi negreşit la erezie dacă vrei să ţi-o justifici că nu e păcat, fie iei o erezie şi atunci negreşit ajungi la o viaţă spurcată. Acest demers îl facem pentru a arăta mai clar lucrul foarte important de care nu ţin cont cei ce vor vindecare cu orice preţ, că fie iei o idee greşită în medicină ajungi la o boală fie de vrei să scapi cu orice preţ de boală ajungi la o falsă medicină eretică:

«Rom 1:28 Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. »
Din zicerea aceasta a Apostolului tragem încheierea ca dogmele rele şi păgânătatea şi necredința nasc viața rea si stricata, Caci, de vreme ce Elinii nu au cere at a cunoaște pe Dumnezeu şi a crede In El, din necunoștința si necredința aceasta au făcut cele necuvenite si au viețuit o viața plina de toate păcatele, De aceea a zis Fericitul Teodorit: . Păgânătatea s-a făcut temelie nelegiuirii.' Precum si dimpotrivă, viața cea rea şi stricată naşte dogme rele şi ~stricate si face pe oameni necredincioși şi ~necinstitori de Dumnezeu, Si aceasta iarăși se arata in cuvintele Apostolului însuși, când el a .zis către Timotei: ,,(... ) avînd conștiința buna, pe care unii, , , . - lepădând-o, s-au primejduit intru credința' (1 Timotei ,1:19); si iarăși: .Rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, pe care poftind-o, unii au rătăcit din credința' (1 Timotei 6: 10) . . Așadar, un rău la fel de mare sînt dogmele rele şi viața cea rea, si, de asemenea, viața rea şi dogmele cele rele, pentru ca una este născătoarea celeilalte şi cel ce o are pe una ajunge şi la cealaltă. Despre aceasta, prea-înțelepțește a zis Teologul Grigorie: "Mie întocmai rele îmi sînt viața rea si basmul străin (dogma mincinoasa); ori pe care o iei din amândouă, pe amândouă le câștigi." (n. aut.)


Desigur că mai rămâne a-ţi răspunde de ce citez şi nu vorbesc din inima şi mintea mea. Dragul meu dar tu de ce citezi din Ginghis Han iar nu din Sfinţii Părinţi? Nu cumva eşti atras mai mult de el care a avut putere politică, fiind influenţat de iubirea de politică a papei?
Pe lângă capcana ideii tale că anume nu ar fi în inima şi mintea mea cuvintele Ortodoxiei, pe care iată îţi mărturisesc că doresc a le iubi şi al gândi în toată vremea şi cu toată tăria mea căci sunt cuvintele lui Dumnezeu (spuse prin cei mai dragi oameni ai Lui) şi vreau să fie aşadar ale mele, ale inimii mele, ale minţii mele, ale cuvântului meu, să-ţi dau şi o altă explicaţie, aşa, pe gustul tău.

Ascultă deci:
Aici este o dezbatere publică unde nu participă doar cei ce sunt preocupaţi de Adevăr (ortodocşii) ci şi cei ce vin să ne iscodească:


Gal 2:4 Din cauza fraţilor mincinoşi, care veniseră, furişându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească,
Gal 2:5 Cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.


Acestora nu se cuvine a le deschide inimile şi mintea noastră prin discuţii deşarte, fără roade, după cum spune Sf. Teofilact al Bulgariei:


«Rom 16:17 Şi vă îndemn, fraţilor, să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. :18 Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare, înşală inimile celor fără de răutate.»
Frații mei, fugiți si depărtați-va - zice - de ereticii de acest fel si nu Ie stați împotrivă prin cuvinte! Caci, daca ar cugeta si ar grai aceste eresuri din neştiinţă si din rătăcirea mintii lor, ar trebui sa-i îndreptați; dar, de vreme ce păcătuiesc intru cunoștința, fugiți de dânşii.


Iar pentru a nu le fi judecători, arătându-ne gata să le dăm răspuns pentru nădejdea noastră, le dăm trimiteri la cărţi adevărate pentru a le citi, nepunând nădejdea în noi ci în sfinţii Bisericii, deci în Hristos, pentru a nu cârti ei că îi chemăm să ne urmeze nouă ca unor oameni ca şi ei ci ca să dorească să urmeze lui Dumnezeu şi oamenilor Lui. Dacă aşa de mult cârteşti cînd vezi ce spun sfinţii de mii de ori ai cârti dacă ţi-aş spune aceleaşi lucruri cu sărmanele mele cuvinte. Aşa aţi făcut nu de demult cu bietul Cătălin care atât de mult vă iubea că vă dorea din toată inima să ajungeţi la singurul liman Ortodoxia. Şi-a deschis inima lui caldă şi frumoasă şi v-aţi bătut joc de el. Dar dacă totuşi tu nu faci parte din ceata iscoditorilor şi m-aş bucura mult de aceasta, ci eşti sincer interesat de Adevăr aştept să-mi trimiţi adresa ta de email pe mesageria privată iar eu îţi voi da telefonul meu şi îmi voi deschide inima cu toată lărgimea înaintea ta. Am stat de vorbă ore în şir cu cei din Martorii lui Iehova, anglicani, budişti dar toţi interesaţi sincer de Ortodoxie iar nu având doar duh de curiozitate şi dorinţa de a-şi pierde vremea şi a lor şi a noastră. Eu am încercat să-ţi scriu pe forum din inimă şi ţie şi scoţianului şi lui topcat, şi lui heaven dar amândoi m-aţi refuzat şi nu a folosit nimănui. Şi ce este mai interesant că toţi susţineau că vor deschiderea inimii dar toţi îşi ascundeau şi adevăratul lor nume iar când le-am vorbit din inimă ori au dispărut ori au schimbat subiectul lăsându-l neterminat iar pe noi cu atâtea şi atâtea paranteze.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Nu pot să nu-ţi mărturisesc că-mi eşti foarte simpatic, dar prietenia ca să fie adevărată nu poate veni decât numai când ne vom împărtăşi amândoi din acelaşi Potir, ca să ne dăm viaţa împreună pentru Adevăr.
Te invit până atunci la potirul inimii mele, dar nu public pe forum căci inima e intima. Ureche la ureche şi inimă la inimă şi apoi, cine ştie poate vei veni şi la biserica mea.
Parcă tu nu erai de acord cu discuţia din clipboard?

Te aştept cu drag, Alexandru


PS Ai grijă, pisicuţa aia a ta






se poate preface împotriva ta cam aşa:




Cred că ai auzit cum e cu furnicoleul...

[ALEXANDRU ANASTASIU]

X. CE SPUN ORTODOCŞII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ŞTIINŢIFICĂ A AUTOSUGESTIEI
Parintele Teofil Paraian despre stigmate (nu putem a nu remarca politeţea ironică a Pr. Teofil de a numi sfinţi pe cei care, sărmanii, nici măcar nu sunt în Sfânta Biserică ca să se poată mântui)
-Ce parere aveti despre stigmatele care apar la unii catolici?
-Sunt niste realitati, noi nu negam lucrul acesta, pentru ca in Catolicism se pune mare accent pe tragedia suferintei, spre deosebire de Ortodoxie, unde se pune accent pe depasirea suferintei si a mortii prin Inviere. Deci noi avem sfinti traitori ai Invierii, cum a fost Sf Seradim de Sarov, pe cand ei au sfinti traitori ai tragismului suferintei si de aici dorinta lor de a purta stigmatele, urmele ranilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe trupul lor, Lucru pe care in Ortodoxie nu se insista, pentru ca noi stim ca suferinta a fost ducatoare la Inviere si ca ultimul cuvant nu-i al suferintei, ci al preamaririi lui Dumnezeu prin Inviere.

În prealabil postat de monica.miholca

Am citit asta in cartea OSPATUL CREDINTEI, care cuprinde conferinte tinute de Parintele la Craiova in perioada 1994-2006; Ed Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006,pag 149.

La fel Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie spunea că ele vin din autosugestie, dar că nicidecum nu sunt sfinţenie, folosind aceeaşi diplomaţie duhovnicească pentru a nu jigni pe ecumenişti, dar cu discernământ evident faţă de lucrarea de amăgire.
Să încercăm să argumentăm opinia sfinţiei sale printr-un cuvânt din Sfânta Scriptură

E adevărat că şi în Sfânta Scriptură este prezentat un asemenea fenomen:
„Fac 30:37 După aceea şi-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal şi de paltin, şi a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâşii de coajă până la albeaţa nuielelor.
Fac 30:38 Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
Fac 30:39 Şi zămisleau oile cum erau nuielele şi fătau oile miei pestriţi, tărcaţi şi negri.
Fac 30:40 Iar mieii aceştia îi alegea Iacov şi punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriţ şi tot ce era negru; dar turmele sale le ţinea despărţite şi nu le amesteca cu oile lui Laban.
Fac 30:41 Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestriţe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
Fac 30:42 Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele şi aşa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
Fac 30:43 De aceea s-a îmbogăţit omul acesta foarte, foarte tare, şi avea mulţime de vite mărunte şi vite mari, roabe şi robi, cămile şi asini. "

Dar fiindcă nu este un fenomen reproductibil sau explicabil ştiinţific, noi credem că cea de sus este o minune dumnezeiască pentru sporirea lui Iacov iar stigmatele sunt o minune demonică, copie a ei, îngăduită de Dumnezeu pentru a ne lămuri credinţa:

Deu 13:1
De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise şi va face înaintea ta semn şi minune,
Deu 13:2 Şi se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ţi-a grăit el, şi-ţi va zice atunci: Să mergem după alţi dumnezei, pe care tu nu-i ştii şi să le slujim acelora,
Deu 13:3 Să nu asculţi cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispiteşte Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
Deu 13:4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmaţi şi de El să vă temeţi; să păziţi poruncile Lui şi glasul Lui să-l ascultaţi; Lui să-I slujiţi şi de El să vă lipiţi.
Deu 13:5 Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului şi v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.

Adică lămurirea credinţei constă în aceea că:
- cei înşelaţi îşi vădesc înşelarea înaintea tuturor prin iubirea lor de înşelare, pentru a ne feri de ei şi învăţăturile lor mincinoase;
- cei încercaţi au un semn concret al faptului că răutatea demonică a înşelării poate merge până la trup şi astfel să nu se bazeze nici pe minunile trupeşti care îi pot ispiti în căutarea şi în alegerea adevărului:

1Co 11:19 Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi.

2Co 11:13 Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
2Co 11:14 Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
2Co 11:15 Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.


Dar chiar dacă ar fi vorba de autosugestie psihică este evident că nu este vorba de sfinţenie fiindcă spune Sfântul Apostol Pavel că omul psihic (sufletesc, animalic, natural, firesc) nu poate primi cele duhovniceşti:

„(GNT) ψυχικὸς [psihicos] δὲ ἄνθρωπος οὐ δέχεται τὰ τοῦ Πνεύματος τοῦ Θεοῦˇ μωρία γὰρ αὐτῷ ἐστι, καὶ οὐ δύναται γνῶναι, ὅτι πνευματικῶς ἀνακρίνεται.

(ESV) The natural person does not accept the things of the Spirit of God, for they are folly to him, and he is not able to understand them because they are spiritually discerned.
(ROB1914) Iar omul cei sufletesc nu primeşte cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, şi nu le poate înţelege; căci duhovniceşte se judecă.

(ROB 2008) Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.

(Vulgate) animalis autem homo non percipit ea quae sunt Spiritus Dei stultitia est enim illi et non potest intellegere quia spiritaliter examinatur ”


Aşadar nici omul cu stigmate nu poate primi cele ale Sfântului Duh, neavând judecată duhovnicească ci trupească asupra duhovniciei. Cum ar putea să înţeleagă el că tocmai în ascunderea faţă de toţi a evlaviei stă asemănarea cu patimile lui Hristos, care cel mai mult nu a suferit din găurirea cu piroanele cele sfâşietoare şi boante ci din ocări (după cum spune Sf. Nicodim Aghioritul) pentru a ne vindeca de slava deşartă cel mai des păcat de pe la noi, oamenii, şi astfel că ne-a poruncit cu iubire:

Mat 6:16 Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Mat 6:17 Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Mat 6:18 Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.


Ce ar fi spus Domnul Hristos dacă i-ar fi cerut ucenicii să-i lase nu numai să-şi smolească feţele prin tristeţe dar să şi le şi perforeze, să şi le umple cu spini şi sânge, sau să-şi perforeze mâinile cu piroane, ca să arate tuturor că sunt evlavioşi, pentru a fi lăudaţi şi cinstiţi ca sfinţi de toată lumea? Nu e mai evident rău şi slăvit în deşert unul care arată cum arată Thérese Neumann (1898-1962) decât unul smolit prin tristeţe?
Că patimile lui Hristos pe cât erau atunci de ocărâte, pe atât sunt astăzi cinstite şi slăvite printre creştini. Şi dacă pe vremuri, în timpurile păgâne, ca să fii slăvit de oameni trebuia să te ascunzi că eşti creştin, pe vremea stigmaticilor, când împărăţea papa în toată lumea cu forţa sabiei şi a banilor, erau lăudaţi de toţi că purtau aşa zisele "răni ale lui Hristos".
Deci din semne de ocară primită şi apoi slăvită prin smerenia lui Hristos au devenit semne de slavă deşartă şi apoi respinsă pentru mândria stigmaticului de Hristos cel smerit.

Sfinţenia de circ este, după cum am văzut mai sus, negreşit a satanei.

Aşadar chiar dacă nu prin fraudă (cum zic mulţi că au făcut-o pio şi alţii) ci doar prin dor nebunesc după patimi văzute, au ajuns la o aşa înşelare, cum să fie sfinţenie? Este o înfricoşată patimă a iubirii de sine prin suferinţă (masochism duhovnicesc, fiindcă noi creştinii suntem îndemnaţi a mărturisi doar dacă suntem siliţi, fugind până atunci dintr-o cetate în alta, pentru a nu ne mândri cu mucenicie inventată de capul nostru iar nu după voia lui Dumnezeu şi nicidecum a ne provoca singuri chinuri şi apoi a ne lăuda cu ele, în noi sau în faţa altora).

Este o boală a sărmanilor înşelaţi ce se ostenesc şi suferă pentru o minciună.

Este o vădită nebunie, dar nu după Hristos ci după mândrie, ca a celor ce-şi mănâncă cărnurile în furia lor, dar mai rău că dau vina pe Dumnezeu pentru nesocotinţa lor şi lucrarea satanei.

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNŞELARE?

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Am făcut şi legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu uşurinţă începutul şi urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNŞELARE?

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Până o să treacă sărbătorile nu mai am timp de postat dar, fiindcă până pe 25 mai se poate face înscrierea la transferul celor 2% din venituri, iată o cale de a-i sfinţi:


http://www.construimcatedrala.ro/red...anelor-fizice/

http://www.construimcatedrala.ro/Formular%20230.pdf

http://www.construimcatedrala.ro/Formular%20200.pdf

Patimile Domnului nostru Iisus Hristos să ne umple pe toţi e dorul Lui şi aşa să ne luminăm cu slăvita Înviere, a cărei lumină lină să ne înnoiască viaţa în asemănarea nesfârşită a Sfintei Treimi.

Cu dragoste, Alexandru