Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce anume se pune in mancare? Ce vrei sa spui mai sus cu venitul la biserica?

Se pune ulei de la Sfântul Maslu.
Cei care nu cred pot fi schimbaţi prin puterea Sfântului Maslu care are ca una din proprietăţi creşterea dragostei după Dumnezeu. Nu este o schimbare "magică" ci de dragul credinţei celui care pune Sfântul Maslu în Mâncare Acesta leagă (cu puterea preoţească a rugăciunllor ce se fac asupra uleiului de la Sfântul Maslu) duhurile care îl chinuie pe necredincios. Punerea Sfântului Maslu înseamnă şi smerenia celui care îl pune şi credinţa în puterea Sfintelor Taine şi un mod delicat, nezgomotos de a ajuta, deoarece cei necredincioşi sunt foarte întunecaţi (nu înţeleg argumentele duhovniceşti) şi ţâfnoşi (mândria alimentează mânia).
Sfântul Maslu acţionează în taină, fiind o Taină şi cel necredincios după o vreme capătă o curiozitate şi un dor, inexplicabil pentru el, (dar eficient căci nu e impus dinafară ci vine ca o dorinţă din el deci pe care o iubeşte fiind propria lui "capodoperă") care îl trage la Biserică, iar dacă cel credincios ce i-a pus Sfântul Maslu are tact şi nu se repede cu nerăbdare să-l înşface ci îi spune puţine cuvinte smerite şi pline de dragoste se fac minuni.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Johann Wolfgang von Goethe, [înnobilat în anul 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor şi om de ştiinţă, una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii universale.] – în Faust – arată marea tragedie a alchimistului (Faust), care, căutând piatra filozofală, cade în infern. Pas cu pas, ajungem la acea medicină homeopată, fondată de Christian Friedrich Samuel Hahnemann [(10.04.1755 [1]- 7.02.1843), un german medic].
Concepţia sa vine să combată şi să răstoarne şi să răstoarne fundamentele Medicinei ştiinţifice – bazată pe experiment şi pe observaţia clinică riguroasă – în opoziţie cu [aşa zisa] homeopatie sprijinită pe supoziţie, presupunere şi impresie superficială, adică pe excluderea posibilităţii de verificare riguroasă clinică şi în cercetări de laborator, prin exploraţii paraclinice a fenomenului morbid şi ale evoluţiei bolii.
[Homeopaţii zic că] Metoda terapeutică homeopată este un sistem terapeutic prin care se tratează bolile cu agenţi care pot determina o boală asemănătoare aceleia pe care vrem să o tratăm. Şi asta pe un organism sănătos: "Similia similibus curantur" cele asemănătoare se vindecă prin cele asemănătoare.
Definiţia recunoscută şi adoptată de maeştrii homeopaţi, dată acestei metode terapeutice homeopate este următoarea: „Homeopatia este metoda terapeutică de principiu, care consistă în a trata bolile cu agenţii terapeutici ce presupunem că ar avea proprietatea de a produce – pe omul sănătos – simptome similare cu acelea pe care vrem să le tratăm la un om bolnav”. Această definiţie a homeopatiei a fost formulată de Émile Maximilien Paul Littré (1 February 1801–2 June 1881), discipol independent al lui Isidore Marie Auguste François Xavier Comte (19 ianuarie 1798, Montpellier - 5 septembrie 1857, Paris), înteiemetorul pozitivismului.
Émile Maximilien Paul Littré a fost de profesie filolog şi filozof pozitivist. Primirea sa în Academia Franceză a provocat o tulburare şi controversă, care au dus la demisia celebrului prelat Félix Antoine Philibert Dupanloup (January 3, 1802 – October 11, 1878).
Émile Maximilien Paul Littré era impregnat de filozofia şi ideile lui Isidore Marie Auguste François Xavier Comte , matematician şi filozof de la Montpeliere, care a pus bazele filozofiei pozitiviste şi a umanismului ca religie – religia omului şi panteismului ezoteric – concepţie luciferică anticreştină. Contingenţa sa comună cu aşa-zisele religii ezoterice (EZOTÉRIC, -Ă adj. (op. exoteric) Care poate fi înțeles numai de cei inițiați; secret, ascuns. [Var. esoteric, -ă adj. / < fr. ésotérique, cf. gr. esoterikos – interior]. ) extrem-orientale ca budismul, yoga, taoismul şi teosofia este mai mult decât evidentă.
Pozitivismul opina pentru avantajele materiale ale lucrurilor care nu pot fi cunoscute decît prin observaţie şi experienţă sau experiment. De fapt concepţia asupra metodelor de observaţie şi experiment au fost preluate din tezaurul Filocaliei [diavolul nu este original, e maimuţa lui Dumnezeu dar ce vede la Dumnezeu o face în interes personal egoist] dar excluzând Revelaţia; astfel că Littré şi Comte s-au apropiat de formele ezoterismului extrem oriental realizând un sistem panteist social cu autozeificarea tainică a omului.
Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) promovează o morală bazată pe energia vitală şi pe puterea voinţei [un demon l-a întrebat dacă vrea să accepte să îl posede dându-i în schimb faimă în întreaga lume, Friedrich Wilhelm Nietzsche a acceptat şi a redactat cărţile sale din insuflare direct drăcească]. Va aduce în discuţie cum se poate preface omul în supraom [adică pe româneşte îndrăcit de mândrie]. În lucrarea sa Aşa grăit-a Zaratustra! […] valorifică marile contribuţii oculte din Antichitate până în Evul Mediu şi contemporaneitatea sa, personificate apoi de Hitler, Stalin şi alţii, precum şi cei care vor mai veni încă.
El este un continuator al lui Littré şi Comte , cu profunde contingenţe brahmane, budiste, yoghine, panteiste ale Extremului Orient. Kung Fu Tsen, Confucius (sau Kong Fu Zi) (n. 551 î.Hr., d. 479 î.Hr.), a influenţat mult pe Littré, Comte , Nietzsche , [Hahnemann prin plicticoasa doctrină că toată natura e dumnezeu dar mai ales omul fără de Dumnezeu].
Iată deci cine şi cum erau cei ce au contribuit la fundamentarea homeopatiei [ramură a medicinii oculte bioenergetice] şi care erau ideile lor, precum şi formaţia şi mentalitatea; nu mai puţin principialitatea cugetării lor.
Luca 6,43. „Caci nu este pom bun care sa faca roade rele si, iarasi, nici pom rau care sa faca roade bune. 44. Caci fiecare pom se cunoaste dupa roadele lui. Ca nu se aduna smochine din maracini si nici nu se culeg struguri din spini. 45. Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui.”


După cum apusenii s-au lăsat înșelați că se închină lui Hristos închinându-se de fapt la înlocuitori lumești cu mască de infailibilă evlavie tot așa s-au lăsat înșelați că medicina demonică ar fi știință sau chiar mai apoi cea mai curată medicină creștină.
Astfel că vrăjitoria și-a pus o mască mai hidoasă decât cea ştiinţifică devenind vrăjitorie cu cele sfinte adică ghitie. Cruciadele adică terorismul sub masca Sfintei Cruci, medicina papală vrăjitorie sub masca Sfintei Cruci. Așa medicina demonică a reușit să-și ia mască de medicină creștină în apus.
Azi se încearcă prin medici vrăjitori şi în răsărit (unii chiar vrăjitori fără să știe – cel mai perfect călău este cel care este el însuși victimă, crezând că este binefăcătorul eutanasiator) să se transforme conceptul de medicină ocultă în „cea mai ortodoxă medicină”.
Așadar vrăjitoria și ocultismul, deși și înainte doreau a se numi știință (magie = știință) acum doresc a se numi sfințenie.
Acum au prins o înflorire extremă în occident dar și o mascare perfidă și nemaiîntâlnită până acum sub formă nu numai de știință ba chiar mai grav, de sfințenie. Dacă citim scrierile unor homeopați de mască ortodoxă acolo ei vorbesc despre medicina naturală științifică firească exact la fel ca despre o cotoroanță vrăjitoare sau o erezie. Li s-a întunecat mintea și au ajuns cum a proorocit Isaia 5, „20. Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!”
Datorită eșecului papei de a se masca, vădindu-și hidoșenia sa, oamenii s-au scârbit. Dar din minte pripită, în loc să se întoarcă la Ortodoxie, au protestat și de aici, nemulțumiți, cu viteză maximă au tins spre lepădare de Hristos (pe care ei îl vedeau mincinos deoarece le era prezentat ori sub formă de papă ori sub formă de interpret infailibil tâmp al bibliei în duh PROSTestant – fiecare PROSTestant fiind de fapt un mic papă infailibil în înțelegerea personală a Scripturii). Protestantismul nehrănind setea după Dumnezeu au ajuns oamenii să creadă că de fapt Hristos nu le mai poate oferi fericire, nevoind a crede că până atunci s-au închinat la un hristos mincinos.
După ce s-au lepădat de Hristos s-au lepădat şi de orice alt dumnezeu căzând în ateism şi în final la ridicarea științei la rangul de religie, cu doctorii cu funcție de preoți și oamenii de știință cu funcție de papi infailibili și încercând să scoată puterile energiilor necreate din energiile create.
Iar de aici, nemulțumiți de mărginirea cea meschină a științei au revenit din nou, prin New Age la idolatrie, ba mai rău la amestecarea în mintea lor a ortodoxiei pusă pe același nivel și la același preț cu practicile vrăjitorești egalând energiile demonice cu cele necreate prin neobrăzare.
Acesta este mai rău decât confundarea energiilor necreate (A) cu cele create binefăcătoare (B) (în cazul confuziei „harul necreat= grație creată” din capul papei) şi decât confuzia energii demonice (C) cu cele binefăcătoare create (B) (în cazul „medicina ocultă = medicină științifică”).
După matematica demonică (în acest caz), dacă A=B și C=B atunci desigur că C=A (adică s-a ajuns la concluzia de azi că „minciunile drăcești = minuni dumnezeiești”).
Mai este de mirare că pe un teren pustiit de Hristos azi năvălesc dracii idolatrii panteiști din extremul orient, adaptați însă la limbajul religios al occidentalului adică cel științific?
Dionysios Farasiotis a studiat scrierile gurușilor la ei acasă și a descoperit planul insuflat de demoni de a cucerii occidentul prin ridicare practicilor demonice la rang de știință. Plan care azi îl vedem aproape deplin realizat.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...ioteca-lor.htm
Va urma cu:
„CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR

[ALEXANDRU ANASTASIU]

„CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR

Ashramul din Mongyr dispunea de o bibliotecă pentru uzul membrilor săi. Majoritatea cărtilor din dotare erau cele ale gurului, traduse în diverse limbi. Existau foarte putini alti autori în afara celor din cercul restrâns al gurului. Una dintre exceptii era swami Vivekananda. Nu stiu dacă îl numărau printre înaintasii lor spirituali sau îi apreciau pur si simplu scrierile.

Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru în Occident, cu precădere în Anglia si America, la începutul secolului XX. Si-a petrecut viata conferentiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a străduit să întemeieze si câteva centre hinduse, bucurându-se de ceva mai mult succes în America. Această misiune i-a fost încredintată ca si datorie a vietii sale de către maestrul său, gurul Rama Krishna, un mare „sfânt“ al hinduismului. A murit în jurul anului 1930.

Citisem câteva din cărtile sale, fapt pentru care mi-a stârnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am găsit într-unui din rafturile bibliotecii. O carte cu putine pagini, pe care însă n-o mai văzusem, si nici nu mai auzisem vreodată despre ea. De altfel, n-am mai întâlnit-o până astăzi nicăieri altundeva. Am început deci să o citesc. Foarte curând, am rămas stupefiat de continutul ei! Era mărturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbării politice si, în cele din urmă, a cotropirii lumii occidentale crestine de către conceptiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitivă a crestinismului.

Vivekananda vorbea de o riguroasă strategie care fusese initiată cu câteva generatii înainte de el si care se afla deja în curs de aplicare. în stadiul actual, se urmărea pregătirea mentalitătii occidentale pentru asumarea conceptiilor orientale despre lume si Dumnezeu. Planul în sine era conceput de niste fiinte spirituale superioare, în orice caz nu de către oameni, din câte lăsa să se înteleagă textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine într-o serie de nume apartinând altor oameni care îsi puseseră în trecut viata în slujba aceluiasi scop. Era satisfăcut de felul în care se achitase de partea sa de datorie, si părăsea această viată „împlinit“.

M-a impresionat, pe de o parte, mărturisirea fătisă a faptului că există o veritabilă strategie de cotropire religioasă a lumii occidentale, iar pe de altă parte, caracterul atât de pervers al acestui plan.

Cine ar fi bănuit, de exemplu, că stiinta psihiatrică a fost utilizată în acest scop? Părintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, asa cum ar fi multă lume tentată să creadă. El colectează pur si simplu toate „revelatiile“ hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura si functionarea lui, converteste definitiile sanscrite într-un limbaj personal, simplu si accesibil, le cosmetizează cu o terminologie stiintifică si le prezintă societătii occidentale ca pe niste noi descoperiri. Pe măsură ce ele sunt receptate cu entuziasm în medii tot mai largi, Jung elaborează lucrări al căror caracter metafizic devine din ce în ce mai explicit, pentru ca la sfârsitul vietii să-si mărturisească public atasamentul fată de hinduism. Câtă lume a fost avizată asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cărtilor sale este deja influentat, acomodat cu o întreagă suită de conceptii hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare ocultă a unor anumite tipuri de idei...

Demersul acesta continuă cu succes în zilele noastre. Imbrăcarea hinduismului într-o haină „stiintifică“ îl face mai usor digerabil. Nu sunt prea multi oamenii care se întreabă serios ce poate avea stiintific în ea o conceptie incontrolabilă prin ratiune si experientă. Cât de stiintific poate fi un sistem care se bazează pe teoria karmei, sau pe teoria reîncarnării? Este nimic altceva decât metafizică pură, credintă pură, adică religie.

Din păcate, lumea se lasă usor înselată de acest ambalaj „stiintific“. Astăzi, la ani de zile după vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ashramul „universitate“, s-a autoproclamat „rector“ al ei, si a demarat inclusiv o serie de programe „postuniversitare“. Pe deasupra, pretinde cu emfază că „această universitate este cea dintâi de acest fel din lume“ (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El „uită“, desigur, că altii de teapa sa i-o luaseră deja înainte, întemeind asa-numita „Universitate Spirituală Mondială Brahma Kumaris“. întregul proiect s-a izbit atunci de opozitia O.N.U. si a Universitătii din Hamburg.

Totusi, atractia occidentalilor fată de spiritualitatea hindusă este astăzi o realitate, în contextul în care catolicismul si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit să distrugă în Apus autentica traditie spirituală crestină. însetând după ceva mai profund, oamenii descoperă întâi yoga, iar apoi sfârsesc prin a deveni hindusi. Există regiuni, precum nordul Americii, în care yoghinii din ashramuri au fost dusi chiar si la mănăstiri catolice cu scopul de a-si propovădui „stiinta“. I-au invitat însisi călugării catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toată logistica necesară, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar „cursurile“ de yoga! De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, fireste că se hrănesc acum cu roscove...

Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit într-un alt periodic pe care îl tipărea asezământul. Existau aici relatări despre diverse evenimente din viata gurului. Iată ce povestea la un moment dat el însusi:

„Când eram mai tânăr, călătoream prin satele Indiei. într-un sat oarecare, un om pe care îl ajutasem foarte mult s-a oferit să mă învete cum să chem spiritele din lumea de jos. [...]
Am mers apoi într-o seară la cimitir cu câtiva ucenici de-ai mei, si am aplicat cele pe care le învătasem. Dar când au venit spiritele, nu le-am putut tine piept, asa încât le-am îndreptat asupra uneia dintre discipolele mele, pe care au luat-o în stăpânire. A fost chinuită foarte tare si în cele din urmă a murit. Pentru a mă purifica de această faptă, am stat trei zile si trei nopti în apele Gangelui“.

Ce ar trebui să mire pe cineva mai întâi în această relatare? Vizita nocturnă la cimitir? Invocarea spiritelor? Dirijarea lor împotriva tinerei fete? Cum se cheamă aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, în nici un caz stiintă! Iar în ce priveste spiritele din lumea de jos, ce altceva puteau fi ele, dacă nu demonii despre care ne previne Evanghelia?

La fel de socantă este si calitatea morală a gurului, care pentru a se salva pe sine îsi sacrifică discipola care îi încredintase trupul, sufletul, mintea si întreaga ei viată! Apoi individul îsi „spală“ calm si imperturbabil crima morală în... apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui râu de a spăla constiintele înnegrite si vinovate este un fapt dovedit stiintific, sau o conceptie pe de-a-ntregul religioasă? Din câte cunosc, râul Gange este considerat sfânt numai de către hindusi. Nici musulmanii, nici buddhistii, nici taoistii, nici crestinii nu împărtăsesc o asemenea credintă. Cu atât mai putin oamenii de stiintă. Orice practicant al „stiintei“ yoga se comportă în realitate ca un credincios, ca un hindus.

Ne putem întreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda încearcă să ne submineze credinta în mod indirect si ocult, de ce îsi prezintă oferta sub o aparentă stiintifică si de ce nu se încumetă să ne propună deschis si onest credinta lor, dându-ne posibilitatea de a o supune în cunostintă de cauză comparatiei cu credinta crestină. Evident că oamenii vicleni nu înteleg să folosească decât mijloace de actiune pe măsură. Rătăcind pe altii si rătăciti fiind ei însisi, vor merge din rău în mai rău..., spune Scriptura (II Tim. 3, 13).
________________________________________

„Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea crestinismului“.

Einstein”

Va urma cu

(5) CARE RAMURI ALE MEDICINII DE AZI SUNT DEMONICE ȘI DE CE

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(5) CARE RAMURI ALE MEDICINII DE AZI SUNT DEMONICE ȘI DE CE
(A) PENTRU A ÎNŢELEGE CRITERIUL DE DEOSEBIRE A ADEVĂRULUI DE MINCIUNĂ TREBUIE SĂ AFLĂM FELURILE CUNOAŞTERII ŞI CUNOAŞTEREA PRIN CREDINŢĂ
Cunoaşterea şi credinţa au fost descrise de Sfântul Isaac Sirul după ce a primit mintea lui Hristos, fiind insuflat de Duhul Sfânt. Ca atare, având acelaşi Autor ca şi Sfânta Scriptură consider că nu se mai poate comenta nimic în plus.
Vă rog să citiţi cu atenţie această descoperire a cunoaşterii şi credinţei, dată de Dumnezeu unui om sfânt şi prin el nouă, deoarece aşa veţi înţelege viaţa noastră lăuntrică, mintea omenească, ştiinţa cu importanţa ei limitată. În felul acesta vom privi mai limpede şi medicina cu importanţa ei limitată şi mai ales importanţa covârşitoare a credinţei adevărate pentru savantul făuritor de medicină, pentru medic şi pacient.
SFÂNTUL ISAAC SIRUL - CUVINTE DESPRE NEVOINŢĂ
http://www.scribd.com/doc/2063565/Sf...espre-nevointa
După ce descărcaţi pe calculator această carte minunată citiţi capitolele:
Cuvântul 18
Cuvintele 62-65.
În ele se arată cum putem trece de la cunoaşterea trupească la cea sufletească şi apoi la cea duhovnicească, şi cum este trăirea prin cunoaştere spre deosebire de cea prin credinţă, cât şi implicaţiile trăirii noastre după cunoaştere (pe fiecare tip în parte) sau credinţă în sănătatea şi boala noastră şi în modul de a înţelege lumea şi deci implicit medicina pe care o practicăm ca medic sau pacient.
(B) CRITERIUL PRIN CARE PUTEM DEOSEBI MEDICINA OCULTĂ DE CEA FIREASCĂ
După cum am văzut și medicina ocultă și cea firească pot da rezultate de vindecare și folosesc energii măsurabile fizic. Aşadar nici vindecarea nici folosirea de mijloace fizice (naturale gr. physikos < physis – natură) nu sunt un criteriu de deosebire între cele două feluri de medicini.
Ceea ce le deosebeşte este sursa energiilor de vindecare care pot aduce aceleaşi roade trupeşti prin aceleaşi mijloace trupeşti dar roade total diferite din punct de vedere duhovnicesc.
De pildă nu e tot una a mânca o bomboană sau a mânca o bomboană vrăjită. Nu e tot una a lua o aspirină sau o aspirină vrăjită. Nu e tot una a lua un sirop de tuse natural sau unul homeopat chiar de acelaşi gust. Nu e tot una a face injecţie intravenoasă la plica cotului sau a face acupunctură în locul din apropiere numit de dracupuncturişti P 5:Chize (D)- [Antebraţul în flexie, pe plica cotului, marginea radială a tendonului bicipital. Punct pe care ei îl indică în: Dispnee, astm, tuse, hemoptizie, dureri de antebrat şi de cot, convulsii, congestie cerebrală, disfagie, terori nocturne (vedeţi cum înlocuieşte tratamentul duhovnicesc al fricii care vine în urma păcatului şi care ar trebui să ducă la duhovnic ca un semnal de alarmă cu tratamentul prin înţepătură ca omul să nu mai simtă nevoia de spovedanie? Cum mută nădejdea de la Dumnezeu la energiile demonice numite Qi psalmul 90, „4. Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui. 5. Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, 6. De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.”)]
Ca să deosebim energiile folosite avem deci nevoie de un criteriu de deosebire între energiile demonice şi cele fireşti.
Dacă am avea vederea duhovnicească am vedea direct că Sfintele Taine au lumină de foc, orbitoare şi înmiresmată, că medicamentele naturale au lumină naturală frumoasă şi smerită iar cele demonice au întuneric cu putoare, groază şi tulburare. Cum însă vederea cea duhovnicească sau teologia esenţială (prin descoperire) este un dar care se află abia la un om pe generaţie noi trebuie să apelăm la teologia secundară (prin studiul celei dintâi) şi la raţiunea înduhovnicită. Raţiunea se înduhovniceşte prin studiul Revelaţiei supranaturale (descoperită direct de sus prin energiile necreate) din lecturile Sfinţilor Părinţi, Vieţilor Sfinţilor şi apoi prin studiul revelaţiei naturale din ştiinţă (dar dat nouă odată cu mintea la creaţie), dar privită neapărat cu ochiul luminat, înţelegător şi plin de discernământ al credinciosului (deoarece mintea omului trupesc este căzută şi se împotriveşte astfel în chip păcătos din întunericul neştiinţei legilor dumnezeieşti) pentru a face deosebirea între concluziile reale şi cele amăgitoare.
Şi după ce vom cunoaşte o energie dacă este naturală sau demonică?
Şi la aceasta, ca de altfel la toate problemele ne răspunde Mântuitorul:
Matei 7, „15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. 16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini? 17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele. 18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune. 19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc. 20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste. 21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. 22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? 23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”
Aşadar din pom (adică sursă) putem cunoaşte roadele (adică efectele) iar din roade pomii (e valabilă şi viceversa).
Cu alte cuvinte dacă sursa energetică sau de concepţie nu este una naturală şi nici una dumnezeiască atunci negreşit este demonică. În consecinţă medicina care o foloseşte este demonică şi acţiunile ei sunt demonice.
De aceea vom studia sursele energetice ale medicinii pentru a depista care medicină este demonică şi care nu şi vom studia şi sursa concepţiei medicinii deoarece dacă a izvodit dintr-o credinţă greşită, demonică (Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea) precis este demonică. Dacă omul care a conceput acea medicină a fost eretic sau idolatru şi a conceput-o sau prelucrat-o după ideile sale panteiste, eretice sau idolatre având ca scop demonstrarea minciunii sale neţinând cont de legile dumnezeieşti precis este demonică. Dar dacă omul eretic sau idolatru a preluat acea medicină de la înaintaşul său care a preluat-o în timp… tocmai de la Adam cel binecredincios şi prooroc, sau a descoperit îmbunătăţiri ale medicinii (care între timp s-au mai pierdut prin uitare în timpul lung scurs de la cel mai bun medic Adam) - dar nu modificări datorate ideilor eretice sau idolatre ci provenite din studiul dorit să fie cât mai obiectiv al legilor puse de Dumnezeu în creaţie - şi pe aceea o primim ca fiind bună şi de oameni iubitoare. (Marcu 9, „39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau. 40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi. Ori din numele lui Hristos fac parte şi poruncile lui cele privitoare la suflet dar şi la trup care sunt folosite în toată medicina. Ioan 14, „14. Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face. 15. De Ma iubiti, paziti poruncile Mele.”)

Viceversa dacă efectele sunt demonice atunci evident că şi sursa este demonică, adică medicina care a provocat-o.
Deci vom studia şi roadele medicinii pentru vedea dacă sunt demonice, naturale sau duhovniceşti pentru a vedea dacă medicina este una demonică, naturală sau dumnezeiască.
Iar roadele nu se referă la vindecarea propriuzisă psihică (Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni) sau trupească (nu in numele Tau minuni multe am facut?). Ci ca aceste roade să respecte legile duhovniceşti (cereşti) şi naturale (pământeşti) (23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea). Aşadar să nu vatăme vindecarea duhovniceşte sufletul vindecatului sau vindecătorului vizibil sau ascuns, aici sau în veştnicie prin călcarea legilor lui Dumnezeu. Vătămarea poate să apară aici prin modificări duhovniceşti ale mândriei sau deznădejdii mai mult sau mai puţin sesizate sau mascate sau mai grav este evidentă în chinurile cele veşnice.
Căci medicina cuprinde şi pomul şi roadele.
După cum nu contează dacă fructele se vând la piaţă sau supermarket tot aşa nu contează dacă cei ce practică un fel de medicina sunt răi sau buni, eretici sau credincioşi căci tot aceleaşi tipuri de medicină rămân (adică dacă un medic este ortodox şi totuşi este înşelat de practică homeopatia asta nu înseamnă că homeopatia devine ortodoxă, ea rămâne tot demonică).
Dar după cum contează dacă fructele sunt păstrate în condiţii de igienă şi de conservare pentru a nu se altera aşa contează şi calitatea medicului care administrează medicina (de exemplu adică dacă un medic ginecolog este ateu el se poate folosi de ştiinţa sa pentru a convinge femeile să avorteze cu uşurinţă iar în aceleaşi cazuri un medic ortodox face orice să salveze pruncul din pântecele mamei pentru a nu omorî un om). Mai multe amănunte la capitolul „Este păcat a merge la medici păcătoși, eretici sau evrei chiar dacă medicina lor este firească iar nu demonică?”

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Aşadar fărădelegea (se încalcă sau nu legile duhovniceşti sau fireşti) este criteriul de discernământ aplicat fie la sursă fie la roade pentru a vedea dacă o medicină este suprafirească (dumnezeiască), firească (omenească) sau subfirească (demonică).
1. La sursa
a. energetică dacă încalcă sau nu legile termodinamicii (legile puse de Dumnezeu în creaţie),
b. de concepţie
i. dacă izvorăşte dintr-o idee mincinoasă = eretică = hulitoare = demonică sau
ii. dintr-una iubitoare de adevăr = Hristos.
2. La roade ce efecte duhovniceşti produce asupra pacientului sau medicului.
a. Îl duce la slăvirea lui Dumnezeu şi pocăinţă (smerenie)
b. îl duce la înlocuirea lui Dumnezeu în inima lui cu slăvirea făpturii şi la stăruinţa în neîndreptarea păcătoasă, nesimţire (mândrie).
Un părinte mult încercat (16 ani de temniţă comunistă) spunea că piatra de încercare care deosebeşte o învăţătură sau faptă dacă e de la Dumnezeu sau diavol este smerenia: orice faptă sau învăţătură care duce la sau vine din smerenie este de la Dumnezeu şi orice faptă sau învăţătură care duce la sau vine din mândrie sau deznădejde (cealaltă faţă a mândriei) este de la diavolul.
Va urma
(I) SURSA MEDICINII DEMONICE

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(I) SURSA MEDICINII DEMONICE
(A) ENERGIA
Din punct de vedere duhovnicesc o să vă spun acum ceva paradoxal dar adevărat: toată energia necreată, firească sau demonică provine de la… Dumnezeu!
Nimeni nu poate face nimic dacă nu primeşte energie de la Dumnezeu.
Spun Sfinţii Părinţi că dacă zice cineva că Dumnezeu nu este şi în Satana să fie anatema!
Dar oare acesta este panteismul? Nu deoarece panteismul este religia care a izvorât medicina demonică ori noi tocmai aceasta combatem.
Dumnezeu este în toate cu prezenţa dar nu în toate cu voinţa. Este atotprezent chiar şi în draci dar nu vrea să se facă răul nici măcar de ei. Pe rău doar îl îngăduie. Dracii fac voia lui Dumnezeu fără să vrea. Adică ei ar vrea într-o clipă să distrugă lumea dar Dumnezeu nu-i lasă decît ca să ispitească spre folosul nostru („ridică ispitele şi nimeni nu se va putea mântui” spuneau Sf. Părinţi) pentru a ne dărui nouă copiilor lui dragi libertatea atât de dragă nouă şi Lui şi pentru a ne vaccina cu un rău diminuat (dracul) ca să urâm răul adevărat (păcatul) [că vaccinele aceasta sunt: se administrează un microb atenuat ca să facem imunitate (apărare) împotriva lui şi dacă întâlnim microbul puternic ce face boala să-l putem distruge fără a ne îmbolnăvi].
Dumnezeu este atotţiitor şi dacă şi-ar retrage energiile sale toţi (inclusiv dracii) ne-am nimici (am cădea în Nirvana care „nu e Nimicul dar nici măcar Nimicul nu e” cum spunea diavolul prin Buda). Nimicirea adică Nirvana e mai rea ca iadul. Iadul este o cuşcă unde sunt închise fiarele nemulţumitoare şi neiubitoare de Dumnezeu dar măcar nu sunt nimicite ci li se respectă fiinţa, sunt lăsate să fiinţeze în veşnicie chiar dacă nu vor să se întoarcă de la hula lor zicând cu încăpăţânare „nu slujim lui Dumnezeu!!! nu slujim lui Dumnezeu!!!”(câtă bunătate în îndelungă răbdarea lui Dumnezeu cea veşnică şi câtă răutate în încăpăţânarea urii veşnice nepocăite a nemulţumitorilor!).
Dar nu vrea Dumnezeu ca energiile Sale să fie folosite împotriva Lui şi a copiilor Lui doar îngăduie aceasta din nespusa Lui iubire de oameni şi îndelunga Sa răbdare. Şi nu poate fi acuzat de cinism deoarece a coborât şi S-a făcut om şi pe Sfânta Cruce a suferit toate durerile noastre inclusiv cele din iad din vecii vecilor.
Aşadar noi trebuie să vedem ce fac distribuitorii de energie (numiţi aici surse secundare) fiindcă sursa primară a energiei este de fapt totdeauna Dumnezeu [căci energia este dăruită prin voinţă (pentru împreună lucrarea cu cei buni) sau îngăduinţă (prin îndelungă răbdarea faţă de cei răi) întregii creaţii. Creaţia are libertatea să o dea înapoi lui Dumnezeu („ale Tale dintru ale Tale Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate”)sau (o măreţia milostivirii şi îndelungii răbdări a lui Dumnezeu!) să folosească energia lui Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu].
Avem ca pildă icoană simbolică curentul electric. Cu acelaşi curent poţi face pâine alimentând o maşină de pâine sau dacă atingi firele te poţi curenta.
Tot aşa energia lui Dumnezeu luată de la el sau prin oamenii lui vindecă dar luată de la tâlharul drac ce foloseşte energia primită de la Dumnezeu contra Lui te omoară. Chiar dacă are denumirea de bioenergie adică „energia vieţii”.
De aceea acesta este criteriul de deosebire al surselor secundare (cele care transmit mai departe de la Dumnezeu la ceilalţi energiile) de energie (făcătorii de medicină) dacă lucrează spre slava lui Dumnezeu sau contra sau spre slava lor personală? Ioan 7, „16. Deci le-a raspuns Iisus si a zis: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. 17. De vrea cineva sa faca voia Lui, va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi. 18. Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat si nedreptate nu este in el.”
Ioan 12, „42. Totusi si dintre capetenii multi au crezut in El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga; 43. Caci au iubit slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu.”
Va urma cu:
(B) CONCEPTIA

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(B) CONCEPTIA
Ca să înţelegem mai bine să vedem oleacă de teologie apofatică.
Cum spune teologia apofatică Dumnezeu este totul în toate şi în nimeni nimic.
Adică după cum spune Pr. Cleopa la adresa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm
„DUMNEZEU ESTE TOTUL ÎNTRU TOATE SI ÎNTRU NIMENI, NIMIC
M-am pomenit astă vară cu un grup de teologi catolici de prin Franta. Si discutând noi asa, m-au întrebat despre treptele rugăciunii si despre energiile necreate ale Duhului Sfânt. După ce le-am vorbit de treptele rugăciunii, am trecut la energiile necreate. Si m-au întrebat: - În ce constă, părinte, energiile necreate? - Fiti atenti! După Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin: "Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic". - Cum este asta, părinte? - De acum gânditi-vă voi. - Ori este totul întru toate, ori în nimeni nu-i nimic. Că dacă în nimeni nu-i nimic, cum este totul întru toate? - Atâtia teologi ati venit la mos Costache. Cine v-a adus aici? Arătati-mi voi de aici drumul si cum este totul întru toate si întru nimenea nimic? Sunteti atâtia teologi! Un prost aruncă o piatră într-o baltă, si nu pot s-o scoată o mie de destepti. Voi s-o scoateti... Nu s-au priceput. Si le-am dat a doua temă pentru a deschide usa discutiei, cu teologia energiilor necreate. "Dumne-zeu din toate tuturor se cunoaste si din nimic nimă-nui". - Si asta-i încuiată din amândouă părtile! au zis ei. - Treaba voastră, dacă vreti să discutăm lucruri asa de înalte! Au stat si s-au gândit: - Cum vine asta, măi? "Tuturor din toate se cunoaste si din nimic nimănui" si iarăsi: "Dumnezeu este totul întru toate si în nimeni nu-i nimic". Se uitau unul la altul. - Măi fratilor, eu nu stiu carte. Vorbesc si eu ce stiu. Mie mi-a dat mila lui Dumnezeu memorie, să tin minte prin câte cărti am trecut. Dar, fiindcă ati venit atâtia teologi, ce să vă fac? Cu două doctorate, cu trei, mămucută, ce era aici! De abia acum v-am dat cheia. Să descuiem cuvântul. V-am spus că "Dumnezeu este totul întru toate si în nimeni nu-i nimic". Hai să pornim de aici. Aici este o taină mare. Care? Trebuia să le explic cum, pentru că lor li-i ciudă că n-au energiile necreate ale Duhului Sfânt. Că a fost discutia cea mare cu Varlaam si Achindin, în secolul XIV, cu problema isihastă, pentru că nu se pot descurca în cele mai grele probleme ale teologiei fără acestea. Uite cum este: În lumea minerală, adică lu-mea care n-are viată ca: soarele, luna, stelele, pă-mântul, pietrele si tot ce există ca lume minerală, Dumnezeu este totul întru toate ca si Creator, că El le-a făcut cu una din energiile Sale, cu puterea Sa cea atotlucrătoare, si întru nimenea nimic după fiintă, că de fiinta Lui nu se atinge lumea minerală. Toate le-a creat prin cuvânt: El a zis si s-au făcut; El a poruncit si s-au zidit. Dar nu se atinge de fiinta Lui, puterea Sa cea creatoare. Asa-i totul întru toate ca si Creator al lumii văzute si nesimtitoare, si întru nimenea nimic după fiintă. De fiinta Lui nici heruvimii nu se ating, nici serafimii. Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibilă mintilor rationale din cer si de pe pământ. În lumea vegetală, adică tot ce-i verde sub cer: păduri, codri, munti, dumbrăvi, câmpii, văi, dealuri, grădini, recolte; tot, tot, tot ce este, care creste si scade si înverzeste, Dumnezeu este totul întru toate ca dătător de suflete fără de simtiri, viată a firii, si întru nimenea nimic după fiintă. - Asta cum este? - Iată cum este: Copacul care îl vezi că creste, iarba, florile si toate plantele, toate cresc si scad, deci au viată, dar au suflete fără de simtiri. Cum fără de simtiri? Eu iau toporul si tai copacul. Îl doare? Nu-l doare, că n-are suflet cu simtire. Eu iau o coasă si cosesc iarba de aici. O doare? N-o doare. Dar are viată? Are, căci creste si scade. Ele au suflete fără de simtiri, sau viata firii, cu o numesc Sfintii Părinti. Toate câte cresc si scad au viata firii, dar suflete fără de simtiri, că nu au durere. Deci Dumnezeu, în lumea vegetală, este dătă-tor de suflete fără de simtiri, cu energia puterii Sale cea atotlucrătoare, dar nu se atinge de fiinta Lui nimic, că întru nimenea nu-i nimic după fiintă. În lumea animalelor, tot ce-i dobitoc, adică animal sau fiare din pădure, târâtoare, serpi, toti pestii din apă, toate păsările cerului, toate albinele, mustele, tântarii si furnicile, tot ce există viu sub cer, Dumnezeu este Atotcreator al lor si le-a dat suflete cu simtiri, dar fără de minte. Le-a dat Dumnezeu suflete cu simtiri, că un miel dacă îl tai, îl doare, un vitel sau o pasăre si toate fiarele din lume, toate târâtoarele si toti pestii au viată, au suflete cu simtiri, dar fără de minte. Atunci a făcut comentar unul bătrân: - Aici parcă ar fi ceva de vorbit. - Da. Vorbiti, că de aceea ati venit aici! - Ati spus dobitoacele, păsările, toate vietuitoa-rele din apă, din aer si de pe uscat au suflete cu simtiri, dar fără de minte. Dar Isaia zice asa: Cunoscut-a boul pe cel ce l-a dobândit pe el si asinul ieslea domnului său, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. Si apoi si papagalul, când vorbesti, vorbeste după tine; câinele este foarte destept, iar calul are o inteligentă nemaiîntâlnită. Si iarăsi zice Scriptura: Cunoscut-a rândunica si turturica vremea ei sub soare - când să plece si când să vină -, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. - Si ce zici cu asta? - Vezi? Aici ar da de înteles că au si ele un fel de minte: câinele, papagalul, calul, delfinul, turturica si rândunica si boul si asinul si celelalte târâtoare. - Dacă ziceti aceasta, huliti pe Dumnezeu si vă împotriviti Duhului Sfânt! Se uitau toti unii la altii. - Când auzim pe Duhul Sfânt că ne spune clar: Si omul în cinste fiind, n-a priceput. Alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte... Si dacă Duhul Sfânt spune că sunt fără de minte, de unde spui dumneata că au minte? Cui te împotrivesti? Mie? Dumnezeu a spus că dobitoacele n-au minte. - Dar ce au, părinte? - Stai că-ti spun ce au! Sfântul Efrem Sirul, când vorbeste de cele zece puteri ale omului - cinci în partea văzută, cele cinci simtiri: văzul, auzul, mirosul, gustul si pipăitul, de care se serveste trupul, si cinci puteri nevăzute ale sufletului: mintea, gândul care izvorăste din minte, ca raza din soare, cugeta-rea, alegerea si hotărârea -, vorbeste si de a unsprezecea putere a omului, care este instinctul sau priceperea firească. Această putere, a unsprezecea, care nu face parte din minte, ci din instinct, a dat-o Dumnezeu la toate vietuitoarele de sub cer si din ape, si din aer si de pe pământ, ca să-si întretină viata, să se păzească de dusmanii lor, să stie la ce vreme să vină si să plece. Aceasta-i pricepere firească. Si calul si câinele si papagalul si măgarul si boul si oricare vezi că au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea putere a mintii omului: priceperea firească sau instinctul, prin care ele stiu să-si apere viata, cunosc pe stăpânii lor, stiu să se păzească de primejdii, stiu să se hrănească, stiu să se ferească. Aceasta le-a dat Dumnezeu si lor pentru viata de aici, dar nu-i minte, este pricepere firească. Dacă vom zice că-i minte, cădem în cealaltă extremă, împotriva Duhului Sfânt. Le-am arătat acestea după Sfintii Părinti. Deci acestea toate au suflete cu simtiri, au instinct, price-pere firească, dar nu au minte, si de aceea nici nu se ating de fiinta lui Dumnezeu. Dumnezeu este totul întru toate ca dătător de suflete cu simtiri, însă fără de minte, dar în nimeni nu-i nimic, că de fiinta Lui nu se atinge. Apoi am trecut la om. Când am ajuns la om, am vorbit cele trei cuvinte ale Marelui Vasile din Hexaimeron, despre facerea omului. Omul este sâmburele universului. În om sunt adunate cele patru lumi: lumea minerală, lumea vegetală, lumea duhurilor si, mai presus de lumea duhurilor, icoana Sfintei Treimi, dumnezeirea. Dumnezeu este totul întru toate în om, si în nimeni nu-i nimic, la fel ca si în celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointă, are imaginatie, are mânie, are poftă, are alegere, are discernământ, are hotărâre, are voie liberă. Toate puterile pe care le arată Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatică. Da. Dumnezeu este totul întru toate si în om, dar nimic nu este în om din fiinta lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după fiintă ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii în baia nasterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am căpătat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar. Omului i-a dat suflet cu simtiri, i-a dat si pricepere, i-a dat si minte si l-a făcut si dumnezeu, dar nu după fiintă, ci după dar, căci spune la psalmi: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt (89, 6). Si Apostolul Pavel zice: Ati luat darul punerii de fii si al înfierii în baia nasterii de-a doua si al înnoirii Duhului Sfânt în Botez. Deci omul se împărtăseste si de minte si de pricepere si de cele zece puteri si de viată si de toate. Dar de fiinta lui Dumnezeu nu se atinge, că este fiul lui Dumnezeu după dar, nu după fiintă. Si asa, în felul acesta, si în lumea oamenilor, a întregilor popoare, Dumnezeu este totul întru toate ca dătător de suflete cu simtiri, dătător de minte, de imaginatie, de memorie, de toate puterile sufletului, dar în nimenea nimic, după fiintă. Că de fiinta lui nu se ating nici heruvimii. Băteau toti din palme! Era o răpăială aici! Mă chiorau cu bliturile acelea!”

[MarinaAlca]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Se pune ulei de la Sfântul Maslu.
Cei care nu cred pot fi schimbaţi prin puterea Sfântului Maslu care are ca una din proprietăţi creşterea dragostei după Dumnezeu. Nu este o schimbare "magică" ci de dragul credinţei celui care pune Sfântul Maslu în Mâncare

Desi am mai spus si pe alt thread cu mult timp in urma, vreau sa depun inca o data marturie.. am mers timp de aproximativ 1 an de zile(saptamanal) la slujbele Sfantului Maslu si m-am vindecat de durerea continua pe care o aveam la stomac...Dumnezeu s-a milostivit si de mine pacatoasa, totul a decurs bine timp de cativa ani, ptr ca mai apoi boala sa revina, intr-o forma si mai grava, si asta ptr ca am continuat sa pacatuiesc

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de MarinaAlca

Desi am mai spus si pe alt thread cu mult timp in urma, vreau sa depun inca o data marturie.. am mers timp de aproximativ 1 an de zile(saptamanal) la slujbele Sfantului Maslu si m-am vindecat de durerea continua pe care o aveam la stomac...Dumnezeu s-a milostivit si de mine pacatoasa, totul a decurs bine timp de cativa ani, ptr ca mai apoi boala sa revina, intr-o forma si mai grava, si asta ptr ca am continuat sa pacatuiesc

Vă mulţumesc pentru completare, vă doresc să folosiţi Sf. Maslu mai departe, puteţi lua chiar zilnic o linguriţă după anaforă şi aghiasmă, că el pe lângă vindecările minunate care le face, inclusiv cancere, paralizii, blocaje renale şi toată gama de boli dă trei lucruri minunate mai importante: sănătate cât ne este de folos, iertarea păcatelor care le-am uitat a le spune la Sf. Spovedanie şi dragoste de Dumnezeu.
Sărbători fericite!