Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 22.03.2012, 18:45:53
Theodor_de_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Lipsa originalitatii in demersul spiritual denota sau, invers, duce si la alte lipsuri. Ce se poate spune? Si eu gasesc ideea de stigmate infricosatoare; pozele ma sperie cumva, dar nici vorba sa judec pe cei care le au. Cum era citatul ala din epistolele nu stiu carui apostol, despre cei care judeca aiurea pe altii?... Sunteti cyborg-ul perfect, human&photocopying machine. Ia sa vedem daca puteti scrie ceva. Din inima si minte, NU din clipboard...
Reply With Quote
  #2  
Vechi 31.03.2012, 23:03:45
ALEXANDRU ANASTASIU's Avatar
ALEXANDRU ANASTASIU ALEXANDRU ANASTASIU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.03.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Bine ai revenit!

Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia Vezi mesajul
Lipsa originalitatii ; sa judec ; NU din clipboard...
Mi-era dor de tine drăguțule, bine ai revenit. Era o tristețe postarea fără contradicție.
Ai revenit dar când ai de gând să-ți revi?
După cum pisica din poza ta, deși acum o mângâie pe rățușcă în mod ecumenist, când se va face mare o va păpa dacă nu o va apăra stăpânul, așa și ideile tale dacă le-ai face mari adică dacă le-ai cugeta până la capăt ți-ar arăta contradicția între ele și posibilitatea de a te păpa, fiindcă stai cu papa (numit așa fiindcă papă fiind lupul cel gânditor, ce s-a instalat la locul lupoaicei cu Romulus și Remus, deși nu este roman, și vrea să înghită lumea ca pe un imperiu roman al său) dacă nu te-ar apăra Stăpânul, îndepărtându-le de falsul tău vicar de stăpân.
Dar pentru asta trebuie să te supui Lui iar nu micilor pisici colecționate din lumea duhurilor-idei.

Dragul meu originalitatea are următoarea definiție:

ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité.
Sursa: DEX '98

ORIGINALITÁTE s. 1. inedit, noutate. (~ unei teorii.) 2. v. personalitate. 3. v. extravaganță.
Sursa: Sinonime


Este o proprietate a mândriei. Noi vrem să fim chiar ai Originii (iar nu doar niște bieți originali ordinari, învechiți în dorința mândră de a fi originali, cum și lucifer a fost fără să fie, fiind de fapt doar o maimuță a lui Dumnezeu) adică ascultători și următori ai Credinței lui Hristos numită și Predanie sau Ortodoxie. El este Originea și singurul cu advărat nou (restul Ecc 1:9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. ), Dumnezeu smerit și al celor smeriți.

Pentru ideea originalități și de ce fug ca de drac de ea, ți-am răspuns mai sus:


Citat:
În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU Vezi mesajul
[b]ARHIMANDRITUL SOFRONIE
CUVIOSUL
SILUAN ATHONITUL
A judeca pe cineva înseamnă a considera că este în vreun fel. Noi aici însă nu judecăm oamenii ci păcatul care trebuie nu numai judecat cu discernământ și osândit ci și urât din toată inima. După cum spunea Fericitul Augustin, noi trebuie să urâm păcatul și să iubim pe păcătoși. Faptul că dăm exemple de oameni nu înseamnă că le vădim păcatele fiindcă exemplele date de noi sunt publice și lăudate ca virtuți. Noi doar arătăm greșeala în care au fost prinși sărmanii eretici, cinstiți și cinstitori, pentru a ne feri de ea și a înțelege cât de subtilă și vătămătoare este medicina demonică chiar și atunci când este lăudată și pare a face bine trupului.

Vezi bine că aici suntem pe un forum ortodox pentru ortodocși.

Sigur că tu nu ești atâta catolic cât de ecumenist și din ambele sensuri vrei unire fără adevăr ori sub papă ori sub papucul noii ordini mondiale, pace cu orice sacrificiu, inclusiv dacă omorâm adevărul este deviza ta. Și asta pentru că ai fugit de zelotism care voia moarte pentru un adevăr fără de iubire.
Pentru noi ortodocșii însă Adevărul este plin de iubire și fără El nu se poate iubire adevărată căci El este Hristos. De aceea, deși iarăși te voi exaspera cu citatele, fiindcă pentru mine și ceilalți ortodocși sunt mici lumini din Marea Lumină a lumii Hristos îți voi răspunde cu un cuvânt al Sfântului Nicodim Aghioritul, din Tâlcuirea Epistolelor Sfântului Apostol Pavel:

«Rom 12:18 Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii».

Bine a zis Apostolul aici: "de este cu putința", fiindcă de multe ori nu putem avea pace eu toți, atunci cînd pricina este pentru buna-cinstire de Dumnezeu si credința, sau pentru porunca lui Dumnezeu si pentru ajutorul celor ce sînt nedreptățiți. Deci zice: Tu, frate, fa ceea ce poți din partea ta, și nu da nimănui pricina și prilej de gâlcevi si de tulburări. Iar daca vei vedea ca bunacinstire de Dumnezeu se vatămă și se războiește de cei potrivnici, sau ca porunca lui Dumnezeu este defăimata și călcata învederat, stai si lupta-te vitejește pentru adevăr, vrăjmășuind nu omul, ci păgânătatea și răutatea lui! Iar de om sa-li fie mila și sa porți grija de mântuirea lui! Astfel, lucrul acesta, ce pare a fi cu neputința, se poate face, daca din partea ta vei fi in pace cu oamenii si te vei lupta numai împotriva păgânătății si a nedreptății lor.


Noi vrem aici doar să arătăm că fie iei o patimă ajungi negreșit la erezie dacă vrei să ți-o justifici că nu e păcat, fie iei o erezie și atunci negreșit ajungi la o viață spurcată. Acest demers îl facem pentru a arăta mai clar lucrul foarte important de care nu țin cont cei ce vor vindecare cu orice preț, că fie iei o idee greșită în medicină ajungi la o boală fie de vrei să scapi cu orice preț de boală ajungi la o falsă medicină eretică:

«Rom 1:28 Și precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, așa și Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. »
Din zicerea aceasta a Apostolului tragem încheierea ca dogmele rele și păgânătatea și necredința nasc viața rea si stricata, Caci, de vreme ce Elinii nu au cere at a cunoaște pe Dumnezeu și a crede In El, din necunoștința si necredința aceasta au făcut cele necuvenite si au viețuit o viața plina de toate păcatele, De aceea a zis Fericitul Teodorit: . Păgânătatea s-a făcut temelie nelegiuirii.' Precum si dimpotrivă, viața cea rea și stricată naște dogme rele și ~stricate si face pe oameni necredincioși și ~necinstitori de Dumnezeu, Si aceasta iarăși se arata in cuvintele Apostolului însuși, când el a .zis către Timotei: ,,(... ) avînd conștiința buna, pe care unii, , , . - lepădând-o, s-au primejduit intru credința' (1 Timotei ,1:19); si iarăși: .Rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, pe care poftind-o, unii au rătăcit din credința' (1 Timotei 6: 10) . . Așadar, un rău la fel de mare sînt dogmele rele și viața cea rea, si, de asemenea, viața rea și dogmele cele rele, pentru ca una este născătoarea celeilalte și cel ce o are pe una ajunge și la cealaltă. Despre aceasta, prea-înțelepțește a zis Teologul Grigorie: "Mie întocmai rele îmi sînt viața rea si basmul străin (dogma mincinoasa); ori pe care o iei din amândouă, pe amândouă le câștigi." (n. aut.)


Desigur că mai rămâne a-ți răspunde de ce citez și nu vorbesc din inima și mintea mea. Dragul meu dar tu de ce citezi din Ginghis Han iar nu din Sfinții Părinți? Nu cumva ești atras mai mult de el care a avut putere politică, fiind influențat de iubirea de politică a papei?
Pe lângă capcana ideii tale că anume nu ar fi în inima și mintea mea cuvintele Ortodoxiei, pe care iată îți mărturisesc că doresc a le iubi și al gândi în toată vremea și cu toată tăria mea căci sunt cuvintele lui Dumnezeu (spuse prin cei mai dragi oameni ai Lui) și vreau să fie așadar ale mele, ale inimii mele, ale minții mele, ale cuvântului meu, să-ți dau și o altă explicație, așa, pe gustul tău.

Ascultă deci:
Aici este o dezbatere publică unde nu participă doar cei ce sunt preocupați de Adevăr (ortodocșii) ci și cei ce vin să ne iscodească:


Gal 2:4 Din cauza fraților mincinoși, care veniseră, furișându-se, să iscodească libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească,
Gal 2:5 Cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.



Acestora nu se cuvine a le deschide inimile și mintea noastră prin discuții deșarte, fără roade, după cum spune Sf. Teofilact al Bulgariei:


«Rom 16:17 Și vă îndemn, fraților, să vă păziți de cei ce fac dezbinări și sminteli împotriva învățăturii pe care ați primit-o. Depărtați-vă de ei. :18 Căci unii ca aceștia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, și prin vorbele lor frumoase și măgulitoare, înșală inimile celor fără de răutate.»
Frații mei, fugiți si depărtați-va - zice - de ereticii de acest fel si nu Ie stați împotrivă prin cuvinte! Caci, daca ar cugeta si ar grai aceste eresuri din neștiință si din rătăcirea mintii lor, ar trebui sa-i îndreptați; dar, de vreme ce păcătuiesc intru cunoștința, fugiți de dânșii.


Iar pentru a nu le fi judecători, arătându-ne gata să le dăm răspuns pentru nădejdea noastră, le dăm trimiteri la cărți adevărate pentru a le citi, nepunând nădejdea în noi ci în sfinții Bisericii, deci în Hristos, pentru a nu cârti ei că îi chemăm să ne urmeze nouă ca unor oameni ca și ei ci ca să dorească să urmeze lui Dumnezeu și oamenilor Lui. Dacă așa de mult cârtești cînd vezi ce spun sfinții de mii de ori ai cârti dacă ți-aș spune aceleași lucruri cu sărmanele mele cuvinte. Așa ați făcut nu de demult cu bietul Cătălin care atât de mult vă iubea că vă dorea din toată inima să ajungeți la singurul liman Ortodoxia. Și-a deschis inima lui caldă și frumoasă și v-ați bătut joc de el. Dar dacă totuși tu nu faci parte din ceata iscoditorilor și m-aș bucura mult de aceasta, ci ești sincer interesat de Adevăr aștept să-mi trimiți adresa ta de email pe mesageria privată iar eu îți voi da telefonul meu și îmi voi deschide inima cu toată lărgimea înaintea ta. Am stat de vorbă ore în șir cu cei din Martorii lui Iehova, anglicani, budiști dar toți interesați sincer de Ortodoxie iar nu având doar duh de curiozitate și dorința de a-și pierde vremea și a lor și a noastră. Eu am încercat să-ți scriu pe forum din inimă și ție și scoțianului și lui topcat, și lui heaven dar amândoi m-ați refuzat și nu a folosit nimănui. Și ce este mai interesant că toți susțineau că vor deschiderea inimii dar toți își ascundeau și adevăratul lor nume iar când le-am vorbit din inimă ori au dispărut ori au schimbat subiectul lăsându-l neterminat iar pe noi cu atâtea și atâtea paranteze.
__________________
1Ioan 4:1
Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.


SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea"

Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici:
Fratele Traian Bădărău (Tătăică)

Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura.

Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 10.04.2012 at 03:09:09.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 31.03.2012, 23:04:20
ALEXANDRU ANASTASIU's Avatar
ALEXANDRU ANASTASIU ALEXANDRU ANASTASIU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.03.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Bine ai revenit! 2

Nu pot să nu-ți mărturisesc că-mi ești foarte simpatic, dar prietenia ca să fie adevărată nu poate veni decât numai când ne vom împărtăși amândoi din același Potir, ca să ne dăm viața împreună pentru Adevăr.
Te invit până atunci la potirul inimii mele, dar nu public pe forum căci inima e intima. Ureche la ureche și inimă la inimă și apoi, cine știe poate vei veni și la biserica mea.
Parcă tu nu erai de acord cu discuția din clipboard?

Te aștept cu drag, Alexandru


PS Ai grijă, pisicuța aia a ta






se poate preface împotriva ta cam așa:




Cred că ai auzit cum e cu furnicoleul...
__________________
1Ioan 4:1
Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.


SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea"

Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici:
Fratele Traian Bădărău (Tătăică)

Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura.

Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 10.04.2012 at 03:07:46.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 31.03.2012, 23:35:34
ALEXANDRU ANASTASIU's Avatar
ALEXANDRU ANASTASIU ALEXANDRU ANASTASIU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.03.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 14

X. CE SPUN ORTODOCȘII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ȘTIINȚIFICĂ A AUTOSUGESTIEI
Parintele Teofil Paraian despre stigmate (nu putem a nu remarca politețea ironică a Pr. Teofil de a numi sfinți pe cei care, sărmanii, nici măcar nu sunt în Sfânta Biserică ca să se poată mântui)
-Ce parere aveti despre stigmatele care apar la unii catolici?
-Sunt niste realitati, noi nu negam lucrul acesta, pentru ca in Catolicism se pune mare accent pe tragedia suferintei, spre deosebire de Ortodoxie, unde se pune accent pe depasirea suferintei si a mortii prin Inviere. Deci noi avem sfinti traitori ai Invierii, cum a fost Sf Seradim de Sarov, pe cand ei au sfinti traitori ai tragismului suferintei si de aici dorinta lor de a purta stigmatele, urmele ranilor Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe trupul lor, Lucru pe care in Ortodoxie nu se insista, pentru ca noi stim ca suferinta a fost ducatoare la Inviere si ca ultimul cuvant nu-i al suferintei, ci al preamaririi lui Dumnezeu prin Inviere.


Citat:
În prealabil postat de monica.miholca Vezi mesajul
Am citit asta in cartea OSPATUL CREDINTEI, care cuprinde conferinte tinute de Parintele la Craiova in perioada 1994-2006; Ed Mitropolia Olteniei, Craiova, 2006,pag 149.

La fel Părintele Profesor Dumitru Stăniloaie spunea că ele vin din autosugestie, dar că nicidecum nu sunt sfințenie, folosind aceeași diplomație duhovnicească pentru a nu jigni pe ecumeniști, dar cu discernământ evident față de lucrarea de amăgire.
Să încercăm să argumentăm opinia sfinției sale printr-un cuvânt din Sfânta Scriptură

E adevărat că și în Sfânta Scriptură este prezentat un asemenea fenomen:
„Fac 30:37 După aceea și-a luat Iacov nuiele verzi de plop, de migdal și de paltin, și a crestat pe ele dungi albe, luând de pe nuiele fâșii de coajă până la albeața nuielelor.
Fac 30:38 Apoi punea nuielele crestate în jgheaburile de adăpat, ca, venind să bea, oile să zămislească înaintea nuielelor din adăpători.
Fac 30:39 Și zămisleau oile cum erau nuielele și fătau oile miei pestriți, tărcați și negri.
Fac 30:40 Iar mieii aceștia îi alegea Iacov și punea înaintea oilor lui Laban numai tot ce era pestriț și tot ce era negru; dar turmele sale le ținea despărțite și nu le amesteca cu oile lui Laban.
Fac 30:41 Afară de aceasta Iacov, când zămisleau oile cele bune, punea nuiele pestrițe în adăpători înaintea lor, ca să zămislească ele cum erau nuielele;
Fac 30:42 Iar când zămisleau cele rele, nu le punea nuielele și așa cele ce se cuveneau lui Laban erau slabe, iar cele ce se cuveneau lui Iacov erau voinice.
Fac 30:43 De aceea s-a îmbogățit omul acesta foarte, foarte tare, și avea mulțime de vite mărunte și vite mari, roabe și robi, cămile și asini. "


Dar fiindcă nu este un fenomen reproductibil sau explicabil științific, noi credem că cea de sus este o minune dumnezeiască pentru sporirea lui Iacov iar stigmatele sunt o minune demonică, copie a ei, îngăduită de Dumnezeu pentru a ne lămuri credința:

Deu 13:1
De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune,
Deu 13:2 Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: Să mergem după alți dumnezei, pe care tu nu-i știi și să le slujim acelora,
Deu 13:3 Să nu asculți cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui văzător de vise, că prin aceasta vă ispitește Domnul Dumnezeul vostru, ca să afle de iubiți pe Domnul Dumnezeul vostru din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.
Deu 13:4 Domnului Dumnezeului vostru să-I urmați și de El să vă temeți; să păziți poruncile Lui și glasul Lui să-l ascultați; Lui să-I slujiți și de El să vă lipiți.
Deu 13:5 Iar pe proorocul acela sau pe văzătorul acela de vise să-l dați morții, pentru că v-a sfătuit să vă abateți de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pământul Egiptului și v-a izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău.


Adică lămurirea credinței constă în aceea că:
- cei înșelați își vădesc înșelarea înaintea tuturor prin iubirea lor de înșelare, pentru a ne feri de ei și învățăturile lor mincinoase;
- cei încercați au un semn concret al faptului că răutatea demonică a înșelării poate merge până la trup și astfel să nu se bazeze nici pe minunile trupești care îi pot ispiti în căutarea și în alegerea adevărului:

1Co 11:19 Căci trebuie să fie între voi și eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercați.

2Co 11:13 Pentru că unii ca aceștia sunt apostoli mincinoși, lucrători vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
2Co 11:14 Nu este de mirare, deoarece însuși satana se preface în înger al luminii.
2Co 11:15 Nu este deci lucru mare dacă și slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptății, al căror sfârșit va fi după faptele lor.



Dar chiar dacă ar fi vorba de autosugestie psihică este evident că nu este vorba de sfințenie fiindcă spune Sfântul Apostol Pavel că omul psihic (sufletesc, animalic, natural, firesc) nu poate primi cele duhovnicești:

„(GNT) ψυχικὸς [psihicos] δὲ ἄνθρωπος οὐ δέχεται τὰ τοῦ Πνεύματος τοῦ Θεοῦ· μωρία γὰρ αὐτῷ ἐστι, καὶ οὐ δύναται γνῶναι, ὅτι πνευματικῶς ἀνακρίνεται.

(ESV) The natural person does not accept the things of the Spirit of God, for they are folly to him, and he is not able to understand them because they are spiritually discerned.
(ROB1914) Iar omul cei sufletesc nu primește cele ce sunt ale Duhului lui Dumnezeu; că nebunie sunt lui, și nu le poate înțelege; căci duhovnicește se judecă.

(ROB 2008) Omul firesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie și nu poate să le înțeleagă, fiindcă ele se judecă duhovnicește.

(Vulgate) animalis autem homo non percipit ea quae sunt Spiritus Dei stultitia est enim illi et non potest intellegere quia spiritaliter examinatur ”



Așadar nici omul cu stigmate nu poate primi cele ale Sfântului Duh, neavând judecată duhovnicească ci trupească asupra duhovniciei. Cum ar putea să înțeleagă el că tocmai în ascunderea față de toți a evlaviei stă asemănarea cu patimile lui Hristos, care cel mai mult nu a suferit din găurirea cu piroanele cele sfâșietoare și boante ci din ocări (după cum spune Sf. Nicodim Aghioritul) pentru a ne vindeca de slava deșartă cel mai des păcat de pe la noi, oamenii, și astfel că ne-a poruncit cu iubire:

Mat 6:16 Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, și-au luat plata lor.
Mat 6:17 Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală,
Mat 6:18 Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.



Ce ar fi spus Domnul Hristos dacă i-ar fi cerut ucenicii să-i lase nu numai să-și smolească fețele prin tristețe dar să și le și perforeze, să și le umple cu spini și sânge, sau să-și perforeze mâinile cu piroane, ca să arate tuturor că sunt evlavioși, pentru a fi lăudați și cinstiți ca sfinți de toată lumea? Nu e mai evident rău și slăvit în deșert unul care arată cum arată Thérese Neumann (1898-1962) decât unul smolit prin tristețe?
Că patimile lui Hristos pe cât erau atunci de ocărâte, pe atât sunt astăzi cinstite și slăvite printre creștini. Și dacă pe vremuri, în timpurile păgâne, ca să fii slăvit de oameni trebuia să te ascunzi că ești creștin, pe vremea stigmaticilor, când împărățea papa în toată lumea cu forța sabiei și a banilor, erau lăudați de toți că purtau așa zisele "răni ale lui Hristos".
Deci din semne de ocară primită și apoi slăvită prin smerenia lui Hristos au devenit semne de slavă deșartă și apoi respinsă pentru mândria stigmaticului de Hristos cel smerit.

Sfințenia de circ este, după cum am văzut mai sus, negreșit a satanei.

Așadar chiar dacă nu prin fraudă (cum zic mulți că au făcut-o pio și alții) ci doar prin dor nebunesc după patimi văzute, au ajuns la o așa înșelare, cum să fie sfințenie? Este o înfricoșată patimă a iubirii de sine prin suferință (masochism duhovnicesc, fiindcă noi creștinii suntem îndemnați a mărturisi doar dacă suntem siliți, fugind până atunci dintr-o cetate în alta, pentru a nu ne mândri cu mucenicie inventată de capul nostru iar nu după voia lui Dumnezeu și nicidecum a ne provoca singuri chinuri și apoi a ne lăuda cu ele, în noi sau în fața altora).

Este o boală a sărmanilor înșelați ce se ostenesc și suferă pentru o minciună.

Este o vădită nebunie, dar nu după Hristos ci după mândrie, ca a celor ce-și mănâncă cărnurile în furia lor, dar mai rău că dau vina pe Dumnezeu pentru nesocotința lor și lucrarea satanei.

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?


Citat:
În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU Vezi mesajul
Am făcut și legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu ușurință începutul și urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?

__________________
1Ioan 4:1
Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.


SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea"

Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici:
Fratele Traian Bădărău (Tătăică)

Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura.

Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 18.04.2012 at 20:03:18.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 10.04.2012, 02:53:15
ALEXANDRU ANASTASIU's Avatar
ALEXANDRU ANASTASIU ALEXANDRU ANASTASIU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.03.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit 2% Pentru Hristos

Până o să treacă sărbătorile nu mai am timp de postat dar, fiindcă până pe 25 mai se poate face înscrierea la transferul celor 2% din venituri, iată o cale de a-i sfinți:


http://www.construimcatedrala.ro/red...anelor-fizice/

http://www.construimcatedrala.ro/Formular%20230.pdf

http://www.construimcatedrala.ro/Formular%20200.pdf

Patimile Domnului nostru Iisus Hristos să ne umple pe toți e dorul Lui și așa să ne luminăm cu slăvita Înviere, a cărei lumină lină să ne înnoiască viața în asemănarea nesfârșită a Sfintei Treimi.

Cu dragoste, Alexandru
__________________
1Ioan 4:1
Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.


SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea"

Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici:
Fratele Traian Bădărău (Tătăică)

Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 14.04.2012, 16:54:34
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

Părintele Rodion: OAMENI ȘI DEMONI
Senzitivii: provenienta și natura lor după conceptia ortodoxă

“ În ultimul timp multi oameni au început să manifeste aptitudini neobișnuite: tratamente cu ajutorul
câmpului energetic, telepatie și telechinezie, clarviziune. Toate acestea fac parte din viata contemporană și
de aceea este necesară o interpretare religioasă și o atitudine clară și convingătoare asupra acestor
fenomene.
Oare acest lucru e bun sau e rău? Cum ar trebui să procedeze un creștin ortodox întâlnind asemenea
persoane, și poate el oare să recurgă la ajutorul lor? Vom încerca să răspundem la aceste întrebări. Dar
mai întâi să încercăm să apelăm la traditie, la experienta Sfintilor Părinti purtători de duh.
În Faptele Apostolilor, care evocă activitatea de propovăduire a apostolilor după Înăltarea lui Iisus
Hristos, citim despre un anume Simon, vrăjind și uimind neamul Samariei, zicând că el este cineva mare,
la care luau aminte toti, de la mic până la mare, zicând: Aceasta este puterea lui Dumnezeu, numită cea
mare. Și luau aminte la el, fiindcă de multă vreme, cu vrăjile lui îi uimise (Fapte 8, 9-11).
Sfântul Iustin Martirul, comentând acest text, scrie că Simon era un vrăjitor care prin vrăjile sale
atrăgea poporul neștiutor, „care vedea în el o mare putere de la Dumnezeu”. Cu ce minuni îi cucerea
Simon magul pe oameni? Cu aceleași pe care le fac și senzitivii de astăzi - tămăduiri, telepatie,
telechinezie, clarviziune, levitatie. În afară de aceasta, Simon, după cum afirmă Sfântul Teofilact, „îi
îmblânzea pe cei îndrăciti”, adică, făcând uz de mijloace magice, îl convingea pe demon să-l lase în pace
pentru un timp pe cel posedat, ceea ce crea iluzia vindecării. Mai târziu însă necuratul intra din nou în
bolnav. (Martori ai unei asemenea „minuni” au fost nu demult și numeroși telespectatori, când în una din
emisiunile televizate din 1990 au putut urmări cum un vrăjitor „a izgonit dracul” dintr-o femeie).
Magul Simon credea sincer că și apostolii, asemenea lui, posedă aceeași artă. S-a întâlnit însă cu
apostolul Filip. Puterea predicii acestui cuvios și minunile lui erau atât de extraordinare încât au surprins
nu numai norodul adunat, ci și pe Simon însuși. Credinta oamenilor în Simon a cedat locul credintei în
Hristos, se boteza norodul, s-a botezat și Simon însuși. Magul a suferit înfrângere în fata apostolului care
lucra cu Duhul Sfânt (așa cum s-a întâmplat pe timpuri cu magii egipteni, care s-au opus lui Moise prin
fermecătoriile lor, însă au fost înfrânti de puterea lui Dumnezeu (cf. Ieșirea 7-8).
În aceeași Carte a Faptelor Apostolilor citim: ...ne-a întâmpinat o slujnică, care avea duh pitonicesc
și care aducea mult câștig stăpânilor ei, ghicind. Aceasta, Tinându-se după Pavel și după noi, striga,
zicând: Acești oameni sunt robi ai Dumnezeului Celui Prea Înalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii. Și
aceasta o făcea timp de multe zile. Iar Pavel, mâniindu-se și întorcându-se, a zis duhului: În numele lui
Iisus Hristos îti poruncesc să ieși din ea. Și în același ceas a ieșit (Fapte 16, 16-18).
Iată deci care este pozitia Apostolului Pavel fată de acest duh: deși acesta spunea adevărul,
Apostolul nu dorea ca adevărul să fie rostit de gura necurată a demonului, dând astfel exemplu de
atitudine fată de duhurile rele, chiar dacă ele vestesc uneori cu dreptate. Căci toate acestea nu ascund
decât o singură dorintă - de a-l atrage pe om în contact pentru a-i câștiga încrederea și pentru a-l duce mai
târziu la pierzanie.
În Patericul de la Pecerska citim despre un călugăr Nichita, viitor ierarh și făcător de minuni, care
din pricina mândriei și a îngâmfării sale, făcându-se de timpuriu sihastru, a fost cucerit de necurat, care l-a
înzestrat cu darul clarviziunii și cunoașterii pe de rost a întregului Vechi Testament. Așa încât „...stătea
îndelung de vorbă cu cei care veneau la el, citind din Scriptură despre folosul pentru suflet, a început să
proorocească, și o mare slavă a ajuns să se răspândească despre el, ... toată lumea se minuna de împlinirea
cu adevărat a proorocirilor lui”. Atunci însă, când prin rugăciunile sfintilor părinti de la Lavra Kievo-
Pecerska demonul a fost izgonit din el, s-a dovedit că nu tine minte nimic pe de rost, ba s-a dezvătat și să
citească.
În același Pateric de la Pecerska aflăm, din Viata preacuviosului Lavrentie schimnicul, despre un om
îndrăcit, care vorbea - ajutat de necurat - evreiește, latinește, grecește și în alte limbi ale lumii, despre care
posedatul niciodată nu auzise, proorocea și vorbea despre lucruri și oameni de care nu avusese știintă mai
înainte.
În Viata Sfântului Mucenic Ciprian citim cum, pe timpul când era mag, el „își însușise toate
șiretlicurile diavolești, diferitele metamorfoze proprii necuratului (învătase să zboare prin văzduh, să
meargă pe ape), să schimbe însușirile văzduhului, să pornească vânturile, să facă cerul să tune și să plouă,
să salte marea în valuri, să pricinuiască pagube livezilor, viilor și culturilor câmpului, să trimită boli și
molime asupra oamenilor - cu alte cuvinte, a învătat întelepciunea păgubitoare și meșteșugul aducător de
rele al diavolului”.
Am putea invoca o multime de exemple de acest fel, credem însă că și fără ele concluzia este clară:
fortele demonice sunt în măsură să doteze și dotează pe unii oameni cu facultăti suprasenzoriale
neordinare.
Acum să cercetăm cum Sfintii Părinti tratează concret aceste capacităti extrasenzoriale. Să apelăm
la staretul Siluan.
În capitolul despre clarviziune citim că se întâlnesc trei feluri ale acesteia: „...unul se datorează
intuitiei firești a unor oameni, sporită prin postire, altul este cel dat prin lucrarea demonică; al treilea - cel
dat de la Dumnezeu.”
La ce fel de clarviziune am raporta clarviziunea unui senzitiv?
Numai la primele două, căci al treilea este un har al Domnului ce se dă doar celor aleși după multi
ani de viată ascetică întru Hristos, „iar celui trufaș el nu i se dă deloc”.
Să cercetăm mai atent primele două feluri de clarviziune.
„Primul fel, după părerea staretului Siluan, pentru omul smerit și cu gânduri curate poate fi folositor
și îndreptat spre bine, deoarece ajută la cinstirea fără știrbire a poruncilor lui Hristos fată de aproapele său.
Celui trufaș și plin de patimă el îi va dăuna, căci îi înmultește prilejurile pentru patimi și îi deschide mai
multe posibilităti pentru satisfacerea lor”.
Al doilea fel este extrem de păgubitor pentru cei care îl acceptă, fiindcă mai devreme sau mai târziu
va duce la dezechilibrarea tuturor fortelor sufletești și duhovnicești ale omului, denaturându-i chiar și
înfătișarea... În cazul acestui fel de clarviziune, chiar dacă îti apare uneori capacitatea de a „citi” gândurile
cuiva, totuși omul adânc dinlăuntru îti rămâne inaccesibil. Această capacitate se manifestă uneori cu o
autenticitate întrucâtva mai mare fată de niște evenimente de natură exterioară. Celor care nu i se opun ea
le dă prilejuri de a se complace în îngâmfare... și datorită naturii îndeobște destructive, demoralizatoare a
actiunilor demonice, pricinuiește suferinte celor care o posedă, lucru care devine evident abia după un
timp îndelungat.
La multi oameni calitătile de senzitiv apar ca urmare a practicării yoga sau altor religii orientale. Un
exemplu elocvent în acest sens este activitatea cunoscutului senzitiv cehoslovac Frantișek Fierd. La una
din ședintele societătii „Popov” din Moscova, în timpul căreia Frantișek stabilea diagnostice bolnavilor la
distantă, reproducându-le viata și istoricul bolii, la întrebarea academicianului A. J. Spirkin, cum a
realizat asemenea performante, senzitivul a răspuns: „Este rezultatul unui intens antrenament yoghin, în
procesul căruia omul învată să se destindă, deconectându-și ratiunea și intelectul. Cu alte cuvinte, fluxul de
informatie trece la nivelul subconștientului”.
Aici sursa „talentului” este absolut clară. Subtiind corpul cu ajutorul unei diete speciale, făcând
anumite exercitii din hatha-yoga, pătrunzând doctrina filozofică a acesteia, meditând adesea, repetând
mantrele, omul se expune actiunii directe a unor forte cosmice, se racordează la „ierarhia” lor, dobândind
initierea și „aptitudinile” respective. În yoga este pusă la punct o metodică riguroasă: dacă faci asta și asta
vei dobândi aptitudini paranormale. Și într-adevăr le dobândești. De unde însă și cu ce pret? În această
privintă învătătorii orientali preferă să nu vorbească mult, și de regulă, invocă o energie cosmică
impersonală și potentialul lăuntric al omului. (Eu pot face totul de unul singur, cu propriile forte, altfel
spus - eu sunt Însuși Dumnezeu). Este tocmai gândul pentru care Lucifer, cel ce se încrezuse în sine, a
căzut din cer și a devenit satana (cf. Isaia, 14, 12).
Un alt mijloc de a dobândi facultăti paranormale este initierea cu ajutorul direct al unui învătător,
inclus deja în ierarhia demonică. Asemenea unei molime, ce se transmite omului sănătos în urma
contactului cu cel bolnav, se produce și posedarea, dacă omul a crezut și s-a deschis unui yoghin, vrăjitor
sau senzitiv. În functie de puterea ultimului și de împătimirea primului cresc și se dezvoltă și aceste
„aptitudini”. Mai cu seamă că initierea se poate face și în afara vointei subiectului, fiind suficiente doar
atentia sporită și încrederea lui.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 14.04.2012, 16:55:59
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.218
Implicit

Ca exemplu putem da meditatia transcendentală (M.T.), care căpătase o foarte largă răspândire în
SUA pe la mijlocul deceniului opt al secolului nostru. Datorită exercitiilor de M.T., omul, potrivit
reclamei fondatorilor ei, este înzestrat cu uriașe forte vitale, cu o veselie permanentă, cu tihnă și sănătate.
Cei ce doresc să se înscrie la acest curs trebuie să îi aducă gurului (învătătorului), într-o odaie specială
pentru initiere, un coșulet cu fructe și flori. Acest dar se așează în fata portretului altui guru, defunct, de la
care primise initierea învătătorul. Tot aici arde o lumânare și se aprind substante aromate. Ceremonia în
fata portretului durează o jumătate de oră, cuprinzând intonarea unei cântări în sanscrită (al cărei sens nu
este cunoscut celui care se initiază) și intonarea numelui învătătorilor de yoga anteriori. În finalul
ceremoniei initiatului i se transmite mantra (un cuvânt secret în sanscrită), pe care el trebuie să-l repete
încontinuu în timpul meditatiei. Initiatului niciodată nu i se dezvăluie interpretarea acestei ceremonii,
semnificatia ei fiind accesibilă numai învătătorilor.
Între altele, această ceremonie nu este altceva decât o închinare zeilor „puja”, incluzând și
divinizarea învătătorului-guru Maharishi. În așa fel, omul ateu al zilelor noastre, fără a bănui ceva, se
trezește initiat în practicarea unui ritual religios și, pe neobservate, el este silit să facă lucruri fată de care
străbunii lor creștini ar fi preferat, probabil, să fie supuși torturilor sau unei morti chinuitoare: el aduce
jertfe zeilor păgâni. Pe plan spiritual poate că tocmai acest păcat ne dă, mai mult decât metoda psihică,
explicatia succesului nemaipomenit al M.T. Repetarea continuă a mantrei plasează întreaga fiintă a
omului pe o anume undă (vibratie), legându-l, parcă, de generatorul acestei vibratii. Foarte curând însă
contactul cu forta demonică se face resimtit. Demonii, în virtutea căderii lor, nu sunt apti pentru creatie.
Ei actionează destructiv și asupra celor care li s-au consacrat. În cartea ascetului american Serafim Rose
sunt evocate exemple când și învătătorii, și ucenicii, care se dedau ocultismului, ajung să manifeste
tulburări mintale și emotionale, să se sinucidă, să ucidă sau să fie posedati de demoni.
Multi vraci proaspăt apăruti propun pacientilor să-i trateze cu ajutorul câmpului bilogic, asigurându-
i că le dau propria lor energie. Potrivit datelor reflexoterapiei orientale, fiecare om posedă o anumită
rezervă de energie vitală care, aidoma sângelui care pulsează necontenit în vene, circulă pe anumite canale
energetice, unite și ele unul cu altul. Dacă într-un anumit loc se formează un blocaj energetic sau o
insuficientă energetică, atunci un organ așezat pe canalul respectiv se îmbolnăvește. Acupunctura, masajul
unor puncte au drept scop restabilirea cursului normal al acestei energii și redistribuirea ei corectă. Dar, în
realitate, potrivit datelor cercetătorului A.I. Spirkin, „senzitivul pare a contribui la pomparea energiei de la
organele sănătoase la cel bolnav. Și, dacă e nevoie, el poate să dea o parte din propria energie bolnavului”.
Această energie însă nu e depersonalizată, ea poartă toată informatia posesorului ei. Cercetările au
demonstrat că aceasta se referă și la apa „descântată” de babe, și la obiectele „încărcate” cu energie de
către senzitiv sau cele manipulate de vrăjitor. Iată concluziile aceluiași cercetător: „Un bolnav, de pildă,
un schizofrenic, nu are nici un drept să vindece pe cineva, căci informatia lui bolnavă se poate transmite
omului sănătos”. În felul acesta, o părticică din „Eu”-ul senzitivului intră în cel care percepe, cu toate
consecintele inerente. Bunăoară, dacă senzitivul este un om vicios, viciile lui se transmit într-o măsură sau
alta bolnavului, așa cum trece asupra lui și informatia despre bolile de care suferă senzitivul. Are loc, de
asemenea, și procesul invers. Toate bolile pe care le tratează senzitivul i se transmit, în stare atenuată, și
lui, și dacă este receptiv la ele se îmbolnăvește și el însuși. În cele din urmă, oamenii care tratează cu
propria energie se îmbolnăvesc, de obicei, foarte grav, și multi cunoscuti ai autorului articolului, au fost
atacati chiar din tinerete de o paralizie incurabilă. Iar omul pe care l-au tratat, dacă nu au fost înlăturate
cauzele bolii, se îmbolnăvește, de regulă, din nou.
Alt canal de receptionare a energiei este când senzitivul, potrivit afirmatiilor sale, „o primește din
cosmos”.
Cosmosul este o notiune abstractă, așa încât, dacă dorești, e foarte ușor să ascunzi în infinitul lui
adevăratele surse ale „fortelor făcătoare de minuni”. Să încercăm totuși să ne dumirim. Din numeroasele discutii avute cu senzitivi, am înteles că, atunci când lucrează, asupra lor coboară o coloană de energie dirijată, și ei o folosesc. De unde vine, ei nu știu, sau, posibil, nu vor să spună. Dacă energia este canalizată, înseamnă că există și cel care o canalizează. Cine este acela?
După cum este scris în Evanghelia de la Matei, după roadă se cunoaște pomul (Matei 12, 33) și, așa cum mărturisește Apostolul Iacov, izvorul sărat nu poate da apă dulce... iar dacă aveti râvnire amară și zavistie (aș mai adăuga și trufie - n.a.) în inimile voastre, nu vă lăudati, nici nu mintiti împotriva adevărului. Întelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică (Iac. 3, 11-14-15).
Cu acestea se potrivesc bine cuvintele Sfântului Ignatie Brianceaninov, care scrie că „Sfintii Părinti condamnă cu asprime dorinta de a săvârși minuni; o asemenea tendintă dă în vileag că în sufletul omului sălășluiește amăgirea de sine, care provine din îngâmfare și înfumurare... Cei care doresc să săvârșească minuni, închipuite de ei, o doresc din înfierbântarea lor trupească, prin sporirea patimilor neîntelese de ei, deși poate li se pare că sunt călăuziti de mare râvnă în lucrarea Domnului. În aceeași stare de autoamăgire și înfierbântare se află și cei care vor să vadă aceste semne”. Deci, dacă omul care a dobândit capacităti de senzitiv este îngâmfat, trufaș, plin de iubire de sine, de zavistie, este înclinat spre desfrâu, e lacom după avutii, cu alte cuvinte este un om pătimaș, e clar: aceste capacităti poartă un caracter demonic. Puterea cu care actionează el este de la diavol, având o influentă distrugătoare atât asupra lui, cât și asupra primitorului.
De pildă, potrivit datelor cercetătoarei știintifice kievlene T.P. Reșetnikova, care a cercetat rezultatele actiunii unor senzitivi asupra unor eprubete cu sânge omenesc, continutul de magneziu din sânge sub influenta operatorului, fie că creștea, fie că scădea de aproape două ori. Reșetnikova luase drept reper o lucrare a francezului Louis Kerverand, care a demonstrat existenta procesului fizic denumit transmutatie (transformarea elementelor). Sub influenta senzitivilor, în organismul percipientului se produce, ca urmare a transmutatiei elementelor, un dezechilibru chimic, în special în sânge, ceea ce, după părerea specialiștilor, poate provoca îmbolnăvirea de cancer și, posibil, de SIDA.
În afară de aceasta, oamenii, odată tratati de senzitivi și ușor refăcuti pentru o vreme, caută iar și iar
posibilitatea de a se mai „alimenta” putin, de a căpăta o nouă rezervă similară de energie, devin adesea
telepatomani (adică așteaptă cu nerăbdare aparitia senzitivilor la televiziune și nu mai pot trăi fără aceasta,
își pierd cu desăvârșire vointa), căci este distrusă bariera psihologică lăuntrică care îi apără de influenta
din exterior; ei se lasă ușor pradă oricărei influente, și chiar celei demonice, când aceasta parvine prin
oameni cu o puternică rea-vointă. Sufletul lor se deschide pentru imixtiuni de acest gen, ei încep a căuta
alti senzitivi, informatia respectivă nu se lasă întârziată, și omul începe a se dezvolta pe o cale strict
determinată. Evident, nu pe calea lui Hristos. În afară de aceasta, senzitivii demonizati aplică - pentru a
obtine cât mai multi bani și faimă - metode de-a dreptul barbare de redistribuire a energiei în organism,
după care organul bolnav capătă un aflux de energie de la cel sănătos și se reface, pe când celălalt se
îmbolnăvește. De pildă, omul se tratează de ulcer, iar curând după aceea moare de infarct. În timpul
ședintei, senzitivii practică, de asemenea, stoarcerea energiei din pacient; stabilizând o relatie energetică
de lungă durată, ei continuă să „pompeze”, pe acest canal, energie.
Se vehiculează mult ideea de noblete a senzitivilor care, chipurile, ar lua bolile altora asupra lor,
dându-și sănătatea în numele însănătoșirii altora. Departe însă de așa ceva. O pornire nobilă poti întâlni la
senzitivii începători, neîncercati, care curând fie că ei înșiși se îmbolnăvesc și încetează să mai trateze, fie
că apelează la mijlocul verificat de dobândire a energiei (de la fortele demonice). În procesul ședintelor de
tratament, însă, senzitivul își îndreaptă cea mai mare parte a eforturilor spre a-și crea o protectie împotriva
bolii.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 18.04.2012, 19:59:46
ALEXANDRU ANASTASIU's Avatar
ALEXANDRU ANASTASIU ALEXANDRU ANASTASIU is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.03.2010
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Implicit Înșelarea în medicină se înțelege mai bine prin studiul înșelării în creștinism 15

Citat:
În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU Vezi mesajul
X. CE SPUN ORTODOCȘII DESPRE STIGMATE?
A. VARIANTA ȘTIINȚIFICĂ A AUTOSUGESTIEI

Va urma cu
B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?
Citat:
În prealabil postat de antiecumenism Vezi mesajul
Părintele Rodion: OAMENI ȘI DEMONI
Senzitivii: provenienta și natura lor după conceptia ortodoxă
Mulțumim mult pentru osteneala în transcrierea mult folositoarei lucrări a Pr. Rodion, o carte pe care o recomandăm tuturor iubitorilor de adevăr, care dezbate cu mult echilibru și cunoștiință duhovnicească această problemă a bioterapiei.

Am făcut și legătura cu ultima postare despre stigmate pentru ca cel interesat să poată citi cu ușurință începutul și urmarea

B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT STIGMATELE, ACESTE SEMNE DE VĂDITĂ ÎNȘELARE?


B. DAR OARE A PURTAT VREUN SFÂNT ADEVĂRAT ACESTE SEMNE DE ÎNȘELARE?
1. DESIGUR PAPIȘTII DAU NĂVALĂ LA SFÂNTA SCRIPTURĂ ȘI RĂSPUND:
Sfântul Apostol Pavel a purtat!

„Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus. ”

Sau cum se spune în Biblia din 1914:
„Gal 6:17 Iar mai mult mie nimeni să nu'mi facă supărare, că eu ranele Domnului Iisus pre trupul meu le port.”

Sau cum se spune în textul grecesc:
„Gal 6:17 του λοιπου κοπους μοι μηδεις παρεχετω εγω γαρ τα στιγματα [stigmata] του κυριου ιησου εν τω σωματι μου βασταζω ”

Iar în Vulgata:
„Gal 6:17 de cetero nemo mihi molestus sit ego enim stigmata Iesu in corpore meo porto ”


Vrăjiți de această falsă evidență și știind că NICI UN SFÂNT ORTODOX NU A AVUT VREODATĂ STIGMATE, ÎN SENSUL PAPIST (adică mimarea rănilor concrete ale Domnul nostru Iisus Hristos), fiincă sfinții nu sunt mimi, poate zice cineva:


„Vai de noi, numai la papiști a mai rămas sfințenie apostolică”


Diavolul este evident și spectaculos în trup, fiind măscărici. Hristos însă este tainic și ascuns în duh, fiind smerit.


Să vedem, așadar, taina stigmatelor Sfântului Apostol Pavel: sunt ele reproduceri, copii xerox ale rănilor Domnului Hristos din palme, făcute de piroane și reproduse identic la Sfântul Apostol Pavel?


2. SĂ RECURGEM AȘADAR LA ADEVĂRUL SFINTELOR SCRIPTURI:


Ce înseamnă stigmata = στιγματα?
Iată cum este dat sensul acestui cuvânt în indicii Strong la Sfânta Scriptură:
„G4742
στίγμα
stigma
stig'-mah
From a primary word στίζω stizō (to “stick”, that is, prick); a mark incised or punched (for recognition of ownership), that is, (figuratively) scar of service: - mark.”



Adică în limba română:
„G4742
στιγμα
stigmat
stig'-mah
De la cuvântul inițial στιζω STIZO [care a dat în limba engleză cuvântul "stick"(a infige, a implinta|a lipi (timbre, fotografii) |a indura, a suferi), care este echivalent cu „prick”(- intepatura, impunsatura - a intepa - a marca cu puncte (o harta) |a indemna - a pisca - a se acri|a da pinteni calului <to ~ in> a rasadi (o planta) <to ~ up> a ciuli (urechile) < (fig.) ~s of conscience> remuscari <she ~ed her finger with a needle> s-a intepat la deget cu un ac <his conscience ~s him> il mustra constiinta - a- (l) durea|a bifa (pe o lista) |a desemna - sulita, înțepătură)], un semn incizat sau perforatat (pentru recunoașterea dreptului de proprietate), care este, (la figurat), o cicatrice a slujirii: - semn.”

Limba română fiind plămădită în Ortodoxie ne spune clar ce sunt stigmatele:

„STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. - Din fr. stigmatiser.
Sursa : DEX '98”


Este așadar vorba așadar de smerenia Sfântului Apostol Pavel de a se considera rob înfierat al lui Hristos, prin rănile primite de la prigonitorii lui care îl considerau infractor, disprețuindu-l.

Vedem că însuși citatul dat de papiști în sprijinul faptului că Sfântul Apostol Pavel a avut stigmate este rupt într-un mod tipic pentru eretici din textul-context care ne spune așa:

„Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!
Gal 6:15 Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă.
Gal 6:16 Și câți vor umbla după dreptarul acesta, - pace și milă asupra lor și asupra Israelului lui Dumnezeu!
Gal 6:17 De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port în trupul meu, semnele Domnului Iisus.
Gal 6:18 Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraților! Amin.”


Așadar dacă s-ar păstra logica trupească papistă că semnele Domnului Iisus pe care le poartă Sfântul Apostol Pavel (în versetul Gal 6,17) sunt semnele cuielor ar însemna că aceeași logică se păstrează și pentru versetul Gal 6,14 adică:

„Gal 6:14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume! ”

Cu alte cuvinte atunci când scria epistola Sfântul Apostol Pavel o dicta fiind răstignit pe cruce. Ori după cum citim în Viețile Sfinților Sfântul Apostol Pavel a mucenicit prin decapitare.
Dar după cum răstignirea este duhovnicească așa și semnele rănilor sunt duhovnicești adică durerile propovăduirii Evangheliei care peste tot era prigonită. Aceste dureri Sfântul Apostol Pavel nu dorea să le aibă ca să se îngâmfe cu ele (cum fac papiștii cu stigmatele) și să se laude că are rănile pe care le avea Hristos și că el ar fi ca și Hristos (cum fac antihriștii papiști ce se văd ca niște hristoși, uneori chiar mai mari decât Hristos, ca în cazul lui Francisc de Assisi, fără de Hristos). Sfântul Apostol nu le cerea ci le primea cu bucurie, fiind rânduite de Hristos pentru a se încununa Sfântul Apostol și fiind în dureri a nu se slăvi pe sine și a nu fi slăvit de alții și a se vedea de toată lumea de atunci până în veșnicie cum că deși prigonită de toți și neaducând nici un beneficiu trupesc Evanghelia biruiește, aceasta fiind cea mai mare minune și dovadă a învierii, căci dacă nu l-ar fi văzut Sfinții Apostoli pe Hristos înviat nu și-ar fi dat viața în răni, pentru o minciună, fără a avea vreun beneficiu pe pământ.

Iar dacă privim trupește rănile Domnului Hristos purtate de Sfântului Apostol Pavel, acestea nu erau stigmatele papiste ci multele cicatrici adunate în urma nenumăratelor torturi la care a fost supus de oameni, iar nu de draci ca la papiști:

„2Co 11:23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebunește spun: eu nu mai mult ca ei! În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori.
2Co 11:24 De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una.
2Co 11:25 De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte și o zi am petrecut în largul mării.
2Co 11:26 În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăți, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între frații cei mincinoși;
2Co 11:27 În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. ”


Vedeți, nicăieri nu se spune că a fost împuns cu piroane în mâini.

De altfel rănile lui Hristos nu se rezumă doar la semnul cuielor, acelea sunt doar „buletinul Său de identitate” prin care este identificat El față de toți ceilalți, prin care se distinge El de restul sfinților, cum vedem în Duminica Tomii.

Rănile lui Hristos sunt descoperite de Sfântul Arhanghel Gavriil:

(Așa cum au fost ele spuse de Îngerul Domnului Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului vezi „Drumul Crucii” Protos. Nicodim Măndiță)

„109 suspinuri umilite
67200 picături de lacrimi
1180225 picături sângerate din ochi și Trup
78 tras și târât de păr și barbă
7 poticnit și căzut Ghetsimani – Ana arhiereul
172 lovituri la picioare și fluiere când îl împingeau până la poticnire
23 ridicat de păr + funia de la grumaz
28 tifle peste obraz și gură și între ochi
25 lovituri peste grumaz
28 lovituri peste cap și piept
102 palme + palma de fier Malh peste gură (auzit toată curtea arhiereului, degete vinete, clătinat dinții în gură, prăbușit la pământ, mult sânge pe gură și pe nas)
1 izbitură de moarte de stâlp
3 ori trântit la pământ
6666 biciuri noduroase rău înveninate și cu lanțuri de fier în muchii
5000 răni deosebite
1199 vânătăi
1000 împunsături cu spinii cumplit de ghimpoși (cuie de 5) cununa de spini se punea și se scotea de 50 de ori
40 de lovituri cu trestia și toiegele peste cap și cununa de spini au intrat ghimpii unii mai adânc decât alții
5 ghimpi până la creier din care 3 au rămas și după înviere
100 de ori scuipat în față
20 tras într-o parte și alta de nas cu batjocură
30 de ori scuturat de urechi
5 ori căzut greu sub povara Crucii spre Golgota
19 lovituri de moarte
Bătut la stâlp cu toiege de spini clenciuroși
Răni cumplite - după firea omenească ar fi trebuit să moară în drumul Crucii dacă Dumnezeirea nu întărea omenirea
Slăbit adeseori până la istovire completă > ostașii au fost nevoiți să-l silească pe Simon Cirineul să-i ducă Crucea”


Așadar orice sfânt ce primește și doar o palmă, sau oricare din cele enumerate mai sus poartă rănile Domnului Iisus.
__________________
1Ioan 4:1
Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume.


SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea"

Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici:
Fratele Traian Bădărău (Tătăică)

Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura.
Reply With Quote
Răspunde

Tags
bioterapie, înșelare demonică



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre nașterea din nou, din Duhul Sfânt și despre Botez Savonarola Sfinti Parinti (Patrologie) 15 20.07.2013 13:28:48
Petre Tutea despre Dumnezeu si despre atei tigerAvalo9 Generalitati 34 02.12.2010 15:37:16
Despre pacate si despre Canoanele duhovnicilor gheorghecoser23 Preotul 5 25.06.2008 17:01:23