Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Atunci când punem alături faptele de “smerenie” ale lui Francisc cu lupta de o mie de zile a Sfântului Serafim de pe stâncă, vedem o mare deosebire. Acolo, luptându-se cu patimile, [29] Sf. Serafim striga cu cuvintele vameşului, iarăsi şi iarăsi: ” Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”. Nu este nimic exaltat aici, nici o înfăţişare ostentativă. Sf. Serafim se referă, pur şi simplu, la singurele lucruri care i-au mai rămas pentru a dobândi iertarea, adică A. RECUNOAŞTEREA PATIMILOR SALE; B. CĂINŢĂ PENTRU STAREA SA DUHOVNICEASCĂ REA; C. NEVOIA DE A BIRUI PATIMILE; D. CONŞTIENTIZAREA NEPUTINŢEI ŞI NEVREDNICIEI SALE DE A FACE SINGUR ACEASTA; E. CHEMAREA SINCERĂ ŞI ARZĂTOARE A MILEI DOMNULUI.
Chiar şi în ultimii ani ai vieţii, după ce Sf. Serafim a avut parte de multe experienţe duhovnicesti mai presus de fire precum şi de o părtăşie nemijlocită cu Dumnezeu, el nu a căzut niciodată în mulţumirea de sine sau în îngăduinţă faţă de sine. Se poate vedea aceasta din deja cunoscuta discuţie cu N. Motovilov, [30] precum şi din discuţia cu monahul Ioan, atunci când aceştia au avut parte, prin Harul Domnului, de o lumină neobişnuită. Într-adevăr, Sf. Serafim nici nu a putut descrie mai apoi acea trăire luminoasă. De asemenea, se ştie prea bine că Sf. Serafim primise deosebitul dar al înainte-vederii, ca şi pe cel al prorociei. Inimile oamenilor care veneau la el i se arătau asemenea unei cărţi deschise, dar niciodată nu şi-a stricat aceste minunate daruri primite prin asumarea vreunei importanţe sau prin vreo îngăduinţă. Cuvintele şi faptele sale (opuse celor ale lui Francisc din Assisi – acesta credea că şi-a ispăşit păcatele şi că acum este bineplăcut lui Dumnezeu) sunt pe potriva învăţăturilor nevoitorilor Filocalici, despre omul smerit. Iată cuvintele Sfântului Isaac Sirul:
CEI CU ADEVĂRAT CURAŢI CUGETĂ ÎNTOTDEAUNA ÎN INIMA LOR CĂ SUNT NEVREDNICI DE DUMNEZEU. ŞI CĂ SUNT CU ADEVĂRAT CURĂŢIŢI SE VEDE DIN FAPTUL CĂ SE VĂD PE SINE VREDNICI DE PLÂNS ŞI NEVREDNICI DE GRIJA LUI DUMNEZEU, ŞI MĂRTURISESC ACEASTA ÎNTR-ASCUNS ŞI PE FAŢĂ, ŞI FAC ACESTEA PRIN SFÂNTUL DUH, ASTFEL CĂ NU RĂMÂN FĂRĂ DE GRIJI ŞI NEVOINŢĂ, CARE LE SUNT DE FOLOS CÂT TIMP PETREC ÎN ACEASTĂ VIAŢĂ .[31]
Mişcările sufleteşti ale lui Francisc către smerenie, asemenea întâmplării descrise mai sus şi care a avut loc în piaţa din Assisi, erau în general momente rare. De obicei smerenia lui apărea nu ca un sentiment, ci ca o recunoaştere raţională a slabelor lui puteri în comparaţie cu puterea dumnezeiască a lui Hristos. Aceasta se vede deslusit din vedenia pe care a avut-o pe Monte La Verna, când “două lumini deosebite” – după cum spune cronica – “s-au ivit înaintea lui Francisc: una în care l-a recunoscut pe Creator, iar cealaltă în care s-a recunoscut pe sine. Şi în acea clipă, văzând acestea, el s-a rugat: Doamne! Ce sunt eu înaintea Ta? Ce însemnătate am eu, un vierme neînsemnat al pământului, sluga ta neînsemnată, pe lângă puterea Ta?” Prin această recunoaştere, Francisc, în acea clipă, era cufundat în contemplarea în care a zărit adâncimea nebănuită a milei dumnezeieşti şi prăpastia nimicniciei sale.
Inutil s-o mai spunem, această primă relatare a celor două lumini “deosebite” arată caracterul cognitiv al cererii sale adresate ulterior lui Dumnezeu – care, în esentă, reprezintă o comparaţie foarte îndrăzneaţă. Apare deci o contradicţie gravă în relatare, care nu poate fi comparată în nici un fel cu lucidele relatări scripturistice sau patristice despre smerenie.
Smerenia Sfântului Serafim, aşa cum am arătat, nu era o vedere raţională a păcatelor sale, ci o trăire profundă şi statornică. În învăţăturile sale, atât cele vorbite cât şi cele scrise, nu se arată nicăieri că el se compara cu Dumnezeirea, trăgând astfel concluzii despre starea sa duhovnicească. El s-a preocupat neîncetat de o singură miscare sufletească: cea dată de nevrednicia sa, care duce la zdrobirea inimii. Theofan Zăvorâtul, un nevoitor rus din Biserica Ortodoxă, a vorbit astfel despre aceasta: “Domnul îl primeste doar pe omul care se apropie de El cu un simţământ al păcătoşeniei. Astfel, El respinge pe toţi cei care se apropie de El cu un simţământ de curăţie.” [32]
Dacă, în urma celor de mai sus, ar trebui să tragem acum o concluzie despre smerenia lui Francisc în temeiul învăţăturilor ascetice pentru monahi privitoare la smerenie, din Filocalie, atunci misticul latin nu pare să fie o pildă de smerenie creştină. La gândul că îi bineplăcea lui Dumnezeu, el adăuga, în bună parte, şi gândul curăţiei proprii. În cadrul acestui studiu ortodox asupra misticii lui Francisc, se poate spune acelasi lucru şi despre cele relatate în romanul lui Lev Tolstoi, PĂRINTELE SERGHIE: “El [nevoitorul Serghie] se gândea că este asemenea unei lumânări şi, cu cât se gândea mai mult la aceasta, cu atât mai mult simtea o slăbire, o preschimbare a luminii duhovniceşti a adevărului într-însul.” [33]
Amintindu-ne de îndemnul Sfântului Nil, amintit mai sus, această tristă cercetare a roadelor duhovniceşti ale ascetismului lui Francisc este un corolar; o înşelare premergătoare celei deosebit de grave pe care a avut-o pe Monte La Verna, unde a vestit că şi el a devenit un mare luminător.
Astfel, gândul lui Francisc că şi el era tot o “lumină”, că a primit darul de a şti cum să se facă bineplăcut lui Dumnezeu, este combătut de cuvintele părintelui vieţii de nevointă, Antonie cel Mare, care învaţă că dacă omul nu are cea mai adâncă smerenie, o smerire din toată inima, din tot sufletul şi trupul său, atunci nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. [34] Aceste cuvinte ale Sfântului Antonie arată că numai smerenia adâncă poate scoate afară gândul viclean care duce la înălţarea de sine şi la mulţumirea de sine. Numai această smerenie, pătrunzând în trupul şi sângele nevoitorului, poate, potrivit duhului învăţăturii nevoitorilor creştin ortodocsi, să-l mântuiască de legăturile pătimase ale cugetului mândru.
Smerenia este singura putere care poate lega mintea de jos cu mişcările ei pătimaşe [35], făurind în sufletul omului acel pământ bun pentru creşterea nestânjenită a minţii de sus [36] şi ducând, apoi, prin Harul Domnului, la cea mai înaltă treaptă a vietii de nevoinţă – cunoaşterea lui Dumnezeu. “Omul înţelept întru smerenie”, spune Sf. Isaac Sirul, “este izvorul tainelor veacului ce va să fie.” [37]
ÎNCHEIERE
Pricina de căpătâi care a nimicit viaţa ascetică a lui Francisc poate fi atribuită stării fundamentale a Bisericii romano-catolice, în care a crescut şi a fost învăţat acesta. Date fiind acele vremuri şi starea Bisericii Romane în ansamblu, adevărata smerenie nu se putea ivi în sufletul oamenilor. “Vicarul lui Hristos pe pământ”, cu ale sale pretenţii de autoritate duhovnicească şi temporală, era un reprezentant al mândriei duhovniceşti. Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilităţii (negreşelniciei) personale [38]. Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc şi, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, şi Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărţire către franciscani, atunci când a rostit: “Acum mă cheamă Dumnezeu, şi vă iert pe toţi, fraţilor, atât pe cei de aproape, cât şi pe cei de departe, de toate greşelile şi răutăţile, şi vă şterg păcatele atât cât îmi stă în putere”. [39]
Aceste cuvinte arată că pe patul de moarte, Francisc însuşi se simţea destul de puternic ca să ierte păcatele, asemenea Papei. Se ştie că iertarea păcatelor, în afara Tainei Spovedaniei şi a Împărtăşaniei, era un atribut exclusiv papal [40]. Asumarea de către Francisc a acestui prerogativ trebuie să se fi făcut pe temeiul credinţei în sfinţenia proprie.
Spre deosebire de el, nevoitorii sfintei Ortodoxii nu şi-au îngăduit niciodată să-şi atribuie dreptul de a ierta păcate. Toţi au murit cu gândul proprii păcătoşenii şi cu nădejdea că Dumnezeu, în mila Sa, le va ierta păcatele. Este de ajuns să ne amintim cuvintele marelui nevoitor din Thivaida veacului al cincilea, Sfântul Sisoe. Înconjurat de fraţii strânşi lângă patul său de moarte, el părea să vorbească cu făpturi nevăzute, după cum spune cronica; fraţii l-au întrebat: “Părinte, spune-ne cu cine vorbeşti?” Sf. Sisoe a răspuns: “Sunt îngerii care au venit să mă ia, dar mă rog de ei să îmi mai lase răgaz de pocăinţă.” Atunci când fraţii, ştiind că Sisoe era desăvârşit în virtuţi, au răspuns “Tu nu ai nevoie de pocăinţă, părinte”, Sfântul le-a zis: “Adevărat vă spun, nici nu stiu dacă am pus început pocăinţei.” [41]
În sfârşit, aşa cum am arătat mai sus, mistica lui Francisc din Assisi arată că acest mult-cinstit întemeietor al Ordinului Franciscanilor şi-a trăit viaţa într-o înşelare crescândă, începând din clipa în care a auzit porunca de a înnoi biserica romano-catolică, în vedenia lui Hristos cel răstignit avută pe Monte La Verna, şi până în ceasul morţii sale. Oricât de uimitor le-ar putea părea unora, el a avut multe trăsături specifice lui Antihrist, care se va arăta şi el feciorelnic, virtuos, foarte moral, plin de dragoste şi milă, şi care va fi privit ca sfânt (ba chiar ca Dumnezeu) de către cei care au înlocuit Sfânta Predanie a Bisericii cu un romantism carnal.
Lucrul trist este faptul că dobândirea unei adevărate legături duhovniceşti cu Hristos nu a fost niciodată posibilă pentru Francisc, căci, aflându-se în afara Bisericii lui Hristos, îi era cu neputinţă să primească Harul dumnezeiesc sau vreunul dintre darurile Sfântului Duh. Darurile sale, însă, au venit de la un alt duh.
Va urma
NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către ediţiile în limba engleză a lucrărilor mentionate)

Datorită lungirii explicaţiilor la întrebarea: "De ce nu se mântuiesc decât Ortodocşii?" Notele se află de abia aici:

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către ediţiile în limba engleză a lucrărilor mentionate)
________________________________________

Iertaţi-mă, vă rog!

[heaven]

Cata energie cheltuita aiurea,ma ierti si asta pentru ce?Daca unele lucruri le-am mai inteles poate la postarile tale,pe asta chiar nu o pricep...sa stai sa improsti cu noroi pe pagini intregi unul dintre cei mai mari sfinti crestini,pe Francisc de Assisi!Oare ai ajuns tu macar pe jumatate la credinta si trairea acelui om ca sa iti poti permite sa faci asta?E retorica intrebarea,pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie,ceea ce nu este cazul aici...
Dumnezeu sa te ierte ca nu stii ce faci!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Cata energie cheltuita aiurea,ma ierti si asta pentru ce?Daca unele lucruri le-am mai inteles poate la postarile tale,pe asta chiar nu o pricep...sa stai sa improsti cu noroi pe pagini intregi unul dintre cei mai mari sfinti crestini,pe Francisc de Assisi!Oare ai ajuns tu macar pe jumatate la credinta si trairea acelui om ca sa iti poti permite sa faci asta?E retorica intrebarea,pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie,ceea ce nu este cazul aici...
Dumnezeu sa te ierte ca nu stii ce faci!

Bucuria mea, bine ai revenit.
Te trimite Dumnezeu exact atunci când mă întreb dacă mai citeşte cineva postările şi dacă sunt de folos. Şi exact cele care mi le scrii tu mă bucură pentru că tu, contrazicând, arăţi neclarităţile cu degetul şi îmi dai bun prilej de limpeziri, care desigur sunt pregătite din timp pentru mai târziu, dar nerăbdarea ta le scoate la iveală.
Îţi mulţumesc că ai schimbat semnătura ta de la Rainbow la cea de acum. Filmuleţul la care trimiţi este şi el foarte sugestiv pentru problematica despre care tu vorbeşti şi care este la mare modă. Este un duh care pluteşte în generaţii şi care duce şi imprimă chiar şi în unii oameni ai bisericii anumite credinţe şi stări de a fi. Dacă până în 89 am avut de luptat cu duhul necredinţei negatoare a lui Dumnezeu şi al minunilor acum luptăm cu duhul necredinţei amestecătoare. Se doreşte o amestecare a valorilor cu nonvalorile pentru ca omul să nu mai ştie ce e cu adevărat bun şi ce e cu adevărat rău şi astfel stând în îndoială să fie neîncetat în păcat. De aceea viclenia este mai rea decât răutatea că se dă drept bună. Este ceea ce numeşte Pravila Bisericească binele vicleşugului şi că o minciună este cu atât mai rea cu cât este mai aproape de adevăr, deoarece mai greu poţi să o demaşti.
Acest duh, de care ţi-am mai scris este New Age în care diamantul Ortodoxiei este aruncat în troaca de porci, iar stăpânul porcilor le zice mâncaţi tot ce e în troacă, tot ce zboară se mănâncă. Vezi tu se încearcă a se spune că omul este tot una cu animalele, doar tot Dumnezeu le-a făcut, creştinismul tot una cu budismul, că şi ei îl caută pe Dumnezeu, papismul e tot una cu Ortodoxia că şi ei se închină la Hristos etc. De aici să şti că vine şi ispita ta şi a multora cu medicina demonică că e şi ea bună că doar tot dă sănătate.
Dar drumul ortodocşilor nu este aşa. Ei doresc cu sete să urmeze lui Hristos în chip deplin, aşa cum vrea El şi atunci ei tot scotocesc prin viaţa lor să vadă ce nu-I place ca să nu cumva să-L supere vreun pic.
Rom.12:1. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească,
Rom.12:2. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.
II.Cor.6:15. Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
II.Cor.6:16. Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu".
II.Cor.6:17. De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi.
II.Cor.6:18. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul
Draga mea cum să-ţi explic eu ţie că Francisc de Assisi nu este Sfânt ci îndrăcit când tu nu ai înţeles că în afara Bisericii Ortodoxe nu există cu nici un chip, dar cu nici un chip, mântuire? Şi dacă aceasta nu ai înţeles cum să înţelegi că homeopatia este demonismul, vrăjitoria, cea mai rafinată de pe pământ. Nu că nu aş avea argumente fireşti, scripturistice, patristice dar nu am ce este mai de preţ: timpul mântuirii.
Dacă totuşi, cu sinceritate, vrei să afli adevărul despre mântuirea în afara Bisericii, şi nu ai prejudecăţi mass media moderne despre mântuirea fără limite, şi crezi că eu aş putea să-ţi folosesc în acest scop, poţi să-mi trimiţi un mesaj privat şi îţi pot da telefonul meu. Am mai explicat la altcineva de pe forum de ce nu se pot mântui decât ortodocşii şi a înţeles. Ca să scriu aceasta îmi ia de 10 ori mai mult timpul pe care nici nu îl am.
În afară de asta textul despre Francisc nu este al meu ci este al unor teologi, preoţi şi ierarhi între care şi sfinţi, care au avut o trăire atât de intensă şi o smerenie atât de uriaşă încât Biserica i-a pus în calendar să le urmăm exemplul. Înţelegerea lor depăşeşte cunoaşterea de care ne folosim noi. Este o cunoaştere directă, în duh, a realităţilor de dincolo prin care văd adevărul mai concret şi mai palpabil decât simţim noi de pildă gustul mămăligii (asta ca să nu fi supărată).
Dar desigur că nu trebuie să primeşti din cele ce ţi le-am spus de-a gata. Roagă-te Maicii Domnului să te lumineze care este adevărul, stai în Biserică cu răbdare străduindu-te să împlineşti ce poţi tu din povăţuirile Ei şi sunt încredinţat că vei pipăi şi tu în duh cele ale lui Hristos.
Cât despre mine eu sunt dator să arăt mai departe subtilităţile înfricoşat de fine ale înşelării ca să-nţeleagă, cei ce au bunăvoinţa aceasta, că de fapt înşelarea medicinii demonice nu-i deloc subtilă ci este uşor de dezlegat ca şi ruperea unei pânze de păianjen pentru un copil.
Eu nu sunt din cei care, zeloţi fiind, critică ierarhii şi ecumenismul (pe care îl văd ca o misiune a Bisericii Ortodoxe de a arată lumii adevărul) şi nici din cei ce urăsc pe eretici. Stau de vorbă cu ei şi le spun că nu pentru a-i jigni, sau a mă făli (căci eu nu mă exprim pe mine ca să mă mândresc după cum crezi tu ci arăt Ortodoxia - credinţa lui Dumnezeu - ca să mă minunez de Ea şi să mă laud cu ea adică să mă smeresc)
ci din dragoste pentru ei,doresc să fiu în veşnicie cu ei şi pentru asta au neapărată nevoie să devină ortodocşi. Căci a dragostei este nu să ascundă boala pentru a face plăcere bolnavului cu ideea că e sănătos ci a-i arăta boala şi leacul pentru a se vindeca.
Dacă vrei să afli şi opinia unor profesori de teologie ortodoxă şi a ÎPS. Teodosie (care de fapt este şi credinţa Ortodoxă) despre mântuirea în afara Bisericii Ortodoxe îţi recomand să asculţi cu răbdare conferinţa aceasta:
http://apologeticum.wordpress.com/20...-tselenghidis/

Cu dragoste şi preţuire, te rog nu fi supărată, Sărbători fericite!
Alexandru

[heaven]

Draga Alexandru,nu sunt suparata si nici nu am fost,caci nu am de ce.Pot respecta parerea unui om,insa de multe ori raman siderata cand vad ce teorii care mai de care mai fantasmagorice sunte emise in numele ortodoxiei.De exemplu:"homeopatia este demonismul"...Alexandru,draga,te rog frumos,desi parerile noastre nu coincid,te consider totusi om serios si cu capul pe umeri,cum poti scoate astfel de afirmatii halucinante?Ce treaba are homeopatia cu demonii?
Si culmea,prin intermediul acestor teorii sunt atacati chiar traitori crestini,doar pentru simplul fapt ca fac parte dintr-o alta ramura a crestinismului.
Chiar daca acele teorii sunt emise de catre alti oameni,ce te face sa crezi ca ei nu pot gresi?Sunt oare ei Dumnezeu?L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana incat sa poti arunca asemenea vorbe grele despre acel om?
Oricum, "saracutzul",cum mai era numit, la ce suflet bun si milostiv avea,sunt sigura ca te-a iertat deindata si se roaga pentru tine,pentru iertarea si luminarea ta.Ai incercat sa patrunzi istoria vietii lui si altfel decat prin intermediul acelor prejudecati si acelor scrieri?Doar asa cu sufletul tau?
In ce ma priveste,aleg sa traiesc,sa gandesc si sa simt prin prisma propriului suflet,nu prin ce sabloane imi insereaza altii,deci,te rog sa ma crezi ca pentru mine crestinismul inseamna in primul rand Iisus Hristos,inainte de orice altceva.Este singurul model pe care il consider demn de urmat in procent de 100%,in rest,desi am si eu sfintii mei de suflet,sunt constienta ca si ei au fost oameni,au avut poate greselile lor,iar adevarul absolut se afla doar la Tatal si la Fiul.
Eu ma consider crestina,unii au spus,inclusiv tu,ca gandirea mea apartine de New Age.New age acesta este un conglomerat de credinte,concepte,deci...nici nu imi e foarte clar la ce se refera acele persoane,dar probabil ca nici ele nu stiu prea exact...Insa am observat ca este o moda:cum cineva indrazneste sa gandeasca altfel,sa aiba o anumita deschidere,sa puna iubirea inaintea dogmelor,trairea inaintea ideilor,cine indrazneste sa caute si sa isi puna intrebari este automat numit de ortodocsii zelosi ca fiind eretic sau apartinand de New Age.
Spre deosebire,insa,de ortodocsii zelosi,eu imi bazez gandirea pe simtire si nu doar pe cateva carti citite dintr-un singur domeniu,pe care le iau ca litera de lege.
Din fericire am intalnit multi oameni,inclusiv preoti cu o gandire si simtire mult mai larga si am inteles ca de vina nu este ortodoxia,ci gandirea rigida a unor anumite persoane,teama de a cauta iubirea si adevarul,preferand sa stea ca dupa un paravan cu nasul intr-un morman de carti,din spatele carora sa tina prelegeri si sa dea verdicte despre cei din jur.
Inca o data,Alexandru,nu sunt suparata,insa traiesc cu convingerea ca poate ti-ar ajuta mai mult si tie si celor din jur sa mai cobori in lume si sa traiesti cu adevarat acea iubire hristica decat sa scrii pagini intregi in care sa ataci in dreapta si stanga,tot ce este altfel sau suna diferit,desi sunt convinsa ca nici nu ai interactionat in mod direct cu o mare parte dintre ele,deci o parere argumentata pe trairea proprie nu prea poti avea.
Ai putea sa scrii si despre alte lucruri mai frumoase legate de ortodoxie si totusi alegi cu indarjire sa scrii doar pe acest topic unde dai cu secera in dreapta si in stanga.Am crezut ca totusi niste limite exista,insa cand am vazut ca incepi sa il iei in colimator si pe unul dintre marii sfinti crestini...deja mi s-a parut cam mult prea mult.
Sarbatori fericite iti doresc si tie,pace si bucurie alaturi de cei dragi!

[catalin2]

În prealabil postat de heaven

Si culmea,prin intermediul acestor teorii sunt atacati chiar traitori crestini,doar pentru simplul fapt ca fac parte dintr-o alta ramura a crestinismului.

Observ ca si pe alt topic incercarea de a impune conceptia ta (total gresita) despre religie si altora, chiar mustrand pe cei ce au alte conceptii (cele corecte, de fapt). Chiar video-ul din prezentare e o incantatie a samanilor indieni. Aceste melodii le ascultam si eu si imi placeau, dar eu atunci nu eram prea credincios, ci ma atragea doar paranormalul si ideile new-age.
Numai bine!

[heaven]

În prealabil postat de catalin2

Chiar video-ul din prezentare e o incantatie a samanilor indieni. Aceste melodii le ascultam si eu si imi placeau, dar eu atunci nu eram prea credincios, ci ma atragea doar paranormalul si ideile new-age.
Numai bine!

Asa este...si dupa cum vezi nici nu incerc sa ascund cu ceva acest lucru,altfel nu as mai tine la profil asemenea linkuri.Ma simt foarte apropiata sufleteste de amerindieni,de filosofia lor de viata,de muzica lor si le port un deosebit respect,pentru ca filosofia lor de viata este tocmai aceea a respectului fata de natura,de semeni,de intreaga fire.
Numiti-le cum doriti,ganditi ce doriti,pentru ca eu nu imi traiesc viata in raport cu parerile celor din jur,desi le ascult si tin cont de ele,insa trecandu-le in primul rand prin filtrul propriului meu suflet,iar daca sufletul imi spune altceva,eu pe el il voi urma.
Voi sufletul vi-l urmati sau doar niste dogme?Cand ati cautat ultima data cu sufletul sa vedeti daca toate teoriile pe care le expuneti chiar au sustinere?Este suficient sa gandeasca altii pentru noi?Si daca acei altii,oricat de sfinti ar fi ei,se mai pot si insela?
Iisus Hristos nu a spus nimic din cele ce se fantasmeaza si debiteaza aici,pur si simplu I-au fost luate cuvintele si interpretate exact cum a convenit celor in cauza.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Draga Alexandru,nu sunt suparata si nici nu am fost,caci nu am de ce.Pot respecta parerea unui om,insa de multe ori raman siderata cand vad ce teorii care mai de care mai fantasmagorice sunte emise in numele ortodoxiei.De exemplu:"homeopatia este demonismul"...Alexandru,draga,te rog frumos,desi parerile noastre nu coincid,te consider totusi om serios si cu capul pe umeri,cum poti scoate astfel de afirmatii halucinante?Ce treaba are homeopatia cu demonii?
Si culmea,prin intermediul acestor teorii sunt atacati chiar traitori crestini,doar pentru simplul fapt ca fac parte dintr-o alta ramura a crestinismului.
Chiar daca acele teorii sunt emise de catre alti oameni,ce te face sa crezi ca ei nu pot gresi?Sunt oare ei Dumnezeu?L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana incat sa poti arunca asemenea vorbe grele despre acel om?
Oricum, "saracutzul",cum mai era numit, la ce suflet bun si milostiv avea,sunt sigura ca te-a iertat deindata si se roaga pentru tine,pentru iertarea si luminarea ta.Ai incercat sa patrunzi istoria vietii lui si altfel decat prin intermediul acelor prejudecati si acelor scrieri?Doar asa cu sufletul tau?
In ce ma priveste,aleg sa traiesc,sa gandesc si sa simt prin prisma propriului suflet,nu prin ce sabloane imi insereaza altii,deci,te rog sa ma crezi ca pentru mine crestinismul inseamna in primul rand Iisus Hristos,inainte de orice altceva.Este singurul model pe care il consider demn de urmat in procent de 100%,in rest,desi am si eu sfintii mei de suflet,sunt constienta ca si ei au fost oameni,au avut poate greselile lor,iar adevarul absolut se afla doar la Tatal si la Fiul.
Eu ma consider crestina,unii au spus,inclusiv tu,ca gandirea mea apartine de New Age.New age acesta este un conglomerat de credinte,concepte,deci...nici nu imi e foarte clar la ce se refera acele persoane,dar probabil ca nici ele nu stiu prea exact...Insa am observat ca este o moda:cum cineva indrazneste sa gandeasca altfel,sa aiba o anumita deschidere,sa puna iubirea inaintea dogmelor,trairea inaintea ideilor,cine indrazneste sa caute si sa isi puna intrebari este automat numit de ortodocsii zelosi ca fiind eretic sau apartinand de New Age.
Spre deosebire,insa,de ortodocsii zelosi,eu imi bazez gandirea pe simtire si nu doar pe cateva carti citite dintr-un singur domeniu,pe care le iau ca litera de lege.
Din fericire am intalnit multi oameni,inclusiv preoti cu o gandire si simtire mult mai larga si am inteles ca de vina nu este ortodoxia,ci gandirea rigida a unor anumite persoane,teama de a cauta iubirea si adevarul,preferand sa stea ca dupa un paravan cu nasul intr-un morman de carti,din spatele carora sa tina prelegeri si sa dea verdicte despre cei din jur.
Inca o data,Alexandru,nu sunt suparata,insa traiesc cu convingerea ca poate ti-ar ajuta mai mult si tie si celor din jur sa mai cobori in lume si sa traiesti cu adevarat acea iubire hristica decat sa scrii pagini intregi in care sa ataci in dreapta si stanga,tot ce este altfel sau suna diferit,desi sunt convinsa ca nici nu ai interactionat in mod direct cu o mare parte dintre ele,deci o parere argumentata pe trairea proprie nu prea poti avea.
Ai putea sa scrii si despre alte lucruri mai frumoase legate de ortodoxie si totusi alegi cu indarjire sa scrii doar pe acest topic unde dai cu secera in dreapta si in stanga.Am crezut ca totusi niste limite exista,insa cand am vazut ca incepi sa il iei in colimator si pe unul dintre marii sfinti crestini...deja mi s-a parut cam mult prea mult.
Sarbatori fericite iti doresc si tie,pace si bucurie alaturi de cei dragi!

Draga mea, tare mult mi-aş dori să ştiu numele tău de Botez să-l pot pune pe pomelnicul meu, e cel mai practic mod de a iubi şi cel mai înalt deoarece ajunge pe altar care şi înseamnă înălţime iar de acolo în potir care este tronul Dumnezeului Preaînalt.
Mă bucur că după oleacă de osteneală am ajuns să străbatem drumul cel mai lung dintre oameni şi anume a vorbi inimă către inimă, a pune dragostea pe primul plan şi dorinţa de a nu lua tot felul de păreri omeneşti drept dogme. Cu adevărat Ortodoxia nu constă în părerea oamenilor că zice Sfânta Scriptură:
Ps.115:1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”

Aşadar credinţa noastră nu se bazează pe păreri omeneşti ci pe smerenie adică a lua adevărul dat de Dumnezeu şi a crede în El.
Drumul cel lung a fost străbătut dar acum rămâne drumul cel scurt (şi anume să avem în comun felul de a iubi care îi place lui Dumnezeu) ca să putem a ne uni deplin în dragoste. Iar faptul că e scurt drumul nu înseamnă că nu se poate înfunda într-o prăpastie.

De multe ori când doresc oamenii să dezbată ceva se ceartă pe cuvinte. Adică ei vor ca să spună acelaşi lucruri, înţeleg la fel adevărul dar fiincă folosesc expresii diferite se împotmolesc în ele şi se ceartă pe expresii iar nu pe impresii. Certuri caraghioase, inutile, artificiale şi deşarte, dar care duc tot la iad. Sfântul Atanasie cel Mare a fost nevoit să facă un Sfânt Sinod în Alexandria că era Sfânta Biserică gata gata să se rupă din cauză că apusenii foloseau ipostas pentru a desemna firea iar răsăritenii pentru a desemna persoana. Şi după ce au înţeles înţelesul diferit folosit şi au văzut că de fapt aveau aceeaşi credinţă şi râvnă s-au împăcat bucurându-se.

Şi pentru că tu nu doreşti să iei din cărţi de-a gata lucrurile ci să le trăieşti cu sufletul, adică să le înţelegi pe de o parte cu mintea ta iar pe de alta să le experiezi în viul vieţii pentru a primi confirmări în iubire sunt foarte bucuros deoarece şi eu fac aşa, chiar dacă subiectul dezbătut aici fiind unul teologico ştiinţific am fost nevoit să mă folosesc de cuvinte aspre, absolute, abstracte şi aride. Dar acum fiindcă discut strict cu tine trebuie să facem un sinod al nostru ca să obţinem un dicţionar comun de înţelesuri pentru a nu ne certa în cuvinte.
Trebuie să începem cu litera A adică adevărul şi amerindienii. Aşadar este ceva drum până la litera F de la Francisc şi H de la homeopatie. Dacă însă ne vom lămuri şi uni în ceea ce priveşte litera A promit să sar direct la F şi H. Până atunci însă îmi permit să las un mic nerăspuns la aceste două provocări.

Aşadar Dicţionarul Heaveno-alexandrin:

litera A Adevărul Absolut

După dumneavoastră este nevoie de adevăr pentru a iubi?

Sărbători fericite!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Atunci când punem alături faptele de “smerenie” ale lui Francisc cu lupta de o mie de zile a Sfântului Serafim de pe stâncă, vedem o mare deosebire. [...]
Lucrul trist este faptul că dobândirea unei adevărate legături duhovniceşti cu Hristos nu a fost niciodată posibilă pentru Francisc, căci, aflându-se în afara Bisericii lui Hristos, îi era cu neputinţă să primească Harul dumnezeiesc sau vreunul dintre darurile Sfântului Duh. Darurile sale, însă, au venit de la un alt duh.
Va urma
NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către ediţiile în limba engleză a lucrărilor mentionate)

În prealabil postat de heaven

Chiar daca acele teorii sunt emise de catre alti oameni,ce te face sa crezi ca ei nu pot gresi?Sunt oare ei Dumnezeu?L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana incat sa poti arunca asemenea vorbe grele despre acel om?
Oricum, "saracutzul",cum mai era numit, la ce suflet bun si milostiv avea,sunt sigura ca te-a iertat deindata si se roaga pentru tine,pentru iertarea si luminarea ta.Ai incercat sa patrunzi istoria vietii lui si altfel decat prin intermediul acelor prejudecati si acelor scrieri?Doar asa cu sufletul tau?

Cam de aici de sus a început lunga paranteză, necesară pentru a înţelege cum putem a lucra pe pământ (locul înşelării şi valea plângerii), pentru a fi liberi întru adevăr.
Am arătat după Sfintele Scripturi, că numai credinţa coborâtă de sus de la Dumnezeu, este cea adevărată, că Acesta o descoperă prin Sfânta Biserică Ortodoxă, singura infalibilă, fiind Trupul lui Hristos.
Am arătat apoi din Pidalion cum putem ajunge la aceasta, unde a fost aceasta exprimată (la Sfintele Sinoade Ecumenice, primite de toată Biserica, înainte de căderea Apusului în iadul minciunii)
Apoi am arătat, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi şi Sfântul Siluan Athonitul, cum să procedăm dacă vrem să nu fim în înşelare ci ortodocşi vii, lucrători în iubire smerită, în adevăr:
cu durerea pocăinţei trebuie să zdrobim cele 4 feluri de idoli ce vor să ocupe locul de închinare din inimă:
1. idolii patimilor,
2.idolii imaginaţiei,
3.idolii părerii despre voia lui Dumnezeu cu noi,
4.idolii teologiei (cum ni se pare nouă că este Dumnezeu)
şi apoi să ne ducem mintea în întunericul despuierii şi, neconfundând lumina minţii noastre cu lumina necreată, să cerem Sfânta Lumină, izvor lin ce susură prin istorie prin Sfânta Predanie şi lucrarea delicată a duhovniciei.
Deci, nu putem pune părerile nici unui om, indiferent cât de renumit în lumea noastră, fie chiar duhovnic cu răsunet, mai presus decât Credinţa în Iubire a Sfintei noastre Biserici.
De aceea ideea că: dacă bioterapia a fost acceptată de unii oameni renumiţi în Sfânta noastră Biserică suntem obligaţi să o acceptăm şi noi, este o idee neortodoxă, ce mută infailibilitatea de la Sfânta Biserică la un om
"Psa 115:2 Şi am zis întru uimirea mea: tot omul este mincinos. ".

Noi nu luăm oamenii ci cuvântul lor. Se poate ca un om bun să spună un cuvânt rău şi un om rău să spună un cuvânt bun. Noi luăm cuvântul, îl punem în laboratorul minţii şi dacă este corespunzător Sfintei Predanii îl primim fără a idolatriza cel care l-a spus iar dacă nu corespunde îl respingem fără a urâ sau judeca pe cel care l-a spus. Aşa ne învăţa pe noi Fratele Traian Bădărău urmând desigur Patericul, cartea inimii lui. Iar dacă auzim un cuvânt rău despre preoţie sau ierarhie să ştim bine că este şoaptă diavolească: să spunem "iertaţi" şi să ne retragem.
După cum spune şi
Molitfelnicul 1834 şi 1896:
Al soborului al 4-lea
Omului mirean nu se cade a ocărî, a bate sau a defăima
pre preot, sau a-l cleveti, sau a-l mustra în faţă, de ar fi şi
adevărate cele zise asupra lui. Iar de va îndrăzni mireanul a
face aceasta, să se dea anatemei şi să se lepede de la
biserică, că unul ca acela este despărţit de Sfânta Treime şi
se va trimite la un loc cu Iuda, că scris este: pre mai marele
norodului tău să nu-l grăieşti de rău, aşijderea şi cel ce
necinsteşte pre mai marele său.
Aşadar, cu mila lui Dumnezeu să mergem mai departe.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Cu adevărat bietul Francisc de Assisi a fost sărăcuţ. Pentru o clipă de desfătare murdară şi deşartă în mândrie (că a fost ca Hristos) a pierdut îndulcirea din veşnicie cu Hristos cel smerit.
Şi, bietul de el, nu are timp să-şi pună problema de a ierta sau nu pe ortodocşi fiind absorbit, întru adâncul inimii sale de smoală, de hula sa, fiind uimit de nemulţumit, că nu este pe tronul Sfintei Treimi, în locul sau cel puţin lângă Fiul lui Dumnezeu, (cum i se pare lui că i s-ar cuveni) nevrând să-i slujească unui Dumnezeu care nu este ca el, mândru, ci Atotputernic şi Atotcuprinzător în smerenia Sa.
Nu i-a plăcut smerenia, împreună vieţuirea cu Cel smerit, pe pământ, ci a vrut să-L înlocuiască cu falsa sa smerenie artistică, (cea mai vicleană formă de mândrie a lui antihrist) şi murind în această stare s-a hotărât să-L respingă pe Hristos, adevărata smerenie, fără de pocăinţă, pentru vecie.

De aceea noi ortodocşii, deşi cuprinşi de milă faţă de el, nici nu putem a ne ruga pentru mântuirea lui, fiind următori Domnului nostru, care deşi:

"1Ti 2:4 voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină."

cu toate acestea, respectând alegerea fiecăruia, nu se roagă pentru toţi ci doar pentru aceia pe care Tatăl i I-a dat:

"Joh 17:6 Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. [...]
Joh 17:9 Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. "


Iar Tatăl I-a dat numai pe cei care şi ei îl doresc, în deplina lor libertate, pe Hristos cel smerit:

"Joh 1:12 Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,"

Iar pentru ceilalţi nu se roagă fiindcă ei nu vor să se unească cu El iar Domnul nu-i sileşte nici măcar cu rugăciunea, pentru că ei nu caută smerenia ci slava de la oameni, ca şi bietul de Francisc, neiubind de fapt pe Dumnezeu, decât poate pentru a fi admiraţi de câţiva înşelaţi ca şi ei:

"Joh 5:41 Slavă de la oameni nu primesc;
Joh 5:42 Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
Joh 5:43 Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
Joh 5:44 Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? "

având de fapt un alt tată decât Dumnezeu, nu pentru că nu i-a făcut şi pe ei Dumnezeu, ci pentru că ei nu-l vor pe Dumnezeu ca Tată ci doar pe cel de o poftă a mândriei (minciuna cea mai ridicolă) cu ei:

"Joh 8:44 Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. "

Redăm acum icoana lui Francisc pentru a se convinge tot privitorul că are fizionomia unui om înşelat prin hule:


Adresa url:
http://upload.wikimedia.org/wikipedi...Franziskus.jpg

Această icoană este făcută nu mult după moartea lui (1226) de către un fan de al lui:
Giovanni Cimabue, 1278, din descrierea apropiaţilor lui Francisc. Surprinde câtă asemănare o are cu descrierea Sfântului Paisie de la Neamţ despre fizionomia unui om cuprins de hule:


Mai era un părinte acolo aproape petrecând la liniște
Si acesta de multă vreme foarte tare-se supăra de duhul hulei.
Şi este acest duh preacumplit. Se năpădeşte asupra omului cu
gânduri pângărite şi hulitoare asupra lui Dumnezeu, asupra
Sfintei Treimi, asupra Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi
pururea Fecioarei Si Maicii lui Dumnezeu Cuvântului Si asupra
preasfintelor Si preacuratelor Si de viaţă făcătoarelor Taine Si
asupra altor lucruri sfinte şi dumnezeiești, când vine cineva în
oareşicare cunoştinţă dumnezeieștilor scripturi. Si întru oareşicare
măsură a lucrării faptelor bune, dupre cum zice Sfântul
Marco Pustnicul. Şi din pricina aceasta atâta slăbise încât
numai chipul Si umbră de om era. Pentru că se şi înfrâna
foarte, socotind cum că din mâncare şi din neînfrânare i se
întâmplă lui aceasta. Şi la nimenea nu îndrăznea să mărturisească
acele gânduri de ruşine şi pângărite, pentru
cd vicleanul acela duh, după ce cădea asupra lui cu acele gânduri,
apoi pe urmă năpădea şi cu ruşinea, ca să nu mărturisească la cineva din duhovnici, ca să nu se tămăduiască.

Autobiografia unui stareţ, pagina 205.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către ediţiile în limba engleză a lucrărilor mentionate)
________________________________________
[1] Guerier, V., FRANCISC, pag. 312-313.
[2] Luisa Lato, în vârstă de 17 ani, având de obicei o sănătate bună, cădea în fiecare zi de vineri într-un extaz; îi curgea sânge din coastă şi pe palmele şi picioarele ei apăreau răni de felul celor de pe trupul Mântuitorului, aşa cum sunt ele reprezentate pe crucifixe.
[3] Guerier, pag. 314-315.
[4] IBID., pag. 308.
[5] Dumas, G., “La Stigmatisation chez les mystiques cretiens,”REVUE DES DEUX MONDES, 1 May 1907; în Guerier, pag. 315-317.
[6] Guerier, pag. 315.
[7] Potrivit ortodocşilor, Crucea nu a fost o NECESITATE impusă lui Dumnezeu şi nici sângele Fiului Său unul-născut un izvor de mulţumire pentru Dumnezeu Tatăl, aşa cum învaţă scolasticii latini. Ideea de “împlinire a dreptăţii divine a lui Dumnezeu” nu apare nicăieri în Scriptură şi nici în scrierile Sfinţilor Părinti, ci este o născocire a lui Anselm de canterbury (pe la anul 1100), dezvoltată apoi de Toma d’Aquino pentru a deveni învăţătura soteriologică oficială în Apus (spre comparaţie, a se vedea Athanasie cel Mare,ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU).
[8] Este evident din comparatia făcută în această scriere că “mistica” din Biserica Ortodoxă se află dincolo de toate cele sufleteşti şi raţionale. În viaţa ascetică, norma pentru aceasta o reprezintă despătimirea sau desprinderea de toate nevoile, trăirile şi chiar gândurile, fie ele bune sau rele (vezi Avva Evagrie către Anatolie, citată mai sus, pag. 9).
[9] Vezi viaţa Sfântului Isaac Zăvorâtul de la Pesterile Pecerska,GOD’S FOOLS. Synaxis Press, Chilliwack, B.C., Canada, 1976, pag. 21.
[10] HIPER-CONŞTIINŢA, pag. 292-293, ediţia a doua.
[11] Kadloubovsky, E. and Palmer, G., EARLY FATHERS FROM THE PHILOKALIA, “St Isaac of Syria, Directions on Spiritual Training,” Faber and Faber, Londra, 1959. (mentionată mai departe ca EARLY FATHERS).
[12] EARLY FATHERS, pag. 140, par. 114, 115, 116.
[13] SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV, pag. 61-62 (ediţia rusă), citată în notele traduse din rusă, vezi mai sus.
[14] FILOCALIA, Vol 3, pag. 322, par. 103 (ed. grecească).
[15] EARLY FATHERS, pag. 297, 47.
[16] OP. CIT., pag. 105, par. 71.
[17] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, ediţia a treia, predica 8, pag. 37.
[18] FILOCALIA, Vol 2, pag. 467, par. 49. Trebuie să menţionăm aici că acest cuvânt al lui Isaac Sirul – în sensul că o vedenie este neaşteptată – nu trebuie înţeles ca o regulă absolută pentru toate aceste vedenii. Ca exceptie, unii asceti sfinţi au avut vedenii neobişnuite pe care însă le-au putut anticipa; au avut un fel de presentiment asemenea unei proorocii negândite, o proorocie despre un lucru iminent. Un asemenea lucru i s-a întâmplat Sfântului Serghie din Radonej la sfârsitul vietii. Întâmplarea este descrisă în detaliu în lucrarea rusească HIPERCONŞTIINŢA, pag. 377 (Bibliografia nu i-a fost disponibilă autorului. Citatul provine din notele traduse din rusă, vezi mai sus.)
[19] Vezi nota 13, cap. 1, pag. 13-22.
[20] “Mergeţi câte doi în toate părţile pământului, propovăduind pacea oamenilor şi iertarea păcatelor.” Guerier, pag. 27 (conf. Marcu 6:7-12.)
[21] Guerier, pag. 115.
[22] Antonie Hrapovitki, MĂRTURISIRE: LECTURI DESPRE TAINA POCĂINŢEI. Holy Trinity Monastery Press, Jordanville, N.Y., 1975.
[23] Guerier, pag. 127 (sublinierea noastră).
[24] OP. CIT., pag. 129.
[25] OP. CIT., pag. 103-104.
[26] Brown, Raphael, THE LITTLE FLOWERS OF ST. FRANCISC. Image Books, Garden City, N.Y., 1958, pag. 60.
[27] IBID., pag. 63.
[28] Guerier, pag. 124.
[29] Cuvântul patimi, folosit aici, semnifică toate impulsurile contra-naturale ale omului (mândrie, deşertăciune, invidie, ură, lăcomie, gelozie s.a.) care provin din neascultarea şi din căderea strămosilor Adam şi Eva.
[30] Motovilov, N.A., A CONVERSATION OF ST. SERAFIM. St Nectarios Press, Seattle, 1973 (retipărită).
[31] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, ediţia a 3-a, predica 36, pag. 155.
[32] COLLECTED LETTERS OF BISHOP THEOPHAN, partea a doua, Scrisoarea 261, pag. 103.
[33] POSTHUMUS ARTISTIC WORKS OF L. TOLSTOY, Vol 2, pag. 30.
[34] FILOCALIA, Vol 1, pag. 33.
[35] HIPER-CONŞTIINŢA, Despre patimile minţii, ediţia a 2-a, pag. 65-74.
[36] Vezi mai sus, Despre mintea de jos şi mintea de sus, pag. 6-23.
[37] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, pag. 37.
[38] Compară cu Dostoevsky, MARELE INCHIZITOR în FRAŢII KARAMAZOV.
[39] Sabbatier, pag. 352.
[40] În secolul 15 Luther a protestat împotriva acestei prerogative exprimată prin acordarea de indulgenţe.
[41] LIVES OF SAINTS, Book 11, pag. 119-120.
Sfantul Ierarh Marcu al Efesului spune ca: “Noi (ortodocsii), de fapt am rupt toate legaturile cu latinii tocmai fiindca sunt eretici” .
Sfantul Ioan Maximovici ii considera pe acestia cazuti din har:
“… multimea credinciosilor bisericii din Apus care cazusera deja din sanul Bisericii Sobornicesti, pierzand prin aceasta darul Duhului Sfant”.
Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: “Nici un eretic nu da sfintenie prin taine” [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca “Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste” [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]., ceea ce inseamna ca botezul catolic nu este valabil.
Cuviosului Serafim Rose, in cartea sa, “Ortodoxia si religia viitorului” spune:
“Romano-catolicii si protestantii de astazi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne miram ca ei nu sunt capabili sa-l deosebeasca de inselatoriile dracesti”.
Sfantul Ignatie Briancianinov este sceptic in privinta miracolelor catolicilor:
“O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica deja in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna «extatica» din pricina neobisnuitei lor infierbatari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, intemeiatorul ordinului iezuitilor”.
(…)”
http://www.odaiadesus.ro/comparatie.html

„Francisc de Assisi
În OCA [Biserica Ortodoxă din America], avem o mare devotiune către Sf. Francisc de Assisi, iar multi dintre noi au icoane ale lui... Opozitia episcopului dvs. fată de acest mare crestin este ciudată. Am citit o afirmatie în care el spunea că desi îi plac unele dintre poeziile Sfântului Francisc, totusi acesta nu a fost un Sfânt, ci s-a aflat în rătăcire. Nici un scriitor sau părinte ortodox nu a spus vreodată asa ceva. Nicholas Zernov l-a comparat odată pe Sf. Francisc cu Sf. Serafim de Sarov. Opinia episcopului dvs. nu este traditională, după părerea mea, iar cei care aduc inovatii sunt domniile voastre. (M.P., NY)
Biserica Ortodoxă nu îl include pe Francisc din Assisi printre Sfintii ei. Acesta a fost un papist fanatic, a trăit după despărtirea bisericii romano-catolice de Ortodoxie si a practicat o spiritualitate romantică si emotională, străină de traditiile duhovnicesti ale Ortodoxiei. Desi putem aprecia literatura atribuită lui Francisc, asa cum a arătat Arhiepiscopul Hrisostom al Etnei, cinstirea lui si cu atât mai putin cinstirea "icoanelor" lui este pe deplin neortodoxă. Nădăjduim că ceea ce ati afirmat că se petrece în OCA este o exagerare; altfel, probabil că ies la iveală rădăcinile greco-catolice ale acelei jurisdictii si trebuie lucrate niste îndreptări.
Cu privire la Părintii Bisericii, în rândul cărora nimeni nu l-a asezat vreodată pe Nicholas Zernov, Francisc din Assisi nu este foarte apreciat în scrierile patristice. Reprezentativ, Sf. Ignatie (Brianceaninov), cunoscutul episcop-ascet canonizat recent de Patriarhia Moscovei, vorbeste despre viata lui Francisc în termenii unei înselări spirituale:
'Atunci când Francisc a ajuns în ceruri,' scrie un biograf al său, 'Dumnezeu Tatăl, văzându-l, a stat o clipă în cumpănă, gândindu-se cui să-i dea întâietate, Fiului Său prin fire sau fiului Său prin har - Francisc.' Ce poate fi mai înfricosător sau mai nebunesc lucru decât această hulă, ce poate fi mai trist decât această înselare[?]! [ARENA, Cap. 11]
Timp de secole, mai multi intelectuali ortodocsi, printre care Nikos Kazantzakis (1885-1957), cunoscutul scriitor grec, si numerosi scriitori slavi (de exemplu S. Sitianovici [1629-1670], L. Tolstoi [1828-1910] si multi dintre cei apartinând "Scolii de la Paris" din secolul 20) au fost înselati de viziunea romantică si teatrală a Apusului asupra sfinteniei, viziune necunoscută nici în Răsărit, dar nici în Apus înainte de Marea Schismă (cu exceptia simptomelor de înselare spirituală), surprinsă însă foarte bine în cinstirea lui Francisc din Assisi. Nu numai că aceste persoane au contribuit la stricarea credintei noastre ortodoxe, stricare care încă afectează Biserica, dar unii au si trădat Biserica si si-au pierdut credinta. Genul de fermitate cu care catalogati ca neortodoxă părerea absolut ortodoxă a Arhiepiscopului Hrisostom despre Francisc din Assisi, trebuie s-o spun, este un prim pas în procesul prin care au căzut aceste persoane în rătăcire. Vă rugăm pe dumneavoastră si pe toti cei care au o evlavie personală, emotională, fată de aceste notiuni apusene post-schismă cu privire la sfintenie si fată de "sfintii" apuseni post-schismă, să reflectati asupra acestui lucru.”