![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Atunci când punem alături faptele de “smerenie” ale lui Francisc cu lupta de o mie de zile a Sfântului Serafim de pe stâncă, vedem o mare deosebire. Acolo, luptându-se cu patimile, [29] Sf. Serafim striga cu cuvintele vameșului, iarăsi și iarăsi: ” Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”. Nu este nimic exaltat aici, nici o înfățișare ostentativă. Sf. Serafim se referă, pur și simplu, la singurele lucruri care i-au mai rămas pentru a dobândi iertarea, adică A. RECUNOAȘTEREA PATIMILOR SALE; B. CĂINȚĂ PENTRU STAREA SA DUHOVNICEASCĂ REA; C. NEVOIA DE A BIRUI PATIMILE; D. CONȘTIENTIZAREA NEPUTINȚEI ȘI NEVREDNICIEI SALE DE A FACE SINGUR ACEASTA; E. CHEMAREA SINCERĂ ȘI ARZĂTOARE A MILEI DOMNULUI.
Chiar și în ultimii ani ai vieții, după ce Sf. Serafim a avut parte de multe experiențe duhovnicesti mai presus de fire precum și de o părtășie nemijlocită cu Dumnezeu, el nu a căzut niciodată în mulțumirea de sine sau în îngăduință față de sine. Se poate vedea aceasta din deja cunoscuta discuție cu N. Motovilov, [30] precum și din discuția cu monahul Ioan, atunci când aceștia au avut parte, prin Harul Domnului, de o lumină neobișnuită. Într-adevăr, Sf. Serafim nici nu a putut descrie mai apoi acea trăire luminoasă. De asemenea, se știe prea bine că Sf. Serafim primise deosebitul dar al înainte-vederii, ca și pe cel al prorociei. Inimile oamenilor care veneau la el i se arătau asemenea unei cărți deschise, dar niciodată nu și-a stricat aceste minunate daruri primite prin asumarea vreunei importanțe sau prin vreo îngăduință. Cuvintele și faptele sale (opuse celor ale lui Francisc din Assisi – acesta credea că și-a ispășit păcatele și că acum este bineplăcut lui Dumnezeu) sunt pe potriva învățăturilor nevoitorilor Filocalici, despre omul smerit. Iată cuvintele Sfântului Isaac Sirul: CEI CU ADEVĂRAT CURAȚI CUGETĂ ÎNTOTDEAUNA ÎN INIMA LOR CĂ SUNT NEVREDNICI DE DUMNEZEU. ȘI CĂ SUNT CU ADEVĂRAT CURĂȚIȚI SE VEDE DIN FAPTUL CĂ SE VĂD PE SINE VREDNICI DE PLÂNS ȘI NEVREDNICI DE GRIJA LUI DUMNEZEU, ȘI MĂRTURISESC ACEASTA ÎNTR-ASCUNS ȘI PE FAȚĂ, ȘI FAC ACESTEA PRIN SFÂNTUL DUH, ASTFEL CĂ NU RĂMÂN FĂRĂ DE GRIJI ȘI NEVOINȚĂ, CARE LE SUNT DE FOLOS CÂT TIMP PETREC ÎN ACEASTĂ VIAȚĂ .[31] Mișcările sufletești ale lui Francisc către smerenie, asemenea întâmplării descrise mai sus și care a avut loc în piața din Assisi, erau în general momente rare. De obicei smerenia lui apărea nu ca un sentiment, ci ca o recunoaștere rațională a slabelor lui puteri în comparație cu puterea dumnezeiască a lui Hristos. Aceasta se vede deslusit din vedenia pe care a avut-o pe Monte La Verna, când “două lumini deosebite” – după cum spune cronica – “s-au ivit înaintea lui Francisc: una în care l-a recunoscut pe Creator, iar cealaltă în care s-a recunoscut pe sine. Și în acea clipă, văzând acestea, el s-a rugat: Doamne! Ce sunt eu înaintea Ta? Ce însemnătate am eu, un vierme neînsemnat al pământului, sluga ta neînsemnată, pe lângă puterea Ta?” Prin această recunoaștere, Francisc, în acea clipă, era cufundat în contemplarea în care a zărit adâncimea nebănuită a milei dumnezeiești și prăpastia nimicniciei sale. Inutil s-o mai spunem, această primă relatare a celor două lumini “deosebite” arată caracterul cognitiv al cererii sale adresate ulterior lui Dumnezeu – care, în esentă, reprezintă o comparație foarte îndrăzneață. Apare deci o contradicție gravă în relatare, care nu poate fi comparată în nici un fel cu lucidele relatări scripturistice sau patristice despre smerenie. Smerenia Sfântului Serafim, așa cum am arătat, nu era o vedere rațională a păcatelor sale, ci o trăire profundă și statornică. În învățăturile sale, atât cele vorbite cât și cele scrise, nu se arată nicăieri că el se compara cu Dumnezeirea, trăgând astfel concluzii despre starea sa duhovnicească. El s-a preocupat neîncetat de o singură miscare sufletească: cea dată de nevrednicia sa, care duce la zdrobirea inimii. Theofan Zăvorâtul, un nevoitor rus din Biserica Ortodoxă, a vorbit astfel despre aceasta: “Domnul îl primeste doar pe omul care se apropie de El cu un simțământ al păcătoșeniei. Astfel, El respinge pe toți cei care se apropie de El cu un simțământ de curăție.” [32] Dacă, în urma celor de mai sus, ar trebui să tragem acum o concluzie despre smerenia lui Francisc în temeiul învățăturilor ascetice pentru monahi privitoare la smerenie, din Filocalie, atunci misticul latin nu pare să fie o pildă de smerenie creștină. La gândul că îi bineplăcea lui Dumnezeu, el adăuga, în bună parte, și gândul curăției proprii. În cadrul acestui studiu ortodox asupra misticii lui Francisc, se poate spune acelasi lucru și despre cele relatate în romanul lui Lev Tolstoi, PĂRINTELE SERGHIE: “El [nevoitorul Serghie] se gândea că este asemenea unei lumânări și, cu cât se gândea mai mult la aceasta, cu atât mai mult simtea o slăbire, o preschimbare a luminii duhovnicești a adevărului într-însul.” [33] Amintindu-ne de îndemnul Sfântului Nil, amintit mai sus, această tristă cercetare a roadelor duhovnicești ale ascetismului lui Francisc este un corolar; o înșelare premergătoare celei deosebit de grave pe care a avut-o pe Monte La Verna, unde a vestit că și el a devenit un mare luminător. Astfel, gândul lui Francisc că și el era tot o “lumină”, că a primit darul de a ști cum să se facă bineplăcut lui Dumnezeu, este combătut de cuvintele părintelui vieții de nevointă, Antonie cel Mare, care învață că dacă omul nu are cea mai adâncă smerenie, o smerire din toată inima, din tot sufletul și trupul său, atunci nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu. [34] Aceste cuvinte ale Sfântului Antonie arată că numai smerenia adâncă poate scoate afară gândul viclean care duce la înălțarea de sine și la mulțumirea de sine. Numai această smerenie, pătrunzând în trupul și sângele nevoitorului, poate, potrivit duhului învățăturii nevoitorilor creștin ortodocsi, să-l mântuiască de legăturile pătimase ale cugetului mândru. Smerenia este singura putere care poate lega mintea de jos cu mișcările ei pătimașe [35], făurind în sufletul omului acel pământ bun pentru creșterea nestânjenită a minții de sus [36] și ducând, apoi, prin Harul Domnului, la cea mai înaltă treaptă a vietii de nevoință – cunoașterea lui Dumnezeu. “Omul înțelept întru smerenie”, spune Sf. Isaac Sirul, “este izvorul tainelor veacului ce va să fie.” [37] ÎNCHEIERE Pricina de căpătâi care a nimicit viața ascetică a lui Francisc poate fi atribuită stării fundamentale a Bisericii romano-catolice, în care a crescut și a fost învățat acesta. Date fiind acele vremuri și starea Bisericii Romane în ansamblu, adevărata smerenie nu se putea ivi în sufletul oamenilor. “Vicarul lui Hristos pe pământ”, cu ale sale pretenții de autoritate duhovnicească și temporală, era un reprezentant al mândriei duhovnicești. Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilității (negreșelniciei) personale [38]. Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc și, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, și Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărțire către franciscani, atunci când a rostit: “Acum mă cheamă Dumnezeu, și vă iert pe toți, fraților, atât pe cei de aproape, cât și pe cei de departe, de toate greșelile și răutățile, și vă șterg păcatele atât cât îmi stă în putere”. [39] Aceste cuvinte arată că pe patul de moarte, Francisc însuși se simțea destul de puternic ca să ierte păcatele, asemenea Papei. Se știe că iertarea păcatelor, în afara Tainei Spovedaniei și a Împărtășaniei, era un atribut exclusiv papal [40]. Asumarea de către Francisc a acestui prerogativ trebuie să se fi făcut pe temeiul credinței în sfințenia proprie. Spre deosebire de el, nevoitorii sfintei Ortodoxii nu și-au îngăduit niciodată să-și atribuie dreptul de a ierta păcate. Toți au murit cu gândul proprii păcătoșenii și cu nădejdea că Dumnezeu, în mila Sa, le va ierta păcatele. Este de ajuns să ne amintim cuvintele marelui nevoitor din Thivaida veacului al cincilea, Sfântul Sisoe. Înconjurat de frații strânși lângă patul său de moarte, el părea să vorbească cu făpturi nevăzute, după cum spune cronica; frații l-au întrebat: “Părinte, spune-ne cu cine vorbești?” Sf. Sisoe a răspuns: “Sunt îngerii care au venit să mă ia, dar mă rog de ei să îmi mai lase răgaz de pocăință.” Atunci când frații, știind că Sisoe era desăvârșit în virtuți, au răspuns “Tu nu ai nevoie de pocăință, părinte”, Sfântul le-a zis: “Adevărat vă spun, nici nu stiu dacă am pus început pocăinței.” [41] În sfârșit, așa cum am arătat mai sus, mistica lui Francisc din Assisi arată că acest mult-cinstit întemeietor al Ordinului Franciscanilor și-a trăit viața într-o înșelare crescândă, începând din clipa în care a auzit porunca de a înnoi biserica romano-catolică, în vedenia lui Hristos cel răstignit avută pe Monte La Verna, și până în ceasul morții sale. Oricât de uimitor le-ar putea părea unora, el a avut multe trăsături specifice lui Antihrist, care se va arăta și el feciorelnic, virtuos, foarte moral, plin de dragoste și milă, și care va fi privit ca sfânt (ba chiar ca Dumnezeu) de către cei care au înlocuit Sfânta Predanie a Bisericii cu un romantism carnal. Lucrul trist este faptul că dobândirea unei adevărate legături duhovnicești cu Hristos nu a fost niciodată posibilă pentru Francisc, căci, aflându-se în afara Bisericii lui Hristos, îi era cu neputință să primească Harul dumnezeiesc sau vreunul dintre darurile Sfântului Duh. Darurile sale, însă, au venit de la un alt duh. Va urma NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către edițiile în limba engleză a lucrărilor mentionate) Datorită lungirii explicațiilor la întrebarea: "De ce nu se mântuiesc decât Ortodocșii?" Notele se află de abia aici: Iertați-mă, vă rog!
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 13.03.2012 at 04:32:13. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Cata energie cheltuita aiurea,ma ierti si asta pentru ce?Daca unele lucruri le-am mai inteles poate la postarile tale,pe asta chiar nu o pricep...sa stai sa improsti cu noroi pe pagini intregi unul dintre cei mai mari sfinti crestini,pe Francisc de Assisi!Oare ai ajuns tu macar pe jumatate la credinta si trairea acelui om ca sa iti poti permite sa faci asta?E retorica intrebarea,pentru ca adevaratii traitori dau in primul rand dovada de smerenie,ceea ce nu este cazul aici...
Dumnezeu sa te ierte ca nu stii ce faci!
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share Last edited by heaven; 14.12.2010 at 18:59:49. |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Te trimite Dumnezeu exact atunci când mă întreb dacă mai citește cineva postările și dacă sunt de folos. Și exact cele care mi le scrii tu mă bucură pentru că tu, contrazicând, arăți neclaritățile cu degetul și îmi dai bun prilej de limpeziri, care desigur sunt pregătite din timp pentru mai târziu, dar nerăbdarea ta le scoate la iveală. Îți mulțumesc că ai schimbat semnătura ta de la Rainbow la cea de acum. Filmulețul la care trimiți este și el foarte sugestiv pentru problematica despre care tu vorbești și care este la mare modă. Este un duh care plutește în generații și care duce și imprimă chiar și în unii oameni ai bisericii anumite credințe și stări de a fi. Dacă până în 89 am avut de luptat cu duhul necredinței negatoare a lui Dumnezeu și al minunilor acum luptăm cu duhul necredinței amestecătoare. Se dorește o amestecare a valorilor cu nonvalorile pentru ca omul să nu mai știe ce e cu adevărat bun și ce e cu adevărat rău și astfel stând în îndoială să fie neîncetat în păcat. De aceea viclenia este mai rea decât răutatea că se dă drept bună. Este ceea ce numește Pravila Bisericească binele vicleșugului și că o minciună este cu atât mai rea cu cât este mai aproape de adevăr, deoarece mai greu poți să o demaști. Acest duh, de care ți-am mai scris este New Age în care diamantul Ortodoxiei este aruncat în troaca de porci, iar stăpânul porcilor le zice mâncați tot ce e în troacă, tot ce zboară se mănâncă. Vezi tu se încearcă a se spune că omul este tot una cu animalele, doar tot Dumnezeu le-a făcut, creștinismul tot una cu budismul, că și ei îl caută pe Dumnezeu, papismul e tot una cu Ortodoxia că și ei se închină la Hristos etc. De aici să ști că vine și ispita ta și a multora cu medicina demonică că e și ea bună că doar tot dă sănătate. Dar drumul ortodocșilor nu este așa. Ei doresc cu sete să urmeze lui Hristos în chip deplin, așa cum vrea El și atunci ei tot scotocesc prin viața lor să vadă ce nu-I place ca să nu cumva să-L supere vreun pic. Rom.12:1. Vă îndemn, deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, Rom.12:2. Și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit. II.Cor.6:15. Și ce învoire este între Hristos și Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? II.Cor.6:16. Sau ce înțelegere este între templul lui Dumnezeu și idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei și voi umbla și voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu". II.Cor.6:17. De aceea: "Ieșiți din mijlocul lor și vă osebiți, zice Domnul, și de ce este necurat să nu vă atingeți și Eu vă voi primi pe voi. II.Cor.6:18. Și voi fi vouă tată, și veți fi Mie fii și fiice", zice Domnul Atotțiitorul Draga mea cum să-ți explic eu ție că Francisc de Assisi nu este Sfânt ci îndrăcit când tu nu ai înțeles că în afara Bisericii Ortodoxe nu există cu nici un chip, dar cu nici un chip, mântuire? Și dacă aceasta nu ai înțeles cum să înțelegi că homeopatia este demonismul, vrăjitoria, cea mai rafinată de pe pământ. Nu că nu aș avea argumente firești, scripturistice, patristice dar nu am ce este mai de preț: timpul mântuirii. Dacă totuși, cu sinceritate, vrei să afli adevărul despre mântuirea în afara Bisericii, și nu ai prejudecăți mass media moderne despre mântuirea fără limite, și crezi că eu aș putea să-ți folosesc în acest scop, poți să-mi trimiți un mesaj privat și îți pot da telefonul meu. Am mai explicat la altcineva de pe forum de ce nu se pot mântui decât ortodocșii și a înțeles. Ca să scriu aceasta îmi ia de 10 ori mai mult timpul pe care nici nu îl am. În afară de asta textul despre Francisc nu este al meu ci este al unor teologi, preoți și ierarhi între care și sfinți, care au avut o trăire atât de intensă și o smerenie atât de uriașă încât Biserica i-a pus în calendar să le urmăm exemplul. Înțelegerea lor depășește cunoașterea de care ne folosim noi. Este o cunoaștere directă, în duh, a realităților de dincolo prin care văd adevărul mai concret și mai palpabil decât simțim noi de pildă gustul mămăligii (asta ca să nu fi supărată). Dar desigur că nu trebuie să primești din cele ce ți le-am spus de-a gata. Roagă-te Maicii Domnului să te lumineze care este adevărul, stai în Biserică cu răbdare străduindu-te să împlinești ce poți tu din povățuirile Ei și sunt încredințat că vei pipăi și tu în duh cele ale lui Hristos. Cât despre mine eu sunt dator să arăt mai departe subtilitățile înfricoșat de fine ale înșelării ca să-nțeleagă, cei ce au bunăvoința aceasta, că de fapt înșelarea medicinii demonice nu-i deloc subtilă ci este ușor de dezlegat ca și ruperea unei pânze de păianjen pentru un copil. Eu nu sunt din cei care, zeloți fiind, critică ierarhii și ecumenismul (pe care îl văd ca o misiune a Bisericii Ortodoxe de a arată lumii adevărul) și nici din cei ce urăsc pe eretici. Stau de vorbă cu ei și le spun că nu pentru a-i jigni, sau a mă făli (căci eu nu mă exprim pe mine ca să mă mândresc după cum crezi tu ci arăt Ortodoxia - credința lui Dumnezeu - ca să mă minunez de Ea și să mă laud cu ea adică să mă smeresc) ci din dragoste pentru ei,doresc să fiu în veșnicie cu ei și pentru asta au neapărată nevoie să devină ortodocși. Căci a dragostei este nu să ascundă boala pentru a face plăcere bolnavului cu ideea că e sănătos ci a-i arăta boala și leacul pentru a se vindeca. Dacă vrei să afli și opinia unor profesori de teologie ortodoxă și a ÎPS. Teodosie (care de fapt este și credința Ortodoxă) despre mântuirea în afara Bisericii Ortodoxe îți recomand să asculți cu răbdare conferința aceasta: http://apologeticum.wordpress.com/20...-tselenghidis/ Cu dragoste și prețuire, te rog nu fi supărată, Sărbători fericite! Alexandru
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 19.12.2010 at 22:33:48. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Draga Alexandru,nu sunt suparata si nici nu am fost,caci nu am de ce.Pot respecta parerea unui om,insa de multe ori raman siderata cand vad ce teorii care mai de care mai fantasmagorice sunte emise in numele ortodoxiei.De exemplu:"homeopatia este demonismul"...Alexandru,draga,te rog frumos,desi parerile noastre nu coincid,te consider totusi om serios si cu capul pe umeri,cum poti scoate astfel de afirmatii halucinante?Ce treaba are homeopatia cu demonii?
Si culmea,prin intermediul acestor teorii sunt atacati chiar traitori crestini,doar pentru simplul fapt ca fac parte dintr-o alta ramura a crestinismului. Chiar daca acele teorii sunt emise de catre alti oameni,ce te face sa crezi ca ei nu pot gresi?Sunt oare ei Dumnezeu?L-ai cunoscut pe Francisc de Assisi in persoana incat sa poti arunca asemenea vorbe grele despre acel om? Oricum, "saracutzul",cum mai era numit, la ce suflet bun si milostiv avea,sunt sigura ca te-a iertat deindata si se roaga pentru tine,pentru iertarea si luminarea ta.Ai incercat sa patrunzi istoria vietii lui si altfel decat prin intermediul acelor prejudecati si acelor scrieri?Doar asa cu sufletul tau? In ce ma priveste,aleg sa traiesc,sa gandesc si sa simt prin prisma propriului suflet,nu prin ce sabloane imi insereaza altii,deci,te rog sa ma crezi ca pentru mine crestinismul inseamna in primul rand Iisus Hristos,inainte de orice altceva.Este singurul model pe care il consider demn de urmat in procent de 100%,in rest,desi am si eu sfintii mei de suflet,sunt constienta ca si ei au fost oameni,au avut poate greselile lor,iar adevarul absolut se afla doar la Tatal si la Fiul. Eu ma consider crestina,unii au spus,inclusiv tu,ca gandirea mea apartine de New Age.New age acesta este un conglomerat de credinte,concepte,deci...nici nu imi e foarte clar la ce se refera acele persoane,dar probabil ca nici ele nu stiu prea exact...Insa am observat ca este o moda:cum cineva indrazneste sa gandeasca altfel,sa aiba o anumita deschidere,sa puna iubirea inaintea dogmelor,trairea inaintea ideilor,cine indrazneste sa caute si sa isi puna intrebari este automat numit de ortodocsii zelosi ca fiind eretic sau apartinand de New Age. Spre deosebire,insa,de ortodocsii zelosi,eu imi bazez gandirea pe simtire si nu doar pe cateva carti citite dintr-un singur domeniu,pe care le iau ca litera de lege. Din fericire am intalnit multi oameni,inclusiv preoti cu o gandire si simtire mult mai larga si am inteles ca de vina nu este ortodoxia,ci gandirea rigida a unor anumite persoane,teama de a cauta iubirea si adevarul,preferand sa stea ca dupa un paravan cu nasul intr-un morman de carti,din spatele carora sa tina prelegeri si sa dea verdicte despre cei din jur. Inca o data,Alexandru,nu sunt suparata,insa traiesc cu convingerea ca poate ti-ar ajuta mai mult si tie si celor din jur sa mai cobori in lume si sa traiesti cu adevarat acea iubire hristica decat sa scrii pagini intregi in care sa ataci in dreapta si stanga,tot ce este altfel sau suna diferit,desi sunt convinsa ca nici nu ai interactionat in mod direct cu o mare parte dintre ele,deci o parere argumentata pe trairea proprie nu prea poti avea. Ai putea sa scrii si despre alte lucruri mai frumoase legate de ortodoxie si totusi alegi cu indarjire sa scrii doar pe acest topic unde dai cu secera in dreapta si in stanga.Am crezut ca totusi niste limite exista,insa cand am vazut ca incepi sa il iei in colimator si pe unul dintre marii sfinti crestini...deja mi s-a parut cam mult prea mult. Sarbatori fericite iti doresc si tie,pace si bucurie alaturi de cei dragi!
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Numai bine! |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Numiti-le cum doriti,ganditi ce doriti,pentru ca eu nu imi traiesc viata in raport cu parerile celor din jur,desi le ascult si tin cont de ele,insa trecandu-le in primul rand prin filtrul propriului meu suflet,iar daca sufletul imi spune altceva,eu pe el il voi urma. Voi sufletul vi-l urmati sau doar niste dogme?Cand ati cautat ultima data cu sufletul sa vedeti daca toate teoriile pe care le expuneti chiar au sustinere?Este suficient sa gandeasca altii pentru noi?Si daca acei altii,oricat de sfinti ar fi ei,se mai pot si insela? Iisus Hristos nu a spus nimic din cele ce se fantasmeaza si debiteaza aici,pur si simplu I-au fost luate cuvintele si interpretate exact cum a convenit celor in cauza.
__________________
Sa invatam de la ingerul nostru pazitor...http://www.youtube.com/watch?v=pG52f...&feature=share Last edited by heaven; 20.12.2010 at 21:49:58. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Mă bucur că după oleacă de osteneală am ajuns să străbatem drumul cel mai lung dintre oameni și anume a vorbi inimă către inimă, a pune dragostea pe primul plan și dorința de a nu lua tot felul de păreri omenești drept dogme. Cu adevărat Ortodoxia nu constă în părerea oamenilor că zice Sfânta Scriptură: Ps.115:1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!” Așadar credința noastră nu se bazează pe păreri omenești ci pe smerenie adică a lua adevărul dat de Dumnezeu și a crede în El. Drumul cel lung a fost străbătut dar acum rămâne drumul cel scurt (și anume să avem în comun felul de a iubi care îi place lui Dumnezeu) ca să putem a ne uni deplin în dragoste. Iar faptul că e scurt drumul nu înseamnă că nu se poate înfunda într-o prăpastie. De multe ori când doresc oamenii să dezbată ceva se ceartă pe cuvinte. Adică ei vor ca să spună același lucruri, înțeleg la fel adevărul dar fiincă folosesc expresii diferite se împotmolesc în ele și se ceartă pe expresii iar nu pe impresii. Certuri caraghioase, inutile, artificiale și deșarte, dar care duc tot la iad. Sfântul Atanasie cel Mare a fost nevoit să facă un Sfânt Sinod în Alexandria că era Sfânta Biserică gata gata să se rupă din cauză că apusenii foloseau ipostas pentru a desemna firea iar răsăritenii pentru a desemna persoana. Și după ce au înțeles înțelesul diferit folosit și au văzut că de fapt aveau aceeași credință și râvnă s-au împăcat bucurându-se. Și pentru că tu nu dorești să iei din cărți de-a gata lucrurile ci să le trăiești cu sufletul, adică să le înțelegi pe de o parte cu mintea ta iar pe de alta să le experiezi în viul vieții pentru a primi confirmări în iubire sunt foarte bucuros deoarece și eu fac așa, chiar dacă subiectul dezbătut aici fiind unul teologico științific am fost nevoit să mă folosesc de cuvinte aspre, absolute, abstracte și aride. Dar acum fiindcă discut strict cu tine trebuie să facem un sinod al nostru ca să obținem un dicționar comun de înțelesuri pentru a nu ne certa în cuvinte. Trebuie să începem cu litera A adică adevărul și amerindienii. Așadar este ceva drum până la litera F de la Francisc și H de la homeopatie. Dacă însă ne vom lămuri și uni în ceea ce privește litera A promit să sar direct la F și H. Până atunci însă îmi permit să las un mic nerăspuns la aceste două provocări. Așadar Dicționarul Heaveno-alexandrin: litera A Adevărul Absolut După dumneavoastră este nevoie de adevăr pentru a iubi? Sărbători fericite!
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
#8
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Citat:
Am arătat după Sfintele Scripturi, că numai credința coborâtă de sus de la Dumnezeu, este cea adevărată, că Acesta o descoperă prin Sfânta Biserică Ortodoxă, singura infalibilă, fiind Trupul lui Hristos. Am arătat apoi din Pidalion cum putem ajunge la aceasta, unde a fost aceasta exprimată (la Sfintele Sinoade Ecumenice, primite de toată Biserica, înainte de căderea Apusului în iadul minciunii) Apoi am arătat, cum ne învață Sfinții Părinți și Sfântul Siluan Athonitul, cum să procedăm dacă vrem să nu fim în înșelare ci ortodocși vii, lucrători în iubire smerită, în adevăr: cu durerea pocăinței trebuie să zdrobim cele 4 feluri de idoli ce vor să ocupe locul de închinare din inimă: 1. idolii patimilor, 2.idolii imaginației, 3.idolii părerii despre voia lui Dumnezeu cu noi, 4.idolii teologiei (cum ni se pare nouă că este Dumnezeu) și apoi să ne ducem mintea în întunericul despuierii și, neconfundând lumina minții noastre cu lumina necreată, să cerem Sfânta Lumină, izvor lin ce susură prin istorie prin Sfânta Predanie și lucrarea delicată a duhovniciei. Deci, nu putem pune părerile nici unui om, indiferent cât de renumit în lumea noastră, fie chiar duhovnic cu răsunet, mai presus decât Credința în Iubire a Sfintei noastre Biserici. De aceea ideea că: dacă bioterapia a fost acceptată de unii oameni renumiți în Sfânta noastră Biserică suntem obligați să o acceptăm și noi, este o idee neortodoxă, ce mută infailibilitatea de la Sfânta Biserică la un om "Psa 115:2 Și am zis întru uimirea mea: tot omul este mincinos. ". Noi nu luăm oamenii ci cuvântul lor. Se poate ca un om bun să spună un cuvânt rău și un om rău să spună un cuvânt bun. Noi luăm cuvântul, îl punem în laboratorul minții și dacă este corespunzător Sfintei Predanii îl primim fără a idolatriza cel care l-a spus iar dacă nu corespunde îl respingem fără a urâ sau judeca pe cel care l-a spus. Așa ne învăța pe noi Fratele Traian Bădărău urmând desigur Patericul, cartea inimii lui. Iar dacă auzim un cuvânt rău despre preoție sau ierarhie să știm bine că este șoaptă diavolească: să spunem "iertați" și să ne retragem. După cum spune și Molitfelnicul 1834 și 1896: Al soborului al 4-lea Omului mirean nu se cade a ocărî, a bate sau a defăima pre preot, sau a-l cleveti, sau a-l mustra în față, de ar fi și adevărate cele zise asupra lui. Iar de va îndrăzni mireanul a face aceasta, să se dea anatemei și să se lepede de la biserică, că unul ca acela este despărțit de Sfânta Treime și se va trimite la un loc cu Iuda, că scris este: pre mai marele norodului tău să nu-l grăiești de rău, așijderea și cel ce necinstește pre mai marele său. Așadar, cu mila lui Dumnezeu să mergem mai departe.
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
#9
|
||||
|
||||
![]()
Cu adevărat bietul Francisc de Assisi a fost sărăcuț. Pentru o clipă de desfătare murdară și deșartă în mândrie (că a fost ca Hristos) a pierdut îndulcirea din veșnicie cu Hristos cel smerit.
Și, bietul de el, nu are timp să-și pună problema de a ierta sau nu pe ortodocși fiind absorbit, întru adâncul inimii sale de smoală, de hula sa, fiind uimit de nemulțumit, că nu este pe tronul Sfintei Treimi, în locul sau cel puțin lângă Fiul lui Dumnezeu, (cum i se pare lui că i s-ar cuveni) nevrând să-i slujească unui Dumnezeu care nu este ca el, mândru, ci Atotputernic și Atotcuprinzător în smerenia Sa. Nu i-a plăcut smerenia, împreună viețuirea cu Cel smerit, pe pământ, ci a vrut să-L înlocuiască cu falsa sa smerenie artistică, (cea mai vicleană formă de mândrie a lui antihrist) și murind în această stare s-a hotărât să-L respingă pe Hristos, adevărata smerenie, fără de pocăință, pentru vecie. De aceea noi ortodocșii, deși cuprinși de milă față de el, nici nu putem a ne ruga pentru mântuirea lui, fiind următori Domnului nostru, care deși: "1Ti 2:4 voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină." cu toate acestea, respectând alegerea fiecăruia, nu se roagă pentru toți ci doar pentru aceia pe care Tatăl i I-a dat: "Joh 17:6 Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. [...] Joh 17:9 Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. " Iar Tatăl I-a dat numai pe cei care și ei îl doresc, în deplina lor libertate, pe Hristos cel smerit: "Joh 1:12 Și celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu," Iar pentru ceilalți nu se roagă fiindcă ei nu vor să se unească cu El iar Domnul nu-i silește nici măcar cu rugăciunea, pentru că ei nu caută smerenia ci slava de la oameni, ca și bietul de Francisc, neiubind de fapt pe Dumnezeu, decât poate pentru a fi admirați de câțiva înșelați ca și ei: "Joh 5:41 Slavă de la oameni nu primesc; Joh 5:42 Dar v-am cunoscut că n-aveți în voi dragostea lui Dumnezeu. Joh 5:43 Eu am venit în numele Tatălui Meu și voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi. Joh 5:44 Cum puteți voi să credeți, când primiți slavă unii de la alții și slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutați? " având de fapt un alt tată decât Dumnezeu, nu pentru că nu i-a făcut și pe ei Dumnezeu, ci pentru că ei nu-l vor pe Dumnezeu ca Tată ci doar pe cel de o poftă a mândriei (minciuna cea mai ridicolă) cu ei: "Joh 8:44 Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. " Redăm acum icoana lui Francisc pentru a se convinge tot privitorul că are fizionomia unui om înșelat prin hule: ![]() Adresa url: http://upload.wikimedia.org/wikipedi...Franziskus.jpg Această icoană este făcută nu mult după moartea lui (1226) de către un fan de al lui: Giovanni Cimabue, 1278, din descrierea apropiaților lui Francisc. Surprinde câtă asemănare o are cu descrierea Sfântului Paisie de la Neamț despre fizionomia unui om cuprins de hule: Mai era un părinte acolo aproape petrecând la liniște Si acesta de multă vreme foarte tare-se supăra de duhul hulei. Și este acest duh preacumplit. Se năpădește asupra omului cu gânduri pângărite și hulitoare asupra lui Dumnezeu, asupra Sfintei Treimi, asupra Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Si Maicii lui Dumnezeu Cuvântului Si asupra preasfintelor Si preacuratelor Si de viață făcătoarelor Taine Si asupra altor lucruri sfinte și dumnezeiești, când vine cineva în oareșicare cunoștință dumnezeieștilor scripturi. Si întru oareșicare măsură a lucrării faptelor bune, dupre cum zice Sfântul Marco Pustnicul. Și din pricina aceasta atâta slăbise încât numai chipul Si umbră de om era. Pentru că se și înfrâna foarte, socotind cum că din mâncare și din neînfrânare i se întâmplă lui aceasta. Și la nimenea nu îndrăznea să mărturisească acele gânduri de rușine și pângărite, pentru cd vicleanul acela duh, după ce cădea asupra lui cu acele gânduri, apoi pe urmă năpădea și cu rușinea, ca să nu mărturisească la cineva din duhovnici, ca să nu se tămăduiască. Autobiografia unui stareț, pagina 205.
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. Last edited by ALEXANDRU ANASTASIU; 13.03.2012 at 04:05:59. |
#10
|
||||
|
||||
![]()
NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către edițiile în limba engleză a lucrărilor mentionate)
________________________________________ [1] Guerier, V., FRANCISC, pag. 312-313. [2] Luisa Lato, în vârstă de 17 ani, având de obicei o sănătate bună, cădea în fiecare zi de vineri într-un extaz; îi curgea sânge din coastă și pe palmele și picioarele ei apăreau răni de felul celor de pe trupul Mântuitorului, așa cum sunt ele reprezentate pe crucifixe. [3] Guerier, pag. 314-315. [4] IBID., pag. 308. [5] Dumas, G., “La Stigmatisation chez les mystiques cretiens,”REVUE DES DEUX MONDES, 1 May 1907; în Guerier, pag. 315-317. [6] Guerier, pag. 315. [7] Potrivit ortodocșilor, Crucea nu a fost o NECESITATE impusă lui Dumnezeu și nici sângele Fiului Său unul-născut un izvor de mulțumire pentru Dumnezeu Tatăl, așa cum învață scolasticii latini. Ideea de “împlinire a dreptății divine a lui Dumnezeu” nu apare nicăieri în Scriptură și nici în scrierile Sfinților Părinti, ci este o născocire a lui Anselm de canterbury (pe la anul 1100), dezvoltată apoi de Toma d’Aquino pentru a deveni învățătura soteriologică oficială în Apus (spre comparație, a se vedea Athanasie cel Mare,ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU). [8] Este evident din comparatia făcută în această scriere că “mistica” din Biserica Ortodoxă se află dincolo de toate cele sufletești și raționale. În viața ascetică, norma pentru aceasta o reprezintă despătimirea sau desprinderea de toate nevoile, trăirile și chiar gândurile, fie ele bune sau rele (vezi Avva Evagrie către Anatolie, citată mai sus, pag. 9). [9] Vezi viața Sfântului Isaac Zăvorâtul de la Pesterile Pecerska,GOD’S FOOLS. Synaxis Press, Chilliwack, B.C., Canada, 1976, pag. 21. [10] HIPER-CONȘTIINȚA, pag. 292-293, ediția a doua. [11] Kadloubovsky, E. and Palmer, G., EARLY FATHERS FROM THE PHILOKALIA, “St Isaac of Syria, Directions on Spiritual Training,” Faber and Faber, Londra, 1959. (mentionată mai departe ca EARLY FATHERS). [12] EARLY FATHERS, pag. 140, par. 114, 115, 116. [13] SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV, pag. 61-62 (ediția rusă), citată în notele traduse din rusă, vezi mai sus. [14] FILOCALIA, Vol 3, pag. 322, par. 103 (ed. grecească). [15] EARLY FATHERS, pag. 297, 47. [16] OP. CIT., pag. 105, par. 71. [17] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, ediția a treia, predica 8, pag. 37. [18] FILOCALIA, Vol 2, pag. 467, par. 49. Trebuie să menționăm aici că acest cuvânt al lui Isaac Sirul – în sensul că o vedenie este neașteptată – nu trebuie înțeles ca o regulă absolută pentru toate aceste vedenii. Ca exceptie, unii asceti sfinți au avut vedenii neobișnuite pe care însă le-au putut anticipa; au avut un fel de presentiment asemenea unei proorocii negândite, o proorocie despre un lucru iminent. Un asemenea lucru i s-a întâmplat Sfântului Serghie din Radonej la sfârsitul vietii. Întâmplarea este descrisă în detaliu în lucrarea rusească HIPERCONȘTIINȚA, pag. 377 (Bibliografia nu i-a fost disponibilă autorului. Citatul provine din notele traduse din rusă, vezi mai sus.) [19] Vezi nota 13, cap. 1, pag. 13-22. [20] “Mergeți câte doi în toate părțile pământului, propovăduind pacea oamenilor și iertarea păcatelor.” Guerier, pag. 27 (conf. Marcu 6:7-12.) [21] Guerier, pag. 115. [22] Antonie Hrapovitki, MĂRTURISIRE: LECTURI DESPRE TAINA POCĂINȚEI. Holy Trinity Monastery Press, Jordanville, N.Y., 1975. [23] Guerier, pag. 127 (sublinierea noastră). [24] OP. CIT., pag. 129. [25] OP. CIT., pag. 103-104. [26] Brown, Raphael, THE LITTLE FLOWERS OF ST. FRANCISC. Image Books, Garden City, N.Y., 1958, pag. 60. [27] IBID., pag. 63. [28] Guerier, pag. 124. [29] Cuvântul patimi, folosit aici, semnifică toate impulsurile contra-naturale ale omului (mândrie, deșertăciune, invidie, ură, lăcomie, gelozie s.a.) care provin din neascultarea și din căderea strămosilor Adam și Eva. [30] Motovilov, N.A., A CONVERSATION OF ST. SERAFIM. St Nectarios Press, Seattle, 1973 (retipărită). [31] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, ediția a 3-a, predica 36, pag. 155. [32] COLLECTED LETTERS OF BISHOP THEOPHAN, partea a doua, Scrisoarea 261, pag. 103. [33] POSTHUMUS ARTISTIC WORKS OF L. TOLSTOY, Vol 2, pag. 30. [34] FILOCALIA, Vol 1, pag. 33. [35] HIPER-CONȘTIINȚA, Despre patimile minții, ediția a 2-a, pag. 65-74. [36] Vezi mai sus, Despre mintea de jos și mintea de sus, pag. 6-23. [37] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, pag. 37. [38] Compară cu Dostoevsky, MARELE INCHIZITOR în FRAȚII KARAMAZOV. [39] Sabbatier, pag. 352. [40] În secolul 15 Luther a protestat împotriva acestei prerogative exprimată prin acordarea de indulgențe. [41] LIVES OF SAINTS, Book 11, pag. 119-120. Sfantul Ierarh Marcu al Efesului spune ca: “Noi (ortodocsii), de fapt am rupt toate legaturile cu latinii tocmai fiindca sunt eretici” . Sfantul Ioan Maximovici ii considera pe acestia cazuti din har: “… multimea credinciosilor bisericii din Apus care cazusera deja din sanul Bisericii Sobornicesti, pierzand prin aceasta darul Duhului Sfant”. Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: “Nici un eretic nu da sfintenie prin taine” [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca “Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste” [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]., ceea ce inseamna ca botezul catolic nu este valabil. Cuviosului Serafim Rose, in cartea sa, “Ortodoxia si religia viitorului” spune: “Romano-catolicii si protestantii de astazi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne miram ca ei nu sunt capabili sa-l deosebeasca de inselatoriile dracesti”. Sfantul Ignatie Briancianinov este sceptic in privinta miracolelor catolicilor: “O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica deja in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna «extatica» din pricina neobisnuitei lor infierbatari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, intemeiatorul ordinului iezuitilor”. (…)” http://www.odaiadesus.ro/comparatie.html „Francisc de Assisi În OCA [Biserica Ortodoxă din America], avem o mare devotiune către Sf. Francisc de Assisi, iar multi dintre noi au icoane ale lui... Opozitia episcopului dvs. fată de acest mare crestin este ciudată. Am citit o afirmatie în care el spunea că desi îi plac unele dintre poeziile Sfântului Francisc, totusi acesta nu a fost un Sfânt, ci s-a aflat în rătăcire. Nici un scriitor sau părinte ortodox nu a spus vreodată asa ceva. Nicholas Zernov l-a comparat odată pe Sf. Francisc cu Sf. Serafim de Sarov. Opinia episcopului dvs. nu este traditională, după părerea mea, iar cei care aduc inovatii sunt domniile voastre. (M.P., NY) Biserica Ortodoxă nu îl include pe Francisc din Assisi printre Sfintii ei. Acesta a fost un papist fanatic, a trăit după despărtirea bisericii romano-catolice de Ortodoxie si a practicat o spiritualitate romantică si emotională, străină de traditiile duhovnicesti ale Ortodoxiei. Desi putem aprecia literatura atribuită lui Francisc, asa cum a arătat Arhiepiscopul Hrisostom al Etnei, cinstirea lui si cu atât mai putin cinstirea "icoanelor" lui este pe deplin neortodoxă. Nădăjduim că ceea ce ati afirmat că se petrece în OCA este o exagerare; altfel, probabil că ies la iveală rădăcinile greco-catolice ale acelei jurisdictii si trebuie lucrate niste îndreptări. Cu privire la Părintii Bisericii, în rândul cărora nimeni nu l-a asezat vreodată pe Nicholas Zernov, Francisc din Assisi nu este foarte apreciat în scrierile patristice. Reprezentativ, Sf. Ignatie (Brianceaninov), cunoscutul episcop-ascet canonizat recent de Patriarhia Moscovei, vorbeste despre viata lui Francisc în termenii unei înselări spirituale: 'Atunci când Francisc a ajuns în ceruri,' scrie un biograf al său, 'Dumnezeu Tatăl, văzându-l, a stat o clipă în cumpănă, gândindu-se cui să-i dea întâietate, Fiului Său prin fire sau fiului Său prin har - Francisc.' Ce poate fi mai înfricosător sau mai nebunesc lucru decât această hulă, ce poate fi mai trist decât această înselare[?]! [ARENA, Cap. 11] Timp de secole, mai multi intelectuali ortodocsi, printre care Nikos Kazantzakis (1885-1957), cunoscutul scriitor grec, si numerosi scriitori slavi (de exemplu S. Sitianovici [1629-1670], L. Tolstoi [1828-1910] si multi dintre cei apartinând "Scolii de la Paris" din secolul 20) au fost înselati de viziunea romantică si teatrală a Apusului asupra sfinteniei, viziune necunoscută nici în Răsărit, dar nici în Apus înainte de Marea Schismă (cu exceptia simptomelor de înselare spirituală), surprinsă însă foarte bine în cinstirea lui Francisc din Assisi. Nu numai că aceste persoane au contribuit la stricarea credintei noastre ortodoxe, stricare care încă afectează Biserica, dar unii au si trădat Biserica si si-au pierdut credinta. Genul de fermitate cu care catalogati ca neortodoxă părerea absolut ortodoxă a Arhiepiscopului Hrisostom despre Francisc din Assisi, trebuie s-o spun, este un prim pas în procesul prin care au căzut aceste persoane în rătăcire. Vă rugăm pe dumneavoastră si pe toti cei care au o evlavie personală, emotională, fată de aceste notiuni apusene post-schismă cu privire la sfintenie si fată de "sfintii" apuseni post-schismă, să reflectati asupra acestui lucru.”
__________________
1Ioan 4:1 Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți prooroci mincinoși au ieșit în lume. SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranță îi dau smerenia, blândețea și dragostea" Acum este publicată și viața (audio) Bătrânului care mi-a lămurit credința în iubire, aici: Fratele Traian Bădărău (Tătăică) Pentru cine dorește să fie ctitor la Catedrala Mântuirii Neamului, iată legătura. |
![]() |
Tags |
bioterapie, înșelare demonică |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Despre nașterea din nou, din Duhul Sfânt și despre Botez | Savonarola | Sfinti Parinti (Patrologie) | 15 | 20.07.2013 13:28:48 |
Petre Tutea despre Dumnezeu si despre atei | tigerAvalo9 | Generalitati | 34 | 02.12.2010 15:37:16 |
Despre pacate si despre Canoanele duhovnicilor | gheorghecoser23 | Preotul | 5 | 25.06.2008 17:01:23 |
|