Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

NOTE DE FINAL (trimiterile sunt în mare parte către ediţiile în limba engleză a lucrărilor mentionate)
________________________________________
[1] Guerier, V., FRANCISC, pag. 312-313.
[2] Luisa Lato, în vârstă de 17 ani, având de obicei o sănătate bună, cădea în fiecare zi de vineri într-un extaz; îi curgea sânge din coastă şi pe palmele şi picioarele ei apăreau răni de felul celor de pe trupul Mântuitorului, aşa cum sunt ele reprezentate pe crucifixe.
[3] Guerier, pag. 314-315.
[4] IBID., pag. 308.
[5] Dumas, G., “La Stigmatisation chez les mystiques cretiens,”REVUE DES DEUX MONDES, 1 May 1907; în Guerier, pag. 315-317.
[6] Guerier, pag. 315.
[7] Potrivit ortodocşilor, Crucea nu a fost o NECESITATE impusă lui Dumnezeu şi nici sângele Fiului Său unul-născut un izvor de mulţumire pentru Dumnezeu Tatăl, aşa cum învaţă scolasticii latini. Ideea de “împlinire a dreptăţii divine a lui Dumnezeu” nu apare nicăieri în Scriptură şi nici în scrierile Sfinţilor Părinti, ci este o născocire a lui Anselm de canterbury (pe la anul 1100), dezvoltată apoi de Toma d’Aquino pentru a deveni învăţătura soteriologică oficială în Apus (spre comparaţie, a se vedea Athanasie cel Mare,ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU).
[8] Este evident din comparatia făcută în această scriere că “mistica” din Biserica Ortodoxă se află dincolo de toate cele sufleteşti şi raţionale. În viaţa ascetică, norma pentru aceasta o reprezintă despătimirea sau desprinderea de toate nevoile, trăirile şi chiar gândurile, fie ele bune sau rele (vezi Avva Evagrie către Anatolie, citată mai sus, pag. 9).
[9] Vezi viaţa Sfântului Isaac Zăvorâtul de la Pesterile Pecerska,GOD’S FOOLS. Synaxis Press, Chilliwack, B.C., Canada, 1976, pag. 21.
[10] HIPER-CONŞTIINŢA, pag. 292-293, ediţia a doua.
[11] Kadloubovsky, E. and Palmer, G., EARLY FATHERS FROM THE PHILOKALIA, “St Isaac of Syria, Directions on Spiritual Training,” Faber and Faber, Londra, 1959. (mentionată mai departe ca EARLY FATHERS).
[12] EARLY FATHERS, pag. 140, par. 114, 115, 116.
[13] SFÂNTUL SERAFIM DE SAROV, pag. 61-62 (ediţia rusă), citată în notele traduse din rusă, vezi mai sus.
[14] FILOCALIA, Vol 3, pag. 322, par. 103 (ed. grecească).
[15] EARLY FATHERS, pag. 297, 47.
[16] OP. CIT., pag. 105, par. 71.
[17] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, ediţia a treia, predica 8, pag. 37.
[18] FILOCALIA, Vol 2, pag. 467, par. 49. Trebuie să menţionăm aici că acest cuvânt al lui Isaac Sirul – în sensul că o vedenie este neaşteptată – nu trebuie înţeles ca o regulă absolută pentru toate aceste vedenii. Ca exceptie, unii asceti sfinţi au avut vedenii neobişnuite pe care însă le-au putut anticipa; au avut un fel de presentiment asemenea unei proorocii negândite, o proorocie despre un lucru iminent. Un asemenea lucru i s-a întâmplat Sfântului Serghie din Radonej la sfârsitul vietii. Întâmplarea este descrisă în detaliu în lucrarea rusească HIPERCONŞTIINŢA, pag. 377 (Bibliografia nu i-a fost disponibilă autorului. Citatul provine din notele traduse din rusă, vezi mai sus.)
[19] Vezi nota 13, cap. 1, pag. 13-22.
[20] “Mergeţi câte doi în toate părţile pământului, propovăduind pacea oamenilor şi iertarea păcatelor.” Guerier, pag. 27 (conf. Marcu 6:7-12.)
[21] Guerier, pag. 115.
[22] Antonie Hrapovitki, MĂRTURISIRE: LECTURI DESPRE TAINA POCĂINŢEI. Holy Trinity Monastery Press, Jordanville, N.Y., 1975.
[23] Guerier, pag. 127 (sublinierea noastră).
[24] OP. CIT., pag. 129.
[25] OP. CIT., pag. 103-104.
[26] Brown, Raphael, THE LITTLE FLOWERS OF ST. FRANCISC. Image Books, Garden City, N.Y., 1958, pag. 60.
[27] IBID., pag. 63.
[28] Guerier, pag. 124.
[29] Cuvântul patimi, folosit aici, semnifică toate impulsurile contra-naturale ale omului (mândrie, deşertăciune, invidie, ură, lăcomie, gelozie s.a.) care provin din neascultarea şi din căderea strămosilor Adam şi Eva.
[30] Motovilov, N.A., A CONVERSATION OF ST. SERAFIM. St Nectarios Press, Seattle, 1973 (retipărită).
[31] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, ediţia a 3-a, predica 36, pag. 155.
[32] COLLECTED LETTERS OF BISHOP THEOPHAN, partea a doua, Scrisoarea 261, pag. 103.
[33] POSTHUMUS ARTISTIC WORKS OF L. TOLSTOY, Vol 2, pag. 30.
[34] FILOCALIA, Vol 1, pag. 33.
[35] HIPER-CONŞTIINŢA, Despre patimile minţii, ediţia a 2-a, pag. 65-74.
[36] Vezi mai sus, Despre mintea de jos şi mintea de sus, pag. 6-23.
[37] WORKS OF ST. ISAAC THE SYRIAN, pag. 37.
[38] Compară cu Dostoevsky, MARELE INCHIZITOR în FRAŢII KARAMAZOV.
[39] Sabbatier, pag. 352.
[40] În secolul 15 Luther a protestat împotriva acestei prerogative exprimată prin acordarea de indulgenţe.
[41] LIVES OF SAINTS, Book 11, pag. 119-120.
Sfantul Ierarh Marcu al Efesului spune ca: “Noi (ortodocsii), de fapt am rupt toate legaturile cu latinii tocmai fiindca sunt eretici” .
Sfantul Ioan Maximovici ii considera pe acestia cazuti din har:
“… multimea credinciosilor bisericii din Apus care cazusera deja din sanul Bisericii Sobornicesti, pierzand prin aceasta darul Duhului Sfant”.
Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: “Nici un eretic nu da sfintenie prin taine” [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca “Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste” [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]., ceea ce inseamna ca botezul catolic nu este valabil.
Cuviosului Serafim Rose, in cartea sa, “Ortodoxia si religia viitorului” spune:
“Romano-catolicii si protestantii de astazi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne miram ca ei nu sunt capabili sa-l deosebeasca de inselatoriile dracesti”.
Sfantul Ignatie Briancianinov este sceptic in privinta miracolelor catolicilor:
“O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica deja in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna «extatica» din pricina neobisnuitei lor infierbatari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, intemeiatorul ordinului iezuitilor”.
(…)”
http://www.odaiadesus.ro/comparatie.html

„Francisc de Assisi
În OCA [Biserica Ortodoxă din America], avem o mare devotiune către Sf. Francisc de Assisi, iar multi dintre noi au icoane ale lui... Opozitia episcopului dvs. fată de acest mare crestin este ciudată. Am citit o afirmatie în care el spunea că desi îi plac unele dintre poeziile Sfântului Francisc, totusi acesta nu a fost un Sfânt, ci s-a aflat în rătăcire. Nici un scriitor sau părinte ortodox nu a spus vreodată asa ceva. Nicholas Zernov l-a comparat odată pe Sf. Francisc cu Sf. Serafim de Sarov. Opinia episcopului dvs. nu este traditională, după părerea mea, iar cei care aduc inovatii sunt domniile voastre. (M.P., NY)
Biserica Ortodoxă nu îl include pe Francisc din Assisi printre Sfintii ei. Acesta a fost un papist fanatic, a trăit după despărtirea bisericii romano-catolice de Ortodoxie si a practicat o spiritualitate romantică si emotională, străină de traditiile duhovnicesti ale Ortodoxiei. Desi putem aprecia literatura atribuită lui Francisc, asa cum a arătat Arhiepiscopul Hrisostom al Etnei, cinstirea lui si cu atât mai putin cinstirea "icoanelor" lui este pe deplin neortodoxă. Nădăjduim că ceea ce ati afirmat că se petrece în OCA este o exagerare; altfel, probabil că ies la iveală rădăcinile greco-catolice ale acelei jurisdictii si trebuie lucrate niste îndreptări.
Cu privire la Părintii Bisericii, în rândul cărora nimeni nu l-a asezat vreodată pe Nicholas Zernov, Francisc din Assisi nu este foarte apreciat în scrierile patristice. Reprezentativ, Sf. Ignatie (Brianceaninov), cunoscutul episcop-ascet canonizat recent de Patriarhia Moscovei, vorbeste despre viata lui Francisc în termenii unei înselări spirituale:
'Atunci când Francisc a ajuns în ceruri,' scrie un biograf al său, 'Dumnezeu Tatăl, văzându-l, a stat o clipă în cumpănă, gândindu-se cui să-i dea întâietate, Fiului Său prin fire sau fiului Său prin har - Francisc.' Ce poate fi mai înfricosător sau mai nebunesc lucru decât această hulă, ce poate fi mai trist decât această înselare[?]! [ARENA, Cap. 11]
Timp de secole, mai multi intelectuali ortodocsi, printre care Nikos Kazantzakis (1885-1957), cunoscutul scriitor grec, si numerosi scriitori slavi (de exemplu S. Sitianovici [1629-1670], L. Tolstoi [1828-1910] si multi dintre cei apartinând "Scolii de la Paris" din secolul 20) au fost înselati de viziunea romantică si teatrală a Apusului asupra sfinteniei, viziune necunoscută nici în Răsărit, dar nici în Apus înainte de Marea Schismă (cu exceptia simptomelor de înselare spirituală), surprinsă însă foarte bine în cinstirea lui Francisc din Assisi. Nu numai că aceste persoane au contribuit la stricarea credintei noastre ortodoxe, stricare care încă afectează Biserica, dar unii au si trădat Biserica si si-au pierdut credinta. Genul de fermitate cu care catalogati ca neortodoxă părerea absolut ortodoxă a Arhiepiscopului Hrisostom despre Francisc din Assisi, trebuie s-o spun, este un prim pas în procesul prin care au căzut aceste persoane în rătăcire. Vă rugăm pe dumneavoastră si pe toti cei care au o evlavie personală, emotională, fată de aceste notiuni apusene post-schismă cu privire la sfintenie si fată de "sfintii" apuseni post-schismă, să reflectati asupra acestui lucru.”