Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de doctor_faustus

- majora: Dintre oameni sunt fii ai lui Dumnezeu cei care sunt născuţi de la Dumnezeu prin har, cei care au crezut şi cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi în toată mărturia Evangheliei, care cred în Lumina care este Iisus Hristos şi urmează Luminii, care sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi, îndrumaţi fiind de Duhul lui Dumnezeu şi care trăiesc după voia Dumnezeului revelat.

Naşterea prin har este Botezul. Prin urmare, trebuie să admiteţi că cel puţin toţi cei botezaţi, imediat după botezul lor devin fraţi ai noştri şi fii (fiice) după har ai lui Dumnezeu. De acord ?

Mai departe: este statului de "fiu" ceva care se poate pierde ? Conform definiţiei dv, este suficient ca cineva să facă un păcat de moarte, ca să nu mai fie fiu al lui Dumnezeu. Pe urmă, dacă se spovedeşte, el dobândeşte din nou starea de har, prin urmare redevine fiu al lui Dumnezeu. De câte ori se întâmplă asta ? De câte ori comite un păcat de moarte, decade şi din statutul de fiu al lui Dumnezeu, iar de câte ori face o spovadă bună redobândeşte acest statut. Deci, Dumnezeu ne înfiază prima dată la Botez, pe urmă ne desfiază de câte ori greşim. Asta vreţi să spuneţi, de fapt ? Şi dv, vă socotiţi în acest moment fiu al lui Dumnezeu sau nu ? Aţi fost duminică la Sf Liturghie ? Aţi mâncat azi de post ? Dacă nu, tocmai aţi comis păcate de moarte, pentru care e nevoie de spovadă. Săptămâna asta, deci, nu mai sunteţi fiu al lui Dumnezeu. Poate săptămâna viitoare, da.
Şi încă o întrebare: la dv în bloc, trăieşte vreun fiu al lui Dumnezeu ? Dar dintre cei cu care vă întâlniţi la biserică şi cărora le spuneţi, poate, "fraţi", este cineva care e fiu al lui Dumnezeu ? Punându-vă aceste întrebări, aplic criteriile dv, nu fac nimic altceva.

Nu aceasta este concepţia mea. Eu consider că toţi cei botezaţi, catolici sau acataolici, sunt fii ai lui Dumnezeu. Chiar şi cei nebotezaţi, dacă nu s-au botezat din ignoranţă, sunt într-un anumit fel încorporaţi acestei frăţietăţi care este omenirea. Eu nu cred că acest statut se poate pierde, după cum fiul meu rămâne fiul meu orice ar face. Chiar dacă nu îmi ascultă poruncile, chiar dacă pleacă de acasă trântind uşa, chiar dacă se beţivăneşte, curveşte, fură ori nu mă vizitează duminica, bineştiind că este zi în care tatăl lui a pus masa şi aşteaptă să fie vizitat, el rămâne fiul meu. Este o marcă de neşters (indelebilă). Desigur, mare va fi bucuria mea dacă se va întoarce cât încă e în viaţă: abia atunci voi împărţi cu el casa mea.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Naşterea prin har este Botezul. Prin urmare, trebuie să admiteţi că cel puţin toţi cei botezaţi, imediat după botezul lor devin fraţi ai noştri şi fii (fiice) după har ai lui Dumnezeu. De acord ?

Nu aceasta este concepţia mea. Eu consider că toţi cei botezaţi, catolici sau acataolici, sunt fii ai lui Dumnezeu. Chiar şi cei nebotezaţi, dacă nu s-au botezat din ignoranţă, sunt într-un anumit fel încorporaţi acestei frăţietăţi care este omenirea. Eu nu cred că acest statut se poate pierde, după cum fiul meu rămâne fiul meu orice ar face. Chiar dacă nu îmi ascultă poruncile, chiar dacă pleacă de acasă trântind uşa, chiar dacă se beţivăneşte, curveşte, fură ori nu mă vizitează duminica, bineştiind că este zi în care tatăl lui a pus masa şi aşteaptă să fie vizitat, el rămâne fiul meu. Este o marcă de neşters (indelebilă). Desigur, mare va fi bucuria mea dacă se va întoarce cât încă e în viaţă: abia atunci voi împărţi cu el casa mea.

Sincer, îmi pare rău dar nu convinge aşa-zisul dumneavoastră creştinism. Oameni buni pot să fie mulţi şi de alte religii, şi sunt, însă creştinii nu fac parte din aşa-zisa frăţie sau familie care ar fi omenirea pentru că creştinii cei adevăraţi trăiesc după alt Duh şi după alte porunci şi principii spre deosebire de ceilalţi care nu trăiesc în Hristos. Şi nu vor fi fii ai lui Dumnezeu şi nici măcar nu vor putea să fie în afara credinţei în Iisus Hristos, în evanghelia şi Biserica Lui, în afara înfierii prin Iisus Hristos, şi celelalte.

"Drept aceea nici o osândă nu este acum asupra celor ce sunt în Hristos Iisus. Căci legea duhului vieţii în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii, pentru că ceea ce era cu neputinţă Legii - fiind slabă prin trup - a săvârşit Dumnezeu, trimiţând pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului şi pentru păcat a osândit păcatul în trup, pentru ca îndreptarea din Lege să se împlinească în noi, care nu umblăm după trup, ci după duh. Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului. Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate, iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi. Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii. Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. (Romani 8:1-14)

Mai departe: este statului de "fiu" ceva care se poate pierde ? Conform definiţiei dv, este suficient ca cineva să facă un păcat de moarte, ca să nu mai fie fiu al lui Dumnezeu. Pe urmă, dacă se spovedeşte, el dobândeşte din nou starea de har, prin urmare redevine fiu al lui Dumnezeu. De câte ori se întâmplă asta ? De câte ori comite un păcat de moarte, decade şi din statutul de fiu al lui Dumnezeu, iar de câte ori face o spovadă bună redobândeşte acest statut. Deci, Dumnezeu ne înfiază prima dată la Botez, pe urmă ne desfiază de câte ori greşim. Asta vreţi să spuneţi, de fapt ? Şi dv, vă socotiţi în acest moment fiu al lui Dumnezeu sau nu ? Aţi fost duminică la Sf Liturghie ? Aţi mâncat azi de post ? Dacă nu, tocmai aţi comis păcate de moarte, pentru care e nevoie de spovadă. Săptămâna asta, deci, nu mai sunteţi fiu al lui Dumnezeu. Poate săptămâna viitoare, da.
Şi încă o întrebare: la dv în bloc, trăieşte vreun fiu al lui Dumnezeu ? Dar dintre cei cu care vă întâlniţi la biserică şi cărora le spuneţi, poate, "fraţi", este cineva care e fiu al lui Dumnezeu ? Punându-vă aceste întrebări, aplic criteriile dv, nu fac nimic altceva.

Da, unii sunt fii ai lui Dumnezeu, unii nu, însă trebuie să recunosc că fii ai lui Dumnezeu sunt mai puţini decât ceilalţi. Iar eu sunt fiu al lui Dumnezeu, chiar dacă am mai şi căzut din nerăbdare sau necunoaştere sau neiubire în păcate; în viaţa de credinţă în Hristos mai greu este până ajungi să stai bine şi tare în credinţă, până reuşeşti prin mila şi harul lui Dumnezeu să câştigi un temei puternic, adevărat. Filiaţia nu se pierde aşa cu una, cu două, filiaţia se pierde prin păcate de moarte, îar a lipsi o duminică de la sfânta liturghie ori a mânca puţină brânză într-o zi de miercuri nu sunt păcate de moarte. Prin spovedanie şi pocăinţă adevărată starea de comuniune şi de relaţie autentică cu Dumnezeu se poate relua prin mila şi harul lui Dumnezeu.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Naşterea prin har este Botezul. Prin urmare, trebuie să admiteţi că cel puţin toţi cei botezaţi, imediat după botezul lor devin fraţi ai noştri şi fii (fiice) după har ai lui Dumnezeu. De acord ?

Mai departe: este statului de "fiu" ceva care se poate pierde ? Conform definiţiei dv, este suficient ca cineva să facă un păcat de moarte, ca să nu mai fie fiu al lui Dumnezeu. Pe urmă, dacă se spovedeşte, el dobândeşte din nou starea de har, prin urmare redevine fiu al lui Dumnezeu. De câte ori se întâmplă asta ? De câte ori comite un păcat de moarte, decade şi din statutul de fiu al lui Dumnezeu, iar de câte ori face o spovadă bună redobândeşte acest statut. Deci, Dumnezeu ne înfiază prima dată la Botez, pe urmă ne desfiază de câte ori greşim. Asta vreţi să spuneţi, de fapt ? Şi dv, vă socotiţi în acest moment fiu al lui Dumnezeu sau nu ? Aţi fost duminică la Sf Liturghie ? Aţi mâncat azi de post ? Dacă nu, tocmai aţi comis păcate de moarte, pentru care e nevoie de spovadă. Săptămâna asta, deci, nu mai sunteţi fiu al lui Dumnezeu. Poate săptămâna viitoare, da.
Şi încă o întrebare: la dv în bloc, trăieşte vreun fiu al lui Dumnezeu ? Dar dintre cei cu care vă întâlniţi la biserică şi cărora le spuneţi, poate, "fraţi", este cineva care e fiu al lui Dumnezeu ? Punându-vă aceste întrebări, aplic criteriile dv, nu fac nimic altceva.

Nu aceasta este concepţia mea. Eu consider că toţi cei botezaţi, catolici sau acataolici, sunt fii ai lui Dumnezeu. Chiar şi cei nebotezaţi, dacă nu s-au botezat din ignoranţă, sunt într-un anumit fel încorporaţi acestei frăţietăţi care este omenirea. Eu nu cred că acest statut se poate pierde, după cum fiul meu rămâne fiul meu orice ar face. Chiar dacă nu îmi ascultă poruncile, chiar dacă pleacă de acasă trântind uşa, chiar dacă se beţivăneşte, curveşte, fură ori nu mă vizitează duminica, bineştiind că este zi în care tatăl lui a pus masa şi aşteaptă să fie vizitat, el rămâne fiul meu. Este o marcă de neşters (indelebilă). Desigur, mare va fi bucuria mea dacă se va întoarce cât încă e în viaţă: abia atunci voi împărţi cu el casa mea.

În ceea ce priveşte pe "farmazoni" am adus destule argumente, şi ar mai fi multe de spus, pentru că "farmazoneria" nu este compusă din oameni lipsiţi de inteligenţă şi viclenie, ba la aceste capitole sunt chiar premianţi unii dintre ei. Pe site-ul MLNR este specificat foarte clar că esenţa filozofiei progresiste francmasonice este cabala, filozofia religioasă a poporului iudaic, şi mai mult că francmasoneria, ca şi alte ordine religioase, îşi are originea în Cabala. Ori Cabala nu este Evanghelia lui Hristos. De aici se pot trage multe concluzii.

Pe de altă parte, eu nu vroiam neapărat să vorbesc despre alte categorii, ci vroiam doar să argumentez pe baza scripturii şi a tradiţiei sfinţilor părinţi falsitatea afirmaţiei că şi farmazonii ar fi fii ai lui Dumnezeu. Iar rezultatul evident al investigaţiei este că argumentele aduse de mine aici din evanghelie şi din Chiril al Alexandriei confirmă că afirmaţia respectivă este una care nu are adevăr.

Chiar şi presupunând că ar fi farmazoni anumiţi creştini, în primul rând că un creştin adevărat nu are ce să caute în gruparea aceea, iar în al doilea rând după cum ştim în viaţă nu se poate sluji la doi domni. Ori slujeşti Dumnezeului revelat în sfânta scriptură şi sfânta tradiţie a Bisericii lui Hristos, ori slujeşti lui MAAU, dar la amândoi nu se poate, iar identitate între ei nu există.

Parintele Adrian Fageteanu
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...eaza-greseste/

Ieromonah Amfilohie Branza - Globalizare Masonerie
http://www.google.com/search?q=+%22I...rce=vgc&num=10

arhimandritul Ioanichie Balan
http://saccsiv.wordpress.com/2009/01...2%80%93-video/[/quote]

Recomand celor care vor să înţeleagă mai multe să citească cartea "Zeul toleranţei şi descreştinarea creştinismului" apărută la editura Christiana.

[adiandrea6]

Daca imi permiteti si mie o opinie despre Fii lui Dumnezeu, ca mi se pare ca voi cam complicati niste lucruri care sunt destul de simple la originea lor.
Avem in Biblie parabola fiului risipitor pe care o stiti foarte bine. In parabola este vorba despre un TATA(Dumnezeu), doi FII (cel ascultator si cel risipitor, adica noi crestinii) si niste SLUGI (toti cei care nu sunt crestini, si o sa explic mai incolo). Fiul risipitor pleaca DE LA CASA TATALUI CU JUMATATE DIN MOSTENIRE, o cheltuie toata in risipa si desfrau, si ajungand infometat pe drumuri, isi da seama ca la casa tatalui Sau SI SLUGILE o duceau mai bine decat el acum. Asa ca se intoarce convins ca a pacatuit atat de mult in fata Tatalui Sau incat nu mai este vrednic de a fi fiul Lui, ci dorea sa fie primit macar in randul slugilor. Insa Tatal nu a gandit ca si fiul, dimpotriva, i-a redat haina cuvenita unui Fiu si a taiat vitelul cel bun pentru el. Cu alte cuvinte, Fiul ramane mereu Fiu (si aici are dreptate Mihnea) dar in curtea Tatalui nu sunt doar Fii ci si slugile, insa slugile nu au dreptul la mostenirea Tatalui, ci la aceasta au dreptul doar Fii. Cand Fiul a plecat de acasa, pe "omul" de la care si-a luat mostenirea il recunostea ca pe Tatal lui, cu alte cuvinte, inainte de a fi un om ratacitor, a fost fiu, a fost cineva care il recunostea pe "omul" din parabola, ca si Tatal Sau. Nu acelasi lucru se poate spune despre slugi, care, nerecunoscandu-L pe acel "om" ca si Tata, ci ca Stapan, nu aveau dreptul la mostenire. Ca sa devina si ei fii cu drept de mostenire, trebuie infiati ca si fii, si avand in vedere ca Tatal din parabola nu este un om ci este insusi Dumnezeu Tatal, infierea noastra ca fii si ridicarea din postura de slugi, se face prin Botez la cei care cred in Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu (deci aici are dreptate Doctor_Faustus). Insa de indata ce calitatea de Fii ne este acordata, nu o mai pierdem, ci daca devenim ratacitori, vom fi niste fii ratacitori, nu vom fi niste slugi ratacitoare. Iar pentru reintoarcerea la Tatal, ati vazut ce trebuie facut: parere de rau, dorinta de indreptare, si Tatal ne va iesi in cale sa ne imbratiseze, sa ne dea din nou haina alba de Fii (haina pe care am manjit-o cu noroiul din grajdul porcilor, adica a pacatelor), si sa ne puna la masa cu El pentru a ne da bucatele cele mai alese pe care le are. Pentru aceasta Botezul ramane valabil pe viata, calitatea de Fiu nu se mai poate lua inapoi, chiar daca ne dovedim ratacitori. Suntem mereu fii, mai mult sau mai putin ratacitori, dar mereu fii. Nu insa la fel se intampla cu cei care nu L-au cunoscut niciodata pe Tatal, ei nu pot fi fii daca nu isi cunosc Tatal, ci raman in stare de slugi. Iar Tatal isi iubeste si slugile, si lor le face bine, insa slugile nu au parte de mostenire impreuna cu Tatal, asa cum au fii, ca atare doar fiii sunt frati intre ei, in timp ce ceilalti raman slugi pentru ca nu vor (inca) sau pur si simplu nu stiu ca pot fi infiati ca fii. Asta nu inseamna ca sunt neaparat oameni rai, pentru ca exista si slugi bune si credincioase, si dupa cum bine observati, slugi ale aceluiasi Tata/Dumnezeu pe care il recunosc de stapan!

[IonelS]

Nu-i un atac din partea mea impotriva B.C, este un documentar despre ...si imi doresc parerea sincera a fratilor catolici despre fenomen. Este posibil si la altii!

Tot mai mulţi austrieci părăsesc Biserica Catolică

Biserica romano-catolică din Austria pierde tot mai mulţi credincioşi. Un număr record de austrieci au renunţat oficial la catolicism. O tendinţă accentuată în ultimul timp de scandalurile sexuale care au zguduit această instituţie.

Din totalul de 8 milioane de austrieci, aproape două treimi se declară romano-catolici. Numărul acestora însă se subţiază vizibil. Anul trecut, peste 50 de mii au renunţat la catolicism, iar până la sfârşitul acestui an se aşteaptă ca alţi 100 de mii să facă acelaşi lucru. Doar în provincia Austria Superioară, în primele 3 luni ale acestui an, 5500 de austrieci au părăsit biserica romano-catolică. Deloc surpinzător, dat fiind că în acea perioadă au izbucnit scandalurile sexuale care au zguduit Vaticanul.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=87132&c=59

[Mihnea Dragomir]

Probabil că în viitor Biserica Catolică va fi considerabil mai mică în număr de credincioşi. Nu este exclus să ajungă, din nou, în catacombe.

[IonelS]

Va pun la dispozitie Graiuri ortodoxe - "Învăţăturile Sfinţilor Părinţi asupra catolicismului"

http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro...cismuluiq.html

Foarte interesant ! O alta optica pt fratii catolici ! Lectura placuta !

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de IonelS

Din totalul de 8 milioane de austrieci, aproape două treimi se declară romano-catolici. Numărul acestora însă se subţiază vizibil. Anul trecut, peste 50 de mii au renunţat la catolicism, iar până la sfârşitul acestui an se aşteaptă ca alţi 100 de mii să facă acelaşi lucru. Doar în provincia Austria Superioară, în primele 3 luni ale acestui an, 5500 de austrieci au părăsit biserica romano-catolică.

Intr-o polemica cu biserica catolica, discutiile despre numere nu avantajeaza nici nici o alta confesiune.
Catolicii numara mai mult decat dublul oricarei alte biserici.

Marjati pe alta tema. Parerea mea :)

[IonelS]

Te du in vest si ai sa constati dezastrul din biserici si catedrale..Nu mai au credinciosi. Eu sunt dezamagit de acest aspect cat sunt de ortodox..Piere Europa crestina !

[doctor_faustus]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Intr-o polemica cu biserica catolica, discutiile despre numere nu avantajeaza nici nici o alta confesiune.
Catolicii numara mai mult decat dublul oricarei alte biserici.

Marjati pe alta tema. Parerea mea :)

Ai ajuns şi tu să-ţi dai cu părerea ?