Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de adiandrea6

ramane totusi intrebarea de ce Papa de la Roma si nu cel al Alexandriei avand in vedere ca acela s-a numit mai devreme Papa.

Puţin importă că îi spunem "papa", sau "episcopul Romei" sau mai ştiu eu cum. Este vorba de ministerul petrin şi de persoana care ocupă, la un moment dat, scaunul lui Petru.

Domnul a zis sa nu numim pe nimeni tata in afara de Dumnezeu Tatal, ori Papa inseamna exact tata

Din câte ştiu, sensul de bază al cuvântului "papa" este "bătrânul". Desigur, în anumite limbi se foloseşte (mai mult informal) cu sensul derivat de "tată", aşa cum şi în româneşte auzim uneori "ăl bătrân" cu sensul de "taică-meu".

Ramane intrebarea: Ap. Petru a fost vreodata episcopul Romei, iar episcopul Romei trecut in calendar dupa Ap. Pavel, in ce fel a primit succesiunea, daca putem zice asa?

Potrivit tradiţiei noastre, care este şi aceea a ortodocşilor (mai puţin a extremiştilor anti-catolici precum IonelS), Sf Ap Petru a fost la Roma aşa cum fusese şi la Ierusalim. Evident, era episcop, aşa cum erau toţi apostolii. Este şi logic acest parcurs: căpetenia apostolilor a fost mai întâi episcop în ceea ce era pe atunci capitala Ţării (Ierusalimul). Curând, creştinismul răspândindu-se în urma vocaţiei universale a lui, s-a dus la Roma (capitala a ceea ce era pe atunci lumea), lăsându-l pe scaunul Ierusalimului pe cel considerat al doilea dintre apostoli: pe Iacob.
Chiar pe acest topic (mai în amonte) am prezentat câteva din dovezile liturgice ortodoxe care arată că ortodocşii şi-au amintit mereu că Petru a fost la Roma.
Trebuie observat că apostolii nu erau "legaţi de scaunele lor" în felul în care sunt episcopii de azi, ci aveau anumite itinerarii. Deci, oficiul petrin nu ţine neapărat de Roma. Ieri a fost la Avignon, mâine, cine ştie, sediul urmaşului lui Petru ar putea fi la Şanhai.
În ceea ce priveşte succesiunea pe scaunul petrin, ea nu s-a făcut mereu aşa cum se face azi. Au existat perioade în care poporul Romei îşi alegea episcopul (probabil că această alegere trebuia confirmată de un organism eclezial). Dar şi când s-a trecut la instituţia Sfântului Colegiu, numărul cardinalilor nu a fost mereu cel de azi (max 120 de electori), ci mai mic.

dar si preotii care vor sa li se spuna "parinte" cu sensul de tata (father, padre, père in alte limbi) cer exact ceea ce Iisus ne-a zis sa nu facem, sa nu numim pe nimeni Tata decat pe cel ceresc, si dealtfel a cerut si sa nu numim pe nimeni invatator decat pe El). Din punctul asta de vedere cultele protestante respecta mai bine cuvantul Domnului pentru ca la ei sunt pastori, exact ceea ce i-a zis Domnul lui Petru sa faca, sa pastoreasca oitele Sale, deci sa fie pastor.

Atât cultele catolic şi ortodox pe de o parte, cât şi cultele protestante pe de altă parte, au, în acest caz, dreptate. Astfel:
-în religiile apostolice, preoţii au următoarele trei funcţii în cadrul Bisericii:
a) funcţia de a învăţa poporul credincios cuvântul Domnului, bazată pe funcţia de profet a lui Isus (munus docendi)
b) funcţia de a adminsitra sacramentele, bazată pe funcţia de preot pe care a avut-o Isus. (munus sanctificandi)
c) funcţia de a conduce poporul credincios pe drumul mântuirii, bazată pe funcţia de rege pe care a avut-o Isus (munus regendi). Aceasta este, prin excelenţă, funcţia pastorală (adică de păstori).

-în religiile (denominaţiile) protestante, preoţii nu au funcţia de a adminstra sacramentele (Tainele), deoarece acestea nici nu există. Într-o anumită măsură, se ocupă de învăţarea cuvântul Domnului, cu observaţia că funcţia lor este imprecis delimitată de cea a laicilor.

Prin urmare, nici nu este propriu a-i numi pe pastorii protestanţi "preoţi" şi ei sunt primii care evită a se numit astfel.

-

[IonelS]

Recunosc , sunteti ambitiosi...Si pt ca sunteti si molipsitori m-am gandit sa ma mut , cat de curand, pe cel mai prolific forum catolic ! Va sunt recunoscator ca m-ati mobilizat !

[IonelS]

RELATIA CREDINCIOS-BISERICA
VAZUTA CA ACT SEXUAL


Cardinalul Urs von Balthasar este cunoscut pentru interpretarile sale cu tenta sexuala. El vede relatia dintre Dumnezeu si Biserica, precum si cea dintre Dumnezeu si om ca pe un act sexual. Citam din cartea sa, Hans Urs von Balthasar, Theologie de l'Histoire, Paris: Plon, 1960, p. 145.
"Unirea" omului cu Dumnezeu se manifesta - extraordinar lucru! - prin eros, ca o implinire a celor scrise in Cantarea Cantarilor. Biserica si sufletul care primeste samanta Cuvantului si a revelatiei spirituale, o poate primi numai ca o femeie: nu se enerveaza, nu se fereste, isi asuma cu usurinta virilitatea, daruindu-se pe intuneric, primind totul pe intuneric, nestiind ce si cat de mult primeste, nici la ce va da nastere.

[Erethorn]

În prealabil postat de IonelS

Recunosc , sunteti ambitiosi...Si pt ca sunteti si molipsitori m-am gandit sa ma mut , cat de curand, pe cel mai prolific forum catolic ! Va sunt recunoscator ca m-ati mobilizat !

Va asteptam cu drag !

http://www.forum-catolic.cnet.ro/

Daca stapaniti limba engleza, va recomand http://forums.catholic.com/

[adiandrea6]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Puţin importă că îi spunem "papa", sau "episcopul Romei" sau mai ştiu eu cum. Este vorba de ministerul petrin şi de persoana care ocupă, la un moment dat, scaunul lui Petru.

Asa este. Si care a fost ministerul petrin? Ce a facut Petru in plus fata de ceilalti apostoli? Papa de astazi face ceea ce facea si Petru sau nu?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Din câte ştiu, sensul de bază al cuvântului "papa" este "bătrânul". Desigur, în anumite limbi se foloseşte (mai mult informal) cu sensul derivat de "tată", aşa cum şi în româneşte auzim uneori "ăl bătrân" cu sensul de "taică-meu".

Eu am citit ca in latina, cuvantul Papa avea sensul de tata. Dar nu mai stiu exact unde am citit. Oricum, cuvantul batran este mai potrivit, el apare in Evanghelie, preotii erau de fapt presbiteros, adica persoane mai in varsta, cu multa intelepciune, la care veneau ceilalti ca sa ia sfat in problemele lor. Nicaieri nu apare in Evanghelie cuvantul preot, exceptand traducerea ortodoxa romaneasca care a tradus presbiteros cu preot.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Potrivit tradiţiei noastre, care este şi aceea a ortodocşilor (mai puţin a extremiştilor anti-catolici precum IonelS), Sf Ap Petru a fost la Roma aşa cum fusese şi la Ierusalim. Evident, era episcop, aşa cum erau toţi apostolii. Este şi logic acest parcurs: căpetenia apostolilor a fost mai întâi episcop în ceea ce era pe atunci capitala Ţării (Ierusalimul).

Ramane de vazut in ce anume Petru era capetenia apostolilor. Pentru singurul lucru pe care eu l-am observat in viata lui este faptul ca, atata timp cat apostolii erau cu Iisus, Petru era cel care lua cuvantul cand apostolii vroiau sa il intrebe ceva pe Domnul. Petru era ca un fel de purtator de cuvant al grupului. In afara de asta, a mai facut ceva deosebit in grup fata de ceilalti apostoli? Ca eu altceva nu am gasit, ci dimpotriva, Domnul le spune la un moment dat ca ei sa nu fie ca si conducatorii lumii acesteia ci dimpotriva, cel care vrea sa fie mai mare peste ceilalti, sa se faca pe sine mic si sa le slujeasca lor. Nu imi pare ca asa se comporta nu numai Papa, dar nici Patriarhul si nimeni din inaltii clerului.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Curând, creştinismul răspândindu-se în urma vocaţiei universale a lui, s-a dus la Roma (capitala a ceea ce era pe atunci lumea), lăsându-l pe scaunul Ierusalimului pe cel considerat al doilea dintre apostoli: pe Iacob.
Chiar pe acest topic (mai în amonte) am prezentat câteva din dovezile liturgice ortodoxe care arată că ortodocşii şi-au amintit mereu că Petru a fost la Roma.

A fost la Roma unde a si murit, dar nu a fost numai la Roma. Faptul ca Petru a fost la Roma nu poate fi considerat ca un argument de sine statator. Ce functie avea el la Roma? A fost el considerat episcopul Romei de oamenii din timpul sau?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Trebuie observat că apostolii nu erau "legaţi de scaunele lor" în felul în care sunt episcopii de azi, ci aveau anumite itinerarii. Deci, oficiul petrin nu ţine neapărat de Roma. Ieri a fost la Avignon, mâine, cine ştie, sediul urmaşului lui Petru ar putea fi la Şanhai.
În ceea ce priveşte succesiunea pe scaunul petrin, ea nu s-a făcut mereu aşa cum se face azi. Au existat perioade în care poporul Romei îşi alegea episcopul (probabil că această alegere trebuia confirmată de un organism eclezial). Dar şi când s-a trecut la instituţia Sfântului Colegiu, numărul cardinalilor nu a fost mereu cel de azi (max 120 de electori), ci mai mic.

Cum a fost ales primul episcop al Romei, cel care este mentionat in istoria bisericii catolice ca si succesor al lui Petru?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Atât cultele catolic şi ortodox pe de o parte, cât şi cultele protestante pe de altă parte, au, în acest caz, dreptate. Astfel:
-în religiile apostolice, preoţii au următoarele trei funcţii în cadrul Bisericii:
a) funcţia de a învăţa poporul credincios cuvântul Domnului, bazată pe funcţia de profet a lui Isus (munus docendi)
b) funcţia de a adminsitra sacramentele, bazată pe funcţia de preot pe care a avut-o Isus. (munus sanctificandi)
c) funcţia de a conduce poporul credincios pe drumul mântuirii, bazată pe funcţia de rege pe care a avut-o Isus (munus regendi). Aceasta este, prin excelenţă, funcţia pastorală (adică de păstori).

Iisus nu a avut niciodata functie de preot si nu a intrat niciodata in Templu. Apostolul Pavel l-a numit preot dupa randuiala lui Melchisedec, pentru ca Iisus s-a jertfit pe El insusi pentru pacatele noastre, ori preotii asta faceau in Templu, jertfeau animale pentru iertarea pacatelor (asa credeau ei ca le cere Dumnezeu sa faca, desi Dumnezeu le-a zis prin profeti ca nu ii place jertfa lor, ca alta jertfa ii este placuta, si anume smerenia). Dar in cei 33 de ani traiti pe pamant, Iisus nu a fost niciodata preot, si nu a pus niciodata piciorul in Templul de la Ierusalim. In templu doar preotii aveau voie sa intre, iar preotii erau toti dintr-o anume semintie, nu mai imi aduc aminte care, dar in orice caz, Iisus nu era din aceasta linie de preoti. De asta zice Ap. Pavel ca Iisus este preot dupa randuiala lui Melchisedec. In pasajele unde in Evanghelie zice ca Iisus era la Templu si invata lumea, era de fapt in curtea templului unde toti baietii incepand cu varsta de 12 ani erau obligati sa citeasca textele sacre si sa le comenteze. Asa se face pana azi initierea baietilor evrei in credinta, si asa a facut si Iisus, dar nu in incinta Templului unde numai preotii aveau voie sa intre, ci in curtea lui.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

-în religiile (denominaţiile) protestante, preoţii nu au funcţia de a adminstra sacramentele (Tainele), deoarece acestea nici nu există. Într-o anumită măsură, se ocupă de învăţarea cuvântul Domnului, cu observaţia că funcţia lor este imprecis delimitată de cea a laicilor.

Si protestantii au Botezul, Casatoria si Impartasania, de ce atunci spui ca nu au taine? Nu le numesc Taine ca si bisericile traditionale, dar asta nu inseamna ca nu le au, ca nu am auzit sa fi descifrat protestantii aceste taine. Deci, atata timp cat nu le-au descifrat nici ei, si pentru ei raman taine, si sunt celebrate de pastorii lor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin urmare, nici nu este propriu a-i numi pe pastorii protestanţi "preoţi" şi ei sunt primii care evită a se numit astfel.

Asa este. Ceea ce nu mi se pare propriu este a-i numi pe cineva preot, toti ar trebui sa se numeasca pastori sau pesacri de oameni, asa cum i-a numit Domnul, cu atat mai mult cu cat nici un om nu se jertfeste el insusi pentru iertarea pacatelor pentru a putea fi numit preot. Preotul la crestini ramane prin excelenta Iisus Hristos. In El ne mantuim si El ne conduce pe aceasta Cale a mantuirii.

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Puţin importă că îi spunem "papa", sau "episcopul Romei" sau mai ştiu eu cum. Este vorba de ministerul petrin şi de persoana care ocupă, la un moment dat, scaunul lui Petru.

Potrivit tradiţiei noastre, care este şi aceea a ortodocşilor (mai puţin a extremiştilor anti-catolici precum IonelS), Sf Ap Petru a fost la Roma aşa cum fusese şi la Ierusalim. Evident, era episcop, aşa cum erau toţi apostolii. Este şi logic acest parcurs: căpetenia apostolilor a fost mai întâi episcop în ceea ce era pe atunci capitala Ţării (Ierusalimul). Curând, creştinismul răspândindu-se în urma vocaţiei universale a lui, s-a dus la Roma (capitala a ceea ce era pe atunci lumea), lăsându-l pe scaunul Ierusalimului pe cel considerat al doilea dintre apostoli: pe Iacob.
Chiar pe acest topic (mai în amonte) am prezentat câteva din dovezile liturgice ortodoxe care arată că ortodocşii şi-au amintit mereu că Petru a fost la Roma.
Trebuie observat că apostolii nu erau "legaţi de scaunele lor" în felul în care sunt episcopii de azi, ci aveau anumite itinerarii. Deci, oficiul petrin nu ţine neapărat de Roma. Ieri a fost la Avignon, mâine, cine ştie, sediul urmaşului lui Petru ar putea fi la Şanhai.

Așa cum am arătat în mesajul de ieri, izvoarele documentare, epistola lui Clement către Corinteni și cea a lui Ignațiu către Romani, arată limpede că Roma nu avea episcop până la sfârșitul secolului 1 (în realitate nu a avut până la mijlocul secolului 2). Epistolele Sf. Pavel de asemeni arată că el nu a rânduit un episcop în acest oraș.

Sf. Petru nu era căpetenia Apostolilor, era doar cel mai bătrân dintre ei și prin asta reprezentantul lor. Întâlnirile dintre Sf. Pavel și Sf. Petru arată că Pavel nu era subordonat lui Petru și, potrivit afirmației lui Pavel, nu Petru era considerat stâlp al Bisericii ci Petru împreună cu Ioan şi Iacob:

Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur (Galateni 2, 9).


Tot acest pasaj arată o hotărâre luată în Duhul Sfânt (acesta fiind primul Sinod al Bisericii) prin care Sfântului Petru îi era atribuit teritoriul locuit de evrei, nu cel locuit de păgâni, acesta fiind repartizat Sfântului Pavel. A spune că ulterior Apostolul şi-a schimbat planurile înseamnă a crede că ei se jucau cu cele sfinte sau că Dumnezeu nu ştia ce face.


.....................

Plecând de la credinţa că Sf. Petru a fost la Roma, biserica din acest oraş prin slujitorii săi a dezvoltat o "teologie" a primatului petrin care e considerată falsă (în realitate fiind chiar aberantă) de către celelalte culte creştine, inclusiv de către Biserica Ortodoxă. Repet, teoria primatului petrin s-a născut la Roma, nu la Ierusalim, Antiohia, Constantinopol sau alt oraş. Este lesne de înţeles că dacă nu ar fi apărut această legendă cu deplasarea lui Petru la Roma, dacă s-ar fi ştiut universal în Biserică că el a murit la Ierusalim, Roma nu ar fi dezvoltat niciodată respectiva "teologie".

În zilele următoare o să analizez elemente ale acestei false teologii, arătând cum mistificatorii catolici au strâmbat înţelesul unor pasaje din Scriptură.

.....................


Şi ca o concluzie, a te pune împotriva adevărului, mai ales când ai dovezi clare că doctrina sau ideile la care aderi sunt false, este un păcat ce duce la pierderea mântuirii, fiind el aduce o înclinaţie perversă a sufletului de a deforma realitatea făcând prin asta rău semenilor şi nesocotind pe Dumnezeu Care se numeşte pe Sine Adevărul.

Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!

[IonelS]

SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV
DESPRE MANTUIREA NECREDINCIOSILOR


Ce este erezia?

- abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe
- credinta ca, daca esti crestin, daca crezi, daca esti religios, credincios, mistic, spiritual, etc., fara a fi ortodox, te poti mantui
- credinta si marturisirea ca te poti mantui si prin tehnici, asane, meditatii, mantre, gnoza, cunoastere, ratiune, stiinte, filosofii, concepte, doctrine umaniste
- credinta si afirmarea ca Hristos a fost un mare invatat, un mistic, un iluminat, un intelept, un guru, un initiat cu puteri paranormale, oculte, vrajitoresti, un sef spiritual, un fel de mare saman venit din ceruri astrale, ori stralucita personalitate a umanitatii, iar nu Insusi Dumnezeu-Cuvantul
- credinta, parerea si propovaduirea ca mantuirea nu este doar in Biserica si ca nu este nevoie sa fii ortodox ca sa te mantuiesti

Acestora le raspundem cu scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care, tot astfel, nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratiii ortodocsi.
Sfantul Ignatie scrie:
"Ce spectacol vrednic de plans in hohote: crestinii care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat: rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si in fapt!
Intrebarea pe care o puneti dumneavoastra a devenit o intrebare obisnuita astazi: de ce sa nu se mantuiasca paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?. Spuneti ca printre ei se gasesc oamnei cat se poate de buni. A-i pierede pe acesti oameni buni este contrar milei lui Dumnezeu!... Mai multe, spuneti ca: aceasta este contrar chiar ratiunii umane. Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit, iar pe membrii altor credinte pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini... (ii scria acea femeie Sfantului Ignatie).
Crestinilor, ii raspunde Sfantul, voi vorbiti despre mantuire, dar habar n-aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos, singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: Mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intreg neamul omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi cat si a raufacatorilor. Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta este pretul virtutilor firii noastre cazute!
Ca sa refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita de Insusi nemarginitul Dumnezeu. Pedepsele, partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a raspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El.

[IonelS]

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mantuire: credinta; dar credinta ca lucrare. Prin credinta si numai prin credinta putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!...
Nu!... Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele maimari virtuti ale firii cazute pogoara la iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni, care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina, pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii si ateii, care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea, numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc, si acesta este credinta in Rascumparatorul.
Crestinilor! Cunoasteti-l pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Iacov da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului; iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta...
Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde! Evanghelia ne invata ca, prin cadere, noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca... Temelia judecatii duhovnicesti fiind Dumnezeu... Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa, noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun si prin lepadarea lor. Desarta e ratacirea mintii omenesti, cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere este o intreprindere satanica!... Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos...
Dumneavoastra spuneti ca ereticii sunt aceeasi crestini ca si noi. De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante, se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin cat si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina, de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel jdeca cu privire la acestea adevaratii crestini! Numeroase soboare de Sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si mai indelungate chinuri, inchisoarea, exilul, decat sa-si dea acordul la partasania cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu. Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui... Cu deosebire se remarca la eretici ura neimpacata catre fiii adevaratei Biserici si setea lor de a se adapa cu sangele acestora! Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! orice erezie contine intr-insa hula impotriva Duhului Sfant; fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. [...]
Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare, tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii.
Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Duhului Sfant. Cu hule ingrozitoare ei negau Dumnezeiasca liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica Universala recunoastea lucrarea Sfantului Duh. Ei le numeau pe aceastea reglementari omenesti, si inca mai nerusinat: superstitii, ratacire! desigur, dumneavoastra nu vedeti in erezie nici o talharie, nici o hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat fiul lui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfant, nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acela nu talhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute - ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!... toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta in adanca necunoastere a crestinismului!... Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic! Apucati-va de lectura Noului Testament si a Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe... studiati in scrierile Sfintilor Parinti cum trebuie inteleasa corect Sfanta Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin".