Planificarea familiala - viziunea ortodoxa

În prealabil postat de George.m

Eu nu cred ca unirea dintre barbat si femeie e in principiu pacat.

Daca nu e pacat, de ce a fost nevoie de Sf. Taina a Cununiei? Nepacatoasa este fecioria, doar ca putini o pot duce.

In ceea ce priveste foamea, setea, oboseala, s.a. si acestea sunt pacate datorate tot hainei de piele, dar sunt pacate ireprosabile, niste simple pedepse ale pacatului, ne spune Pr. Staniloae.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Miha-anca

Daca nu e pacat, de ce a fost nevoie de Sf. Taina a Cununiei? Nepacatoasa este fecioria, doar ca putini o pot duce.

In ceea ce priveste foamea, setea, oboseala, s.a. si acestea sunt pacate datorate tot hainei de piele, dar sunt pacate ireprosabile, niste simple pedepse ale pacatului, ne spune Pr. Staniloae.

mi-a mai zis cineva, mergand pe acelasi principiu ca tine, despre casatorie ca este o curvie legalizata.
nu, nu, nu!
impreunarea nu este pacat daca este facuta in cununie, cu anumite conditii.

[Fani71]

În prealabil postat de Dumitru73

mi-a mai zis cineva, mergand pe acelasi principiu ca tine, despre casatorie ca este o curvie legalizata.
nu, nu, nu!

Asa este. Este gresit sa spui ca unire trupeasca este pacat, iar cununia o curata.
Unirea trupeasca in sine nu este pacat, este pacat in conditiile lumii cazute in care devine prilej de uitare de Dumnezeu, de posedare a celuilalt, in conditiile in care este despartita de Dumnezeu. Cum ar fi fost ea fara cadere, nu stim.
Cununia restaureaza (pentru cine incearca, toata viata, sa o traiasca ca atare: nu este un act magic, ci este o samanta) in om starea initiala, decine da popsibilitatea de a trai unirea in felul in care Adam si Eva in rai trebuiau sa traiasca: ca pe un prilej de unire si cu Dumnezeu. Vorbesc aici de unire in general, nu numai de cea trupeasca.

[Fani71]

În prealabil postat de Miha-anca

In ceea ce priveste foamea, setea, oboseala, s.a. si acestea sunt pacate datorate tot hainei de piele, dar sunt pacate ireprosabile, niste simple pedepse ale pacatului, ne spune Pr. Staniloae.

Foamea, setea etc nu sunt poacate, sunt urmari ale pacatului.
Daca spunem ca sunt pacate, chiar iresponsabile, din asta ar rezulta ca Hristos a pacatuit???

În prealabil postat de Miha-anca

Spunand acestea, nu ma bag in viata nimanui; faca fiecare ce vrea. Este totusi important sa stim cand si cum gresim, ca macar sa ne spovedim si sa scapam de povara acestui pacat. Atunci putem spera si in iertare, caci stim ca Dumnezeu ne iarta.

Totusi, mie imi lasa un gust amar, oarecum, tonul tau moralizator in aceasta chestiune. Nu pot sa nu ma impiedic sa imi amintesc ce iti scria Ory mai demult: este usor sa le faci morala altora cand nu mai esti in situatia periculoasa tu insati. Din cate am inteles, ai 'numai' doi baieti (ca si mine, insa deja adulti), si mai demult, pe acest forum, scriai pozitiv despre 'metoda calendarului' (deci, un fel de planificare familiala alta decat pur dumnezeiasca).
Te rog sa ma ierti daca te supar. Nu de asta scriu. Dar revin ca ideea ca ar fi preferabil sa scrie categoric despre asta cei care au multi copii si nu s-au ferit niciodata; eventual, si in conditii dificile, ca cele pe care le-am enumerat mai sus sau asemanatoare.

Amiunteste-ti de pericopa in care Hristos zice 'cine este fara de pacat sa arunce prima piatra'. Adapoteaz-o la chestiunea de fata si vezi ce este.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Foamea, setea etc nu sunt poacate, sunt urmari ale pacatului.

off-topic: Pe ce argumente vă bazaţi în a spune că foamea şi setea sunt urmări ale păcatului ?

[windorin]

În prealabil postat de Miha-anca

In ceea ce priveste foamea, setea, oboseala, s.a. si acestea sunt pacate datorate tot hainei de piele,
dar sunt pacate ireprosabile, niste simple pedepse ale pacatului, ne spune Pr. Staniloae.

Nu am intalnit cuvantul "pacat ireprosabil" pana acum. Pacatul este "reprosabil" sau nu este deloc.
Pedeapsa este ca "mancam" si nu ne saturam, caci ni se face iarasi foame, ca "bem" si nu se astamparam setea, decat pe moment.

"A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!" (Facere 2, 16-17)

Adam putea sa manance din toate roadele pamantului, afara de unul singur.
Mancarea este fireasca, nepacatoasa in sine.
Indreptarea ei spre pofta si lipsa de masura aduce pacatul.

Foamea si setea sunt firesti.
Existau si inainte de pacat si vor exista si dupa, intr'o forma duhovniceasca.

"Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică." (Ioan 4, 13-14)

În prealabil postat de windorin

Nu am intalnit cuvantul "pacat ireprosabil" pana acum. (Ioan 4, 13-14)

E vorba de patimi ireprosabile. "Pacate ireprosabile" nu imi suna nici mie bine, dar nu gasisem alt cuvant...

[Fani71]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

off-topic: Pe ce argumente vă bazaţi în a spune că foamea şi setea sunt urmări ale păcatului ?

S-ar putea sa nu am dreptate, dar am pus foamea si setea aici la capitolul slabiciunilor umane. M-am gandit la foame si sete ca forme ale suferintei, pe care le simti cand esti infometat si insetat, nu la foamea si setea care sunt doar un indemn de a bea si a manca, si pot face, intr-adevar, parte si din firea umana necazuta. Asa cum sa zicem posibilitatea dureii, inceputul durerii, poate fi o avertizare de a nu ne apropia de foc, si care la inceput nu este suferinta ci o senzatie, un fel de semnal de alarma.

[George.m]

În prealabil postat de Miha-anca

In ceea ce priveste foamea, setea, oboseala, s.a. si acestea sunt pacate datorate tot hainei de piele, dar sunt pacate ireprosabile, niste simple pedepse ale pacatului, ne spune Pr. Staniloae.

Eu sunt de parere ca foamea, setea, oboseala etc. sunt patimi ireprosabile, sau afecte. Ele pot duce la pacate prin vointa omului, dar nu sunt pacatoase in sine.

Parintele Staniloae spune, legat de asta: Afectele Tin cu totul de fire, si nicidecum de vointa, nefiind prin urmare condamnabile. Astfel de afecte sunt: pofta de mancare, frica, intristarea. Mai mult chiar, ele sunt necesare firii noastre, ajutand la conservarea ei.

Afectele nu fac parte din constitutia originara a firii, nefiind create o data cu ea. Ci ele au odraslit in fire dupa caderea omului din starea de desavarsire. Ele au patruns in partea mai putin rationala a firii, accentuand trasaturile irationale ale acesteia [...]. Ele reprezinta aspectul de animalitate al firii noastre, accentuat dupa caderea in viata paradisiaca spirituala, unita cu Dumnezeu [...].

Asa cum animalele sunt nevinovate in manifestarile instinctuale ale organismului lor, asa este si omul, atata vreme cat aceste afecte raman in granitele lor, servind existentei lui biologice.

Dar prin faptul ca omul este si spirit, si deci are o aspiratie ireductibila catre infinit, el isi poate asocia aceasta aspiratie cu afectele de ordin biologic, transformandu-le in patimi, adica in afecte exagerate, strabatute de o sete infinita de satisfacere. Din trasaturi animalice, ele devin trasaturi diabolice, prin elementul spiritual care le coloreaza.

În prealabil postat de George.m

Eu sunt de parere ca foamea, setea, oboseala etc. sunt patimi ireprosabile, sau afecte. Ele pot duce la pacate prin vointa omului, dar nu sunt pacatoase in sine.

DA, si eu ami multe pareri; totusi acest lucru exprimat mai sus despre foame si sete, nu constituie o parere personala, caci si eu as crede la fel ca tine, ci e ceea ce spune Pr. Staniloae, mentionand din Sf. Maxim Marturisitorul.