Facere 1:2-5

[vsovivi]

''Nu vă mai credeţi fiii lui Avraam şi nu vă mai tot ziceţi în inimile voastre urlând de sine că sunteţi fiii lui Avraam câtă vreme nu aduceţi roade vrednice de pocăinţă şi de Împărăţia Cerurilor care s-a apropiat, căci şi din pietrele acestea poate să-şi ridice Dumnezeu fii şi fice...''

Aşa ceva le spunea sf. Ioan Botezătorul fariseilor şi saducheilor frumuşelaş-prefăcuţi lovind cu toiagul în pietrele de pe marginea Iordanului...

Deci pământul nu e glob şi la început a fost doar o bilă de apă limpede şi cristalină într-o beznă totală situată într-un cub nevăzut ce era mai mare ca bila, şi asta era toată Creaţia, Cerul şi Pământul, care a apărut brusc, fără timp din Dumnezeu că altceva afară de Dumnezeu nu exista din veşnicia unde nu exista tim ci mişcarea era împreună cu Dumnezeu deci era o mişcare atemporală căci era veşnică, iar timpul, a început cu lucrarea Lui Dumnezeu, cu plimbarea Duhului Său pe deasupra apelor, căci timpul face parte din Creaţie iar în Dumnezeu timpul este veşnic deoarece mişcarea cea din veac se raportează la veşnicia prezentă a Lui Dumnezeu în Creaţie şi dincolo de Creaţie, se raportează la Har... în rugăciunile cu timp şi fără timp.

Şi toată lucrarea Sa a durat 6 zile şi restaurarea 3 zile la înviere, câte 10 ore de lucru pe zi iar în rest s-a odihnit, şi la final de lucrări a Binecuvântat şi a dăruit Pacea întru Credinţă, deci 90 de ore de lucru a durat totul.

Iar apoi a lucrat noua săptămână cu ucenicii, săptămâna Luminată ce va să fie pentru cei ce vor primi pe Cuvântul lui Dumnezeu, ca stăpân şi Domn al Sabatului cel Veşnic.

Nu există evoluţie ci există doar două direcţii: una merge spre Cer şi Rai, desăvârşirea întru Dumnezeu, omul cel nou îmbrăcat în Iisus Hristos şi Cuvântul lui Dumnezeu, şi cealaltă spre pământ şi iad, evoluţia de la stadiu de Om şi Dumnezeu la stadiul de omidă şi pălămidă şi neghină înflorită care dă naştere aşa unei furnici cu aripi de liliac care caută să umple pământul cu muşuroaie, cuiburi şi vizuini...

N-are rost să faceţi exerciţii ştiinţifico-fantastice, SiFi, căci creaţia e mică şi finită. Iar omul în lăcomia lui nu poate concepe finitul ci doar infinitul în mic şi în mare ca să-şi lăbărţeze burta minţii lui, pântecul unde îndeasă ca într-un sac spart toate grozăviile... nu puneţi petice noi la haine vechi şi nici vin nou în burdufuri vechi şi peticite... ci pocăiţi-vă mereu şi rămâneţi în starea de umilinţă tainică şi neafişată dobândind îndelunga răbdare... ca dar de sus.