Scrisoarea unui copil :

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cand simt pornirea sa spun o vorba buna unui amarat este o gratie actuala (=har lucrator) care lucreaza in mine. Acolo unde nu exista nicio gratie actuala, tot ce iese de pe buzele mele este injuratura.

Pornirea aceasta ar putea oare sa aiba si alte resorturi?
Intreb asa, intrucat e cunoscut ca unii oameni au din fire o inclinatie binevoitoare, dupa cum altii isi formeaza trasaturi de personalitate pro-semeni (altruism, etc.) dealungul vietii (prin educatie si autoeducatie, prin tot felul de intamplari, asa cum le-au trait si perceput).

Apoi, e dovedit ca mai apar si erori in functionarea mintala si comportamentala a unui om. Mare increngatura fiind mintea omului, chiar a celui mai "simplu". Se poate intampla, astfel, ca in virtutea unor factori precum oboseala, context, amorsa prealabila etc., sa te trezesti ca tragi o injuratura sau, dimpotriva, ca faci un act binevoitor care te poate mira... Nu tot ce consideram constient si voluntar, nu tot ce se supune constiintei noastre morale, se si impune in comportamentul nostru.
A considera ca totul atarna de vointa si optiunile noastre morale e o exagerare, numita voluntarism, respectiv moralism.

Si mai am o nelamurire, Mihnea: harul lucrator, pe care il gaseai la originea actiunii binevoitoare catre semenul necajit, impune automat o actiune anume din partea noastra?
E obligatoriu ca omul sa dea curs harului? E un determinism absolut aici, fara nici o libertate decizionala din partea omului?

Ma intreb toate astea intrucat argumentele teologice imi par uneori prea generale, chiar vagi, in ciuda valorii lor incontestabile pe care o intrezaresc deja. E posibil, totodata, imi spun, ca argumentul teologic sa aiba dedesubturi care mie imi scapa cu desavarsire.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

Si mai am o nelamurire, Mihnea: harul lucrator, pe care il gaseai la originea actiunii binevoitoare catre semenul necajit, impune automat o actiune anume din partea noastra?
E obligatoriu ca omul sa dea curs harului? E un determinism absolut aici, fara nici o libertate decizionala din partea omului?

Deloc. Eu pot sa dau curs sau nu gandului binevoitor. Daca ii voi da curs, voi primi tot mai multe haruri lucratoare. Acestea vor fi diferite si in sens, nu numai in calitate. Voi simti imboldul de a ma ruga. Apoi, pe cel de a posti. Voi dobandi nu doar gandul bun de a tine un post, ci il voi putea tine, negasind aceasta peste masura de greu ("lucrarea Spiritului Sfant da si vointa, si putinta").
Invers, daca nu ii voi curs, voi mai primi, totusi, haruri lucratoare. Dumnezeu nu e ca noi, care, daca cineva ne-a refuzat un dar, atunci acela e dusmanul nostru toata viata. Nu, voi mai primi, de la El, ocazii de a ma apropia de El. Adica haruri lucratoare. Dar mai rar decat in primul caz si, cumva, mai "orizontale" ca sa zic asa.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deloc. Eu pot sa dau curs sau nu gandului binevoitor. Daca ii voi da curs, voi primi tot mai multe haruri lucratoare. Acestea vor fi diferite si in sens, nu numai in calitate. Voi simti imboldul de a ma ruga. Apoi, pe cel de a posti. Voi dobandi nu doar gandul bun de a tine un post, ci il voi putea tine, negasind aceasta peste masura de greu ("lucrarea Spiritului Sfant da si vointa, si putinta").
Invers, daca nu ii voi curs, voi mai primi, totusi, haruri lucratoare. Dumnezeu nu e ca noi, care, daca cineva ne-a refuzat un dar, atunci acela e dusmanul nostru toata viata. Nu, voi mai primi, de la El, ocazii de a ma apropia de El. Adica haruri lucratoare. Dar mai rar decat in primul caz si, cumva, mai "orizontale" ca sa zic asa.

Un punct de vedere care ar trebui sa dea mult de gandit. Nu numai lui Igor, care insista asupra "lipsei harului" de la cei dinafara Bisericii Ortodoxe. Cand omul ajunge sa priveasca astfel, a facut deja un pas extrem de important. Sigur, postitori si rugatori sunt multi, dar discernerea profunda asupra datoriei noastre de crestini, e mai greu de aflat. Nu ca "obiect de schimb" - eu merg la biserica, Tu imi dai 300g. de Har; eu ma rog, Tu ma ajuti sa devin bogat; eu postesc, Tu le rupi picoarele dusmanilor mei!...
Uneori suntem siliti sa constatam ca Dumnezeu este in toate. Cam toate religiile orientale insista pe principiul gandirii pozitive: acela de a ierta si de a nu dori raul nimanui. Totusi, multi dintre crestini omit acest lucru, desi este a doua porunca a desavarsirii. Inca nu intelegem ca judecand si urand pe cei care ne fac rau sau... nu ne fac bine, desi sunt platiti consistent pentru a sluji intereselor noastre, nu facem decat sa ne adancim povara suferintelor. Posibil ca cei pe care-i uram si blestemam, sa ajunga in Iad, desi nu-i exclus sa gaseasca o portita de intrare la Dumnezeu, precum cea a vamesilor. Dar noi ramanem iremediabil osanditi pentru neiertare! Harul lucrator, zadarnic bate la poarta unei inimi zavorate...

[DragosP]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Uneori suntem siliti sa constatam ca Dumnezeu este in toate.

Mai ușor cu panteismul pe scări!
Dumnezeu NU este în toate. Asta nu e învățătură creștină.

Pardon, continuați.

[ioan67]

În prealabil postat de DragosP

Mai ușor cu panteismul pe scări!
Dumnezeu NU este în toate. Asta nu e învățătură creștină.

Pardon, continuați.

N-auzi ca omul este silit? Silit sa constate, zice....
Sa fim ingaduitori cu aproapele silit. Asta chiar este! - invatatura crestina.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

N-auzi ca omul este silit? Silit sa constate, zice....
Sa fim ingaduitori cu aproapele silit. Asta chiar este! - invatatura crestina.

Ioane, cand ne lovim de pragul de sus, suntem "siliti" sa-l vedem pe cel de jos... Cand ne trage Dumnezeu cate un bobarnac, suntem "siliti" sa vedem cine-i "seful", chiar daca pana atunci ne credeam zmei! Cand descoperim la batranete cat de naivi am fost la tinerete, suntem siliti sa acceptam ca parintii, bunicii si toti cei ce ne spuneau ca luam decizii proaste, aveau dreptate!... Si-apoi, "Imparatia lui Dumnezeu se ia cu sila!" Sau nici pe asta n-o stiati?

[ioan67]

Sila aceasta prin care se ia Imparatia nu e sila de care pomeneai mai nainte, Moshule.
Cea dintai e datorata zidului in care dai cu capul cand mergi ca bebelusul, dupa cum iti vine.
Cealalta sila, insa, e nevointa. Lucida, asumata, bine condusa, eroica.
Sa nu confundam plata prostiei cu sacrificiul jertfei!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de DragosP

Mai răsfirați creștinilor, mai răsfirați!

În prealabil postat de DragosP

Mai ușor cu panteismul pe scări!
Dumnezeu NU este în toate. Asta nu e învățătură creștină.

Pardon, continuați.

Incet-incet, se inmultesc "Igor-"ii... E nevoie si de cineva responsabil cu ordinea, nu? Nu tin sa contrazic pe nimeni... Fiecare cu "ale lui"! Totusi, uneori, asa cum spuneam, ne grabim "igoreste" sa etichetam spusa cuiva, drept erezie, numai fiindca nu corespunde cu inversunarea noastra fata de o dogma, o natie, o culoare a pielii sau o culoare politica. Daca privim cu pace, asa cum ne cere si budistul, si hindusul, si crestinul, vom ramane in pace, nu numai cu cei cu care intram nolens-volens in conflict, dar si cu Dumnezeu care ne trimite... "Inger de pace"! Tocmai de aceea sustin ca Dumnezeu e in toate. Ca de n-ar fi... vai si-amar ar fi...
Nu stiu de unde ai dedus ca Dumnezeu lipseste de undeva , din moment toata creatia ii apartine, si nici un fir de iarba nu se clinteste fara voia Lui. Si omul (de oriunde-ar fi el) si dobitocul, si planta, si natura, si universul asculta glasul Domnului, ca de n-ar fi asa, totul s-ar transforma in haos... Hai ca nu-i greu, totusi, de acceptat acest principiu simplu, pe care-l invatam din frageda pruncie!...