Scrisoarea unui copil :

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

Si mai am o nelamurire, Mihnea: harul lucrator, pe care il gaseai la originea actiunii binevoitoare catre semenul necajit, impune automat o actiune anume din partea noastra?
E obligatoriu ca omul sa dea curs harului? E un determinism absolut aici, fara nici o libertate decizionala din partea omului?

Deloc. Eu pot sa dau curs sau nu gandului binevoitor. Daca ii voi da curs, voi primi tot mai multe haruri lucratoare. Acestea vor fi diferite si in sens, nu numai in calitate. Voi simti imboldul de a ma ruga. Apoi, pe cel de a posti. Voi dobandi nu doar gandul bun de a tine un post, ci il voi putea tine, negasind aceasta peste masura de greu ("lucrarea Spiritului Sfant da si vointa, si putinta").
Invers, daca nu ii voi curs, voi mai primi, totusi, haruri lucratoare. Dumnezeu nu e ca noi, care, daca cineva ne-a refuzat un dar, atunci acela e dusmanul nostru toata viata. Nu, voi mai primi, de la El, ocazii de a ma apropia de El. Adica haruri lucratoare. Dar mai rar decat in primul caz si, cumva, mai "orizontale" ca sa zic asa.