Scrisoarea unui copil :

[sophia]

In cazul interdictiilor la copii sunt mai multe componente.
- fapta, sau intentia - pe aia pot s-o inteleaga ca nu e bine s-o faca
- anturajul - daca prietenii lui se duc si el nu are voie...inseamna ca trebuie sa-l desparti de ei. Si azi asa, maine asa, ajunge un singuratic
- interesul unui lucru - ca este "cool", interesant sau frumos
- ca isi impune o pozitie in grupul de copii (leader)
- dorinta de a apartine grupului - faci ca ceilalti ca sa nu fii exclus

O solutie eu o vad in a-i explica de ce trebuie sa renunte la fapta/intentie, si de a-i oferi o alternativa, impreuna cu prieteni ai lui. In cazul de fata o alta distractie, cu oferit dulciuri.
Si trebuie vazut anturajul, prietenii.

Problema este in diferenta mare intre oameni/copii. Diferenta de educatie, de posibilitati, de traditii etc.
Si chestiile astea se perpetueaza mai apoi si la varsta adulta.

Eu am fost educata foarte sever de exemplu, pe anumite valori.
Si mi-a fost controlat mereu anturajul.
Si mie mi s-a spus sa-mi vad de treaba mea si sa nu ma iau dupa altii.
Am cam facut-o in general, dar am mai si rebelat.
Am vrut sa fiu ca altii, sa fiu in grup, sa fiu cu copiii pe care ii admiram.
Tot drumul de mijloc il alegeam si atunci.

Ei astazi ma lovesc exact de aceste lucruri la tot pasul. Am schimbat lumea (geografic), desi si in tara s-au schimbat multe, s-au schimbat generatiile, ideile. Eu ori trebuie sa ma adaptez, ori sa ma izolez.
Educatia pe care am primit-o eu, azi aproape ca nu mai exista.
Si ma refer atat la comportament cat si la cultura generala.
Eu nu pot sa-mi gasesc lume de acelasi fel cu mine.
Nu-mi prea place lumea de azi, asa ca...ma izolez.

Azi este o lume foarte pestrita si liberala si bruta (neselfuita, needucata).
Valorile generatiei noastre azi mai mult incurca. Nimeni nu mai are nevoie de ele.
Dar am inceput sa invat lucruri noi, fiind nevoita - despre alte culturi si religii, despre alte moduri de viata si conceptii, despre toleranta/acceptanta, despre ortodoxia pe care eu n-am cunoscut-o asa cum este ea azi.

Si cu educatia in spiritul credintei este cam la fel.
Automat esti altfel, te distantezi.
Vad tineri (si aici pe forum) din doua categorii cel putin - ori foarte credinciosi si cauta anumite valori din ce in ce mai rare (feciorie pana la casatorie), ori foarte deschisi si liberali. Si unii si altii se lupta cu anumite probleme.
Primii nu prea isi gasesc partener(a) de viata la fel ca ei. Si se simt izolati.
Ceilalti o duc mai bine, au devenit majoritari. Dar se lupta si ei cu critici, cu lipsa de toleranta.

Conteaza mult si educatia din familie si felul de a fi al copilului si adultului mai tarziu.

Eu azi cum ar fi trebuit sa-mi educ copiii (daca i-as fi avut)? Asa cum am fost eu educata, sau asa cum se cere azi?
Sunt diferente foarte mari. Si eu spun ca era mai bine asa cum se facea pe vremea mea, sigur, fara a ajunge la anumite extreme.
As alege o cale de mijloc.
Dar si copiii sunt foarte diferiti si vin intr-o altfel de lume direct.

Si apropos de a invata despe ortodoxie asa cum eu n-am cunoscut-o si este azi.
La mine in familie nu era asa important ce mancam. Nu stiam psalmi si cantari si teorii.
Cel mai important era socialul - comportat cu cei din jur, respectat, ajutat, implicat in cazuri sociale, recunostinta si alte cele.

Azi invat si partea cealalta, atat cat eu sa inteleg si sa accept din toate punctele de vedere.

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Eu azi cum ar fi trebuit sa-mi educ copiii (daca i-as fi avut)? Asa cum am fost eu educata, sau asa cum se cere azi?

Selectam ce ni se pare bun, conform filosofiei de viata pe care am adoptat-o.
Sunt bune si rele si in trecut si in prezent. Asa va fi mereu, cat vor trai oamenii.
In orice caz, nu putem sta ca strutul fata de lumea in care traim azi. Important e cum ne adaptam la ea, asa incat sa nu pierdem si sa nu pocim insusirile omenesti fundamentale, acelea pe care le-a asezat in noi Facatorul.
Suntem mereu solicitati, in istorie, sa aratam suplete. Pastrind totodata insusirile esentiale.