Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

În prealabil postat de Barsaumas

Doua intrebari pentru Trice si Pelerin (pentru Pelerin dupa ce termina discutia cu Igor):Primo, cu ce autoritate a rupt Luther Epistola lui Iacov, daca voi vedeti Scriptura ca infailibila? Sau, la fel de bine, aceeasi intrebare privind cartile deuterocanonice? Secundo, iudaismul, parintele crestinismului, are si el traditia sa orala si scrisa, extra-scripturala. Si asta inainte de anul I A.D. De ce voi refuzati crestinimului aceasta deschidere? Multumesc.

Despre Martin Luther este o discutie separata.Episodul cu pricina m-a interesat si pe mine in mod particular asa ca am facut ceva cercetari,de-a lungul timpului, din diverse surse.Pot spune ca este o poveste interesanta.Cu privire la argumentul referitor la traditia iudaica.Traditia iudaica nu a fost una general unitara in cadrul iudaismului, in sensul ca nu toate gruparile acceptau interpretarea altor grupari.De exemplu esenienii nu acceptau viziunea saducheilor iar viziunea fariseica era diferita de cea eseniana.Crestinismul nu a recunoscut traditia iudaica de acest tip ci si-a creat propria traditie, inclusiv prin reinterpretarea VT in cheie interpretativa crestina. Au fost critici care au afirmat ca desi nu au acceptat-o s-au inspirat din ea.S-a preluat insa din iudaismul criteriul inspiratiei cartilor VT.Aici este o alta discutie in cadrul iudaismului,care carti erau inspirate si care nu.Traditia iudaica,mergand pana in timpurile NT, este una extrem de diversa,inclusiv cu scrieri de profil apocaliptic.

Ca o parere strict personal: aceasta traditie apocaliptica iudaica a influentat inclusiv scrieri crestine sau, ca sa o pun intr-o forma mai generala, crestinismul si-a luat o parte din modele de interpretare din matca iudaismului de acest tip.Cu timpul reminiscentele iudaice, odata cu dezvoltarea istorica a crestinismului,dispar lent sau sunt atat de reconfigurate incat stratul primar cu care s-au inrudit devine pierdut in nisipul istoriei :) Un element generos al traditiei iudaice nu ar trebui sa se piarda niciodata: critica din interior.

Din punctul meu de vedere orice grupare religioasa are o traditie, fie si de interpretare.In momentul in care accepti interpretarea anterioara,in cadrul gruparii tale, fie ca adaugi ceva sau doar conservi,creezi un curent de interpretare,adica o traditie :) Este ceva inevitabil.Problema nu se pune de respingere a traditiei,ar fi un nonsens,ci problema se pune cum o receptezi.In cazul meu o receptez istorico-critic.Alti credinciosi o recepteaza diferit, in functie de specificul teologic al confesiunii din care fac parte.

Un exemplu:in traditia crestina se afirma faptul ca Sfantul Luca a pictat prima icoana cu Maica Domnului. Desi Sfantul Luca are si scrieri cuprinse in canonul NT in cadrul lor nu este relatat acest aspect.Prin urmare aria de cercetare pt istoria si originea acestui fapt se intemeiaza in special pe modul cum aceast fapt a aparut in tradtie, in ce context,ce surse il afirma samd.Operand in acest mod pe corpul de traditii vei aplica,inevitabil,anumite criterii de cercetare(de exemplu in cate surse a fost atestat faptul expus, vechimea lor,daca exista interdependenta,samd).Sau,dupa cum procedeaza alti credinciosi, accepta acest fapt pe baza autoritatii traditiei fara un alt tip de cercetare.Altii o resping din start dar eu am o pozitie diferita de aceasta ultima optiune,intrucat imi limiteaza drastic aria de cercetare a intregului context crestin.