Filtru propriu

[iustin10]

@ Cezar

As dori sa combat o oarecare rigiditate in intelegerea termenilor duhovnicesti
Vorbesti si se vorbeste si in scriptura de dezbracarea de omul cel vechi , omorarea lui, si invierea omului cel nou ,in Biserica,prin har ,in Hristos.
"Eu nu mai traiesc ci Hristos este cel ce traieste in mine" spune apostolul Pv.
Dar pe de alta parte recunosti ca tu personal precum si majoriotatea celorlalti suntem preponderant la nivelul eului lumesc .
Trecerea de la persoana veche la cea noua nu s-a facut si nici nu se poate face aruncand pur si simplu la gunoi haina veche . Numai cineva stapinit de har face aceasta, pentru ca nu isi mai suporta trupul cel vechi al pacatului. Numai primind lumina harului si vazand si simtind in interior frumusetea dumnezeirii , toate cele vechi ni se par desarte. Deci ,ca sa aruncam haina cea veche,trebuie neaparat sa avem una noua . Cine ar fi intelept,daca si ar arunca haina in mijlocul iernii,doar pentru ca e veche,pina nu ar avea o haina si o caldura noua?
Pentru a primii harul trebuie sa facem si noi niste pasi . Desi harul este darul lui Dumnezeu, si noi trebuie sa facem un lucru,fara de care harul nu soseste nicidecum ,si anume : trebuie sa ne cunoastem starea decazuta si pacatoasa, sa ne cunoastem poftele,patimile , indoielile si razvratirile . Altfel riscam sa credem ca harul exclusiv va face totul ,printr-un procedeu mecanic,in care investim doar o cantitate de rugaciuni si de mers la biserica, si primim automat harul. Parerea mea este ca trebuie sa recunoastem ca AVEM NEVOIE de har , si asta nu o putem face fara a ne cunoaste pe noi insine.
De aceea avem nevoie sa ne cunoastem ,sa acceptam ca asa suntem,dar asta nu inseamna ca sa ne si invoim cu pacatul nostru. Recunosc ca ma indoiesc de multe dogme ortodoxe,dar nu exclud ca ele sa fie corecte , si doar eu insumi sa fiu intunecat la un anumit moment al evolutiei mele . Imi accept indoiala ,dar aceasta nu imi omoara speranta in Adevar.
Rugaciunea e buna,atunci cand vine din nevoie , din strigatul interior,din admiratia coplesitoare fata de Dumnezeu si din inima .Dogma e buna atunci cand o intelegem,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne recunoastem deschis toate indoielile. Participarea la slujbe e buna,atunci cand intelegem slujba , si retraim farmecul si misterul ei.
Aceasta este saminta care aduce rod,din parabola semintelor , anume intalnirea Cuvantului cu eul nostru ,precum intalnirea semintei cu pamantul cel bun,si intelegerea noastra a Cuvantului trecandu-l prin filtrul propriu , insotita apoi de revelatia Cuvantului catre noi . Dupa aceasta etapa,a revelatiei , rolul filtrului propriu se schimba , el devine doar o lentila muta de admiratie in fata perfectiunii si frumusetii divine.
Coplesit de har ,eul nostru ar vrea sa dispara, pentru a nu stingheri in nici un fel cu micimea sa, frumusetea revelatiei divine.

[dobrin7m]

"16. Tăiaţi-vă'mprejur învârtoşarea inimii voastre , şi cerbicea voastră n'o mai întăriţi ." Deut.10

6. Domnul va curăţi'mprejur inima ta şi inima urmaşilor tăi, aşa ca tu să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti." Deut. 30

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

@ Cezar

As dori sa combat o oarecare rigiditate in intelegerea termenilor duhovnicesti
Vorbesti si se vorbeste si in scriptura de dezbracarea de omul cel vechi , omorarea lui, si invierea omului cel nou ,in Biserica,prin har ,in Hristos.
"Eu nu mai traiesc ci Hristos este cel ce traieste in mine" spune apostolul Pv.
Dar pe de alta parte recunosti ca tu personal precum si majoriotatea celorlalti suntem preponderant la nivelul eului lumesc .
Trecerea de la persoana veche la cea noua nu s-a facut si nici nu se poate face aruncand pur si simplu la gunoi haina veche . Numai cineva stapinit de har face aceasta, pentru ca nu isi mai suporta trupul cel vechi al pacatului. Numai primind lumina harului si vazand si simtind in interior frumusetea dumnezeirii , toate cele vechi ni se par desarte. Deci ,ca sa aruncam haina cea veche,trebuie neaparat sa avem una noua . Cine ar fi intelept,daca si ar arunca haina in mijlocul iernii,doar pentru ca e veche,pina nu ar avea o haina si o caldura noua?
Pentru a primii harul trebuie sa facem si noi niste pasi . Desi harul este darul lui Dumnezeu, si noi trebuie sa facem un lucru,fara de care harul nu soseste nicidecum ,si anume : trebuie sa ne cunoastem starea decazuta si pacatoasa, sa ne cunoastem poftele,patimile , indoielile si razvratirile . Altfel riscam sa credem ca harul exclusiv va face totul ,printr-un procedeu mecanic,in care investim doar o cantitate de rugaciuni si de mers la biserica, si primim automat harul. Parerea mea este ca trebuie sa recunoastem ca AVEM NEVOIE de har , si asta nu o putem face fara a ne cunoaste pe noi insine.
De aceea avem nevoie sa ne cunoastem ,sa acceptam ca asa suntem,dar asta nu inseamna ca sa ne si invoim cu pacatul nostru. Recunosc ca ma indoiesc de multe dogme ortodoxe,dar nu exclud ca ele sa fie corecte , si doar eu insumi sa fiu intunecat la un anumit moment al evolutiei mele . Imi accept indoiala ,dar aceasta nu imi omoara speranta in Adevar.
Rugaciunea e buna,atunci cand vine din nevoie , din strigatul interior,din admiratia coplesitoare fata de Dumnezeu si din inima .Dogma e buna atunci cand o intelegem,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne recunoastem deschis toate indoielile. Participarea la slujbe e buna,atunci cand intelegem slujba , si retraim farmecul si misterul ei.
Aceasta este saminta care aduce rod,din parabola semintelor , anume intalnirea Cuvantului cu eul nostru ,precum intalnirea semintei cu pamantul cel bun,si intelegerea noastra a Cuvantului trecandu-l prin filtrul propriu , insotita apoi de revelatia Cuvantului catre noi . Dupa aceasta etapa,a revelatiei , rolul filtrului propriu se schimba , el devine doar o lentila muta de admiratie in fata perfectiunii si frumusetii divine.
Coplesit de har ,eul nostru ar vrea sa dispara, pentru a nu stingheri in nici un fel cu micimea sa, frumusetea revelatiei divine.

Prin ce filtru să ne cunoaştem? Prin ce filtru să ne cunoaştem patima?
Cu ochii lui, viciosul îşi cunoaşte patima şi ... o consideră bună. Şi continuă să păcătuiască.
Cu mintea lor, romanii îşi cunoşteau pornirile şi... le considerau bune. Iar pe creştini, prin prisma filtrului roman, îi considerau nebuni şi buni de răstignit pe Via Appia.
Cu ochii/filtrul lui, cu mintea şi credinţa lui, Saul prigonea pe creştini. Şi, până când nu a orbit de ochii aceia ai lui, nu a dobândit noul filtru, dăruit de Hristos. Abia după cercetarea lui de către Hristos a devenit Apostolul Pavel.

Cu filtrul credinţei, cu filtrul Poruncilor, când mă cercetez mă găsesc păcătos. Voiesc să mă schimb, să mă lepăd de haina veche dar mă descopăr nepriceput. Astfel înţeleg că nu îmi e de ajuns acest nou filtru, al credinţei. Nu ajunge pentru a mă înnoi substanţial. Atunci ce mai trebuie? Puterea Dumnezeiască, lucrătoare în slăbiciunea mea. Harul. El completează credinţa mea, răspunzîndu-i, şi astfel făcînd ca credinţa să devină lucrătoare, prin fapte. Fapte noi, care diferă de cele vechi pentru că izvorăsc din credinţă şi har. Aici e şi deosebirea faţă de faptele bune ale omului natural, care izvorăsc doar din ale firii.

Cât despre rugăciune, dacă e să o las cum zici tu la cheremul meu ("din nevoie"), apăi s-ar putea să nu mă mai rog niciodată... Rugăciunea nu se face "din nevoie", sau nu doar din nevoie, ci din credinţă şi har. Dintr-o altă înţelegere a mea, a lumii, a Dumnezeirii - dobândită prin lucrarea harului în om.
Şi mai e o nuanţă, desprinsă din practică: dincolo de orice nevoie, rugăciunea se face şi pentru că izvorăşte din ...rugăciune.

[iustin10]

@Cezar

Sunt de accord cu dinamica aceasta credinta soseste ,ne arata ce e rau in noi,iar apoi harul ne si ajuta sa facem ce e bine .
Doar vreau sa detaliez si rolul eului nostru in acest proces.
Credinta si harul nu vin ca un alter ego al nostrum,ca ceva diferit de noi.
Vin peste noi,ne transforma,lucreaza cu materialul stapinului ca sa zic asa. As fi vrut sa zic cu materialul clientului,dar ce avem noi sa nu fie de la Dumnezeu?
Dumnezeu ne-a creat si tot ce a creat El este bun. Aceasta creatie a lui Dumnezeu,omul , a primit calitati asemanatoare lui Dumnezeu :libertate,discernamint ,e drept,discernamintul l-a luat omul cam peste rand,din copacul binelui si al raului.
Hristos vine pentru a restaura omul ,pentru a reface legatura cu Dumnezeu a acestuia. El nu vine pentru a elimina omul, asa cum a facut-o la potopul lui Noe,eliminind fizic oamenii. De data aceasta ii restaureaza din interiorul lor. De aceea preia ce gaseste si transforma. Gaseste pescari,ii face apostoliu. Gazseste vamesi ,ii face altruisti. Gaseste curve ,le arata dragostea adevarata. Gaseste talhari, ii face mai drepti ca judecatorii lor. Gaseste dogmatici agresivi (Saul) si ii preface in invatatori plini de abnegatie (Pavel) ,luand ce era bun dinainte
Asa si pe noi: ne gaseste inselatori,talhari,desfranati si ne preface in sfinti.
Dar se pune o intrebare .
Pe toti poescarii ii cinsteste la fel ? Pe toate curvele le vindeca? Pe toti vamesii ii face drepti?
Toti talhari devin drepti?
Iata ca dintre cei doi talhari, doar unul devine drept ,celalalt rade de Hristos. De ce?
Pentru ca nu si-a urmat dreptatea din sinea lui,ca ,si a ras impreuna cu multimea.Talharul cel dreptv,vede ticalosia sa,pedeapsa sa meritata , si face comparatie ,cu pedeapsa asemanatoare a lui Hristos,dar culmea , pentru fapte cu mult mai bune devcat ale celorlalti,care il rastignisera De aceea se revolta,pentru ca judeca correct. Talharul nedrept se complace ,pentru ca se limiteaza sa judece ca ceilalti,nu dupa dreptate.
La fel si cu Petru ,il allege pe el sa fie un fel de conducator al apostolilor,tocmai pentru ca in viata de pescar era mai daruit,dar si mai aprins,mai sincer,dar si mai dur
Deci Dumnezeu preia ce gaseste in noi , se foloseste de judecatile noastre ,de calitatile noastre,si ne transforma defecetele .
Iubirea fizica de barbat a defranatei,devine iubire de Hristos.Se pastreaza calitatea de a iubi,dar I se da un nou inteles .Ea e iertata pentru ca a iubit mult,adica a stiut ce e iubirea,dar a indreptat-o in directive gresita.
Deci nu trebuie sa ne amagim asteptind pasivi harul sa resolve totul in noi. Ci trebuie sa ne analizam , sa fim pregatiti ,autentici,[pentru ca atunci cand va veni credinta si harul sa gaseasca un teren prielnic
Nu mi se pare incurajator sa stam cu mainile in san,sa nu facem nici o fapta altruista,pentyru ca noi orcum suntem rai si lipsiti de har. Sa incepem ,asa rai cum suntem,sa daruim un leu,un zambet ,dar sa daruim, si asa harul se va lipi mai tare de noi

Aceste aspect se afla si in dogmatica,ca noi trebuie sa conlucram cu harul ,nu sa stam pasivi
Sunt convins ca toti il stim, care iubim adevarul si nu admitem afirmatii secatnte despre predestinatie sau exclusivitatea harului . Dar vreau ca sa purtam in minte si in vorbe aceste lucruri,si sa nu ne grabim sa judecam rigid o despartire a notiunilor .
As vrea ca in dialoguri sa transpara si aceste aspecte,de incurajare a germenilor buni din noi,nu numai descurajarea care pe unii ii poate indeparta.
Fiecare din noi sa fie constient ca e ok pentru faza actuala asa cum e, si el si interlocutorul sau, si mai bun de atata il va face doar Dumnezeu.
Daca nu ne acceptam pe noi,nu acceptam nici pe ceilalti, si Dumnezeu cum isi poate revarsa mila acolo unde exista cel mai mic refuz ? Trebuie sa ajungem la starea interioara in care sa constientizam ca avem nevoie de Dumnezeu ,si atunci El va veni .