Biserica si Psihologia

[laurastifter]

În prealabil postat de DragosP

Harul lui Dumnezeu e tot una cu Dumnezeu?

Fiinţa lui Dumnezeu, incognoscibilă, nu poate fi confundată cu energiile Sale. Harul este energia divină necreată, nu însăşi Fiinţa lui Dumnezeu.
V-am răspuns aşa, foarte concis, chiar laconic, doar pentru a vă risipi bănuiala că aş confunda Fiinţa cu harul lui Dumnezeu. Mai departe, putem discuta muult mai mult pe secţiunea de Dogmatică (sunt responsabilă pentru aceste discuţii off topic...). :)
Doamne ajută!

[DragosP]

În prealabil postat de laurastifter

Fiinţa lui Dumnezeu, incognoscibilă, nu poate fi confundată cu energiile Sale. Harul este energia divină necreată, nu însăşi Fiinţa lui Dumnezeu.
V-am răspuns aşa, foarte concis, chiar laconic, doar pentru a vă risipi bănuiala că aş confunda Fiinţa cu harul lui Dumnezeu. Mai departe, putem discuta muult mai mult pe secţiunea de Dogmatică (sunt responsabilă pentru aceste discuţii off topic...). :)Doamne ajută!

Eu n-am bănuieli. "Dar cum ar putea exista florile, natura, ştiinţele, fără harul lui Dumnezeu?"
Ceva nu se leagă: ori eu nu înţeleg ce caută fraza aceea în expunerea ta, ori tu eşti uşor confuză. Ori e prea târziu.:)

[cezar_ioan]

Dacă te referi la enumerare, cumva, eu cred că Laura nu a voit să repete versul lui Blaga, acela cu buze, flori, morminte etc. Parcă aşa era...
Probabil e o enumerare mai puţin riguroasă, mai puţin logicizată şi mai degrabă preferenţială, emoţional vorbind, referitor de pildă la criteriul frumosului, ori al palpitaţiei vieţii etc.

De fapt, ce te-a nedumerit?..:)

[DragosP]

Păi argumentează uşor panteist dar se întreabă ce ne-am face fără harul lui Dumnezeu.

[fallen]

Am intalnit urmatoarea situatie : un om sufera de o "dependenta" sau mai multe (ori bea,ori joaca, ori merge la femei), ori pur si simplu practica un sport si dintr-un motiv sau altul nu-l mai poate practica, ori e dependent de munca si ramane fara job, ori e dependent de o relatie care nu mai merge, deci e intr-un moment de criza existentiala, si descopera biserica. Dar el de fapt nici nu prea crede, nici nu se roaga, mai si injura, in timpul liber, chiar huleste, deznadajduieste, uraste pe ceilalti ca are mereu impresia ca il ataca, insa merge la biserica doar pentru a incerca sa umple un gol, in timp, spatiu si suflet. Daca cineva sau ceva il impiedica sa ajunga acolo, chiar oferindu-i alternativa de petrecere a timpului, omul dezvolta simptome identice cu cele de sevraj. Ce e de facut in atare situatie? Sa mai mearga sau nu, pentru ca ii incurajeaza comportamentul addictiv?
Daca o mama are un copil care plange ca vrea in fiecare duminca la biserica, chiar si cand nu se poate (boala, frig, plecare, etc) ce ar trebui sa faca parintii pentru a preveni aparitia unui astfel de comportament addictiv? (probabil cei care plang pentru asta, plang si sufera pentru orice nu pot avea/face la un moment dat)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de fallen

Daca o mama are un copil care plange ca vrea in fiecare duminca la biserica, chiar si cand nu se poate (boala, frig, plecare, etc) ce ar trebui sa faca parintii

Să dea slavă lui Dumnezeu, neîncetat, că le-a trimis un sfinţişor în casă!

(Restul e doar frica lui Petru când păşea pe mare...)