Biserica si Psihologia

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

"Unde Il gaseste pe Hristos si cum Il cauta pe Hristos?"
În Sf. Euharistie,
în Biserică, în general,
în fiecare dintre semeni,
în Sfânta Scriptură,
în noi înşine,
în cele mai mici şi, aparent, neînsemnate dintre făpturile lui Dumnezeu,
în zâmbetul curat şi sincer al copilaşilor,
în cântecul păsărelelor,
în flori, în întreaga natură,
în întregul univers,
pretutindeni.
Şi unde-L mai putem găsi pe Hristos?
În fiecare carte bună, ziditoare de suflet, pe care o citim,
în fiecare gând, privire, cuvânt sau gest frumos pe care-l primim sau, mai ales, pe care-l dăruim cu naturaleţe şi iubire,
în orice act de bucurie, libertate, curaj, sinceritate şi dragoste neprefăcută,
în tot ce e frumos, adevărat şi bun în lume, în noi şi-n jurul nostru.
Îl mai putem găsi undeva pe Domnul?
Da:
în teologie,
în filosofie,
în ştiinţe (inclusiv în psihologie, da, cu siguranţă că da!),
în artă,
în literatură,
în tot ceea ce poate fi, pentru inimile noastre însetate de adevăr şi de frumos, un pedagog către El (aşa cum Legea lui Moise a fost pentru iudei, iar filosofia şi mitologia antică pentru păgâni).
Dar unde nu-L putem găsi?
În păcat.
Căci scris este-n Sfânta Evanghelie: "pentru ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?".
Unde este Domnul nostru Iisus Hristos, Lumina inimilor noastre?
În aparenţă, nicăieri;
în adevăr, pretutindeni.
Atunci, de ce ne pare atât de greu să-L găsim?...
Voi posta, în acest sens, răspunsul unui copil de 12 ani... un cuvânt desprins, parcă, din Pateric, dintr-un pateric al copiilor:
- "De ce mulţi oameni nu-L pot găsi pe Dumnezeu?"
- "Pentru că-L caută din interes".

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
P. S. De ce să fim exclusivişti? De ce să ne-nchidem în noi înşine, respingând ştiinţa?...
Într-adevăr, Biserica este singurul loc unde Hristos poate fi, cu adevărat, găsit;
fiindcă întregul univers este biserica şi templul Celui preaînalt şi binecuvântat în veci!
Acesta este, cred, secretul înţelegerii corecte a uimitoarei afirmaţii din "Păstorul" lui Herma:
"Biserica există mai înainte decât toate şi pentru Biserică a fost creată lumea".
Hristos în mijlocul nostru!

Mesajul tău este foarte frumos, cu totul ortodox, deoarece exprimă adevărul neclintit în Biserica Ortodoxă, că Domnul este pretutindeni. Cu sensul versetului rugăciunii "Care pretutindenea eşti".
Mulţi nu înţeleg proprietatea specifică a Dumnezeirii de a fi transcendent şi ubicuu, lucrînd mundan şi transmundan, de a via întreaga zidire şi totodată de a fi tainică şi de nepătruns, de a fi prezentă şi experienţiabilă ca lucrare şi ca Ipostas prin Fiul şi totodată de a rămâne, în Fiinţă, incognoscibilă.
Apusenii au ajuns, câdva, să Îl conceapă pe Dumnezeu într-un turn de fildeş, părăsindu-şi Creaţia, din orgoliu rănit. Doar extramundan, doar tainic, doar transcendent.
Panteiştii îl văd exclusiv respirînd în zidire, nemaidiferenţiind Creatorul de creatură, Ziditorul de zidire.
Tu însă, Laura, ai vorbit ca un bun creştin ortodox, strecurîndu-te printre capcanele extremelor şi afirmînd învăţătura de credinţă dintotdeauna care, dincolo de teoriile teologice despre har se sprijină pe cuvântul Celui Credincios, rămas veşnic în împreună-lucrare cu omul. Şi care poartă de grijă, Proniator permanent, şi vrăbiilor şi crinilor de pe câmp şi ierbii şi furtunii... Şi Care plineşte, viind şi sfinţind...


Haiku,
de pe Muntele Athos

"I-am spus migdalului: frate,
vorbeşte-mi despre Dumnezeu!
Şi migdalul a înflorit..."

[laurastifter]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mesajul tău este foarte frumos, cu totul ortodox, deoarece exprimă adevărul neclintit în Biserica Ortodoxă, că Domnul este pretutindeni. Cu sensul versetului rugăciunii "Care pretutindenea eşti".
Mulţi nu înţeleg proprietatea specifică a Dumnezeirii de a fi transcendent şi ubicuu, lucrînd mundan şi transmundan, de a via întreaga zidire şi totodată de a fi tainică şi de nepătruns, de a fi prezentă şi experienţiabilă ca lucrare şi ca Ipostas prin Fiul şi totodată de a rămâne, în Fiinţă, incognoscibilă.
Apusenii au ajuns, câdva, să Îl conceapă pe Dumnezeu într-un turn de fildeş, părăsindu-şi Creaţia, din orgoliu rănit. Doar extramundan, doar tainic, doar transcendent.
Panteiştii îl văd exclusiv respirînd în zidire, nemaidiferenţiind Creatorul de creatură, Ziditorul de zidire.
Tu însă, Laura, ai vorbit ca un bun creştin ortodox, strecurîndu-te printre capcanele extremelor şi afirmînd învăţătura de credinţă dintotdeauna care, dincolo de teoriile teologice despre har se sprijină pe cuvântul Celui Credincios, rămas veşnic în împreună-lucrare cu omul. Şi care poartă de grijă, Proniator permanent, şi vrăbiilor şi crinilor de pe câmp şi ierbii şi furtunii... Şi Care plineşte, viind şi sfinţind...


Haiku,
de pe Muntele Athos

"I-am spus migdalului: frate,
vorbeşte-mi despre Dumnezeu!
Şi migdalul a înflorit..."

Domnule profesor,
Vă mulţumesc mult, din inimă, pentru susţinere şi pentru stilul minunat în care aţi scris acest mesaj!!!
Doamne ajută!

Cu recunoştinţă şi deosebită preţuire,
L S