Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[dobrin7m]

În prealabil postat de catalin2

Totusi, ca medicamente sunt Spovedania, Maslul, etc. In cazul unui pacat dimpotriva, este oprit acela de la Impartasanie. Face mai intai pocaita si canon, abia apoi e primit la Impartasanie, cu conditia sa vrea sa nu mai faca pacatul. Impartasania e singura Taina in care primim pe Hristos, la restul Tainelor primim har.

Fara spovedanie nu are cum sa fie Impartasanie. Sigur , adevarat ce spui , nu am mai adaugat eu acest lucru. Dar Impartasania este exact medicamentul vindecator tocmai pentru ca este Hristos. Prin spovedanie primim har si putere sa luptam cu pacatul si patima.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Fara spovedanie nu are cum sa fie Impartasanie.

Tocmai asta demonstrează Pruteanu (și nu numai el), că se poate împărtăși creștinul fără spovedanie.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Tocmai asta demonstrează Pruteanu (și nu numai el), că se poate împărtăși creștinul fără spovedanie.

Poate vrei sa spui in completare: "in anumite conditii".

Conditii a caror apreciere cade la adresa propria persoana si nu a duhovnicului ceea ce e cam riscant din moment ce totusi au un duhovnic si mergi la el, zic eu - nu doar pentru a-ti dezlega pacatele de care crezi tu ca suferi ci a-ti arata si cele de care nu-ti dai seama ca suferi dar suferi.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Poate vrei sa spui in completare: "in anumite conditii".

Conditii a caror apreciere cade la adresa propria persoana si nu a duhovnicului ceea ce e cam riscant din moment ce totusi au un duhovnic si mergi la el, zic eu - nu doar pentru a-ti dezlega pacatele de care crezi tu ca suferi ci a-ti arata si cele de care nu-ti dai seama ca suferi dar suferi.

Am scris de mai multe ori care-s condițiile. Sper că nu trebuie să le repet de fiecare dată.

Dacă duhovnicul dă voie, faci așa. Dacă nu, ai două variante: fie faci ascultare, fie cauți alt duhovnic care să fie mai aproape de canoanele Bisericii.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dacă duhovnicul dă voie, faci așa. Dacă nu, ai două variante: fie faci ascultare, fie cauți alt duhovnic care să fie mai aproape de canoanele Bisericii.

Hopa, am inceput sa judecam duhovnicii..
Pe al tau l-ai judecat deja? Se incadreaza in canoanele Pruteniene?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Hopa, am inceput sa judecam duhovnicii..
Pe al tau l-ai judecat deja? Se incadreaza in canoanele Pruteniene?

De ce să nu-i ”judecăm” = criticăm? În fond e vorba de sufletul tău care poate să cadă în groapă de mînă cu duhovnicul, dacă e ”orb”.

Are și el problemele lui, nimeni nu e perfect. Dar e de departe cel mai bun de pînă acum.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Tocmai asta demonstrează Pruteanu (și nu numai el), că se poate împărtăși creștinul fără spovedanie.

Il cunosc pe par. Petru si pot spune ca niciodata, cel putin cat am vazut eu , nu a impartasit mirenii fara spovedanie si fara sa cunoasca sufletul fiilor sai duhovnicesti.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Il cunosc pe par. Petru si pot spune ca niciodata, cel putin cat am vazut eu , nu a impartasit mirenii fara spovedanie si fara sa cunoasca sufletul fiilor sai duhovnicesti.

http://www.teologie.net/2013/07/05/s...e-impartasire/

”Creştinii care sunt membri vii ai Bisericii, citesc Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti, îşi fac rugăciunile de dimineaţă şi seară, ţin cele 4 posturi + miercurile şi vinerile, sunt împăcaţi cu toţi şi se mărturisesc o dată la 3-4 săptămâni, cred că se pot împărtăşi la fiecare Liturghie fără prea multe condiţii suplimentare. În toate, însă, e bine să se urmeze sfatul duhovnicului, care nu trebuie să cultive în om ascultarea de el, ci să arate drumul corect spre Hristos şi să educe în el o conştiinţă trează şi sănătoasă.”

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

http://www.teologie.net/2013/07/05/s...e-impartasire/

”Creştinii care sunt membri vii ai Bisericii, citesc Sfânta Scriptură şi alte cărţi duhovniceşti, îşi fac rugăciunile de dimineaţă şi seară, ţin cele 4 posturi + miercurile şi vinerile, sunt împăcaţi cu toţi şi se mărturisesc o dată la 3-4 săptămâni, cred că se pot împărtăşi la fiecare Liturghie fără prea multe condiţii suplimentare. În toate, însă, e bine să se urmeze sfatul duhovnicului, care nu trebuie să cultive în om ascultarea de el, ci să arate drumul corect spre Hristos şi să educe în el o conştiinţă trează şi sănătoasă.”

Interpretati acest citat dupa cum voiti. Spune clar, mireanul sa urmeze sfatul duhovnicului.
Fiilor sai duhovnicesti le recomanda totul in functie de starea sufletului lor.

O parte din acest citat se refera la preoti , carora le spune ca daca fiii lor fac cele aratate mai sus si le cunoaste bine sufletele atunci se poate ingadui de preot impartasania in fiecare duminica cu spovedanie la 3-4 saptamani. De asemenea mai spune ca preotul nu trebuie sa cultive in om o ascultare oarba ci sa ii arate fiului sau drumul corect spre Hristos cu o constiinta treaza si sanatoasa. Iar mireanului spune "in toate e bine sa urmeze sfatul duhovnicului".

[adam000]

Cred ca dilema acestor ultime discutii, rezida din faptul ca noi, cei care mergem (mai mult sau mai putin constant) la biserica si ne consideram/credem "crestini" prin faptul ca am fost botezati, am uitat / nu ne mai raportam la faptul ca normalul crestinului este sfintenia si nu pogoramantul!

Atat de tare ne-am obisnuit cu pogoramintele (din partea duhovnicilor, din partea Bisericii, din partea lui Dumnezeu) si atat de tare ne-am obisnuit sa pacatuim si sa ne raportam la societatea din jur (pe principiul ca "doar sint botezati cu totii") incat pacatul a ajuns sa ni se para o normalitate (cum sa treaca o zi fara sa judeci pe cineva, sau fara sa faci niste "pacate mai mici"?), incat normalul crestinului, sfintenia, ni se pare de neatins - ni se pare ceva "de povesti cu sfinti", ni se pare ceva strain de viata noastra. Am ajuns ca majoritatea nu ne mai straduim cu reala dorire spre sfintenie, pt ca ni se pare ceva strain noua (si este, in starea departata de Dumnezeu a pacatului), insa nici nu ne mai inchipuim ca am putea atinge sfintenia in aceasta viata, asa ca nu ne mai straduim pe cat am putea.

Nici nu mai credem ca sfintenia ar trebui sa fie normalul nostru. Cumva, chiar atat de rau am ajuns.

Insa acei dintre noi care gandesc asa (si care sint din pacate majoritari ca numar), nici nu isi inchipuie ca sint mireni printre noi care traiesc cu adevarat la inaltimea la care traiesc monahii. Pentru ca au pierdut din vedere un fapt esential (esential chiar pt mantuirea lor in primul rand), anume: faptul ca Evanghelia si poruncile lui Dumnezeu sint ACELEASI si pt mireni si pt monahi.
Nu exista doua standarde, nu exista doua nivele, unul pt mireni si unul pt monahi! Nu, nu exsita decat un singur standard - ACELASI si pt mireni si pt monahi. Cine dintre mireni intelege acest simplu adevar, isi va dori cu adevarat ca normalul lui sa fie acela in care sa treaca o zi (si nu numai una ci cat mai multe) FARA sa pacatuiasca prin nici un gand rau si va dori si se va stradui din suflet ca viata lui sa fie curata ca unui monah. Iar Dumnezeu Insusi il va ajuta spre sfintenie pe un astfel de mirean. Doar ca pe masura ce inainteaza spre Dumnezeu, inainteaza si in smerenie si va deveni si mai greu de a fi vazut/cunoscut de cei ce nu cred ca poate fi asa, ci se raporteaza la "majoritate". Astfel prapastia dintre ei (dintre cei care traiesc social in religie versus cei care traiesc religios in societate) se va adanci si mai mult. Unii isi vor vedea in tacere de mantuire, in timp ce ceilalti vor continua vorbaria multa la nesfarsit si insasi prin vorbaria multa vor lasa o poarta larga pacatului (judecarii, barfei, etc).