Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ar fi indicat să aflăm exact care sînt acele păcate care nu necesită obligatoriu Spovedania și care se iartă folosind pocăința personală, rugăciunile Bisericii în timpul Liturghiei, al Maslului sau în orice altă slujbă și dacă mai sînt chiar alte metode - mai știu încă două - prin care păcătosul primește iertare de la Dumnezeu.

Eu unul nu cred în mitul creștinilor din primele veacuri cel puțin care erau cu toții Sfinți și care de aceea se împărtășeau cam de fiecare dată cînd erau prezenți la Liturghie.

Hristos spune ca trebuie sa avem haina de nuntas fara pata ,tot el spune "cine e fara de pacat sa arunce piatra"
Nu e destul ca il primim pe Cel fara de pacat desi nu suntem vrednici ,sa ne mai si impartasim chiar si cu mici pacate nemarturiste ?
Diavolul te ispiteste cel mai mult dupa spovedanie ,incat daca nu luam aminte putem sa gresim foarte mult de la spovedanie pana la sf.Impartasanie desi nu a trecut decat o zi ,sa spunem,de vineri pana duminica.Dar sa treaca o saptamana ?
In ceea ce ma priveste nu am curaj ,nu risc.
Poate va intereseaza acest aspect deoarece traiti intr-o tara majoritar catolica si e mai greu sa va spovediti la preot roman.
Sf.Impartasanie nu trebuie sa devina o obisnuinta ,e o onoare ,un privilegiu altfel ajungam sa pierdem evlavia fata de aceasta sfanta Taina.

[Florin-Ionut]

Anita,

În prealabil postat de anita

Hristos spune ca trebuie sa avem haina de nuntas fara pata ,tot el spune "cine e fara de pacat sa arunce piatra"
Nu e destul ca il primim pe Cel fara de pacat desi nu suntem vrednici ,sa ne mai si impartasim chiar si cu mici pacate nemarturiste ?

Comuniunea cu Sfîntul Sînge este și spre iertarea păcatelor. Este una din formele prin care Dumnezeu ne iartă și ne sfințește [pe moment] la Liturghie.

Diavolul te ispiteste cel mai mult dupa spovedanie ,incat daca nu luam aminte putem sa gresim foarte mult de la spovedanie pana la sf.Impartasanie desi nu a trecut decat o zi ,sa spunem,de vineri pana duminica.Dar sa treaca o saptamana ?

Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

In ceea ce ma priveste nu am curaj ,nu risc.

Ce anume să riști? Împărtășirea cu nevrednicie e cu totul altceva, este cazul celor necredincioși sau cu păcate grele, neconștientizate poate, este cazul celor care au intrat într-un formalism al Cuminecării dese fără cercetarea sinceră a conștiinței șamd.

Poate va intereseaza acest aspect deoarece traiti intr-o tara majoritar catolica si e mai greu sa va spovediti la preot roman.

Aici m-am spovedit în spaniolă citind de pe o foaie pregătită de acasă, unui preot care nu vorbește nici o limbă comună cu mine. Am reușit să cer și canon, destul de greu ne-am înțeles, dar nu a fost imposibil.

Sf.Impartasanie nu trebuie sa devina o obisnuinta ,e o onoare ,un privilegiu altfel ajungam sa pierdem evlavia fata de aceasta sfanta Taina.

Onoarea nu are nimic comun cu această Taină și cu creștinismul ortodox. Poate cu cel eterodox.

De acord că trebuie să ne pregătim continuu pentru întîlnirea cu Hristos Cel din Potir. Nu există pauze. Nu există perioade de pregătire urmate de relaxare duhovnicească. Tot timpul trebuie să fim gata de a fi re-integrați în Biserică prin comuniunea cu cinsitul Trup. Vorba lui Ioan Hrisostom, (dacă nu mă înșel el spunea că) cine nu e vrednic să se apropie de fiecare dată nu e vrednic să o facă nici o dată pe an. Acum depinde ce înțelegem prin această vrednicie-nevrednicie... Oricum, această evlavie despre care vorbești nicidecum ne dispare în cazul apropierii frecvente, ci sporește! Atenția pentru a nu cădea crește, rezistența la ispite e mai puternică, creștinul sperînd că Dumnezeu îl va ajuta să mai treacă o săptămînă fără evenimente de o răutate majoră care să necesite intervenția Taintei Spovedaniei înainte de Taina Împărtășaniei.

Da, e un privilegiu să fii creștin.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Anita,



Comuniunea cu Sfîntul Sînge este și spre iertarea păcatelor. Este una din formele prin care Dumnezeu ne iartă și ne sfințește [pe moment] la Liturghie.

Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

Ce anume să riști? Împărtășirea cu nevrednicie e cu totul altceva, este cazul celor necredincioși sau cu păcate grele, neconștientizate poate, este cazul celor care au intrat într-un formalism al Cuminecării dese fără cercetarea sinceră a conștiinței șamd.

Daca am gresit cumva ,de exemplu am zis ceva de cineva ,chiar fara sa vreau ,am judecat deci ,sau daca m-am maniat ,nu m-am mai impartasit.
Eu consider ca mai am pacate care poate nu au fost spuse niciodata ,din nestiinta ,deci vrednica nu sunt oricum.Mai adaug si pe cele cu stiinta.
Parintele ,dupa spovedanie imi da dezlegare si numai asa ma impartasesc
Tu cum te imparatesti daca nu ai dezlegare de pacate ,chiar alea neimportante?
Sa stii ca pacatele multe si marunte nespovedite cantaresc foarte mult.
Chiar duhovnicul meu dadea exemplu cu sacul de nisip ,e foarte greu ,asa si pacatele maruntele si multe.
Exista riscul de a nu le mai spune si raman acolo ,neiertate .

În prealabil postat de Florin-Ionut

Onoarea nu are nimic comun cu această Taină și cu creștinismul ortodox. Poate cu cel eterodox.

De acord că trebuie să ne pregătim continuu pentru întîlnirea cu Hristos Cel din Potir. Nu există pauze. Nu există perioade de pregătire urmate de relaxare duhovnicească. Tot timpul trebuie să fim gata de a fi re-integrați în Biserică prin comuniunea cu cinsitul Trup. Vorba lui Ioan Hrisostom, (dacă nu mă înșel el spunea că) cine nu e vrednic să se apropie de fiecare dată nu e vrednic să o facă nici o dată pe an. Acum depinde ce înțelegem prin această vrednicie-nevrednicie... Oricum, această evlavie despre care vorbești nicidecum ne dispare în cazul apropierii frecvente, ci sporește! Atenția pentru a nu cădea crește, rezistența la ispite e mai puternică, creștinul sperînd că Dumnezeu îl va ajuta să mai treacă o săptămînă fără evenimente de o răutate majoră care să necesite intervenția Taintei Spovedaniei înainte de Taina Împărtășaniei.

Da, e un privilegiu să fii creștin.

Eu onoarea o vad ca pe un privilegiu ,care nu se da oricum.
Parintele meu duhovnic recomanda spovedanie deasa si impartasanie mai rara ,cam la 40 zile ,o luna.
Stiu o persoana care se spovedea si apoi se impartasea des ,saptamanal in post.
Nu mi s-a parut ca ar fi avansat prea mult ,schimbari nu am vazut.
Dar poate gresesc.Noi nu suntem niste robotei si s-a vazut , Iuda desi s-a impartasit a facut ce a facut
Oricum chiar daca ne impartasim mai rar suntem aparati ,prin Hristosul care salasluieste in noi .
Totul e sa il pastram cat mai mult ,sa nu il alungam cu pacatele noastre
Doamne ajuta !

[AlinB]

Impartasania "deasa" sau "rara" nu se masoara dupa zilele din calendar ci dupa felul omului.

Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit de doua ori in viata si nu ma indoiesc ca n-a fost nici rar nici des, ci exact cat a trebuit.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Impartasania "deasa" sau "rara" nu se masoara dupa zilele din calendar ci dupa felul omului.

Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit de doua ori in viata si nu ma indoiesc ca n-a fost nici rar nici des, ci exact cat a trebuit.

Alin,

Exemplul ei este model pentru cei care viețuiesc în lume? Să ne retragem în pădure singuri să ne pocăim sau să nu ne împărtășim cu zecile de ani pentru că așa a făcut ea?

Am reținut că Sfînta, înainte de a merge în pustie, s-a împărtășit și abia după aceea s-a retras schimbîndu-și complet viața. Trebuie să caut.

EDIT: pentru tine de la Pruteanu citire:

Ceea ce vedem uimitor în viaţa ei nu este neîmpărtăşirea de‑a lungul câtorva zeci de ani (chiar dacă unii îşi găsesc în această scriere hagiografică un argument în sprijinul propriei ignoranţe), ci faptul că înainte de a merge în pustie, când abia făcuse făgăduinţă de pocăinţă Maicii Domnului[5], dar nu împlinise nici cea mai mică parte a canonului ce‑l „merita” pentru păcatul desfrânării, ea s‑a împărtăşit cu Sfintele Taine în biserica Înaintemergătorului de lângă Iordan şi abia după aceea a mers în pustie să se pocăiască[6]. Deci Sfânta Maria nu a neglijat în nici un fel lucrarea iertătoare şi sfinţitoare a Sfintelor Taine. Mai mult decât atât, ea a fost convinsă că fără Hristos nu poate face nimic (Ioan 15:5) şi de aceea nici nu şi‑a conceput pocăinţa fără lucrarea tainică a lui Hristos prin Sfintele Taine. Vedem deci că aşa‑zisul „argument” în favoarea unei împărtăşiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei Maria Egipteanca este în mod clar unul special şi aproape unic, chiar dacă mai există şi alţi sfinţi care s‑au împărtăşit rar.

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Alin,

Exemplul ei este model pentru cei care viețuiesc în lume? Să ne retragem în pădure singuri să ne pocăim sau să nu ne împărtășim cu zecile de ani pentru că așa a făcut ea?

Ionut, focus :)
Vezi ca n-ai citit cu atentie ce am scris si mi-ai pus in spate chestii care nu le-am zis.

Sau poate n-am fost prea clar, sa precizez.

Des nu se impartasesc cei care se impartasesc saptamanal fata de cei care o fac doar de 4 ori pe an (sa zicem) si rar cei care o fac de 4 ori pe an fata de cei care o fac in fiecare saptamana.

Se impartasesc des cei care se impartasesc saptamanal desi n-ar trebui sa o faca mai mult de 4 ori pe an si rar cei care se impartasesc de 4 ori pe an desi ar trebui sa o faca saptamanal.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Ionut, focus :)
Vezi ca n-ai citit cu atentie ce am scris si mi-ai pus in spate chestii care nu le-am zis.

Sau poate n-am fost prea clar, sa precizez.

Des nu se impartasesc cei care se impartasesc saptamanal fata de cei care o fac doar de 4 ori pe an (sa zicem) si rar cei care o fac de 4 ori pe an fata de cei care o fac in fiecare saptamana.

Se impartasesc des cei care se impartasesc saptamanal desi n-ar trebui sa o faca mai mult de 4 ori pe an si rar cei care se impartasesc de 4 ori pe an desi ar trebui sa o faca saptamanal.

Alin,

Mă tem că nu e opțională alegerea creștinului și chiar a duhovnicului pentru frecvența Împărtășirii. Canonul 9 apostolic nu lasă loc de interpretări:

”Toţi credincioşii care intră în biserică şi ascultă scripturile, dar nu rămân în continuare la slujbă şi la Sfânta Împărtăşanie, aceia trebuie să se excomunice ca făcând neorânduială în Biserică”.

Mai sînt și alte canoane care ating subiectul, dar acesta este apostolic, nu local. Fie că ne convine sau nu, așa au hotărît Apostolii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut
Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

În prealabil postat de anita

Daca am gresit cumva ,de exemplu am zis ceva de cineva ,chiar fara sa vreau ,am judecat deci ,sau daca m-am maniat ,nu m-am mai impartasit.

Anita, aș aprecia dacă îmi răspunzi sincer la întrebarea de mai sus.

Eu consider ca mai am pacate care poate nu au fost spuse niciodata ,din nestiinta ,deci vrednica nu sunt oricum.

Tocmai că acele păcate neștiute sua uitate sînt iertate prin Spovedanie și Împărtășanie. Doar nu le-ai omis intenționat.

Mai adaug si pe cele cu stiinta.
Parintele ,dupa spovedanie imi da dezlegare si numai asa ma impartasesc

Dacă el spune așa, atunci fă ascultare.

Tu cum te imparatesti daca nu ai dezlegare de pacate ,chiar alea neimportante?

Am dat mai sus citate din Sfînta Tradiție și din NT conform cărora păcatele se iartă prin pocăința în particular, rugîndu-ne cu credință să fim iertați. Dacă spui psalmul 50 sau 142 sau alte rugăciuni și nu crezi că într-adevăr Dumnezeu te iartă pentru că tu ceri asta cu părere de rău pentru păcatele comise, atunci îmi pare rău... pierzi vremea.

Sa stii ca pacatele multe si marunte nespovedite cantaresc foarte mult.
Chiar duhovnicul meu dadea exemplu cu sacul de nisip ,e foarte greu ,asa si pacatele maruntele si multe.
Exista riscul de a nu le mai spune si raman acolo ,neiertate .

Completînd ce am scris mai sus, Liturghia e alcătuită astfel încît înainte de momentul euharistic, biserica se roagă de cîteva ori pentru iertarea păcatelor noastre și cine e atent și participă la rugăciune activ primește iertare. Dar trebuie să creadă asta! Apoi mai este și Rugăciunea Domnească rostită exact înainte de a se da Împărtășania. Nu mai zic de Utrenia cu psalmii ei minunați care mie îmi plac foarte mult, cu rugăciunile de pocăință, la care bine ar fi să fim prezenți dacă timpul ne permite!

Parintele meu duhovnic recomanda spovedanie deasa si impartasanie mai rara ,cam la 40 zile ,o luna.

Există canoanele apostolice care spun clar că trebuie să ne împărtășim de fiecare dată. Chiar și părinții moderni de genul Cleopa ne invită cel puțin o dată la cîteva săptămîni - nu mai rețin exact dacă trei sau cîte.

Stiu o persoana care se spovedea si apoi se impartasea des ,saptamanal in post.
Nu mi s-a parut ca ar fi avansat prea mult ,schimbari nu am vazut.
Dar poate gresesc.

Caz particular, iar probabil că nu îi cunoști sufletul și viața în detalii.

Noi nu suntem niste robotei si s-a vazut , Iuda desi s-a impartasit a facut ce a facut

Nu e un motiv să te sperii de Împărătșanie. Petru a păcătuit mult mai grav, din moment ce după ce a văzut și a știut că acolo cu ei e Fiul Lui Dumnezeu (dovedit pe Muntele Taborului, deci în cazul lui nu mai e vorba de credință) și după ce s-a și împărtășit, iată că a căzut urît de tot. Dar a îndrăznit și a fost iertat, spre deosebire de Iuda care s-a descurajat în loc să ceară iertare și să se mîntuiască.

Oricum chiar daca ne impartasim mai rar suntem aparati ,prin Hristosul care salasluieste in noi .
Totul e sa il pastram cat mai mult ,sa nu il alungam cu pacatele noastre
Doamne ajuta !

Tocmai acesta e scopul pentru care sîntem invitați la Liturghie, să ne împărtășim cu Hristos și cu Biserica. Fără asta, Liturghia rămîne o simplă rugăciune publică și atît.

[anita]

În prealabil postat de Florin-Ionut

În prealabil postat de Florin-Ionut
Și atunci de ce totuși te apropii de Hristos dacă te-ai spovedit sîmbătă și clar că pînă duminică ai comis cel puțin un păcat mititel care, iată, nu e spovedit înainte?

Constiinta pentru ce exista? Ma apropii de Hristos daca ma simt vrednica cat de cat pentru a ma impartasi .

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am dat mai sus citate din Sfînta Tradiție și din NT conform cărora păcatele se iartă prin pocăința în particular, rugîndu-ne cu credință să fim iertați. Dacă spui psalmul 50 sau 142 sau alte rugăciuni și nu crezi că într-adevăr Dumnezeu te iartă pentru că tu ceri asta cu părere de rău pentru păcatele comise, atunci îmi pare rău... pierzi vremea.

Am parere de rau ,dar prefer sa ma impartasesc cu binecuvantare ,adica dezlegare. Daca cer binecuvantare pt a pleca in o calatorie sau altceva mai marunt ,cu atat mai mult pentru a primi sfintele daruri e necesar.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Completînd ce am scris mai sus, Liturghia e alcătuită astfel încît înainte de momentul euharistic, biserica se roagă de cîteva ori pentru iertarea păcatelor noastre și cine e atent și participă la rugăciune activ primește iertare. Dar trebuie să creadă asta! Apoi mai este și Rugăciunea Domnească rostită exact înainte de a se da Împărtășania. Nu mai zic de Utrenia cu psalmii ei minunați care mie îmi plac foarte mult, cu rugăciunile de pocăință, la care bine ar fi să fim prezenți dacă timpul ne permite!

Parintele Cleopa spune ca nu e necesar sa ne impartasim prea des pt ca ne impartasim in chip nevazut la Liturghie cand spune preotul :"Harul Domnului nostru Iisus Hristos ,dragostea lui Dumnezeu Tatal si Imparatsirea sf.Duh sa fie cu voi ,cu toti "

Eu sunt de parere sa nu mai exprimi aceste pareri legate de sf.Impartasanie ,fiecare are duhovnic si tocmai de aceea ,trebuie sa faca ce spune duhovnicul
Iar legat de acea persoana care se impartasea des in Post ,pot sa iti spun ca nu am vazut rezultate pt ca inca sta prost la un capitol legat de viata duhovniceasca ,dar nu vreau sa discut aici acest aspect ,nu este cazul.
Sf.Petru pentru ca mi l-ai dat exemplu a cazut ,dar nu a persistat in pacat.
Iar exemplul cu Maria Egipteanca e o exceptie ,nu poate fi o regula
Monahul Pruteanu vine cu argumente luate din traditie si vietile sfintilor dar nu le aplica la vremurile pe care le traim.

[andrei_elena]

In ton cu topicul

http://acvila30.ro/ne-putem-impartas...ilenare-ca-da/