Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Oh nu. Pamantul plat a fost suficient. :)
Poate in ala sta si explicatia lipsurilor de feedback de aici. :)

Si mai poate fi un motiv.
Asta:

http://ierompetru.wordpress.com/2009...rico-liturgic/

Numai ca intre timp, cred ca a mai priceput cate ceva si a sters postarea.

L.E:

Probabil ca nu, motivele se regasesc aici:

http://www.teologie.net/2009/10/22/s...rico-liturgic/

IeromPetru spune:
18/11/2009 la 19:30

(...)
Aşa cum am scris şi în studiu (pe care cred că l-aţi citit), cei care sunt căsătoriţi legal, chiar dacă nu sunt cununaţi, nu trăiesc în desfrânare sau concubinaj. Biserica recunoaşte căsătoria lor civilă. Doar dacă nu există motive obiective şi oamenii pur şi simplu sunt indiferenţi faţă de binecuvântarea Bisericii, atunci preotul îi poate opri de la împărtăşire. Dacă însă unul îşi ţine bine credinţa sa şi nu se poate cununa doar din cauza celuilalt (fie că e ateu,eretic etc), cel credincios nu poate în nici un caz fi oprit de la cele sfinte. Şi Sf. Pavel ne spune clar asta… Bineînţeles căsătoria şi chiar misterul Tainei Nunţii nu ţine doar de Slujba Cununiei. Dumnezeu lucrează mai în adânc…

Acum, "on topic", abordarea este destul de delicata si poate da nastere, in ultima instanta, la idei nu tocmai favorabile vietii duhovnicesti.

Poate ca e mai bine sa te tarai in carja, asteptand (cu sinceritate) ca Dumnezeu sa-ti dea aripi, decat sa crezi ca poti alerga si sa sfarsesti cu picioarele rupte (si fara aripi).

Am știut în ce mă bag cînd am deschis ”topicul interzis„...

Cum se numește greșeala de logică, parcă are un nume latin, cînd încerci să combați o afirmație făcută de cineva prin faptul că acela a făcut o cu totul altă afirmație care e falsă? Oricum, dacă vrei să vorbești cu omul pe tema respectivă, scrie-i un mail sau intră pe forumul lui unde probabil că se discută deja despre ceea ce a scris în eseu.

Acum, între noi fie vorba, dacă am arunca la gunoi toate postările cuiva de aici, ingorîndu-l pe viitor pentru că la un moment dat a scris o gogomănie, forumul ar deveni pustiu în scurt timp. Eu propun să încercăm a extrage ce e bun de la fiecare și să ne înățăm astfel unul prin altul către Dumnezeu.

Eu am dedicat topicul ăsta preoților și creștinilor ortodocși practicanți, ca un subiect de meditație și de cercetare, nu celor care se deplasează mai mult tîrîș decît mergînd, care au vederea slăbită și mintea amorțită...

[AlinB]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am știut în ce mă bag cînd am deschis ”topicul interzis„...

Dupa cum vezi, e in derulare deci nu e interzis.

Cum se numește greșeala de logică, parcă are un nume latin, cînd încerci să combați o afirmație făcută de cineva prin faptul că acela a făcut o cu totul altă afirmație care e falsă? Oricum, dacă vrei să vorbești cu omul pe tema respectivă, scrie-i un mail sau intră pe forumul lui unde probabil că se discută deja despre ceea ce a scris în eseu.

Reia te rog firul discutiei ca sa vezi ca nu am incercat sa combat nimic, ti-am dat doar un posibil motiv pentru care lipseste interesul: "antecedentele penale" ale "autoritatii" la care se face apel.

Eu am dedicat topicul ăsta preoților și creștinilor ortodocși practicanți, ca un subiect de meditație și de cercetare, nu celor care se deplasează mai mult tîrîș decît mergînd, care au vederea slăbită și mintea amorțită...

Imi este mult mai teama pentru unul care are crede ca are vederea agera si mintea sprintena decat unul care efectiv are vederea slabita si mintea amortita si e cat de cat constient de asta.

[catalin2]

Nu exista pacate pe care sa nu le spuna cineva la spovedanie, niciun preot nu il va spovedi pe cel ce pleaca de la premisa asta. Vedem ce au patit Safira si Anania, ca au ascuns un lucru si nu au spus adevarul. Inainte nu e adevarat ca nu exisat spovedanie, doar ca se facea public, doar pacatele mari se spovededeau episcopului. Dupa aceea s-a facut doar la preot sau episcop pentru ca a crescut numarul credinciosilor, nu era timp sa asculte 1000 de oameni la o slujba.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Nu exista pacate pe care sa nu le spuna cineva la spovedanie, niciun preot nu il va spovedi pe cel ce pleaca de la premisa asta. Vedem ce au patit Safira si Anania, ca au ascuns un lucru si nu au spus adevarul. Inainte nu e adevarat ca nu exisat spovedanie, doar ca se facea public, doar pacatele mari se spovededeau episcopului. Dupa aceea s-a facut doar la preot sau episcop pentru ca a crescut numarul credinciosilor, nu era timp sa asculte 1000 de oameni la o slujba.

Cătălin,

Aici vorbim despre faptul că mersul la spovedanie nu e necesar în condițiile unei vieți creștinești autentice, omul nefăcîndu-se vinovat de păcate grave ce nu se iartă altfel decît prin preot. Dar o dată ce ajungi la spovedanie trebuie să faci o trecere în revistă a tuturor păcatelor comise de la ultima întîlnire cu părintele, pentru ca el să știe ce ai făcut și unde te afli, ca să te poată povățui.

Totuși păcatele cotidiene care au fost deja iertate prin rugăciunile particulate și publice, prin eventuala participare la Maslu, prin împărtășirea de duminica trecută șamd nu te mai împovărează deoarece au fost șterse deja! Dacă te rogi zilnic cerînd iertare cu părere de rău pentru păcatele mai mici și nu crezi că ești iertat, atunci NU ți se iartă și pierzi vremea dînd din buze. Așa scrie în Pelerinul rus, aș scrie Ioan Gură de Aur, Ioan Carpatul și probabil alții pe care nu i-am citit.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cătălin,
Aici vorbim despre faptul că mersul la spovedanie nu e necesar în condițiile unei vieți creștinești autentice, omul nefăcîndu-se vinovat de păcate grave ce nu se iartă altfel decît prin preot. Dar o dată ce ajungi la spovedanie trebuie să faci o trecere în revistă a tuturor păcatelor comise de la ultima întîlnire cu părintele, pentru ca el să știe ce ai făcut și unde te afli, ca să te poată povățui.
Totuși păcatele cotidiene care au fost deja iertate prin rugăciunile particulate și publice, prin eventuala participare la Maslu, prin împărtășirea de duminica trecută șamd nu te mai împovărează deoarece au fost șterse deja!

Desigur ca pustnicii nu se spovedeau tot timpul, pentru ca aveau o viata curatita. La noi e mult mai greu sa avem asa ceva, de aceea preotul ne dezleaga de pacate facute. Importanta este reprimirea harului, am citit ca parintii (calugarii) spun ca dupa trei zile (cred) de pocainta intensa se poate ierta un pacat, adica sa se reprimeasca harul.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de catalin2

Desigur ca pustnicii nu se spovedeau tot timpul, pentru ca aveau o viata curatita. La noi e mult mai greu sa avem asa ceva, de aceea preotul ne dezleaga de pacate facute. Importanta este reprimirea harului, am citit ca parintii (calugarii) spun ca dupa trei zile (cred) de pocainta intensa se poate ierta un pacat, adica sa se reprimeasca harul.

Depinde de credința pe care o ai cînd te rogi. Uite aici ai două referințe, de la doi Sfinți:

"În Filocalie, Sfântul Ioan Carpatul spune că atunci când chemăm Numele lui Iisus în rugăciune şi zicem: „Miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, la fiecare cerere răspunde glasul tainic al lui Dumnezeu: „Fiule, iartă-ţi-se păcatele tale…!” Şi tot el spune în continuare că, atunci când rostim rugăciunea, nu ne deosebim întru nimic de sfinţi, de cuvioşi şi de mucenici,căci, după cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur, „rugăciunea, chiar când e rostită de noi, cei plini de păcate, ne curăţă numaidecât”. Mare e mila lui Dumnezeu pentru noi, iar noi, păcătoşii şi lăsătorii, nu voim să-I dăm nici măcar o jumătate de ceas drept mulţumită şi înlocuim vremea rugăciunii, care e mai însemnată decât orice, cu grijile şi interesele vieţii, uitând de Dumnezeu şi de datoria noastră!"

La fel am găsit și în Pelerinul rus.

Hristos Însuși subliniază: ”Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.”

Pocăința e astăzi, acum, în momentul în care mă rog pentru iertare. Iertarea e tot acum. Am citit nu mai rețin unde despre acel bătrîn văzător cu duhul care îi urmărea pe cei ce intrau în biserică și care vede un ins ce era negru de păcate și legat cu lanțuri și tîrît de mai mulți diavoli... După ce a ieșit din biserică același ins devenise alb și curat duhovnicește că s-a minunat bătrînul, cerînd Lui Dumnezeu să-i explice cum se poate una ca asta. Și i s-a descoperit că acela s-a căit sincer de cele comise punînd bun început și astfel Domnul l-a iertat. Îmi pare rău că nu mai știu în ce carte am citit asta, că aș copia întreg textul pentru detalii.

Deci tu, Cătălin, cînd te rogi în particular să te ierte Dumnezeu, ce anume crezi în momentul ăla că va face Hristos pentru tine?

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

Desigur ca pustnicii nu se spovedeau tot timpul, pentru ca aveau o viata curatita.

Nu se spovedeau tot timpul, se pocaiau tot timpul, chestie pe care noi nu prea o intelegem.

Ar fi mai bine sa pune problema in felul asta decat ca "aveau o viata curata" - care zic eu, e f. prost pusa.

Nu stiu ce intelegi tu prin asta..pentru ca lipsa absoluta a pacatului indoielnic ca se atinge in viata asta si desi e o tinta, atentia trebuie sa fie indreptata spre pocainta, nu spre scopuri cvasi-imposibile care pot descuraja pe multi, facandu-i sa uite de ceea ce este practic si necesar in fiecare zi - pocainta.

La noi e mult mai greu sa avem asa ceva, de aceea preotul ne dezleaga de pacate facute.

Este sa zicem o pocainta in mod "turbo". Dar poate fi folosita si prost, adica sa iesi cu de pe pista si sa calci gardurile.

Importanta este reprimirea harului, am citit ca parintii (calugarii) spun ca dupa trei zile (cred) de pocainta intensa se poate ierta un pacat, adica sa se reprimeasca harul.

Incerci sa fii amuzant, sau cum?

Este reteta din aia cu "70 lumanari la 7 biserici"?

Ce e aia "pocainta intensa"? Fix 3 zile?

Nu conteaza felul pacatului? Ce inseamna "intensa"?
Poti sa tii 3 zile de post negru, fluierand, si aproape zero pocainta.

Daca esti bolnav de ipocrizie, poti sa plangi cu lacrimi de crocodil o ora si sa te consideri iertat si plin de har.

Si desigur, exista si opusul la capitolul profunzime vs. timp, dar nu mai insist, ai prins ideea.

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Nu se spovedeau tot timpul, se pocaiau tot timpul, chestie pe care noi nu prea o intelegem.

Ar fi mai bine sa pune problema in felul asta decat ca "aveau o viata curata" - care zic eu, e f. prost pusa.

Nu stiu ce intelegi tu prin asta..pentru ca lipsa absoluta a pacatului indoielnic ca se atinge in viata asta si desi e o tinta, atentia trebuie sa fie indreptata spre pocainta, nu spre scopuri cvasi-imposibile care pot descuraja pe multi, facandu-i sa uite de ceea ce este practic si necesar in fiecare zi - pocainta.

Pocainta ne impiedica sa mai pacatuim .

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Este reteta din aia cu "70 lumanari la 7 biserici"?
Ce e aia "pocainta intensa"? Fix 3 zile?
Nu conteaza felul pacatului? Ce inseamna "intensa"?
Poti sa tii 3 zile de post negru, fluierand, si aproape zero pocainta.

Eu am redat ce spunea acel parinte, pentru ca fusese intrebat in cat timp se poate ierta un pacat. Acum nu-mi mai amintesc exact cate zile erau, am retinut ca trei, e vorba de durata minima, ca maxima poate fi oricat. Bineinteles, era vorba de pocainta cu lacrimi, nu mai gasesc link-ul acum.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Reia te rog firul discutiei ca sa vezi ca nu am incercat sa combat nimic, ti-am dat doar un posibil motiv pentru care lipseste interesul: "antecedentele penale" ale "autoritatii" la care se face apel.

Am avut curiozitatea să intru pe forumul lui și am găsit răspunsul lui la acuzele aduse. Își spune ”protosinghel”.

Imi este mult mai teama pentru unul care are crede ca are vederea agera si mintea sprintena decat unul care efectiv are vederea slabita si mintea amortita si e cat de cat constient de asta.

De aia avem duhovnic cu care trebuie să ne întîlnim și să discutăm pe marginea problemelor și întrebărilor care apar.

Nu recomand nimănui să se încreadă în forțele proprii și să se avînte mai sus decît îl țin puterile. Mîndria cea mai periculoasă este într-adevăr cea cînd te mulțumești cu starea confortabilă a unei vieți creștine fără păcate mari, fără să vrei să avansezi mai departe. E o mîndrie care a surpat oameni îmbunătățiți care se și vedeau mîntuiți pentru totdeauna...