Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

Cataline am o rugaminte.Nu proiecta asupra spuselor mele subiectele tale preferate,te asigur ca nu ne referim la aceleasi lucruri.Insa ma refer la ambele tipuri de istorie,inclusiv la cea bisericeasca si cred ca am dreptul la o asemenea opinie,dar nu din perspectiva unilaterala din care privesti tu lucrurile.Daca ai chef de un pretext ca sa-ti dezvolti ideile nu trebuie neaparat sa fiu eu interlocutorul tau.De altfel eu as fi mai mult decat bucuros daca amandoi am respecta ceea ce ai cerut public,cu ceva timp in urma,in ceea ce ma priveste.Nu te pot impiedica sa comentezi ce spun,iti respect acest drept dar te rog frumos sa nu te superi daca voi raspunde cand considera eu necesar si daca va fi necesar.Cand nu raspund tacerea mea poate fi o aprobare sau constiinta unei inutile discutii,depinde de context.

Totusi,ca sa nu fii foarte suparat pe mine,o sa-ti dau un exemplu din istorie,tu verifici.Constantin al XI-lea Dragases a dorit reconcilierea dintre Apus si Rasarit pana la moartea sa.Sa ne intoarcem putin in timp.Inainte de dramaticele clipe finale ale caderii Imperiului Bizantin imparatul Henric al III-lea,papa Leon IX-lea si imparatul Constantin erau in avansate negocieri pt a se uni impotriva cavalerilor normanzi care invadasera sudul Italiei,regiune unde toti trei aveau interese economice.Constantin fusese de acord ca papa sa-si recapete autoritatea asupra catorva biserici de rit grecesc din Italia iar imparatul bizantin trebuia sa-l convinga pe Cerularius sa-i dea papei o epistola sinodala precum cele ce se trimeteau la Roma dupa alegerea unui patriarh,ceea ce patriarhul nu facuse.In schimb ca o reciprocitate la solicitarea papei patriarhul a cerut bisericilor latine din Constantinopol sa se conformeze ritului grecesc.Acestea informate ca Cerularius a refuzat solicitarea lui Constantin au refuzat la randul lor si Cerularius le-a inchis.Mai mult patriarhul l-a convins pe mitropolitul Leon de Ochrida sa-i scrie o scrisoare papei in care se plangea de intruziunea practicilor religioase ale francilor in Bulgaria.Papa,la randul lui la fel de neinspirat precum patriarhul bizantin, l-a trimis pe cel mai nepotrivit om cu putiinta pt a evalua situatia,pe Humbert.Cred ca daca cineva ar fi dorit cu orice chip ca situatia sa degenereze nu ar fi putut alege actori istorici mai potriviti.Mai departe stiti povestea.Sa revenim la ultimele clipe ale lui Constantin.In dimineata zilei de 29 mai 1453 Constantin a participat la o slujba unita,in Hagia Sofia,unde au participat si catolici si ortodocsi.De altfel au fost catolici langa el pana la final.Orasele republici italiene i-au trimis trupe de condotieri(mercenari)conduse de Giovani Giustiniani,care a fost si numit conducator al trupelor defensive,fiind un stralucit strateg ce al luptat pe ziduri pana la final cand a fost grav ranit.In portul Cornul de Aur,flota imperiala condusa de Gabriele Trevisano si Alviso Diedo,trimesa de Pisa,Genova si Venetia numara 26 de nave,fiind insa depasite intr-un raport de 12 la 1 de flota turceasca.Din populatia de 100.000 de locuitori ai orasului doar 4.973 au ridicat armele in ultima zi,cu trupele lui Giustiniani ajungand la 8.000 de oameni impotriva a 150.000 de spahii si ieniceri(la care se adaugau 1.500 calareti sarbi ortodocsi trimisi de Durad Brankovic in slujba sultanului) sub comanda ai lui Mehmed al-II-lea.Constantin a trecut peste lasitatea poporului lui si a organizat defensiva.La momentul cand turcii intrau in oras,imparatul,imbracat in armura regala,se arunca cu sabia in mijlocul lor,alaturi de catolicul Don Francisco de Toledo si de Theophiuls Paleologus si moare alaturi de cei doi strigand,conform unor surse, ,,Fereste-ma Doamne sa traiesc ca un Imparat fara imparatie.Voi cadea impreuna cu orasul meu!".Alta sursa de la fata locului,venetianul Nicolo Barbaro relata ca circula un zvon conform caruia Constantin s-ar fi spanzurat cand spahii au intrat in oras.Sa alegem versiunea romantica,da mai bine-n poza :) Condotierii lui Giustinianii,in mijlocul panicii generale au luptat cazand pana la unul.Nobilii capturati,catolici si bizantini,au fost rascumparati de sultan,in batjocora,de la trupele sale,si apoi i-a decapitat el insusi.

Multi cred ca aceste tragice evenimente au fost rodul doar a unor factori de final dar ruptura incepuse cu mult dinainte si daca verificati Sinodul de la Sardica veti observa importanta lui,mai putin discutata,intrucat asa cum remarca Sozomen,aici gasiti una din primele dovezi ale rupturii timpurii dintre Apus si Rasarit:,,..in urma acelui sinod nu a mai fost impartasire intre Bisericile din Orient si din Occident,ca intre unele care marturisesc aceiasi credinta.Cei din Occident nu mai aveau impartasire dincolo de Thracia nici cei din Orient dincolo de Illyricum.Deosebirea simtamintelor producea pretutindeni dezbinari si acuzatii calomnioase"(Istoria bisericeasca III).