Habemus papam!

Citind ce s-a tot scris despre Papa Francisc (pe forum si prin ziare) n-am avut nici o clipa de mirare.

Mie mi-a murit mirarea cand am vazut ce s-a putut spune si scrie despre Parintele Arsenie Boca. Daca un om ca Parintele Arsenie Boca a putut sa fie innoroit si bășcălit de crestinii de ocazie... Daca un om ca Parintele Teofil Pârâian, greu incercat de viata dar cu Har de la Dumnezeu, a putut sa fie batut cu pietre(dupa ce a trecut la cele vesnice)? Cum sa ma mai mir de ceva?


Nu stiu mare lucru despre Hunta (Junta) militara din Argentina. Doar ce s-a mai scris/sau ce a mai aparut dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Dar am trait in dictatura comunista a lui Gheorghe Gheorghiu- Dej si a lui Nicolae Ceausescu. Aproape doua treimi din viata mea de pana acum s-au scurs in timpul celor doua dictaturi. Deci, am experienta.

Eram copil cand a murit Stalin. Abia implinisem 5 ani. Eram pe strada cu mama. Niste militieni ne-au obligat sa stam in genunchi. Toata lumea a ingenunchiat in strada. S-au oprit tramvaiele. Sunau sirenele si cred ca bateau si clopotele. Dar nu mai stiu sigur.

Am trait in anii aceia cand te temeai sa spui ceva; cand parintilor le era teama sa vorbeasca in fata copiilor; cand vecini (sau rude) erau ridicati in plina noapte si nu mai stiai de ei cu anii. Unii s-au intors acasa de prin puscarii sau de la Canal; altii nu.

Cred ca prin 1952?? preotul nostru din cartier (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii) a fost arestat. L-au luat din casa in toiul noptii impreuna cu fiul său si cu nora sa. Nu s-a stiut nimic despre parintele cred vreo 3 – 4 ani. N-a primit niciun pachet, nicio scrisoare. Dumnezeu l-a ajutat a iesit din inchisoare si a continuat sa ne iubeasca si sa ne certe pe toti din cartier. Ne-a iubit si ne-a sfatuit pe toti, chiar daca unii l-au vorbit, l-au defaimat sau chiar s-au bucurat de necazul care se abatuse asupra sa. A fost un om bun si un preot bun; a fost un adevarat slujitor al lui Hristos si al oamenilor.


Despre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Iustinian s-au spus atatea ca ne-ar trebui ani buni sa le scriem pe toate.
Dar toti aceia care au mers prin tara ca turisti/ ca pelerini au vazut ca aproape toate manastirile, toate bisericile au fost refacute/reconstruite/restaurate in timpul Patriarhului Iustinian.
Oamenii au uitat ce a facut bine parintele Patriarh dar nu uita sa aminteasca clevetirile si uraciunile.


N-au scapat de uraciunea si nemernicia oamenilor nici Sfintii Parinti – care au trecut acum la cele vesnice (Dumnezeu sa-i ierte si sa-i aseze cu Dreptii): parintele Patriarh Teoctist, parintele Bartolomeu Anania, parintele Ilie Cleopa, parintele Arsenie Boca, parintele Teofil Pârâian, parintele Ilarion Argatu, parintele Constantin Galeriu, parintele Antonie Plamadeala etc.

Cine n-a trait in comunism nu stie ce inseamna asta. Cine n-a trait intr-o dictatura spune cu usurinta:
“Nimeni n-a facut nimic. Nimeni nu s-a opus. Nimeni n-a luat atitudine. Nimeni NU...Toata lumea a acceptat, toata lumea a fost de acord cu..”

Poate ar trebui sa fim cinstiti cu noi insine si sa vedem daca fiecare dintre noi poate sa fie martir; poate sa indure sa fie batut, schingiut, batjocorit...

Ca sa nu faci compromisuri, trebuie mai intai sa ai principii. Cati dintre noi au principii? Si care ar fi acelea?!

Credeti ca multi oameni ar putea sau ar fi putut sa aiba atata iubire de Hristos ca domnitorul Constantin Brancoveanu, prin voia lui Dumnezeu Sfant impreuna cu fiii sai?