Habemus papam!

Cand citesti tot ce se scrie, daca mai ai o fărâmă de suflet, sau de inimă sau de ceva-altceva care sa te faca mai simtitor, mai sensibil, mai omenos, mai uman…. Te intrebi: cat de crestini mai sunt crestinii?? Dar si un om care are macar cateva principii de viata este putin mai: corect, intelegator, conciliant si mai putin hotarat sa arunce cu pietre.

Am gasit intr-un mesaj al unei doamne/domn care scrie pe forum, urmatoarele:
<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom

Si tot citind ce s-a scris pe acest topic, cu dusmanie, vrajmasie, tendentios si cu ceva adevar si de ce nu, putina intelegere crestina, m-am gandit cum ati aplica dvs. cele spuse/ scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur?
[Nu mă intreb si pe mine deocamdata pentru ca inca nu ma simt capabila sa spun, clar si din adâncul fiintei mele(sau sufletului meu), DA, asa cred si eu cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.]

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?


Sunt foarte frumoase vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur! Dar in viata noastra, a crestinilor(ortodocsi) au ele vreun efect? Ne schimba in bine? Le indeplinim?

Nu e un test; si cu siguranta n-as avea indrazneala sa va rog sa raspundeti pe un forum, fie el si crestin-ortodox, la asemenea intrebari profund intime; care tin de sufletul nostru crestin(ortodox, catolic etc.)

Dar fiind in Postul Mare, poate reusim in dialogul nostru cu Dumnezeu sa-I spunem/sa ne spunem, sa ne intrebam/sa-L intrebam:

Doamne, cum se poate sa fiu asa cum vrei Tu?

A fost ales noul papă.
Si am vazut multime de oameni; oameni care se rugau, care se bucurau.
Cine ne da noua dreptul sa le stricam/sa le analizam/sa le disecam/sa le criticam bucuria?

Oare, in ograda noastra, a crestinilor celor buni(ortodocsi) totul merge ca pe roate?

Oare, daca doamnele si domnii care fac coversatie pe forum si care privesc de sus la tot ce miscă altfel decat in conformitate cu dogmele/ traditia/ sinoadele etc. (ortodoxe) ce ar fi facut daca s-ar fi nascut in Italia, sau Spania, sau Argentina (ca e la moda acum)?

Daca omul s-a nascut catolic (sau baptist, sau adventist sau musulman, sau hindus etc.) de ce ar da navala sa se faca ortodox? Ne comportam noi mai crestineste decat catolicii sau alti crestini sau suntem noi mai buni si mai iubitori de Dumnezeu decat cei de alte religii/credinte? Daca DA, cum se manifesta aceasta bunatate?

Eu vad in tara noastra (ortodoxa 80 si mult%): crime, avorturi, ura, dusmanie, incest, violuri, hotie, prostitutie, extremism, nationalism, intoleranta, saracie/bogatie, oameni fara adapost, case vandute la licitatie, copii abandonati, batrani abandonati, femei abuzate, copii abuzati....


Exista si frumusete si intelegere si omenie si bunatate...dar nu reusesc sa le umbreasca pe cele rele care sunt mai multe si mai adanc inradacinate.

Oare, duminica la predica de dupa Sfanta Liturghie, preotul slujitor nu v-a spus niciodata ca fiecare dintre noi are datoria de a liturghisi? Cum sa sa le spunem noi altora ce e bine si ce e rau, cand noi insine nu stim pe ce lume traim? Sau... nu traim dupa principiile crestine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Nastya

A fost ales noul papă.
Si am vazut multime de oameni; oameni care se rugau, care se bucurau.
Cine ne da noua dreptul sa le stricam/sa le analizam/sa le disecam/sa le criticam bucuria?

Oare, in ograda noastra, a crestinilor celor buni(ortodocsi) totul merge ca pe roate?

Oare, daca doamnele si domnii care fac coversatie pe forum si care privesc de sus la tot ce miscă altfel decat in conformitate cu dogmele/ traditia/ sinoadele etc. (ortodoxe) ce ar fi facut daca s-ar fi nascut in Italia, sau Spania, sau Argentina (ca e la moda acum)?

Daca omul s-a nascut catolic (sau baptist, sau adventist sau musulman, sau hindus etc.) de ce ar da navala sa se faca ortodox? Ne comportam noi mai crestineste decat catolicii sau alti crestini sau suntem noi mai buni si mai iubitori de Dumnezeu decat cei de alte religii/credinte? Daca DA, cum se manifesta aceasta bunatate?

Eu vad in tara noastra (ortodoxa 80 si mult%): crime, avorturi, ura, dusmanie, incest, violuri, hotie, prostitutie, extremism, nationalism, intoleranta, saracie/bogatie, oameni fara adapost, case vandute la licitatie, copii abandonati, batrani abandonati, femei abuzate, copii abuzati....


Exista si frumusete si intelegere si omenie si bunatate...dar nu reusesc sa le umbreasca pe cele rele care sunt mai multe si mai adanc inradacinate.

Oare, duminica la predica de dupa Sfanta Liturghie, preotul slujitor nu v-a spus niciodata ca fiecare dintre noi are datoria de a liturghisi? Cum sa sa le spunem noi altora ce e bine si ce e rau, cand noi insine nu stim pe ce lume traim? Sau... nu traim dupa principiile crestine.

Nastya, nimeni nu are nimic cu bucuria altuia. Insa bucuria altuia nu e bucuria fiecaruia. deci nu ma poate obliga nimeni sa am aceleasi bucurii cu ale altuia. Bucura-se.
Fiecare se bucura de ce vrea. Insa eu stiu ca adevarata bucurie este cea de la Domnul. Bucuria omeneasca este schimbatoare, si desertaciune. Asadar nu noi stricam bucuria altora ci acestia strica pacea noastra suparati ca nu vrem sa ne bucuram de bucuriile lor. Daca un om se bucura ca a dat o spargere, de dragul aproapelui, sa ma bucur si eu de bucuria lui?

problema este alta. Omul nascut catolic nu da navala sa se faca ortodox ci face altceva. da navala peste ortodox sa il faca catolic. Aici e problema. ce ar fi sa nu mai dea navala deloc daca este cu adevarat crestin? eu de pilda nu dau navala peste catolici sa ii fac ortodocsi.

Acum nu stiu daca tu stii pe ce lume traiesti, insa eu stiu cu siguranta pe ce lume traiesc. despre tine, nu imi permit sa ma aventurez sa afirm nimic.

Pacatele oamenilor. asta suntem . pacatosi. cu totii. Se lauda cineva cu altceva?

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Pacatele oamenilor. asta suntem . pacatosi. cu totii. Se lauda cineva cu altceva?

Ha ha, cata fatarnicie!! Oare daca nu esti in stare sa te bucuri impreuna cu acesti vrajmasi ai tai, care sunt catolicii, de ce ai mai intrat pe topic, doar ca sa le strici bucuria?!!

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Ha ha, cata fatarnicie!! Oare daca nu esti in stare sa te bucuri impreuna cu acesti vrajmasi ai tai, care sunt catolicii, de ce ai mai intrat pe topic, doar ca sa le strici bucuria?!!

Asa este cand nu intelegi ca adevarata bucurie este doar bucuria intru Domnul! Bucuria ta este plina de pacat!

" Nu ai tu omule, ceva cu care poti sa te mangai intru acest veac mult inlacrimat; dimpotriva aici trebuie sa plangi si sa te tanguiesti. caci nu locuiesti in taramurile patriei, ci in pribegie, nu in pace si liniste, ci in valtoarea unui mare razboi, nu in bucurie si veselie ci in valea plangerii. Cine se veseleste fiind datornic? Cine se mangaie fiind in temnita? Cine se bucura asteptand moartea? Nimeni.

Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatiare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.

Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.

Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei bedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita." Alfabetul duhovnicesc Sf. Dimitrie al Rostovului

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Asa este cand nu intelegi ca adevarata bucurie este doar bucuria intru Domnul! Bucuria ta este plina de pacat!

Pai eu m-am bucurat pentru ei intru Domnul, si fara de pacat.

In rest, postezi aceleasi poliloghii cu care ne-ai obisnuit. Neinteresant, copy-paste.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Pai eu m-am bucurat pentru ei intru Domnul, si fara de pacat.

In rest, postezi aceleasi poliloghii cu care ne-ai obisnuit. Neinteresant, copy-paste.

sigur, sigur oare nu suntem noi multi pacatosi care se cred drepti?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

" Nu ai tu omule, ceva cu care poti sa te mangai intru acest veac mult inlacrimat; dimpotriva aici trebuie sa plangi si sa te tanguiesti. caci nu locuiesti in taramurile patriei, ci in pribegie, nu in pace si liniste, ci in valtoarea unui mare razboi, nu in bucurie si veselie ci in valea plangerii. Cine se veseleste fiind datornic? Cine se mangaie fiind in temnita? Cine se bucura asteptand moartea? Nimeni.

Aceasta lume este plina de tanguire si nu de veselie, de necaz si intristare, iar nu de mangaiere. Nimic nu este intru aceasta lume statornic si nestramutat. Bucuria ei este amestecata cu amar, veselia cu intristarea, slava este schimbatiare, bogatia piere, frumusetea se preschimba in pulbere si cenusa, indulcirea trupeasca se preschimba in duhoare si puroi. In sfarsit toate acestea sunt intrerupte de o moarte napraznica, si pier.

Nimic intru aceasta lume nu este vrednic de bucurie si veselie, nimic nu este vrednic de mangaiere si de adancire intru cugetare, ci toate sunt pline de plans si tanguire. Veacul omenesc este "desertaciunea desertaciunilor". (Eclesiastul 1;2). Caci se naste omul din stricaciune, creste in boli si suferinte, isi cheltuieste viata in tristeti si necazuri, in griji, in furtuni, in intuneric si in toata nestatornicia. caci pretutindeni sunt necazuri, pretutindeni sunt parasi, pretutindeni sunt prigonitori, pretutindeni sunt lupte si nedumeriri, pretutindeni este teama si frica.

Toata lumea este plina de necazuri si de vrasmasie. Orisiunde te-ai intoarce, pretutindeni vei bedea lupta si incrancenare. Aici te lupta imbuibarea, acolo betia; aici lenevirea, acolo nesimtirea. Aici desfranarea, acolo pofta spurcata, aici frica, acolo pacatul si faradelegea. Nimic nu este de care am putea sa ne bucuram intru acest veac.

Apoi va veni moartea, va veni despartirea de toate si de toti, va veni schimbarea neasteptata a toate, sufletul va merge intr-un alt veac si va primi rasplata pentru faptele savarsite aici, iar trupul va ramane hrana viermilor, se va preschimba in puroi si duhoare. Nu este nimic imbucurator intru aceasta lume.

De aceea, nu te bucura in acest veac al plangerii, nu te bucura de nimic de ce este vremelnic, deoarece intru acesta totul este nestatornic, si pe de-a-ndoaselea, totul este mincinos si schimbator. Daca vrei insa sa te mangai, mangaie-te cu Unul Dumnezeu; daca vrei sa te bucuri, bucura-te de Unul Dumnezeu. Caci bucuria trupeasca in curand piere, iar bucuria intru Domnul de-a pururi este. Mangaierea pamanteasca se mistuieste naptrasnic si se preschimba in amaraciune, insa mangaierea Preasfantului Duh pururi intru Domnul ne mangaie si ne va mangaia in vecii vecilor, cu mangaiere negraita." Alfabetul duhovnicesc Sf. Dimitrie al Rostovului

Concluzia la aceste cuvinte cutremurătoare ale Sfântului,
care să fie, după unele interpretări, decât:
"ca urmare, urăşte-i pe papistaşi şi pe antihristul lor de papă!"

Aşa pricepem, oare?
Dacă aşa pricepem, ar fi mai bine să nu ne mai amăgim: mai întâi vindecare sufletască ne trebuie, nu lecturi cărora le răstălmăcim duhul aşa cum ne convine nouă ca să ne simţim bine/comod cu boala naostră.
Lecturile nu au vindecat pe nimeni, ele singure.
Priorităţile terapeutice sunt, categoric, altele; e alta ORDINEA.
Şi nu există vindecare în afara relaţiei interpersonale, faţă către faţă, experienţă cu experienţă... Dar cine are această smerenie?...

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Concluzia la aceste cuvinte cutremurătoare ale Sfântului,
care să fie, după unele interpretări, decât:
"ca urmare, urăşte-i pe papistaşi şi pe antihristul lor de papă!"

Aşa pricepem, oare?
Dacă aşa pricepem, ar fi mai bine să nu ne mai amăgim: mai întâi vindecare sufletască ne trebuie, nu lecturi cărora le răstălmăcim duhul aşa cum ne convine nouă ca să ne simţim bine/comod cu boala naostră.
Lecturile nu au vindecat pe nimeni, ele singure.
Priorităţile terapeutice sunt, categoric, altele; e alta ORDINEA.
Şi nu există vindecare în afara relaţiei interpersonale, faţă către faţă, experienţă cu experienţă... Dar cine are această smerenie?...

poate tu pricepi asa. eu pricep simplu. nu exista bucurie adevarata in acest veac al desertaciunilor decat bucuria ce vine de la Domnul.. asta nu se traduce prin ura. daca nu te bucuri de desertaciuni inseamna ca urasti? cam ilogic.

În prealabil postat de mirela.t

Ha ha, cata fatarnicie!! Oare daca nu esti in stare sa te bucuri impreuna cu acesti vrajmasi ai tai, care sunt catolicii, de ce ai mai intrat pe topic, doar ca sa le strici bucuria?!!

Buna intrebare, doamna Mirela! Chiar ca sadismul si maraiala subiectiva sunt asa transparente.