Habemus papam!

[dobrin7m]

este deosebit de important sa intelegem toate acestea, noi mirenii. de foarte mult timp ma gandesc la nevointa mireanului si cum trebuie ea facuta. Si de asemenea ma gandesc la inima mireanului si cum trebuie ea transformata in manastire, cum trebuie ea sa ajunga atat de puternica incat sa nu mai fie atinsa de laude sau ocari. Cum poate inima noastra cea mireneasca sa nu mai reactioneze la slava lumii si la mandria de sine.
Cu adevarat ca tinta este tocmai asta. a putea sta ca stanca in fata laudei si a ingenunchia mandria.

Toate celelalte, milostenia, faptele de iubire pot fi doar mijloacele dobandirii Duhului dupa cum spunea si Sf. Serafim de Sarov.
Si cred ca este de asemenea un lucru extraordinar de greu ca noi mirenii sa ne vindecam de slava si mandrie. insa este posibil, daca vesnic avem in minte pe Domnul si daca mereu stam de vorba cu El. dar si asa este cadere. ca uneori uitam de Domnul si uitam sa il intrebam cum sa facem, increzandu-ne in noi insine.

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

este deosebit de important sa intelegem toate acestea, noi mirenii. de foarte mult timp ma gandesc la nevointa mireanului si cum trebuie ea facuta. Si de asemenea ma gandesc la inima mireanului si cum trebuie ea transformata in manastire, cum trebuie ea sa ajunga atat de puternica incat sa nu mai fie atinsa de laude sau ocari. Cum poate inima noastra cea mireneasca sa nu mai reactioneze la slava lumii si la mandria de sine.
Cu adevarat ca tinta este tocmai asta. a putea sta ca stanca in fata laudei si a ingenunchia mandria.

Toate celelalte, milostenia, faptele de iubire pot fi doar mijloacele dobandirii Duhului dupa cum spunea si Sf. Serafim de Sarov.
Si cred ca este de asemenea un lucru extraordinar de greu ca noi mirenii sa ne vindecam de slava si mandrie. insa este posibil, daca vesnic avem in minte pe Domnul si daca mereu stam de vorba cu El. dar si asa este cadere. ca uneori uitam de Domnul si uitam sa il intrebam cum sa facem, increzandu-ne in noi insine.

Dobrin, de ce insisti sa fii off topic?? Daca n-ai nimic de zis despre noul Papa mai bine te abtii sa mai postezi pe acest topic. E chestie de bun simt. Asta nu se invata la manastire ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Dobrin, de ce insisti sa fii off topic?? Daca n-ai nimic de zis despre noul Papa mai bine te abtii sa mai postezi pe acest topic. E chestie de bun simt. Asta nu se invata la manastire ?

Nu stiu draga mea, ca eu nu sunt la manastire.
Acum daca ne vrem iubitori de aproapele il acceptam asa cum e. daca nu, nu. il punem la punct cu un sut in fund. Nu-i bai. important este ca din tot ceea ce traim sa stim sa luam doar ce este bun.

[dobrin7m]

Ah. Am uitat. Mirela poti sa imi spui Mihaela. Sau nu poti?

Papa Francisc vrea să "intensifice dialogul cu islamul" şi persoanele care nu cred şi să "construiască punţi cu Dumnezeu și între oameni”, transmite AFP.

Primul papă latino-american a subinlit însemnănatea cuvântului „pontif” și a misiunii sale ca și conducător al Bisericii Catolice.

"Este importantă intesificarea dialogului între diferite religii (şi) mă gândesc mai ales la dialogul cu islamul", dar şi la "intensificarea întâlnirii cu cei care nu cred", a declarat Papa Francisc.

Afirmația a fost făcută în cadrul primului discurs pe care îl susține în fața reprezentanților a aproximativ 180 de țări acreditate la Sfântul Scaun.
http://www.b1.ro/stiri/externe/papa-...red-52498.html

Dialogul cu ateii il inteleg, dar la ce se refera acest dialog cu islamul?

Cand citesti tot ce se scrie, daca mai ai o fărâmă de suflet, sau de inimă sau de ceva-altceva care sa te faca mai simtitor, mai sensibil, mai omenos, mai uman…. Te intrebi: cat de crestini mai sunt crestinii?? Dar si un om care are macar cateva principii de viata este putin mai: corect, intelegator, conciliant si mai putin hotarat sa arunce cu pietre.

Am gasit intr-un mesaj al unei doamne/domn care scrie pe forum, urmatoarele:
<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom

Si tot citind ce s-a scris pe acest topic, cu dusmanie, vrajmasie, tendentios si cu ceva adevar si de ce nu, putina intelegere crestina, m-am gandit cum ati aplica dvs. cele spuse/ scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur?
[Nu mă intreb si pe mine deocamdata pentru ca inca nu ma simt capabila sa spun, clar si din adâncul fiintei mele(sau sufletului meu), DA, asa cred si eu cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.]

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?


Sunt foarte frumoase vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur! Dar in viata noastra, a crestinilor(ortodocsi) au ele vreun efect? Ne schimba in bine? Le indeplinim?

Nu e un test; si cu siguranta n-as avea indrazneala sa va rog sa raspundeti pe un forum, fie el si crestin-ortodox, la asemenea intrebari profund intime; care tin de sufletul nostru crestin(ortodox, catolic etc.)

Dar fiind in Postul Mare, poate reusim in dialogul nostru cu Dumnezeu sa-I spunem/sa ne spunem, sa ne intrebam/sa-L intrebam:

Doamne, cum se poate sa fiu asa cum vrei Tu?

A fost ales noul papă.
Si am vazut multime de oameni; oameni care se rugau, care se bucurau.
Cine ne da noua dreptul sa le stricam/sa le analizam/sa le disecam/sa le criticam bucuria?

Oare, in ograda noastra, a crestinilor celor buni(ortodocsi) totul merge ca pe roate?

Oare, daca doamnele si domnii care fac coversatie pe forum si care privesc de sus la tot ce miscă altfel decat in conformitate cu dogmele/ traditia/ sinoadele etc. (ortodoxe) ce ar fi facut daca s-ar fi nascut in Italia, sau Spania, sau Argentina (ca e la moda acum)?

Daca omul s-a nascut catolic (sau baptist, sau adventist sau musulman, sau hindus etc.) de ce ar da navala sa se faca ortodox? Ne comportam noi mai crestineste decat catolicii sau alti crestini sau suntem noi mai buni si mai iubitori de Dumnezeu decat cei de alte religii/credinte? Daca DA, cum se manifesta aceasta bunatate?

Eu vad in tara noastra (ortodoxa 80 si mult%): crime, avorturi, ura, dusmanie, incest, violuri, hotie, prostitutie, extremism, nationalism, intoleranta, saracie/bogatie, oameni fara adapost, case vandute la licitatie, copii abandonati, batrani abandonati, femei abuzate, copii abuzati....


Exista si frumusete si intelegere si omenie si bunatate...dar nu reusesc sa le umbreasca pe cele rele care sunt mai multe si mai adanc inradacinate.

Oare, duminica la predica de dupa Sfanta Liturghie, preotul slujitor nu v-a spus niciodata ca fiecare dintre noi are datoria de a liturghisi? Cum sa sa le spunem noi altora ce e bine si ce e rau, cand noi insine nu stim pe ce lume traim? Sau... nu traim dupa principiile crestine.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Nastya

Si tot citind ce s-a scris pe acest topic, cu dusmanie, vrajmasie, tendentios si cu ceva adevar si de ce nu, putina intelegere crestina, m-am gandit cum ati aplica dvs. cele spuse/ scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur?
[Nu mă intreb si pe mine deocamdata pentru ca inca nu ma simt capabila sa spun, clar si din adâncul fiintei mele(sau sufletului meu), DA, asa cred si eu cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.]

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?


Sunt foarte frumoase vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur! Dar in viata noastra, a crestinilor(ortodocsi) au ele vreun efect? Ne schimba in bine? Le indeplinim?

Nu e un test; si cu siguranta n-as avea indrazneala sa va rog sa raspundeti pe un forum, fie el si crestin-ortodox, la asemenea intrebari profund intime; care tin de sufletul nostru crestin(ortodox, catolic etc.)

Dar fiind in Postul Mare, poate reusim in dialogul nostru cu Dumnezeu sa-I spunem/sa ne spunem, sa ne intrebam/sa-L intrebam:

Doamne, cum se poate sa fiu asa cum vrei Tu?

Vezi tu eu inteleg asa: in primul rand si cel mai de capatai lucru este sa nu isi lepede credinta ortodoxa pentru nici o plata. Indiferent care ar fi ea. Apoi atat de mult sa iubeasca pe Hristos incat nici o alta iubire sa nu o intreaca. Dupa aceea, vine iubirea de seaman, cu toate ale sale. insa cand seamanul doreste sa fie el pus in locul lui Hristos, asta nu, ca nu vreau sa fiu idolatra.
deci iarta-ma seamanule al meu ca nu te pot iubi mai mult decat pe Hristos.

[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

Cand citesti tot ce se scrie, daca mai ai o fărâmă de suflet, sau de inimă sau de ceva-altceva care sa te faca mai simtitor, mai sensibil, mai omenos, mai uman…. Te intrebi: cat de crestini mai sunt crestinii?? (...)

Ce e, "Nastya", nu ai linişte dacă nu vii să îţi răspândeşti duhul propagandei ecumeniste? În afară de reclamaţii fără obiect, ai cumva de făcut reclamaţii la obiect, pornind de la ceva spus şi argumentând împotrivă, în spiritul tău larg creştin, sau nu poţi decât să te rezumi la a blama o stafie care cică ar umbla pe undeva pe forum? Ai ceva de spus la modul concret sau foloseşti numai tactica atacului "prin învăluire"?

În prealabil postat de Nastya

A fost ales noul papă.
Si am vazut multime de oameni; oameni care se rugau, care se bucurau.
Cine ne da noua dreptul sa le stricam/sa le analizam/sa le disecam/sa le criticam bucuria?

Eu am văzut altceva la un moment dat. Era o galerie de suporteri fanatici în piaţeta vaticană care scanda, mânuia steaguri, o atmosferă ca la un bâlci, ca la un circ, ca la un meci de fotbal, numai că nu s-au apucat să aprindă torţe şi fumigene. Pentru mine aia nu este bucurie creştină, ci bucurie şi manifestare pur lumească care se încearcă a fi pusă pe seama creştinismului. De aceea am şi spus la un moment dat că acolo este un fals creştinism în toată regula apostată. Şi îmi menţin poziţia, sunt ferm convins că aşa stau lucrurile. Când i-am văzut pe "catolici" la o slujbă papală, la tv, cum stăteau în biserica vaticană pe scaune, întinşi chiar aşa într-o rână, daţi pe spate, stând şezând picior peste picior, numai în costume etc, şi ţinând cărţuliile alea în mâini, mi-am dat seama, încă o dată, de falsitatea aşa zisului "creştinism" "catolic"; de aceea şi din multe alte motive vorbesc despre "creştinismul" mincinos, fals al "catolicilor".

În prealabil postat de Nastya

Oare, in ograda noastra, a crestinilor celor buni(ortodocsi) totul merge ca pe roate?

Oare, daca doamnele si domnii care fac coversatie pe forum si care privesc de sus la tot ce miscă altfel decat in conformitate cu dogmele/ traditia/ sinoadele etc. (ortodoxe) ce ar fi facut daca s-ar fi nascut in Italia, sau Spania, sau Argentina (ca e la moda acum)?

Cred că încă nu ai luat contact la felul în care ne privesc de sus, de chiar foarte şi mult mai sus, pe noi, ortodocşii, aşa zişii catolici, atât la nivel de suprastructură, cât şi la nivelul adepţilor de mai jos. Pe de altă parte, nu cred că sunt ortodocşii vinovaţi că alţii au ales să se separe de Biserică şi să ia alte drumuri; nici "catolicii", cât s-au împotrivit, nu au mai putut să se pună împotriva furtunii protestante, pseudo-reformatoare. Dacă alţii s-au născut în alte tradiţii, este problema nu a ortodocşilor ci a strămoşilor acelora care au făcut anumite alegeri la anumite momente în istorie, pentru că aşa au socotit ei că deţin interpretarea cea autentică a Scripturilor şi adevărul divin, altfel spus pentru că au ieşit din ascultarea Sfintei Biserici.

În prealabil postat de Nastya

Daca omul s-a nascut catolic (sau baptist, sau adventist sau musulman, sau hindus etc.) de ce ar da navala sa se faca ortodox? Ne comportam noi mai crestineste decat catolicii sau alti crestini sau suntem noi mai buni si mai iubitori de Dumnezeu decat cei de alte religii/credinte? Daca DA, cum se manifesta aceasta bunatate?

Eu vad in tara noastra (ortodoxa 80 si mult%): crime, avorturi, ura, dusmanie, incest, violuri, hotie, prostitutie, extremism, nationalism, intoleranta, saracie/bogatie, oameni fara adapost, case vandute la licitatie, copii abandonati, batrani abandonati, femei abuzate, copii abuzati....

(...)

Ceea ce dumneata reclami că vezi la noi în ţară nu se datorează Ortodoxiei sau Bisericii Ortodoxe. În general, în cea mai mare parte, acele nelegiuiri pe care le reclami nu sunt săvârşite de creştini ortodocşi, ci fie de falşi ortodocşi, fie de păgâni, atei apostaţi sau de eretici, sau chiar direct de satanişti, sau închinători în diverse feluri ai zeului veacului acestuia rău. Evident că este tristă slaba implicare pastorală, propovăduitoare, misionară faţă de toate componentele societăţii, dar asta nu este cu adevărat problema Bisericii Ortodoxe ca Trup Mistic al lui Hristos, ci al unor oameni care ocupă diverse poziţii vremelnic prin Biserică. Pe de altă parte, există mulţi alţi factori generatori, cauzatori de probleme şi fărădelegi, în afară de misionarismul slab al ortodocşilor, iar rezolvarea multor probleme stă în datoria şi a altor instituţii din societate. Deasemenea trebuie să ţinem cont şi de faptul că Rumânia nu este condusă pe principii creştine, sănătoase, ci este condusă de multă vreme deja încoace pe principii anti-creştine, iar Biserica Ortodoxă poate ar face ceva mai mult dacă ar avea cu adevărat sprijin larg popular, dar atâta timp cât creştinismul, ca peste tot, este floare rară reprezentată de cei care merg pe calea cea strâmtă, şi atâta timp cât o regularizare a vieţii în duh creştin ar presupune scoaterea (excomunicarea sau separarea) multora din biserică, nu văd Biserica Ortodoxă, ca instituţie, să facă mult mai mult, datorită a tot felul de slăbiciuni în credinţă, şi datorită, şi trebuie să recunoaştem şi să ţinem cont de acest factor, concurenţei mai mult sau mai puţin neloiale pe care alte culte o fac Bisericii Ortodoxe, concurenţă care de foarte multe ori se slujeşte de mijloace necinstite pretinzând atingerea unor scopuri cinstite (se ştie principiul heterodcşilor: "scopul scuză mijloacele"); asta nu scuză însă, în mod evident, lipsa de credinţă adevărată, statornică, puternică a ortodocşilor, lipsă de credinţă, lipsă de cunoaştere, lipsă de vieţuire creştinească autentică, lipsă care explică şi misionarismul slab în general al ortodocşilor.

[catalin2]

În prealabil postat de Nastya

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>
<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

Stim din vietile sfintilor cum au suferit martirii pentru Hristos, s-au jertfit pentru credinta, pentru dreapta credinta.
Sfantul Siluan Athonitul spune: "Conştiinţa dogmatică este cunoaşterea duhovnicească provenită din experierea profund trăită a dumnezeiescului har. Aceasta există doar atunci când locuieşte activ în noi Dumnezeu (vezi Arhimandritul Sofronie Saharov, Cuviosul Siluan Athonitul, Essex, 2005, p. 239-240). Prin urmare, există o legătură organică şi o unitate indestructibilă a conştiinţei dogmatice şi a vieţii duhovniceşti (ibidem, p. 179)."
Discursul tinut de prof. Dimitrie Tselenghidis la Facultatea Teologica din Constanta: http://seminariasi.ro/teologice/impo...cu-eterodocsii
"Dogmele drepte cuvântate despre Dumnezeu sfinţesc sufletul (P.G., 59, col. 443), adică au un caracter sfinţitor, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul remarcă că orice om se sfinţeşte prin mărturisirea exactă a credinţei (Sfântului Maxim Mărturisitorul, în P.G., 90, col. 165A)."
" Dacă cineva are vreo dogmă schimbată, şi înger de ar fi, să nu îl crezi[ii], ne sfătuieşte Sfântul Ioan Gură-de-Aur. Cu alte cuvinte, nici de-un înger al lui Dumnezeu nu se cuvine să asculte cineva, dacă acesta propovăduieşte o credinţă deformată. Dimpotrivă, credinciosul e dator să asculte cuvintele celui ce îi învaţă pe alţii adevărul, chiar şi când se întâmplă ca acesta să nu aibă o viaţă conformă cu cuvintele lui. Dacă învaţă drept, remarcă acelaşi Sfânt Părinte, nu lua aminte la viaţa lui, ci la cuvintele lui.[iii]"

"Din cele de mai sus, este evident faptul că dogmele credinţei sunt legate în mod nedespărţit de mântuirea omului, de vreme ce neacceptarea dogmelor înseamnă scoaterea în afara Bisericii – ce are drept urmare lipsirea de mântuirea în Hristos."
"Însă o premiză fundamentală pentru a se ridica cineva la înălţimea dogmelor credinţei este harul Sfântului Duh[vii]. Viaţa necurată întunecă puterea de înţelegere a minţii şi împiedică, astfel, apropierea de conţinutul înalt al dogmelor[viii]. Dogmele adevărate ale credinţei constituie temelia sigură al evlaviei [ix]."
"Credinţa adevărată nu e de nici un folos atunci când viaţa omului e imorală: căci de nici un folos spre mântuire nu ne sunt dogmele sănătoase, dacă viaţa noastră este stricată[xii]."
" Însă, în acest caz, se cuvine ca dialogul cu eterodocşii să capete un caracter de îndrumare – de sfătuire, într-un mod compătimitor, mângâietor, încurajator şi smerit, fără fanatism şi intoleranţă religioasă – trebuie, adică, să aibă loc cu dragoste, pentru întoarcerea la adevărul bisericesc trăit în Duhul Sfânt şi la credinţa Sfinţilor Părinţi ai Bisericii."
"Atât dragostea, cât şi credinţa reprezintă roade ale Sfântului Duh (Galateni 5:22), adică energii necreate ale Dumnezeului Treimic. Iubirea nu poate nicicum să fie despărţită de adevăr şi de dogmele credinţei. De altfel, iubirea se naşte din cei sinceri în credinţă (Sfântul Ioan Gură de Aur, în P.G., 62, col. 509)."

Parintele Paisie Aghioratul: "Ceea ce se impune fiecărui ortodox este să provoace eterodocşilor neliniştea cea bună, adică aceştia să înţeleagă că se află în rătăcire, pentru a nu se odihni în chip mincinos cu gândirea lor şi să fie astfel lipsiţi şi în această viaţă de bogatele daruri ale Ortodoxiei, iar în cealaltă viaţă de mai multele binecuvântări veşnice ale lui Dumnezeu (Bătrânul Paisie Aghioritul, Cuvinte. Cu durere și dragoste pentru omul contemporan,volumul I, Mănăstirea Sfântului Evanghelist Ioan Teologul, Souroti-Thesalonic, 1998, p. 348-349)."