Mantuirea

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Preterism.



Relativism şi iubirism. Ideea că adevărul nu e ceva obiectiv, independent de noi, ci ceva de ordin subiectiv. Concepţia dv, doamnă Tartaruga, este o insanitate filozofică. Unde duce acest mod de a înţelege iubirea, care e o palmă pe care o trageţi pe obrazul lui Cristos ? S-a văzut deja: la legitimarea crimelor asupra copiilor nenăscuţi. La chemarea sub imaginare steaguri de luptă a femeilor (pe vremea când ne "onoraţi" sub username-ul "Adriana"). La golirea de sens a preoţiei şi la alte erori, pe care le etalaţi cu nonşalanţă. Rar am văzut atâta ură vorbind în numele iubirii.

Noi nu ştim cu absolută certitudine dacă numărul salvaţilor îl excede sau nu pe al damnaţilor. Totuşi, punând cap la cap diferite pasaje biblie (precum "îngustă este calea (...)", numeroase elemente ale Sfintei Tradiţii, precum şi revelaţii particulare de tot felul, putem să ne pronunţăm că numărul damnaţilor îl excede cu mult pe acela al salvaţilor. Acest lucru, chiar dacă nu este o "sententia certa", este o "sententia probabila". În lumina acestui lucru, faptul că există relativ puţini ortodocşi raportaţi la populaţia generală a globului, este ultimul argument care poate fi folosit în sprijinul ideii (totuşi perfect adevărată) că Bisericile ortodoxe nu sunt adevărata Biserică a lui Cristos, ci cioate desprinse din aceea. Din multe locuri din Biblie vedem că, mai ales la sfârşit, numărul celor care vor face parte din Biserica adevărată va fi mic. Cu deosebire apare acest lucru în II Tes cap 2, unde Apostolul vorbeşte despre faptul că, dacă vremea Noului Legământ a început cu persecutarea Domnului, de terminat se va termina cu persecutarea Bisericii.

Dvs. ati urmarit ce s-a discutat aici sau v-ati lansat ca musca in lapte?? Ce treaba are preterismul aici??? Si apropos de preterism, aceasta teorie am auzit-o pentru prima oara la colegii mei catolici de la facultate care astfel nu-si bateau capul cu profetia apocalipsei ce vorbeste despre marea prostituata a cetatii de pe 7 coline.

Iar vorbiti aiurea cu legitimarea crimelor? Dvs. va place sa bateti campii si inca sa-i acuzati pe altii de imaginatia dvs.??
Pentru dvs. probabil ca Hristos nu trebuia sa vina, ca de iubirismul Lui va puteati lipsi linistit. Poate o sa va si respecte dorinta, mai stii? Bine insa ca nu se da El la mintea dvs.! Nici eu nu stiu daca am vazut atata ura spusa pe fata! Sau poate ca da, la cei care au si pus-o in practica. Fantastic ce va racaie iubirea lui Dumnezeu pentru om, ati fi vrut-o doar pentru dvs. daca se poate sau cum?!!

Iar biserica a fost zdravan persecutata tocmai la inceput, pana sa nu se bage politicul pe fir...

În prealabil postat de Tartaruga

Iar biserica a fost zdravan persecutata tocmai la inceput, pana sa nu se bage politicul pe fir...

Eeei, nu intocmai... Deoarece au fost doua feluri de politica: inainte de Sfantul Constantin era tot politica, insa una agresiva, la desfiintare, din motive binestiute de noi toti daca am studiat putin IBU si Istoria Bizantului. Asadar a fost o prima forma de politica: OSTILA crestinismului.
Apoi, in urma evenimentelor de asemenea binestiute din studiul istoriei, politica a devenit SUPORTIVA crestinismului, prin Sfantul Constantin, mai intai.
Politica si Biserica sunt inseparabile, dintru inceput, intrucat ambele se desfasoara (si) pe pamant. La fel a fost si in timpul Lucrarii Domnului, este indiscutabil. Tocmai in acest context al variatelor fenomene politice, Domnul a desfasurat Lucrarea Lui.
Esti de acord, oare?

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Eeei, nu intocmai... Deoarece au fost doua feluri de politica: inainte de Sfantul Constantin era tot politica, insa una agresiva, la desfiintare, din motive binestiute de noi toti daca am studiat putin IBU si Istoria Bizantului. Asadar a fost o prima forma de politica: OSTILA crestinismului.
Apoi, in urma evenimentelor de asemenea binestiute din studiul istoriei, politica a devenit SUPORTIVA crestinismului, prin Sfantul Constantin, mai intai.
Politica si Biserica sunt inseparabile, dintru inceput, intrucat ambele se desfasoara (si) pe pamant. La fel a fost si in timpul Lucrarii Domnului, este indiscutabil. Tocmai in acest context al variatelor fenomene politice, Domnul a desfasurat Lucrarea Lui.
Esti de acord, oare?

Partial da, in sensul ca intr-adevar politicul a decis initial oprimarea ei, dar acest politic era in afara bisericii. Dupa care, cand a devenit suportiva, a intrat inauntrul ei iar asta cred eu ca nu a fost bine pentru ca Imparatia Domnului nu este de aici, nu exista politica in invatatura Domnului.

În prealabil postat de Tartaruga

Partial da, in sensul ca intr-adevar politicul a decis initial oprimarea ei, dar acest politic era in afara bisericii. Dupa care, cand a devenit suportiva, a intrat inauntrul ei iar asta cred eu ca nu a fost bine pentru ca Imparatia Domnului nu este de aici, nu exista politica in invatatura Domnului.

Totul este politica in Evanghelie. Dumnezeu este politician desavarsit. Politician prin excelenta. Ar fi trebuit sa remarci...
Necazul, pentru cei lumesti inchisi in prizonieratul de groaza al automistificarii, e ca politica lui Hristos este cu totul diferita de politica barbarilor lumesti.
Politica iubirii divine este de cu totul alta factura decat cea omeneasca. La fel si puterea acestei politici si mecanismele de exercitare, si dialogul si roadele si toate...

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Totul este politica in Evanghelie. Dumnezeu este politician desavarsit. Politician prin excelenta. Ar fi trebuit sa remarci...
Necazul, pentru cei lumesti inchisi in prizonieratul de groaza al automistificarii, e ca politica lui Hristos este cu totul diferita de politica barbarilor lumesti.
Politica iubirii divine este de cu totul alta factura decat cea omeneasca. La fel si puterea acestei politici si mecanismele de exercitare, si dialogul si roadele si toate...

Pentru mine, cele doua cuvinte, politica si iubire, nu pot forma impreuna o sintagma, si cu atat mai mult nu poate fi apoi atribuita lui Dumnezeu.