In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivivi]

Vi se pare vouă că Luna şi Soarele sunt sferice, aveţi pofta de a crede în născocirile care completează şi adaugă la forme, sau scot, căci ele sunt defapt semisferice deoarece la eclipsa de soare nu avem preţ de o fracţiune de secundă lumină deloc ci întuneric complet, lucru imposibil dacă am avea două sfere, căci lumina reflectată din partea rondă a lunii ar forma o coroană luminoasă în jurul lunii neluminate din pricina eclipsei.

Practic avem deaface cu două semisfere care la eclipsă de soare formează o sferă perfectă, iar distanţa dintre ele e mică.

E greu de crezut dar nu poate fi decât aşa.

Pământul este şi el semisferic, rond spre fundul apelor şi plat denivelat deasupra iar mărginirea întărită din adânc este cu necreatul care nu există, cu nimicul şi întunericul de neînchipuit, adică în jos este oprită puterea de creaţie şi închipuire astfel că nimicul de dedesubt nu poate fi umplut nici cu spaţiu şi nici cu materie, cu nimic creat şi astfel avem impresia că ar sta pe ceva dar defapt stă pe nimic, adică nu există ceva pe care să stea, nici spaţiu, nici materie, nimic şi totul de deasupra se adună undeva jos ca într-un vas conic rond, un sector sferic. Deasupra pământul e plat şi denivelat astfel că el are chipul apelor care s-au rupt de ape căci din apele de jos rupte de apele de sus s-a format pământul când s-a format şi apoi ele s-au scurs spre acel punct, adunându-se de jur împrejur în jurul pământului semisferic rond în adânc şi plat denivelat la suprafaţă.

Deci nu este vorba de nicio curbură a spatiului-timp din pricina masei care să explice existenţa câmpului gravitaţional, căci soarele sau luna ar trebui să influenţeze un satelit geostaţionar ce se află în echilibru perfect ci este vorba că apele din cer nu curg iar cele de sub cer curg spre jos ascultând de Dumnezeu şi cele rele care nu ascultă de Dumnezeu curg dedesubtul tuturor apelor de jos deşi îşi încoardă mândria păcatelor ca să fie ele mereu deasupra iar apele bune şi pline de credinţă se ridică singure deasupra deoarece în ele locuieşte legea cerului, sfinţenia, rugăciunea, dreptatea, smerenia, adevărul şi nu slava deşartă. Deci fără niciun efort apele bune merg pe cer şi pe apele rele, nu este o minune sau o grozăvie în asta ci este o certificare a legii cereşti care locuieşte în ele, ascultarea de Dumnezeu cu sfinţenie le conferă această proprietate de a nu mai fi supuse curgerii şi căderii sub apele de jos.

[editheraven]

Oscilatia pendulului Foucault este generata de miscarea de roatie a terrei. Miscarea sa este determinata doar de latitudinea la care este "amplasat".


"iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază,"

Asta demonstreaza ca diferentele de raza intre noapte si zi fata de soare nu modifica semnificativ forta.

Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan

Normal ca nu e, asta am si incercat sa zic. Diferenta de raza este infima, aproape inexistanta. Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

[Eugen7]

În prealabil postat de editheraven

Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

Nu confunda te rog forta gravitationala cu forta coriolis... si nici campul gravitational cu gravitatia. Acceleratia gravitationala are aceeasi valoare in jurul pamantului intrucat este cauzata de curbura spatiu-timpului...
Acceleratia coriolis insa are valori diferite la ecuator si poli...

Forta Coriolis:
http://ro.wikipedia.org/wiki/For%C8%9Ba_Coriolis
"Din cauză că suprafața Pământului se rotește cu o viteză mai mare în apropierea Ecuatorului decât la poli, forța Coriolis care ia naștere este mai slabă la Ecuator și crește spre poli."

Acceleratia gravitationala:
http://www.scientia.ro/stiinta-la-mi...ra-in-vid.html
Principiul echivalentei (masa inerțială a unui corp este identica cu masa gravitațională), din TR afirma ca "acceleraţia obiectelor lăsate în cădere liberă este identică cu acceleraţia gravitaţională, cu valoarea de 9,8 m/s2. Masa, mărimea ori forma obiectelor nu apar ca factori în descrierea mişcării obiectelor."

Principiul echivalentei
http://ro.wikipedia.org/wiki/Princip...ivalen%C8%9Bei
câmpul gravitațional al planetei Pământului are aceeasi accelerație gravitațională g = 9,81 m/sec˛. Orice om spre exemplu, din acest camp gravitational se va simți atras spre centrul Terrei, simțindu-și greutatea proprie G egală cu m * 9,81 N.

P.S. Draga editheraven, te rog cu toata onestitatea nu imi mai pierde vremea cu ceea ce nu trebuie (raspunsul la ineptiile si elucubratiile cu pretentii fie stiintifice fie filozofice) ale unora...
"nu dati cele sfinte porcilor" de ce? pai "porcii nu stiu decat sa se tavaleasca in noroiul ignoranei atat ei cat si tot ce le este dat lor".

[editheraven]

"Acceleratia gravitationala are aceeasi valoare in jurul pamantului intrucat este cauzata de curbura spatiu-timpului..."

Nu si in mecanica newtoniana. Nu am pretentia ca stiu tot ce stiti Dvs. dar este cunscut faptul ca acceleratia gravitationala depinde de latitudine.

[Eugen7]

În prealabil postat de editheraven

"Acceleratia gravitationala are aceeasi valoare in jurul pamantului intrucat este cauzata de curbura spatiu-timpului..."

Nu si in mecanica newtoniana. Nu am pretentia ca stiu tot ce stiti Dvs. dar este cunscut faptul ca acceleratia gravitationala depinde de latitudine.

Explicatia gravitatiei oferita de mecanica newtoniana, ca fiind datorata "fortei gravitationale" (ce este o forta aparenta, care "nu exista" in realitate in sensul ca nu apare a rezlutat al interactiunii dintre obiecte conform principiului acitunii si reactiunii...); este incompatibila cu explicatia gravitatiei din Teoria Relativitatii Generalizata, care sustine ca gravitatia este datorata curbirii spati-timpului.

Desigur ca Teoria Relativitatii ofera o explicatie mult mai precisa si mai detaliata a functionarii universului decat mecanica newtoniana, de aceea nu putem afirma ca mecanica newtoniana este gresita ci doar ca este incompatibila cu teoria relativitatii si desigur inferioara acesteia din punct de vedere al: "detaliior", "preciziei", "fenomenelor din modul de functionare al universui" studiate si explicate. In explicarea modului in care functioneaza Universul, este imperios necesar sa nu facem confuzii intre teoriile stiintifice si nici sa le amestecam!

Revenid la subiect:
Variatiile acceleratiei gravitationale in functie de latitudine sunt foarte mici in jurul valorii de 9,8 m/s˛, de aceea nu am oferit detalli.
"La suprafața Pământului accelerația gravitațională variază între 9,78–9,82 m/s˛ în funcție de latitudine."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Acceler...%9Bional%C4%83
"Planeta noastră este o sferă turtită la poli şi bombată la ecuator, astfel că punctele situate la latitudini mai mari sunt mai aproape de centrul Terrei. Acest fapt, dar şi inerţia determinată de rotaţia Pământului fac ca acceleraţia gravitaţională să aibă valori diferite în zone diferite."
http://www.click.ro/news/extern/Acce...361863927.html

Doamne ajuta.

P.S. Incerc sa ma ghidez si dupa principiile "stiu ca nu stiu nimic dar stiu ca pot sti mai multe decat stiu" (Socrate) si "singur Dumnezeu este intelept" (Socrate)

[cristiboss56]

În prealabil postat de Eugen7

http://www.click.ro/

Cea mai tare sursa de informare !

[vsovivivi]

editheraven:
Oscilatia pendulului Foucault este generata de miscarea de roatie a terrei. Miscarea sa este determinata doar de latitudinea la care este "amplasat".

Adică tu spui că mişcarea pendulului lui Focault care dacă te depărtezi de ecuator intră în oscilaţie conică florală se datorează mişcării de rotaţie a pământului în jurul soarelui? Păi după cum se ''ştie'' din modelul lor planetar heliocentric nici ecuatorul nu este tot timpul anului la cea mai mică distanţă de soare decât la mijlocul primăverii sau al toamnei căci în celelalte zile face şi el un unghi, căci aşa explică ei apariţia anotimpurilor, iar dacă ar fi aşa, atunci că te afli pe ecuator sau undeva la o distanţă de el tot nu te afli pe locul unde distanţa este minimă faţă de soare, deci pendulul lui focault ar trebui să oscileze conic floral şi la ecuator. Lucru fals! Pendulul nu oscilează decât la ecuator într-un plan deoarece doar acolo este ortogonală forţa gravitaţiei pe suprafaţa pământului astfel că nimic nu-i impune o deviaţie ce îl bagă în oscilaţii conice florale.

"iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază,"

Asta demonstreaza ca diferentele de raza intre noapte si zi fata de soare nu modifica semnificativ forta.

Cum o să demonstreze aşa ceva? Defapt demonstrează că atracţia universală a corpurilor este o lege falsă, căci ea stipulează că modificarea forţei este proporţională cu cubul distanţei dintre corpuri. Iar că nu se modifică forţa de greutate dacă te afli la ecuator ziua faţă de noapte, nici dacă eşti într-un satelit geostaţionar aflat într-un echilibru perfect implică concluzia că soarele şi luna nu atrag nimic deoarece satelitul rămâne fix, la aceiaşi distanţă de pământ, deci nu există nicioforţă de atracţie între soare şi pământ sau lună sau satelit. Şi încă ceva, cum poate explica cineva că pământul rămâne la aceiaşi distanţă de soare pe traiectoria eliptică neinfluenţată de lună chiar dacă luna se învârte în jur pământului şi odată e mai aproape de soare şi odată mai departe făcând ca binomul pământ-lună să-şi modifice distanţa faţă de soare a centrului de masă şi greutate al ansamblului lună-pământ, deci legea atracţiei universale ar implica apariţia unei forţe care ar apropia ansamblul pământ-luna de soare întrucât distanţa dintre soare şi centrul de masă şi greutate al ansamblului pământ-lună variază deşi pământul se mişcă pe aceiaşi elipsă, adică ar trebui ca forţa să fie constantă dacă ne-am lua după traiectorie dar ea ar trebui să fie şi când mai mare când luna e pe partea opusă faţă de soare şi când mai mică atunci când e între pământ şi soare. Deci nu se poate explica nimic cu legea atracţiei universale între corpuri şi cu modelul heliocentric şi planetar. Sunt nişte plăsmuiri absurde şi penibile pînă la urmă.

Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan

Normal ca nu e, asta am si incercat sa zic. Diferenta de raza este infima, aproape inexistanta. Dar este o diferenta intre graviatia de la poli si cea de la ecuator.

Adică nu e dar e? Ce rază? Păi ei spun că pământul e turtit la poli deci dacă distanţa e mai mică până în centrul pământului ar trebui ca la poli să avem o forţă gravitaţională mult mai mare, căci e vorba de distanta diferenţă ridicată la cub după formula atracţiei universale!

Apoi au scos că e vorba de curbarea spaţiului şi că el fiind curb din pricina masei, corpurile cad din pricina curbării spaţiului de parcă ar fi apărut o fundătură, o groapă conică pe care coboară corpurile, ca să-şi scoată o explicaţie care să-i scape de absurdul şi de contradicţia evidentă şi de imposibilitatea susţinerii reciproce dintre teorii care unele pe altele se anulează şi se desfinţează în loc să se completeze şi să se demonstreze reciproc.

Deci după ei spaţiul e curb până aproape de zona de imponderabilitate unde stau sateliţii fără să fie atraşi, fără să alunece pe curbura spaţială spre centrul unde se concentrază masa pământului. Atunci cum explică ei mişcarea lunii în jurul pământului, a pământului în jurul soarelui dacă dispare curbura şi alunecarea în zona imponderabilităţii? Adică iar apare mai încolo şi iar dispare şi tot aşa ca nivelurile de energie, aşa să fie şi la curbură? Adică spaţiul nu se curbează uniform şi continuu? Defapt spaţiul nu se curbează deloc din pricina masei căci atunci în zonele cu masă mai concentrată, munţi de fier sau plumb ar trebui să avem curburi mai abrupte adică forţe gravitaţionale mai mari şi acceleraţii mai mari din pricina curburii mai abrupte, dar aşa ceva nu se observă nicăieri! Deci sunt minciuni, teorii, speculaţii, adică încercări nefericite ale ştiinţificilor de a combate scripturile în mod ştiinţific şi de a explica realitatea, însă toate sfârşesc în contradicţii infernale între atâtea teorii care se anulează unele pe altele căci unele demonstrează absurdul altora şi invers, iar oamenii neştiutori cred şi le cumpără cărţile şi formulele explicative şi pierd ani mulţi studiindu-le păcălelile iluzioniste prin tot felul de facultăţi pe bani mulţi. Rezultatul e nul la tot circul ăsta sau mai rău fac bombe şi distrugeri în masă şi viclenii şi tiranii şi speculări şi sclavii tot mai perverse.

Până la urmă toate teoriile oamenilor păcătoşi se vor prăbuşi neîndoielnic oricât se luptă ei la nesfârşit ca să le coasă cu aţă albă unele de altele şi oricât se străduie să le unifice în teorii unitare şi general valabile! Nu le credeţi căci sunt minciuni, prostii, deşertăciuni, speculaţii şi elucubraţii ce vă bagă în mândrii şi desfrânări fără să fiţi conştienţi, fără să vă daţi seama.

Adevărul e simplu şi e scris în scripturi, apele de sub cer curg şi se adună în adunările lor formând mările şi toate cele create ce se văd sunt făcute din apă şi conţin apă, deci ele cad pe pământ sub cer cu atât mai mult cu cât nu au în ele legea cerului, ascultarea de Dumnezeu şi sfinţenia Lui, căci dacă ar avea vre-un obiect mai multă sfinţire s-ar ridica exact ca norii cerului şi ar pluti pe aripile vântului fără probleme. Deci CREDINŢA este puterea de a birui şi a nimici atracţia şi puterea deşartă a gLumii de jos, a tuturor celor ce se află sub soare, sub cer, care se distrează în mocirla lăcomiei, banului, păcatului şi mândriei, acolo unde viermele nu mai moare şi se laudă suit pe tron, pe munte, pe funcţie întru deşertăciunea deşertăciunilor, împrăştiind şi dezbinând inima omului pe tot felul de lucruri gLumeşti date de lucru din tată în fiu întru râvna morţii cu chip uman, cu chip rău ascuns sub înveliş colorat cu un rost serios şi responsabil. Defapt aceiaşi râvnă deşartă îi păcăleşte pe toţi şi se cred ei că ei vor găsi şi vor elibera pe om de problemă şi nemulţunire când defapt ca într-un nisip mişcător cu cît se zbat mai tare se afundă căci nu caută să se ţină cu nădejde şi siguranţă de mâna întinsă de Hristos care merge liniştit pe toate apele.

Practic tot ce se rupe de Dumnezeu se usucă şi moare şi apoi arde cu foc greu şi atârnă tot mai jos şi apoi se duce exact ca o apă de plumb la fund, ca gunoiul puturos şi dezvelit şi măcinat şi pus pe platbanda ce duce direct în iad de către efa care e pusă acolo de Dumnezeu spre distrugerea casei unde locuieşte nedreptatea oricât ar întreţine-o omul şi ar îmbrăca-o cu podoabele şi mătăsurile bisericeşti. Iar mlădiţele ce rămân întru Dumnezeu alea şi dacă mor se înalţă şi trăiesc în veşnicie căci sunt vii chiar dacă ar fi murit, fiindcă tot cel ce ascultă de glasul Domnului şi aduce roadă nu poate decât să învie şi să fie viu în veşnicie, biruind nu numai gLumea şi curgerea apelor de sub cer ci şi timpul căci se înveşnicesc ele sfinţind ziua şi clipa prin hărnicie şi odihnă asemenea Domnului care locuieşte întru ele.