In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Tartaruga

Ok., eu intelesesem ca sunteti sigur de acest model dar de fapt puneti totul la indoiala, asta-i altceva.
Acum, dupa parerea dvs., dpv al fizicii, ar fi posibila existenta acelui perete de gheata in jurul pamantului? De unde le-a venit ideea cu gheata? A vazut-o careva? De unde stim ca pamantul se opreste intr-adevar la ceea ce cunoastem noi si nu este inca si mai mare cu multime de alte continente dincolo de limita cunoscuta de noi? Asta doar pentru a pune totul la indoiala, pentru ca este logic: daca nimeni nu a vazut marginea pamantului, de unde stim ca pamantul nu-i de fapt mai mare decat credem?

Acel zid de gheaţă nu este un perete înalt care delimitează apele de eter. Este vorba despre o zonă îngheţată care nu se ştie cît de lată e, unde condiţiile meteo sînt cu totul vitrege şi care deci nu se poate traversa uşor, să spunem cu un avion.

Există alte teorii care susţin infinitatea Pămîntului plat, dar care au mai puţini susţinători. Modelul PP obişnuit presupune că trăim pe o planetă, care poate fi cilindrică, semisferică, pătrată; indiferent de formă însă, este finită.

[vsovivivi]

Demonstraţia cea mai simplă că pământul nu e sferic sau disc plan în care linia dreaptă sunt cercuri fie în jurul sferei fie în jurul centrului discului este asta:

Se ia un avion supersonic şi se pune să meragă tot drept înainte. El în 60 de minute ajunge la depărtarea maximă în oricare din direcţii, şi în 120 de minute ajunge mergând drept exact în locul de unde a plecat.

Pe ce se bazează demonstraţia?

Păi pe direcţie, pe flapsuri. Păi la orice avion, pentru a merge curb, nu poţi să cârmuieşti decât folosindu-te de masele de aer, astfel că dacă modifici manşa te ridici sau cobori şi dacă mişti flapsurile o iei la stânga sau la dreapta.

Închipuiţi-vă ce s-ar întmpla dacă nu ai merge drept la asemenea viteză pe deasupra unui pământ cu mări şi oceane care nu e plat la suprafaţă ci e sferic?.. sau disc unde cică liniile drepte sunt curbe. Păi nu vă daţi seama că flapsurile şi manşa ar trebui să le modifici permanent în funcţie de viteză?

Iar aşa ceva nu se întâmplă căci ai viteza de 6,5 km pe secundă adică dacă te deplasezi pe la 12km înălţime sau 20km înălţime, dacă ai o mică deviaţie de manşă de la orizontală te trezeşti că intrii în pământ la o neatenţie ce durează sub un minut. Şi dacă ai ţine direcţia perfect drept, din pricina aerului şi a formei sferice a pământului ai observa că îţi creşte înălţimea, că ieşi din atmosferă, sau că te loveşti de zidul de ghiaţă în modelul cu pământul disc.

Defapt nu se întâmplă decât că mergi cu viteză uriaşă, tot drept pe deasupra ajungând de unde ai plecat în 2 ore, ceea ce înseamnă că mergi drept pe deasupra unei suprafeţe drepte într-un spaţiu finit căci asta rezultă.

Deci forma pământului e semisferică şi plat denivelată la suprafaţă şi rondă în adânc şi apele sunt de jur împrejur pe lateral. Nu există mai mult decât este creat şi ca să fie mai mult, trebuie ca Tatăl ceresc, Sfânta Treime să creeze mai mult spaţiu în necreatul care pare că mărgineşte creaţia, iar marginea nu există căci spaţiul dincolo de creaţie nu există nici ca spaţiu fiindcă este nimic şi necreat şi de neimaginat... şi abea atunci avionul are unde să zboare ceva mai mult şi la aceiaşi înălţime. Să zicem încă vre-o două ore, deci să dubleze suprafaţa plan denivelată a pământului. Dar ea acuma, astăzi poartă pe chipul ei, ruperea apelor de ape din pricina tăriei care le-a despărţit în ziua doua, şi apoi pământul formându-se din apele de sub cer au păstrat chipul ruperii şi abea apele rămase sub cer după apariţia pământului din ape s-au scurs de jur împrejur lăsând să se arate faţa pământului.

Soarele şi luna şi ele sunt semisfere, soarele cu partea plană în jos şi luna cu partea plană în sus şi ele formează o sferă perfectă la eclipsa de soare, căci altfel s-ar forma o coroană de lumină care ar fi deviată de partea rotundă a lunii şi s-ar vedea de jos de dedesubt lumină şi s-ar vedea din lateral rondul soarelui . Practic, la eclipsa de soare pentru o fracţiune de secundă, când sfera e perfectă, avem întuneric deplin, şi asta nu se poate întâmpla decât dacă se formează o sferă perfectă!

De ce aveţi impresia că vedeţi o sferă solară? Şi de ce credeţi că luna pe partea cealaltă e sferică dacă nimeni nu a văzut faţa cealaltă?

Vi se pare, aşa vi se pare vouă că ar fi mai normal, mai posibil, mai firesc, mai plauzibil, aşa vă duce mintea că ar fi mai raţional şi mai fără Dumnezeu, că voi dacă vedeţi de jos un măr, atunci precis credeţi că e întreg mai ales dacă atârnă într-un copac, şi dacă vedeţi ceva rotund strălucitor cum răsare şi apune atunci precis este o sferă, dar de ce ignoraţi unghiul de refracţie al luminii(?) căci în realitate deşi vi se pare vouă că soarele răsare din pământ şi apune în mare sau invers, el defapt rămâne sus pe cer deasupra şi doar aerul, apa, adică deviaţia razelor cu formă cu tot vă induce ideea că este în poziţia respectivă, defapt el e tot timpul deasupra dar razele vin cu o curbură până la ochii voştrii aşa fel încât voi vedeţi acelaşi plan, aceiaşi suprafaţă circulară pe care o vedeţi şi când e perfect la zenit.

Deci Soarele ar putea fi semisferic sau un disc sferic iar luna o semisferă, dar de aia că e mai plauzibil am zis şi eu că formează împreună o sferă intuind simplitatea Creaţiei şi profunzimea tainei simplităţii, şi mai ales pentru că la eclipsa de soare nu avem lumină deloc deci partea rondă de deasupra soarelui nu emite foc, lumină, raze, decât partea plată orientată perfect drept către pământ. Ea e perfect paralelă şi cu faţa către pământ iar deviaţia prin mediu face să vedem acel disc sau suprafaţă circulară, ca ieşind din mare şi atunci noi combinăm cele două vederi, aia când e la răsărit şi la apus şi când e deasupra capului şi gata, credem ca fraierii că soarele este o sferă. Nimic mai fals!

Şi încă o chestiune foarte importantă:

Timpul este făcut şi el din apă limpede şi cristalină! E foarte greu de crezut dar aşa este scris în scripturi. Iar timpul sfinţit se duce în cer împreună cu omul credincios şi cu rugăciunile fraţilor săi iar cel pierdut de omul rău şi mândru şi păcătos se duce ca plumbul la fundul apelor şi în iad şi acolo te ţine legat în trecut şi suferi în iezerul acela ce arde cu pucioasă.

[vsovivivi]

Soarele este fie semisferă de foc (din apă e şi focul) cu faţa plană spre pământ, paralelă mereu cu planul mărilor, sau este doar un disc de foc (foucul are la bază particule de apă) luminând în ambele direcţii, o faţă plană sus şi o faţă plană jos... iar luna este o semisferă de ghiaţă plină cu ghiaţă sau o coajă semisferică de ghiaţă goală la interior ca un bol, ca un vas, sau plină cu apă şi are faţa rondă mereu spre noi, adică niciodată nu se înclină.

Deşi către pământ soarele are o suprafaţă plan-circulară paralelă cu mările care luminează spre jos şi luna are o suprafaţă semisferică exterioară ce este luminată, nouă ni se pare că soare luminează direct luna din pricina că aşa ni se pare că vedem la fazele lunii crezând noi că razele luminoase merg drept prin mediu şi că formele şi poziţiile sunt acolo sus aşa cum vedem noi imaginile de jos formându-ne în minte o deducţie mincinoasă.

Noi neavând înţelepciune şi crezând în ce vedem fără să ne folosim mintea cea bună ignorăm unghiul de refracţie al luminii, al razelor luminii prin mediu, ignorăm curbura pe care o fac razele de la o distanţă mai mare, curbură sesizabilă în efectele de fata morgana, adică pe şosea sau pe nisip vezi luciu de apă, sau pe mare vezi vapoare că dispar parcă sub apă, de parcă ar fi un deal de apă confundând unii acest fenomen cu curbura pământului de parcă ea s-ar sesiza la doar 2-3 km, la cât începe să se vadă doar catargul şi vaporul parcă e sub linia orizontului. Vaporul e mult mai aproape, la 2-3 km sau mai puţin şi tu crezi că e foarte departe.

Dacă am socoti şi cu mintea ceea ce vedem, corelând corect ceea ce ştim şi am văzut şi am înţeles, putem pricepe că la răsărit şi apus de soare noi vedem imaginea semisferei soarelui de parcă partea plană ar fi perpendiculară pe planul mărilor, adică imaginea lor pe care o vedem la zenit, când vedem soarele perfect drept deasupra. Asta ne induce ideea că soarele ar fi sferic fiindcă neglijăm unghiul de refracţie adică curbura razelor luminoase prin mediu. La fel păţim şi cu luna, noi credem că vedem drept ceea ce vedem, dar drept vedem doar când luna este la zenit, iar în rest, vedem luna cu faţa ei rondă care devine tot mai înclinată faţă de planul mărilor cu cât e mai departe de noi căci noi vedem mereu faţa ei rondă pe care o vedem la zenit, oriunde s-ar afla ea, chiar la răsărit sau apus noi vedem faţa completă a lunii, aceiaşi faţă a ei.

Deci atât soarele care luminează cât şi luna care este luminată deşi ele au faţa plană respectiv faţa rondă paralele cu planul mărilor, noi le vedem de parcă ar face un unghi, astfel că noi vedem imaginile lor pe cer de parcă ele s-ar afla la zenit faţă de noi, adică le vedem imaginea lor pe care o văd cei ce se află perfect sub ele, deşi în cazul nostru atât soarel cât şi luna se află spre răsărit sau spre apus, adică nu sunt exact deasupra. Defapt formele văzute de noi sunt exact imaginea lor de la zenit.

Acuma, dacă noi credem că soarele luminează direct luna şi partea întunecată se datorează luminării directe care nu ajunge pe partea rondă a lunii opusă direcţiei spre soare, acest lucru este complet fals. Luna este luminată indirect de soare, ea este luminată de reflecxia din planul pământului şi mărilor ca dintr-o oglindă, căci atât soarele cât şi partea rondă a lunii sunt paralele cu planul pământului şi a mărilor, deci partea aia întunecată a lunii se datorează faptului că din oglinda pământului razele nu ajung să vadă partea aia a lunii, dar noi vedem o imagine a lunii nu paralelă ci de parcă ea ar fi la zenit dar o vedem la un anumit unghi, deci vedem de parcă luna ar fi răsucită spre noi, ca să vedem mai bine partea neluminată, deci noi vedem faţa completă a ei deşi ea se află la un anumit unghi pe cer faţă de noi.

Pe scurt, noi vedem parcă un V dar soarele şi luna ne dau forma şi imaginea pe care o au la zenit de parcă ar fi fixe şi perpendiculare pe axele V-ului oricât ar fi unghiul V-ului deşi ele nu se află la zenit decât la eclipsa de soare, şi asta din pricina unghiului de refracţie a luminii şi imaginii prin mediu, din pricina curburii razelor, căci noi nu vedem drept aşa cum ni se pare că vedem. Deci cu cât V-ul este mai deschis nouă ni se pare că suprafaţa plană a sorelui este mai înclinată pe planul mărilor până devine perpendiculară când V-ul are unghi de 180 grade, dar şi imaginea lunii este aceiaşi deşi ea se află la răsărit sau apus sau la zenit, iar acest lucru este imposibil dacă n-ar fi refracţia luminii prin mediu şi am vedea drept până la ele.

Deci aşa se explică de ce vedem partea neagră a lunii, la fazele ei, de parcă soarele ar lumina-o direct şi partea neagră s-ar datora faptului că razele drepte nu ajung pe partea rotundă din partea opusă soarelui. Defapt rezele ce ajung la partea rondă a lunii vin din oglinda pământului dar fiindcă noi vedem mereu feţele de la zenit ale soarelui şi lunii avem impresia că soarele o luminează direct mai ales când soarele şi luna se află ambele pe cer în acelaşi timp şi se vede că luna are porţiuni neluminate sau negre.

Iar stelele sunt luminate fie direct de discul solar, de partea cealaltă plană sau semisferică a soarelui, fie doar din oglinda pământului şi partea semisferică a soarelui nu luminează, fie au şi ele un foc din apă care luminează din ele spre jos, spre pământ.

În cer nu există pământuri, planete, sori sferici, meteoriţi, decât apă, foc, nori, ghiaţă, şi gaze-mirosuri şi alte lucruri ce se ridică de jos... însă şi cerul şi fulgerul şi timpul şi toate cele create şi auzite, inclusiv cuvintele rostite, privirea, lumina, curenţii şi câmpurile electromagnetice, legile, sunt din apă toate căci din apă au apărut la porunca lui Dumnezeu toate deci toate au la bază particula de apă pură şi cristalină din care s-au format prin Cuvânt, iar omul, Adam şi Eva, şi apoi Iisus Fiul Mariei care avea şi firea Lui Dumnezeu Fiul ce avea aceiaşi fire cu Tatăl şi Duhul, a fost făcut cu mâinele lui Dumnezeu din ţărînă Adam, apoi Eva din Adam şi apoi Iisus din Maria Fecioara. Deci nu numai din Cuvânt ci Eva şi Fiul Omului au fost făcuţi din Adam respectiv din Maria Fecioara curată cu Mâinile Sfintei Treimi. Iar Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu cel mai dinainte de veci este acelaşi cu Fiul Omului, cu Mântuitorul Cel promis că se v-a naşte din Femeie, astfel că în El se regăsesc blânde şi supuse şi neamestecate ambele firi: cea de făptură făcută prin Cuvânt şi de creatură creată şi plămădită cu mâinile lui Dumnezeu, fire de om în care i-a suflat Dumnezeu în nări, în faţă, duh de viaţă, şi cea necreată ci născută din Tatăl mai înainte de vecii pentru om, fire de Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, aşa cum este scris la simbolul credinţei că s-a născut Fiul lui Dumnezeu pentru om şi pentru plăcerea Lui Dumnezeu.

Frumos, nu?

...Biblia e mai mult decat depasita: e ridicola. La fel si cei care o iau, la capitolul cosmologie, ad litteram.

Nu pot să înţeleg de ce oameni inteligenţi ca voi îşi folosesc atât de prost inteligenţa, susţinând „platitudinea” pământului.
În alte privinţe ştiţi să interpretaţi simbolic, metaforic, duhovniceşte Scriptura. De ce vă cramponaţi de literă în cazul ăsta? Chiar credeţi că există o conspiraţie mondială, bine pusă la punct, a oamenilor de ştiinţă, ca să ne prostească pe toţi?
PIerdeţi timp preţios şi multă energie, ba chiar vă alteraţi gândirea, nedându-vă seama la câte sofisme recurgeţi pentru a vă argumenta prejudecăţile.

[vsovivivi]

Dacă ne-a dat Domnul să vedem cam cum e făcută creaţia, Cerul şi Pământul, şi cum sunt Soarele, Luna şi Stelele pe cer şi cum luminează ele în mişcările lor cereşti, acum a venit rândul să descoperim distanţele până la ele.

Astfel dacă de la cel mai de jos punct al creaţiei, fundul pământului, şi până în vârful cel mai înalt al creaţiei, partea de deasupra apelor cele de deasupra cerului, sunt 50.000 de părjini după măsura îngerului, şi de la soare şi lună până la fundul pământului sunt 25.000 de prăjini atunci să vedem cam cât e o prăjină.

1prăjină=0,723512 Km=723,512m

De la sfera perfectă soare-lună care apare pe cer la eclipsa de soare şi până la suprafaţa plană a pământului şi mărilor este o distanţă de 5.297,715Km, adică de la mijlocul cerului şi până pe uscat.

Lungimea şi lăţimea suprafeţei plane a pământului şi mărilor este de 2x12.790km=25.580Km, iar aria pământului este de 16.3584.100 Km^2 (Km patraţi, puteţi verifica şi voi calculând distanţa de la Bucureşti-Tokio-NewYork-Bucureşti sau Marseille-Ontario-Sapporo-Marseille şi dă cam 25.580Km). Nu există glob şi lăţimea e cât lungimea pe oricare direcţie aleasă pe hartă.

Astea sunt cifrele reale şi exacte!

Distanţa cea mai mare din creaţie, de la un capăt la altul este de 36.175,600Km pe diagonală sau de deasupra creaţiei şi până în fundul pământului, adică diametrul creaţiei.

Cine nu crede Adevărul... crezând că scriptura e metaforică şi alegorică, nu le doresc să moară ci să fie sănătoşi ca toţi să se mântuiască şi să ajungă la Lumia Vieţii Veşnice.

[Eugen7]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu pot să înţeleg de ce oameni inteligenţi ca voi îşi folosesc atât de prost inteligenţa, susţinând „platitudinea” pământului.
În alte privinţe ştiţi să interpretaţi simbolic, metaforic, duhovniceşte Scriptura. De ce vă cramponaţi de literă în cazul ăsta? Chiar credeţi că există o conspiraţie mondială, bine pusă la punct, a oamenilor de ştiinţă, ca să ne prostească pe toţi?
PIerdeţi timp preţios şi multă energie, ba chiar vă alteraţi gândirea, nedându-vă seama la câte sofisme recurgeţi pentru a vă argumenta prejudecăţile.

Subscriu asertiunii pertinente.
Doamne ajuta.

[vsovivivi]

Se pare că voi nu ştiţi decât să aplaudaţi minciuna gLumii pe care o luaţi drept dreptate plină de adevăruri evidente doar fiindcă e propagată de o nebunie întreagă printr-o râvnă îngrijorată a prostiei celebre şi îngrijorătoare, deşi v-am spus cinstit şi fără patimă tot ce ştiam de sus, de la Dumnezeu.

Dacă voi nu credeţi decât ce vreţi voi atunci pentru ce mă acuzaţi pe mine de lipsă de înţelepciune? Dar vă veţi convinge cândva unde şade Dreptatea aşa că nu mă supăr că nu vreţi să faceţi efertul de a pricepe, însă că Scriptura este o minciună şi o poveste şi doar o născocire plină de basme şi metafore şi vise şi halucinaţii, aia s-o spuneţi altora, nu mie păcătosului, căci Biblia şi tot Cuvântul lui Dumnezeu este defapt istoria cea Adevărată şi reală a omului cu Dumnezeul său şi cu sfinţii şi drepţii şi îngerii şi demonii şi moartea... şi Învierea.

Nu puteţi crede fiindcă nu vreţi să vă îndoiţi de minciună şi necredinţă ci voi vă îndoiţi mereu musai numai de Dumnezeu căci aşa v-a păcălit un sofist plin de sofisme sofisticate pentru ca necrezând voi în Dumnezeu să nu mai căutaţi Împărăţia şi Taina Sfinţeniei şi Taina Vieţii Veşnice, ci să vă încântaţi şi să vă flataţi compătimindu-vă în fatalitatea superstiţioasă a deznădejdii şi să păcătuiţi liniştiţi la nesfârşit în iluzia că năluca voastră va dăinui deşi nu vă întoarceţi niciodată din eretisme şi nu vă pocăiţi şi nu vă mai smeriţi niciodată în taină ci iată că voi mă mustraţi pe mine îndemnându-mă să nu cred în ce este scris ci să socotesc Scriptura o minciună şi nu un Adevăr care cu cât o adânceşti devine tot mai profundă şi mai tainică şi tot mai Adevărată depăşind ceea ce este scris negru pe alb cu ceea ce nu este scris dar este Adevărat şi care nu neagă niciodată ceea ce este scris decât ceea ce este răstălmăcit adică învârtoşat spre pierzare.

Nu vă mustru, nu vă dau lecţii, însă o să vă mustre Adevărul căci numai Adevărul vă va face liberi tot aşa cum şi pe mine mă Eliberează mereu... veţi fi liberi de mândrie şi minciună şi înşelare şi ispisma viermochiului pofticios ce vă prelungeşte ispita pe care o săvârşiţi în închipuire, adică spurcăciunea pustiirii la loc sfânt se va stinge iar lăudăroşenia deşertăciunii deşertăciunilor ca stăpâni ai deşertului va muri, adică locul cel cumplit unde nu mai există taine sfinte ci tainele răutăţii se va preschimba în loc de slavă a Lui Dumnezeu Cuvântul.

Pocăiţi-vă deci cât mai este soarele sus pe cer ca să vă ierte aproapele care vă mâncă şi vă bea năluca omului plin de averi furate, necinstite, pe care o lăsaţi peste tot în urma voastră de parcă ar face singură pui vi din pricina vredniciei voastre, lăudându-vă că sunteţi originea unor noi şi noi pui de năpârcă şi de VIPeresuri otrăvitoare ce pun capcane înaintea celor cu care locuiţi şi printre care vă învârtiţi.

Deci vă iert şi vă doresc mântuirea ca să vă bucuraţi şi voi cândva de Adevăr.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Acel zid de gheaţă nu este un perete înalt care delimitează apele de eter. Este vorba despre o zonă îngheţată care nu se ştie cît de lată e, unde condiţiile meteo sînt cu totul vitrege şi care deci nu se poate traversa uşor, să spunem cu un avion.

nu se ştie unde, nu se ştie cât ... dar ai dreptate ... am înţeles ...

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Dumitru73

nu se ştie unde, nu se ştie cât ... dar ai dreptate ... am înţeles ...

Dacă nu l-a traversat nimeni, de unde să se ştie? Mă gîndesc că cei ce controlează sateliţii au totuşi această informaţie, dar o ţin secretă. E posibil acest scenariu?