In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivivi]

Se pare că voi nu ştiţi decât să aplaudaţi minciuna gLumii pe care o luaţi drept dreptate plină de adevăruri evidente doar fiindcă e propagată de o nebunie întreagă printr-o râvnă îngrijorată a prostiei celebre şi îngrijorătoare, deşi v-am spus cinstit şi fără patimă tot ce ştiam de sus, de la Dumnezeu.

Dacă voi nu credeţi decât ce vreţi voi atunci pentru ce mă acuzaţi pe mine de lipsă de înţelepciune? Dar vă veţi convinge cândva unde şade Dreptatea aşa că nu mă supăr că nu vreţi să faceţi efertul de a pricepe, însă că Scriptura este o minciună şi o poveste şi doar o născocire plină de basme şi metafore şi vise şi halucinaţii, aia s-o spuneţi altora, nu mie păcătosului, căci Biblia şi tot Cuvântul lui Dumnezeu este defapt istoria cea Adevărată şi reală a omului cu Dumnezeul său şi cu sfinţii şi drepţii şi îngerii şi demonii şi moartea... şi Învierea.

Nu puteţi crede fiindcă nu vreţi să vă îndoiţi de minciună şi necredinţă ci voi vă îndoiţi mereu musai numai de Dumnezeu căci aşa v-a păcălit un sofist plin de sofisme sofisticate pentru ca necrezând voi în Dumnezeu să nu mai căutaţi Împărăţia şi Taina Sfinţeniei şi Taina Vieţii Veşnice, ci să vă încântaţi şi să vă flataţi compătimindu-vă în fatalitatea superstiţioasă a deznădejdii şi să păcătuiţi liniştiţi la nesfârşit în iluzia că năluca voastră va dăinui deşi nu vă întoarceţi niciodată din eretisme şi nu vă pocăiţi şi nu vă mai smeriţi niciodată în taină ci iată că voi mă mustraţi pe mine îndemnându-mă să nu cred în ce este scris ci să socotesc Scriptura o minciună şi nu un Adevăr care cu cât o adânceşti devine tot mai profundă şi mai tainică şi tot mai Adevărată depăşind ceea ce este scris negru pe alb cu ceea ce nu este scris dar este Adevărat şi care nu neagă niciodată ceea ce este scris decât ceea ce este răstălmăcit adică învârtoşat spre pierzare.

Nu vă mustru, nu vă dau lecţii, însă o să vă mustre Adevărul căci numai Adevărul vă va face liberi tot aşa cum şi pe mine mă Eliberează mereu... veţi fi liberi de mândrie şi minciună şi înşelare şi ispisma viermochiului pofticios ce vă prelungeşte ispita pe care o săvârşiţi în închipuire, adică spurcăciunea pustiirii la loc sfânt se va stinge iar lăudăroşenia deşertăciunii deşertăciunilor ca stăpâni ai deşertului va muri, adică locul cel cumplit unde nu mai există taine sfinte ci tainele răutăţii se va preschimba în loc de slavă a Lui Dumnezeu Cuvântul.

Pocăiţi-vă deci cât mai este soarele sus pe cer ca să vă ierte aproapele care vă mâncă şi vă bea năluca omului plin de averi furate, necinstite, pe care o lăsaţi peste tot în urma voastră de parcă ar face singură pui vi din pricina vredniciei voastre, lăudându-vă că sunteţi originea unor noi şi noi pui de năpârcă şi de VIPeresuri otrăvitoare ce pun capcane înaintea celor cu care locuiţi şi printre care vă învârtiţi.

Deci vă iert şi vă doresc mântuirea ca să vă bucuraţi şi voi cândva de Adevăr.

În prealabil postat de vsovivivi

ci iată că voi mă mustraţi pe mine îndemnându-mă să nu cred în ce este scris ci să socotesc Scriptura o minciună şi nu un Adevăr care cu cât o adânceşti devine tot mai profundă şi mai tainică şi tot mai Adevărată depăşind ceea ce este scris negru pe alb cu ceea ce nu este scris dar este Adevărat şi care nu neagă niciodată ceea ce este scris decât ceea ce este răstălmăcit adică învârtoşat spre pierzare.

Nu, Ovidiu, nimeni n-a spus că Scriptura ar fi minciună. Cred, însă, că mai de folos ne este să extragem din ea semnificaţiile, sensurile adânci, adică dumnezeieşti, pentru că prin ele ne vorbeşte Dumnezeu, şi să avem grijă să nu ne închinăm literei, care e scrisă de mână omenească, conform cu ştiinţa vremii la care a fost scrisă. Însă ştiinţa nu rămâne pe loc, raţiunea fiind un dar cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om.
E adevărat că despărţită de Dumnezeu, raţiunea ne înşeală, făcându-ne să înţelegem sucit lucrurile. Deci nu fără Dumnezeu, nu fără Biserică, nu fără rugăciune să căutăm să înţelegem Scriptura.
Ştiu că ţii foarte mult la opiniile tale şi că nu te voi convinge cu nimic, aşa că mă voi opri aici, rugându-te să mă ierţi dacă te-am supărat.

[andra_v]

Ratiuni ideologice. Ideologia este regina si i se cuvine in orice imprejurare intaietatea.

[vsovivivi]

În prealabil postat de N.Priceputu

Nu, Ovidiu, nimeni n-a spus că Scriptura ar fi minciună. Cred, însă, că mai de folos ne este să extragem din ea semnificaţiile, sensurile adânci, adică dumnezeieşti, pentru că prin ele ne vorbeşte Dumnezeu, şi să avem grijă să nu ne închinăm literei, care e scrisă de mână omenească, conform cu ştiinţa vremii la care a fost scrisă. Însă ştiinţa nu rămâne pe loc, raţiunea fiind un dar cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om.
E adevărat că despărţită de Dumnezeu, raţiunea ne înşeală, făcându-ne să înţelegem sucit lucrurile. Deci nu fără Dumnezeu, nu fără Biserică, nu fără rugăciune să căutăm să înţelegem Scriptura.
Ştiu că ţii foarte mult la opiniile tale şi că nu te voi convinge cu nimic, aşa că mă voi opri aici, rugându-te să mă ierţi dacă te-am supărat.

Ar fi perfect dacă te-ai putea opri aici, şi dacă ar fi aşa precum spui că ţin foarte mult la opiniile mele încât să nu mi le pierd, căci nu sunt de la mine însumi, dar chiar dacă ar fi de la mine însumi şi ar fi la fel cu cele din scriptură atunci nu aş greşi nimănui cu nimic fiindcă de la Tatăl ar fi ele chiar dacă eu aş fi originea lor.

Însă tu iată că răstălmăceşti cuvintele sf. ap. Pavel care spune că nu în cuvinte şade omul ci în lucrarea lui duhovnicească, deci nu trebuie să cădem pe spate în faţa acelora care sunt foare vorbitori ca să se arate ei că ştiu, că pot, că au, că vor, că sunt ci să-i cunoaştem după lucrarea lor duhovnicească şi după roadele lor... tu însă ai adus deci un argument anapoda, smintit, cu care susţii încă neimportanţa literelor şi punctelor şi virgulelor şi spaţiilor din scriptură de parcă n-ar conta ele ci ar ucide... păi nu ele ucid, şi cum or să ucidă ele?.. ci arhiconii care vă păcălesc spre răstălmăcirea lor ca să vă siluiţi, să vă autosiluiţi, suicigându-vă pe calea viceversa, pe calea pierzării.

Deci dragul meu, nici o cirtă din scriptură nu va trece până ce nu se vor împlini toate iar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece chiar dacă cerul şi pământul va trece... deci iată supremaţia literei care nu ucide ci dă viaţă... viaţă veşnică. Deci cine ucide? Păi răspunsul e dat de Hristos: tot ceea ce iese din gura omului spurcă pe om căci omului îi e milă de păcate şi mândrii şi de aia ucide el păcătosul... din vrăjeala vorbelor goale... exact aşa cum te-ai oprit dumneata de la dialogul cu mine minţind că cică eu m-aş certa cu dumneata, când eu iată îţi mulţumesc pentru mustrarea strâmbă şi nedreaptă şi-ţi luminez ochişorii în continuare, nu cu părerile mele ci cu părerile Celui Preaînalt după rânduiala lui Melchisedek... în sensul că sunt şi eu un biet păcătos căruia nu-i place mustrarea ci alintarea, deşi ştiu că este scris: ''nu va lăsa nepedpsit Domnul pe cel ce ia în deşert numele Său.''

Sigur că e greu de priceput ce înseamnă un melc, un his, un ede, şi-un k... e foarte greu şi de aceea ţi-am arătat că pământul plat denivelat la suprafaţă e rond în adâncul apelor care-l mărginesc pe lateral şi pe deasupra merg soarele, luna şi stelele, pe sub apele cele de deasupra cerului, cele care nu se adună în adunările lor.

Problema cea mare este aia a imposibilului, şi iată că Dumnezeu a făcut imposibilul pentru om:

Pe pământ de merg, merg de parcă eu aş sta şi pământul ar merge sub mine deşi el stă şi eu merg şi când mă opresc şi caut unde mă aflu realizez că tot în centrul cercului mă aflu având absolut totul de jur împrejur de parcă nu aş fi mers deloc deşi toate sunt mereu altfel în jurul meu. Acest lucru e imposibil şi iată că imposibilul există şi omului i-a fost dăruit! Şi asta ce înseamnă oare decât că Domnul a fost cel mai democrat Dumnezeu dintre oameni şi cel mai democrat om dintre dumnezei. Adică oriunde te-ai afla pe pământ, tu eşti centrul întregii lumi, şi eşti încoronat cu lumina şi cu stelele şi umezit de nori, şi nu numai tu, ci orice făptură. La Dumnezeu toate sunt cu putinţă chiar şi imposibilul... cu condiţia să nu ispiteşti pe cel mai slab şi mai sărac decât tine. ''Unde nu e nici Dumnezeu nu cere... iar la pomul lăudaqt să nu mergi cu sacul... spart... ştii tu, cu burduful vechi peticit cu petice noi, căci Noi, noi le vom face pe toate.''