Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Asta spune Scriptura, nu eu. Cei credincişi vor trăi veşnic în comuniune cu Dumnezeu, iar cei nelegiuiţi vor pieri în focul pregătit diavolului şi îngerilor lui (Mat.25,41). Nu mă întrebaţi cât vor arde în foc, căci nu pot să vă răspund. Dar presupun că un nepocăit (de fapta lui) ce a furat o pâine nu va arde tot atât cât cel ce a dat ordin să fie arşi 6 milioane de evrei! Spuneţi-mi dacă gândesc greşit...

Intr-o anumita masura te mustra constiinta pentru faptul ca ai furat o paine si in cu totul alta daca ai ucis 6 milioane de evrei. Dar in final nu este vorba de fapta ci de masura in care te-ai apropiat, respectiv departat de Dumnezeu. Ptr ca in final poate fi mai apropiat de Dumnezeu un criminal in masa decat de un hot. Depinde de pocainta.
Focul este pregatit de fiecare prin faptele lui.

În prealabil postat de osutafaraunu

La data aceea, diavolul nu mai era "fericit", ci era un nenorocit alungat din Cer! Şi nu mai era în comuniune cu Dumnezeu, ci era deja duşmanul Lui declarat.

Eu nu ma refeream la momentul ispitirii omului, ci la momentul caderii Diavolului. Daca atunci il nimicea Dumnezeu nu mai cadea omul. Si nu, nu tine de cunoasterea tainelor Lui Dumnezeu sa spunem ca Dumnezeu nu a vrut ca omul sa cada. A fost decizia omul liber.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Eu nu ma refeream la momentul ispitirii omului, ci la momentul caderii Diavolului. Daca atunci il nimicea Dumnezeu nu mai cadea omul.

Îmi cer scuze, eu aşa am înţeles. În cazul acesta, aveţi dreptate, nu mai cădea omul (poate?), în schimb rămânea o umbră de îndoială în mintea fiinţelor inteligente din Univers. În sensul că L-ar fi privit pe Dumnezeu ca pe un tiran ce ia decizii arbitrare şi i-ar fi dat dreptate lui Lucifer care-L acuza pe Dumnezeu exact de acest lucru.

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Îmi cer scuze, eu aşa am înţeles. În cazul acesta, aveţi dreptate, nu mai cădea omul (poate?), în schimb rămânea o umbră de îndoială în mintea fiinţelor inteligente din Univers. În sensul că L-ar fi privit pe Dumnezeu ca pe un tiran ce ia decizii arbitrare şi i-ar fi dat dreptate lui Lucifer care-L acuza pe Dumnezeu exact de acest lucru.

Da? Nu exista fiinte "inteligente" care il acuza acum pe Dumnezeu de tiranie?
Dumnezeu nu trebuie se se justifice nimanui, iar dovada iubiri sale pentru orice fiinta rationala atunci ar fi fost ca a creat acele fiinte si le-a dat totul pentru cresterea duhovniceasca. Asta era atunci. Acum chiar mai mult, S-a jertfit Atotputernicul pentru creatie.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Da? Nu exista fiinte "inteligente" care il acuza acum pe Dumnezeu de tiranie?

Ba da, demonii. Pe ei nu i-am pus a socoteală...

În prealabil postat de Lucian008

Dumnezeu nu trebuie se se justifice nimanui

N-aţi auzit de Theodicee?

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Îmi cer scuze, eu aşa am înţeles. În cazul acesta, aveţi dreptate, nu mai cădea omul (poate?),

Nu, nu ar mai fi cazut. Acela era primul pacat: pacatul neascultarii. Omul nu ar fi gresit fara ispita, si atunci omul necunoscand binele si raul (deci ispita nu putea veni de la sine sau de la altii, adica Eva, pentru ca era la fel), iar ispita nu putea veni decat de la diavol.