Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Aaaaa si sa inteleg ca Dumnezeu pentru a nu fi ce lai mare tortionar din Univers a decis sa ii suprime pe pacatosi si cei buni sa ramana in comuniune.

Asta spune Scriptura, nu eu. Cei credincişi vor trăi veşnic în comuniune cu Dumnezeu, iar cei nelegiuiţi vor pieri în focul pregătit diavolului şi îngerilor lui (Mat.25,41). Nu mă întrebaţi cât vor arde în foc, căci nu pot să vă răspund. Dar presupun că un nepocăit (de fapta lui) ce a furat o pâine nu va arde tot atât cât cel ce a dat ordin să fie arşi 6 milioane de evrei! Spuneţi-mi dacă gândesc greşit...

În prealabil postat de Lucian008

Iar o chestie de logica ne spune ca daca diavolul nu l-ar fi ispitit pe om, acesta ar fi ramas fericit in Rai in comuniune cu Dumnezeu pentru eternitate.

La data aceea, diavolul nu mai era "fericit", ci era un nenorocit alungat din Cer! Şi nu mai era în comuniune cu Dumnezeu, ci era deja duşmanul Lui declarat.

În prealabil postat de Lucian008

Nu i-ar si fost mai simplu Lui Dumnezeu sa il suprime pe Diavol cand s-a intors impotriva Lui. Si asa impusca 2 iepuri dintr-un foc: diavlolul disparea si nu mai astepta atat timp sa o faca (sdau diavolul nu va fi nimicit?) si oamenii ar fi fost in comuniune mereu cu Dumnezeu, ba mai mult chiar toti. Nici nu il mai suparau oamenii pe Dumnezeu. Nu credeti ca era mai simplu?

Omeneşte vorbind era mai simplu, dar cu ce implicaţii veşnice pentru întreg Universul locuit! Noi oamenii am fi "rezolvat" urgent problema. Trimiteam "Serviciile" să-l suprime discret pe diavol şi apoi să me vedem liniştiţi de mandatul nostru de "preşedinte al Universului"...

În prealabil postat de Lucian008

Sau a vrut Dumnezeu ca omul sa cada. Stiu ca am expus mai multe idei, daca puteti eventual sa raspundeti.

Nu am răspunsuri la toate întrebările, însă ştiu un lucru: Dumnezeu a dar liberul arbitru nu doar omului, ci fiecărei fiinţe inteligente din Univers.

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Asta spune Scriptura, nu eu. Cei credincişi vor trăi veşnic în comuniune cu Dumnezeu, iar cei nelegiuiţi vor pieri în focul pregătit diavolului şi îngerilor lui (Mat.25,41). Nu mă întrebaţi cât vor arde în foc, căci nu pot să vă răspund. Dar presupun că un nepocăit (de fapta lui) ce a furat o pâine nu va arde tot atât cât cel ce a dat ordin să fie arşi 6 milioane de evrei! Spuneţi-mi dacă gândesc greşit...

Intr-o anumita masura te mustra constiinta pentru faptul ca ai furat o paine si in cu totul alta daca ai ucis 6 milioane de evrei. Dar in final nu este vorba de fapta ci de masura in care te-ai apropiat, respectiv departat de Dumnezeu. Ptr ca in final poate fi mai apropiat de Dumnezeu un criminal in masa decat de un hot. Depinde de pocainta.
Focul este pregatit de fiecare prin faptele lui.

În prealabil postat de osutafaraunu

La data aceea, diavolul nu mai era "fericit", ci era un nenorocit alungat din Cer! Şi nu mai era în comuniune cu Dumnezeu, ci era deja duşmanul Lui declarat.

Eu nu ma refeream la momentul ispitirii omului, ci la momentul caderii Diavolului. Daca atunci il nimicea Dumnezeu nu mai cadea omul. Si nu, nu tine de cunoasterea tainelor Lui Dumnezeu sa spunem ca Dumnezeu nu a vrut ca omul sa cada. A fost decizia omul liber.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Eu nu ma refeream la momentul ispitirii omului, ci la momentul caderii Diavolului. Daca atunci il nimicea Dumnezeu nu mai cadea omul.

Îmi cer scuze, eu aşa am înţeles. În cazul acesta, aveţi dreptate, nu mai cădea omul (poate?), în schimb rămânea o umbră de îndoială în mintea fiinţelor inteligente din Univers. În sensul că L-ar fi privit pe Dumnezeu ca pe un tiran ce ia decizii arbitrare şi i-ar fi dat dreptate lui Lucifer care-L acuza pe Dumnezeu exact de acest lucru.

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Îmi cer scuze, eu aşa am înţeles. În cazul acesta, aveţi dreptate, nu mai cădea omul (poate?), în schimb rămânea o umbră de îndoială în mintea fiinţelor inteligente din Univers. În sensul că L-ar fi privit pe Dumnezeu ca pe un tiran ce ia decizii arbitrare şi i-ar fi dat dreptate lui Lucifer care-L acuza pe Dumnezeu exact de acest lucru.

Da? Nu exista fiinte "inteligente" care il acuza acum pe Dumnezeu de tiranie?
Dumnezeu nu trebuie se se justifice nimanui, iar dovada iubiri sale pentru orice fiinta rationala atunci ar fi fost ca a creat acele fiinte si le-a dat totul pentru cresterea duhovniceasca. Asta era atunci. Acum chiar mai mult, S-a jertfit Atotputernicul pentru creatie.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Lucian008

Da? Nu exista fiinte "inteligente" care il acuza acum pe Dumnezeu de tiranie?

Ba da, demonii. Pe ei nu i-am pus a socoteală...

În prealabil postat de Lucian008

Dumnezeu nu trebuie se se justifice nimanui

N-aţi auzit de Theodicee?

[Lucian008]

În prealabil postat de osutafaraunu

Îmi cer scuze, eu aşa am înţeles. În cazul acesta, aveţi dreptate, nu mai cădea omul (poate?),

Nu, nu ar mai fi cazut. Acela era primul pacat: pacatul neascultarii. Omul nu ar fi gresit fara ispita, si atunci omul necunoscand binele si raul (deci ispita nu putea veni de la sine sau de la altii, adica Eva, pentru ca era la fel), iar ispita nu putea veni decat de la diavol.