Despre viclenia sectantilor

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Adriana3

altii se cramponeaza si considera erezie (ortodocsii) si indepartare de casa (catolicii)

??? Nu am auzit niciodată, de la niciun catolic, că a mânca pâine dospită este "îndepărtare de casă". Ciudată formulare, unde aţi auzit-o ?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de catalin2

Nu, cred ca tu uiti ca eu ti-am adus dovezi ca nu se cunostea saptamana.

"Aşa ceva nu se există!" Când vorbeşti de dovezi concrete te depărtezi de domeniul speculaţiei şi intri în domeniul ştiinţific. În istorie şi arheologie nu poţi aduce dovezi despre ceva ce nu există, ci doar dovezi documentare respectiv materiale că ceva există (a existat). Oricând se pot descoperi surse care să ateste ceva despre care credeai că nu există.
Ei bine, eu ţi-am adus două dovezi concrete că babilonienii (respectiv strămoşii lor sumerieni) cunoşteau săptămâna. Mai mult, că a şaptea zi din săptămână era sfântă. Ţin să ţi le reamintesc, adăugând şi detalii. Prima sursă este (atenţie!) ortodoxă, a doua aparţinând lumii academice reprezentată aici prin reputatul profesor Constantin Daniel. Încearcă să negi aceste două surse. Nu ştii cu cine te pui!

• "Ziua a şaptea a făcut-o El zi sfântă, şi a poruncit să înceteze orice muncă. Atunci s-a ridicat la orizont soarele întru slavă" (Document accadian - "Istoria Biblică, Vechiul Testament de Prof. A.P.Lopuhin, traducere de patriarhul Nicodim, vol.I, Bucureşti 1944, pag.108)

• "Din calendarul asiro-babilonian a rămas până în zilele noastre săptămâna de şapte zile, căci fiecare lună era împărţită în 4 săptămâni. Cifra 7 era cifră sacră la semiţi ea fiind printre altele şi numărul celor 9 planete (din care fac parte şi soarele şi luna peste cele cinci planete cunoscute atunci). Pe de altă parte însuşi numele zilelor săptămânii noastre traduc în latina vechile nume ale zeilor asiro-babilonieni. Luni este ziua zeului Sin al lunii, Marţi ziua zeului Nergal al războiului (Marte la romani), Miercuri ziua zeului Nabu (Mercurs al romanilor); Joi ziua lui Marduk (Jupiter la romani); Vineri ziua lui Ishtar zeiţa dragostei (Venus la romani). În ceea ce priveşte săptămâna se ştie că egiptenii vechi aveau o săptămână de zece zile, a zecea zi fiind nelucrătoare, dar la asiro-babilonieni a şaptea zi era zi de odihnă." (Constantin Daniel - Civilizaţia Asiro-Babiloniană pag. 308-309)
  

[osutafaraunu]

În prealabil postat de stefan florin

Scrie! Dar daca tu zici ca le respecta, tu sa-mi zici care erau acelea! Eu cred ca erau legile firii: sa faci bine cand poti, sa-ti cinstesti parintii, familia, sa fii primitor de oaspeti, sa nu ucizi, sa nu furi etc, legi nescrise pe care orice popor le avea. De alte porunci Biblia nu spune. Ca sa zici tu ca Avraam respecta sabatul e o tampenie sau ca era oprit de la comsumul de porc. Doamne ajuta!

Auzi idee... cică Avraam a mâncat porc! Spune chestia aceasta unui rabin şi o să-ţi auzi tu cine e tâmpit şi cine debitează tâmpenii... Sau mai bine spune-o unui imam (dar caută un imam de ăla fundamentalist) şi nu-ţi spun ce o să se întâmple că-l faci necurat pe Ibrahim Al Halil!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Adriana3

Si Euharistia se face cu paine sau azimi?

Cu pâine nedospită.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Adriana3

In momentul in care Dumnezeu ii spune lui Noe sa ia in arca si animale, ii spune sa ia si animale curate si necurate. Nicaieri in Facerea, pana la Noe, nu sunt definite in Biblie care animale sunt curate si care necurate, ci definirea lor se face mai tarziu in Levitic. De unde atunci stia Noe care sunt animalele curate si care necurate? Dupa legea firii nu prea, asa-i?

Bună remarcă!

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

??? Nu am auzit niciodată, de la niciun catolic, că a mânca pâine dospită este "îndepărtare de casă". Ciudată formulare, unde aţi auzit-o ?

Intr-adevar, formularea se face invers: ca intoarcere acasa a ortodocsilor prin acceptarea azimilor de acestia. Ca atare este deductia mea ca sunt considerati departati de casa.

[Adriana3]

În prealabil postat de osutafaraunu

"Aşa ceva nu se există!" Când vorbeşti de dovezi concrete te depărtezi de domeniul speculaţiei şi intri în domeniul ştiinţific. În istorie şi arheologie nu poţi aduce dovezi despre ceva ce nu există, ci doar dovezi documentare respectiv materiale că ceva există (a existat). Oricând se pot descoperi surse care să ateste ceva despre care credeai că nu există.
Ei bine, eu ţi-am adus două dovezi concrete că babilonienii (respectiv strămoşii lor sumerieni) cunoşteau săptămâna. Mai mult, că a şaptea zi din săptămână era sfântă. Ţin să ţi le reamintesc, adăugând şi detalii. Prima sursă este (atenţie!) ortodoxă, a doua aparţinând lumii academice reprezentată aici prin reputatul profesor Constantin Daniel. Încearcă să negi aceste două surse. Nu ştii cu cine te pui!

• "Ziua a şaptea a făcut-o El zi sfântă, şi a poruncit să înceteze orice muncă. Atunci s-a ridicat la orizont soarele întru slavă" (Document accadian - "Istoria Biblică, Vechiul Testament de Prof. A.P.Lopuhin, traducere de patriarhul Nicodim, vol.I, Bucureşti 1944, pag.108)

• "Din calendarul asiro-babilonian a rămas până în zilele noastre săptămâna de şapte zile, căci fiecare lună era împărţită în 4 săptămâni. Cifra 7 era cifră sacră la semiţi ea fiind printre altele şi numărul celor 9 planete (din care fac parte şi soarele şi luna peste cele cinci planete cunoscute atunci). Pe de altă parte însuşi numele zilelor săptămânii noastre traduc în latina vechile nume ale zeilor asiro-babilonieni. Luni este ziua zeului Sin al lunii, Marţi ziua zeului Nergal al războiului (Marte la romani), Miercuri ziua zeului Nabu (Mercurs al romanilor); Joi ziua lui Marduk (Jupiter la romani); Vineri ziua lui Ishtar zeiţa dragostei (Venus la romani). În ceea ce priveşte săptămâna se ştie că egiptenii vechi aveau o săptămână de zece zile, a zecea zi fiind nelucrătoare, dar la asiro-babilonieni a şaptea zi era zi de odihnă." (Constantin Daniel - Civilizaţia Asiro-Babiloniană pag. 308-309)
  

Interesant ca nu se cramponeaza nimeni de faptul ca zilele saptamanii poarta numele de zeitati pagane, nici macar cei ce considera Craciunul pagan :))

[Adriana3]

În prealabil postat de osutafaraunu

Bună remarcă!

Aveti cumva la indemana si pasajul din VT in care neamurile sunt considerate necurate cu interdictia cbiar de a se apropia de ele asa cum avea sa zica mai tarziu Sf. Petru?

[Savonarola]

În prealabil postat de Adriana3

Si Euharistia se face cu paine sau azimi?

Ce euharistie la secta asta pseudo-creştină? Nu tot ce zboară este pasăre. Eventual te referi la îmbucătura de pâine şi înghiţitura de must, nu la Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Iisus Hristos. Această sectă pseudo-creştină nu are Sfinte Taine. Evident tu care nu eşti ortodoxă nu ai cum să înţelegi astfel de lucruri.

O să îţi dau acum şi părerea fondatoarei acestei secte pseudo-creştine despre Euharistie: "Rânduiala biblică a Cinei Domnului fusese înlocuită cu jertfa idolatră a liturghiei. Preoţii papali pretindeau că prin bufoneriile lor fără sens, transformă pâinea şi vinul simplu în "trupul şi sângele lui Hristos". Cu o încumetare hulitoare, ei pretindeau pe faţă că au puterea de a crea pe Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor. Creştinilor li s-a cerut, sub pedeapsa cu moartea, să manifeste credinţa în această oribilă rătăcire hulitoare a Cerului. Mulţimile care refuzau erau date flăcărilor."

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Adriana3

Interesant ca nu se cramponeaza nimeni de faptul ca zilele saptamanii poarta numele de zeitati pagane, nici macar cei ce considera Craciunul pagan :))

Din punctul meu de vedere nu e nicio problemă, că doar nu ne închinăm la acele zeităţi păgâne. Cum la fel nu e nicio problemă să numesc întâia zi a săptămânii "duminica", deşi ştiu că Hristos nu e Domnul duminicii, ci Domnul sâmbetei (Marcu 2,29).

În prealabil postat de Adriana3

Aveti cumva la indemana si pasajul din VT in care neamurile sunt considerate necurate cu interdictia cbiar de a se apropia de ele asa cum avea sa zica mai tarziu Sf. Petru?

Nu am cunoştinţă de un asemenea verset, însă ştiu că evreii aveau astfel de prejudecăţi. Exclusivismul iudaic era binecunoscut în epocă chiar de către scriitorii clasici:

"Fiind obişnuiţi să dispreţuiască legile Romei, ei [iudeii] învaţă şi practică să respecte legea iudaică şi tot ce le-a predat Moise în tomul lui secret, interzicându-le să arate calea la oricine nu cultiva aceleaşi rituri, neducând la fântâna dorită pe nimeni altul decât pe cel circumcis." (Juvenal - Satire, XIV, 100-104)

„Iudeii sunt extrem de loiali unul faţă de altul şi totdeauna gata să arate compasiunea, dar faţă de alţi oameni ei manifestă numai ură şi vrăjmăşie. Ei şed aparte la masă şi dorm aparte”. (Tacitus -Historiae, vol. V)

Apostolul Petru, natural, vorbea din punctul de vedere al fariseismului tradiţional şi nu din punct de vedere al legii însăşi, dar astfel de sentimente erau larg date pe faţă şi erau date pe faţă în forme riguroase oriunde veneau în contact iudeii şi păgânii.
Iudeul strict ar fi ezitat să intre într-o casă a cuiva dintre neamuri, aşa cum e reflectat de o oprelişte din Mişna:

„Locuinţele păgânilor sunt necurate”. (Oholoth, 18,7)

Într-un vechi comentariu iudaic la Leviticul apare un remarcabil exemplu al întinării ceremoniale prin contactul cu un păgân:

„E relatat că Simeon, fiul lui, Kimhith, s-a dus să vorbească cu un rege arab şi un strop de salivă din gura acestuia din urmă a sărit pe hainele lui şi în felul acesta l-a întinat. Fratele său Iuda, a intrat şi a servit în slujba de Mare Preot în locul lui”. (Midraş Rabbah, la Levitic 16,1)