Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de catalin2

Adriana, credeam ca ai devenit mai inteleapta vazand ca nu mai raspunzi la mesaj, dar se pare ca m-am grabit. Tu nu ai un simt care sa iti spuna sa te opresti cand vezi care e adevarul, conteaza doar incapatanarea sa afirmi ceea ce crezi impotriva tuturor evidentelor?
Orice om poate intelege exact ce am scris in mesajul meu, nu mai are rost sa-mi bat capul degeaba. Spun degeaba ca inteleg tot eu, diferenta intre paine si azimi e ca painea se face cu drojdie, nu conteaza ca pune in ea cartofi, masline, etc. Se pare ca nu intelegi despre ce vorbim si nu observi ca este exact ce scrie si in citatul de pe site-ul evreiesc.
Ziua dinainte de Pasti incepea joi seara, asadar joi seara era vineri de fapt, Cina au mancat-o in seara/noaptea de joi, adica vineri, ultima zi inainte de Pasti, numita si prima zi a azimilor. La noi vineri incepe de obicei vineri dimineata, asa e in conceptia noastra, la ei vineri incepe joi seara. Deci daca s-a intunecat sa zicem, joi pe la ora 19 atunci incepea vineri. Macar partea asta ai inteles-o? sa-ti explic pe litere? Asadar joi seara la un timp dupa ce s-a facut seara s-au dus si au luat Cina, fiind de fapt vineri pentru evrei, ziua dinaintea Pastilor. Sambata erau Pastile, iar sambata incepea vineri seara.

Si atunci de ce mai intrebi daca si catolicii spun ca a luat Cina joi seara? Tu intelegi macar despre ce vorbim? Catolicii au schimbat dupa cateva sute de ani cu azimi, ce ne interesaza pe noi de ce au schimbat?
Pana acum n-am mai vazut un om asa incapatanat.

Catalin, vineri incepe joi seara dupa apusul soarelui, nici eu nu am zis altceva. Cand Pastele coincide cu Sabatul, ultima cina cu paine se ia joi seara inainte de apusul soarelui, deci inainte de inceperea zilei de vineri, adica ziua azimilor in care se arde painea dospita si nu se mananca nici un fel de paine, nici dospita nici nedospita. Deci, ca cineva sa fi putut manca paine, trebuie sa fi fost joi seara inainte de inceperea zilei azimilor, inainte de vineri, care incepea dupa apusul soarelui. Asta scrie pe site-ul evreiesc.
Cat despre catolici, ei au inteles ca Domnul a celebrat Cina pascala tocmai pentru ca exact asta ceruse. Tu insa spui ca Domnul nu a celebrat Cina Pascala in ciuda faptului ca El asta a cerut si asta I-au pregatit ucenicii. Si nu crezi din cauza ca Iisus a celebrat aceasta Cina pascala mai repede decat restul evreilor, iar tu se pare ca nu ai inteles de ce si ca atare preferi sa il contrazici pe Domnul zicand ca de fapt Cina nu era pascala. Sau tu crezi ca era o Cina pascala dar doar pe jumate? Ca nu vad deloc explicatia ta cu privire la faptul ca Domnul insusi a cerut o Cina pascala si ucenicii pe asta i-au pregatit-o. Ca la asta sunt foarte incapatanata, ai dreptate, daca Domnul a cerut sa i se pregateasca Pastile, iar ucenicii I-au pregatit Pastile, pai eu ma incapatanez sa cred ca Pastile au mancat cu totii, atat Iisus cat si toti ucenicii care erau cu El, absolut toti.

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

Conform conceptiei adventiste,

Avand in vedere faptul ca rastalmacesti mult si inventezi si mai mult, incearca sa nu mai folosesti expresia "conform conceptiei adventiste". "Deduci" o sumedenie de lucruri pe care noi nu le-am afirmat.

În prealabil postat de delia31

Intrebare pt. AZ7:

Pt. situatia 1. Care e motivul pt. care imediat ce functiile biologice ale apostolului s-au incheiat, Duhul lui Hristos S-a retras din fiinta apostolului (partea spirituala+partea materiala)? Mai exact, de ce S-a retras si din partea spirituala?

Pt. ce a mai venit Hristos, daca si inainte de El si dupa El, tot moartea (!!!ca despartire de Dumnezeu) iese biruitoare?

Ai o problema foarte serioasa in intelegerea fenomenului numit "biruinta mortii". Din aceasta cauza, aproape toate ideile tale referitoare la "viata mortului" sunt nebiblice. Toata sandramaua ta teozofica, se prabuseste din cauza acestei neintelegeri (sau, mai bine zis, a intelegerii filozofico/pagane).

Sfantul Apostol Pavel ne explica foarte limpede cum este cu biruinta mortii, intr-un capitol despre insemnatatea INVIERII. Redau cateva pasaje:

"Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbraca în neputrezire, si trupul acesta muritor se va îmbraca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghitita de biruinta. Unde îti este biruinta, moarte? Unde îti este boldul, moarte?"(1 Corinteni 15:54,55).

Sa-ti traduc (desi este limpede si pentru un copil), ca sa pricepi. Biruinta asupra mortii o vom avea atunci cand va avea loc invierea pentru viata vesnica. Domnul Iisus Hristos ne-a dat , prin jertfa si INVIEREA SA, posibilitatea invierii pentru viata vesnica, adica biruinta asupra mortii. Acestea biruinta o vom avea la REVENIREA Mantuitorului, INVIEREA celor in credinta si mostenirea VIETII VESNICE. Pana atunci murim cu totii (de moartea intaia - care este doar un somn de o clipa pana la INVIERE).

În prealabil postat de delia31

Ce diferenta este dupa moarte intre un pacatos din VT si cel mai sfant de dupa Hristos?
Daca nu e nici o diferenta, pt. ce a mai facut Hristos tot ce a facut?

Reformulez intrebarea ta, pentru a fi mai cuprinzatoare. Care este diferenta intre un pacatos (din VT sau NT) si un credincios (din VT sau NT)? Raspuns: Moartea intaia este aceeasi pentru toti. Diferenta se va face la INVIERE:"Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cînd toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele, vor învia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor învia pentru judecata."(Ioan 5:28,29)

În prealabil postat de delia31

Pt. situatia 2: Cum se poate ca un om creat DUPA CHIPUL lui Dumnezeu si care a parcurs deja o buna parte din drumul spre ASEMANAREA CU EL, avandu-l pe Hristos Insusi in el, cum se poate deci sa devina o mortaciune cu care Hristos rupe orice legatura si cu care nu mai continua nici o relatie inceputa pe pamant, cu care nu mai comunica in duh, ca deh, Dumnezeu nu vorbeste cu duhuri de mortaciuni, in schimb cu diavolii poate vorbi ? (vezi cartea Iov, de exemplu).

Sa-ti dau doar 2 citate din cartea lui Iov (la care faci referire dar se pare ca nu ai citit-o):
- "Daca omul odata mort ar putea sa mai învieze, as mai trage nadejde în tot timpul suferintelor mele, pîna mi se va schimba starea în care ma gasesc."(Iov 14:14)Tradus: Iov si nadejdea INVIERII.
-"Dar stiu cã Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamînt. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor, ochii mei Îl vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tînjeste de dorul acesta înlauntrul meu." (Iov 19:26,27)

P.S. Faci o comparatie total nepotrivita intre diavoli si morti. Primii sunt inca vii (asa rai cum sunt), ceilalti sunt morti. Dumnezeu nu vorbeste cu mortii (oricat de buni ar fi fost ei pe timpul vietii). Pe cei credinciosi ii va INVIA si le va vorbi o vesnicie, fata catre fata. Asta este adevarata nadejde crestina.

[Adriana3]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu prea...

Suflarea de viaţă este „principiul de viaţă” care a făcut ca ţărâna modelată să devină un suflet viu. Sintagma „suflet viu” este traducerea cuvintelor ebraice „nephesh hayyah”. „Suflet viu” înseamnă simplu fiinţă vie. Pentru a verifica această concluzie trebuie să vedem dacă există diferenţe între felul în care a fost creat omul şi felul în care au fost create animalele. Trebuie să vedem dacă numai omul este un suflet viu sau şi animalele au fost numite în Scripturi suflete vii. Dacă suflet viu înseamnă ceea ce credeau grecii şi popoarele păgâne şi dacă animalele au suflet viu, înseamnă că ar fi corect ca şi sufletul acestora după moarte să existe independent de trup. Aşadar trebuie să analizăm acele pasaje din Scripturi care vorbesc despre aducerea la existenţă a vieţuitoarelor pământului şi să vedem care a fost modul în care ele au fost percepute de gândirea evreilor.

„Şi Dumnezeu a zis: ‘Apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii şi zburătoare care zboară deasupra pământului sub tăria cerului.’ Şi Dumnezeu a făcut balene mari şi toată suflarea animalelor târâtoare...” (Septuaginta, vol. 1, Editura Polirom, pagina 54, redând textul din Geneza 1:20-21)

„Şi Dumnezeu a zis: ‘Pământul să scoată la iveală suflet viu, soi după soi, patrupede târâtoare şi fiarele pământului sălbatice, soi după soi.’” (Septuaginta, vol. 1, p. 54, redând textul din Geneza 1:24)

„... şi tuturor fiarelor pământului, tuturor zburătoarelor cerului şi târâtoarelor de pe pământ tuturor făpturilor cu suflet viu, iarba verde să le fie de hrană” (Septuaginta, vol. 1, pag. 55, redând textul din Geneza 1:30)

Traducerile Scripturii care există în ţara noastră (dar şi altele) nu sunt fidele în întregime textului ebraic aşa cum este în aceste cazuri Septuaginta tradusă de colectivul academic de la Noua Europă. Citind manuscrisele în limba ebraică ale Vechiului Testament observăm că aceste utilizează sintagma suflet viu [nephesh hayyah] şi atunci când se referă la crearea animalelor. Observăm astfel, că şi animalele, la fel ca omul, sunt suflete vii. În această situaţie, fie acceptăm ideea că şi animalele sunt dotate cu un suflet nemuritor care poate trăi independent de trupul lor, fie suntem fideli textului Scripturii şi punctului de vedere holistic al evreilor şi considerăm că sufletul nu este o entitate de genul celei de mai sus.

În Scriptură atât omul cât şi animalele sunt considerate suflete. În relatarea episodului Creaţiei iese în evidenţă faptul că plantele nu intră în aceeaşi categorie cu oamenii şi animalele. Omul şi animalele nu au un suflet care la moarte poate exista separat de trup, ci omul şi animalele sunt văzute ca un suflet viu care este un întreg şi cuprinde corpul lor şi puterile mintale şi spirituale. Cuvintele ‘apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii’ şi ‚ "tuturor făpturilor cu suflet viu" arată că animalele au suflet, iar cuvintele ‚pământul să scoată la iveală suflet viu’, arată că animale au fost considerate în gândirea biblică ca fiind suflete vii.

Putem concluziona că omul şi animalele se deosebesc de celelalte lucruri create de Dumnezeu prin faptul că sunt suflete vii, au viaţă. Atât pe om, cât şi pe animal îl ţine în viaţă acel principiu de viaţă care vine de la Dumnezeu - suflarea de viaţă.

Deci, sa-mi spuneti daca am inteles bine pana acum din cele ce scrieti:
Suflet viu=trup + suflare de viata.
Dupa moarte: trupul merge in mormant (in groapa, locuinta mortilor, sheol, hades) iar suflarea de viata dispare cu totul si deci sufletul viu nu mai exista.
Atat in cazul oamenilor cat si animalelor.

Am inteles bine pana aici? Asta afirmati?

[Adriana3]

În prealabil postat de Mihai36

Bune intrebari.
Parerea mea este ca suflarea de viata contine in ea sufletul si spiritul.

In locuinta mortilor nu ajunge trupul (care ajunge ori in pamint ori in burta rechinului) ci aunge spiritul impreuna cu sufletul dar un suflet care are intotdeauna parte de o albire si curatire (purificare).

Referitor la verset din intreg contextul reiese ca este vorba despre reincarnare ciclica si permanenta - vietuire diferita de la o viata la alta.

Ce diferenta este intre suflet si spirit? Ce este unul si ce este celalalt? Toata lumea le are si pe unul si pe celalalt?

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

Sa-ti dau doar 2 citate din cartea lui Iov (la care faci referire dar se pare ca nu ai citit-o):
- "Daca omul odata mort ar putea sa mai învieze, as mai trage nadejde în tot timpul suferintelor mele, pîna mi se va schimba starea în care ma gasesc."(Iov 14:14)Tradus: Iov si nadejdea INVIERII.
-"Dar stiu cã Rascumparatorul meu este viu si ca se va ridica la urma pe pamînt. Chiar daca mi se va nimici pielea, si chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totusi pe Dumnezeu. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor, ochii mei Îl vor vedea, si nu ai altuia. Sufletul meu tînjeste de dorul acesta înlauntrul meu." (Iov 19:26,27)

Traducerea pe care mi-ai dat-o, e sectara si nu respecta originalul din Septuaginta.

Daca cumva te intereseaza ce scrie in original, vei observa niste mici/mari nuante.

Iov 14, 14 ἐὰν γὰρ ἀποθάνῃ ἄνθρωπος ζήσεται συντελέσας ἡμέρας τοῦ βίου αὐτοῦ ὑπομενῶ ἕως ἂν πάλιν γένωμαι

(ean gar apothanē anthrōpos zēsetai suntelesas ēmeras tou biou autou upomenō eōs an palin genōmai).

Am subliniat 3 termeni: apothanē, zēsetai, biou.

In timp ce in original e verbul ζήσεται (zēsetai) = a fi viu, a avea Viata-Zoe, izvorata din Dumnezeu, traducerea sectara traduce cu „a invia”, care e cu totul alt verb – „anastaino”, care nu apare nicaieri in original in acest verset.

Traducerea sectara: „Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.

Traducerea Douay-Rheims: „Shall man that is dead, thinkest thou, live again? all the days in which I am now in warfare, I expect until my change come”

Traducerea KJV:” If a man die, shall he live again? all the days of my appointed time will I wait, till my change come. „

Traducerea ortodoxa : „Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăşi viu? Toate zilele robiei mele aş aştepta până ce vor veni să mă schimbe.”


Ca sa faci corect distinctia intre „a fi viu” si „a invia” , intre zoe si anastasi, trebuie sa intelegi ce inseamna termenii in original „apothane”, „zesetai” si „biou”, iar pt. asta ar trebui sa mai reiau inca o data toata explicatia celor 2 termeni pt. viata (Zoe si bios) si a celor 2 termeni pt. moarte (thanatos si nekrotes).

Am scris pe indelete despre asta pe topicul „Eu sunt Invierea si Viata”, dar ai recunoscut singur ca nu te obosesti sa mai citesti.

Nu mai repet ce am scris acolo, doar atat vreau sa nuantez:

1. Verbul apothanē = a muri, a fi despartit de Dumnezeu.
E unul si acelasi verb folosit in Facere cand Dumnezeu le zice lui Adam si Evei : „ca in ziua in care veti manca, cu moarte veti muri ”thanatō apothaneisthe".

2. Verbul zēsetai = a fi viu, a avea Viata-Zoe. Viata-zoe e diferita de viata-bios. Am scris chiar foarte mult despre distinctia asta pe topicul celalalt.

Ideea e urmatoarea: In ziua in care Adam si Eva au incalcat porunca, exact in acea zi, nu peste nu stiu cata vreme, cei doi au intrat intr-o stare de despartire de Dumnezeu numita thanatos.

Thanatos inseamna moarte dar nu in sensul de non-existenta, ci in sensul ca cel cuprins de o asemenea stare thanatos, nu mai primeste Viata izvorata din Dumnezeu, numita Zoe.

De acest fel de moarte-thanatos sufera diavolii, dar asta nu inseamna ca ei sunt in non-activitate si inconstienta.

Am spus deja de n ori, ca la caderea omului in aceasta stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, Dumnezeu l-a mai lasat pe om sa functioneze, sa supravietuiasca in aceasta stare de moarte, insa
i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari pt. a nu merge din rau in mai rau in vesnicie.

S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios.

Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90 de ani.

Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS.

Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica.

Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte.

Viata bios care i-a ramas omului dupa ce a pierdut-o pe cea numita Zoe, e activata doar odata cu „vesmintele de piele”.

E de fapt o supravietuire a omului in aceasta noua stare thanatos, de despartire de Dumnezeu. Cand ne expira viata bios, trecem in alt mod de existenta metafizica. Fie cu Hristos, adica Zoe / fie fara Hristos, adica thanatos.

Si acum, sa vedem cum trebuie inteles versetul tau din Iov 14, 14 conform Septuagintei si nuantelor de mai sus: Retine te rog, ca inainte de Hristos, nici macar dreptii VT nu puteau recupera Viata Zoe, pe care a ratat-o Adam si toti urmasii.

Iov 14, 14 – ideea e: „Daca omul a murit, adica a intrat prin pacat in starea thanatos de despartire de Dumnezeu, poate oare sa aiba din nou Viata Zoe? Toate zilele numarate ale vietii mele-bios, as atepta sa vina cineva sa schimbe asta."

Toti oamenii au cazut prin Adam in starea thanatos si nimeni nu mai poate avea Viata-Zoe, decat aceasta stare de supravietuire bios, care expira cand expira zilele.

Pana cand Hristos a anulat starea de moarte-thanatos, toti oamenii treceau in locuinta mortilor. Chiar si dreptii VT.

De aceea se zice in Iov 14, 14: „poate cineva sa mai fie Viu, sa mai aiba viata zoe ”?

Dupa ce Hristos a anulat starea thanatos, de despartire de Dumnezeu, situatia s-a schimbat pt. cei ce vor sa iasa din asta. Pe Iov, l-a prins schimbarea asta in timp ce era in locuinta mortilor impreuna cu toti oamenii de la Adam .
Acestor duhuri tinute in inchisoarea starii thanatos, le-a propovaduit Hristos, dupa episodul Golgota (1Petru3, 19). Le-a propovaduit!!! Atentie! Daca cei din locuinta mortilor ar fi fost total inconstienti, ar insemna ca Hristos a vorbit la pereti.
Le-a spus ca s-a terminat cu starea thanatos si i-a scos de acolo. La parusie, le va invia si trupurile. Si lor si noua.


Dupa Hristos, cei in care El S-a salasluit inca din timpul vietii, nu mai au parte de starea thanatos, ci ei primesc deja de pe acum Viata-zoe si vor continua s-o primeasca mai deplin si dincolo.
„Imparatia cerurilor ESTE DEJA inlauntrul vostru”, asa le zice Scriptura celor ce-L au deja pe Hristos. "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine". A spus-o Pavel care de-abia astepta sa treaca dincolo la Hristos.

[delia31]

În prealabil postat de grasu77

P.S. Faci o comparatie total nepotrivita intre diavoli si morti. Primii sunt inca vii (asa rai cum sunt), ceilalti sunt morti. Dumnezeu nu vorbeste cu mortii (oricat de buni ar fi fost ei pe timpul vietii). Pe cei credinciosi ii va INVIA si le va vorbi o vesnicie, fata catre fata. Asta este adevarata nadejde crestina.

Daca zici tu...
Pt. noi, a fi viu inseamna a-L avea pe Hristos. Pt. ortodocsi, a avea viata inseamna a-L avea pe Cel ce S-a numit pe Sine: "Eu sunt calea, adevarul si Viata".
Iar a fi mort, inseamna a fi in afara lui Hristos, a fi rupti de El prin pacat.
Pt. noi, diavolii nu sunt fiinte vii, ci moarte, pt. ca ei sunt rupti de Hristos. Dar nu inconstiente si non-active.
In timp ce pt. noi, Maica Domnului si sfintii sunt Vii pt. ca sunt cu Hristos.

Daca voi ziceti ca diavolii, adica cei fara Hristos sunt vii in timp ce aceia care L-au iubit sunt morti, nu stiu cine are o problema. Poate ne spui, de unde isi au diavolii viata si cum de si-o mentin?



In legatura cu cei mantuiti dar in non-relatie cu Dumnezeu, te-am mai intrebat, dar repet si aici:

De ce ar avea nevoie Dumnezeu sa astepte pana la Parusie pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu cei mantuiti, relatie inceputa inca de aici? In conditiile in care Dumnezeu e eminamente in afara TIMPULUI, si din perspectiva Lui, Apocalipsa si Parusia s-au petrecut deja inca dinainte de facerea lumii ?

Pt. ce se auto-constrange Dumnezeu pe Sine Insusi, impunandu-si o perioada de timp de non-relatie de la duh la duh, cu cei pe care i-a mantuit, pana dupa sfarsitul lumii materiale supuse timpului ?
In conditiile in care Dumnezeu nu poate fi constrans de nimeni si nimic, cu atat mai putin sa se auto-constranga de un timp de asteptare?

E Dumnezeu conditionat de sfarsitul lumii pt. ca sa-si continue relatia de comuniune in duh cu cei mantuiti? El fiind oricum in afara timpului.

Si nu mi-ai raspuns: ce s-a intamplat cu duhul lui Hristos care a vietuit in apostolul Pavel, dupa ce Pavel a trecut dincolo ?
"Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine", a zis el in timpul vietii. Pt. ce S-a retras Duhul Lui Hristos din apostol?

[Adriana3]

În prealabil postat de LaPetiteMoc

@Adriana3: De ce in dreptul tau scrie Ortodox?

Raspuns la fel de simplu: pentru ca ortodoxa am fost botezata si ortodoxa mi s-a spus sa raman.

[Adriana3]

În prealabil postat de Savonarola

Lasă că după înfiinţarea "Sectei bunului păstor" o să fie cineva care să susţină ŞI ASTA ŞI ALTELE )))))) Asta în cazul în care secta nu este deja înfiinţată iar acum caută să se legitimeze aici pe forum, precum şi frustraţi de toate felurile care să îi devină adepţi. Vezi că există o anumită plajă de inşi care ar adera: lesbienele, "preotesele" şi "episcopesele", frustratele, etc.

Acest fir de discuţie chiar a reuşit să scoată în evidenţă viclenia sectanţilor, şi cu fiecare pagină aceasta iese tot mai mult în evidenţă.

Si cu secta "Bizantul dupa Bizant" cum ramane? :))

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Un ortodox isi face semnul crucii:
Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. (I Cor. 18)
O persoana care inca isi mai face semnul crucii, poate fi consierata ortodoxa.

Draga Miha,
Nu numai ca imi fac semnul crucii, dar m-am chiar vindecat de anumite probleme de sanatate facand semnul crucii deasupra zonelor bolnave :)

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Theodor, din cat mi-am dat eu seama pana acum, toate discutiile astea
in desert nu sunt altceva decat consecintele revarsate in cascada ale intelegerii eronate a intruparii unei Persoane a Treimii.
Nu zic ca e la indemana cuiva sa inteleaga fara probleme asa o mare taina, dar ar trebui macar sa ne dam seama cand o conceptie sau alta e in contrast flagrant cu dogma Intruparii.

Cel putin la nivel formal, Tricesimus admite ca in Hristos exista doua firi, in timp ce Grassu si alti adventisti cu care am mai vorbit eu, sustin
ca Hristos s-a golit de firea dumnezeiasca, confundand firea cu slava divina.

Cu toate ca afirma cele doua firi ca sa fie politically&doctrinary correct,
se ascund la adapostul ideii ca e o mare taina (ceea ce e clar pt. oricine) dar lasa totusi erezia sa se strecoare. Cu alte cuvinte, au poarta la casa, dar
n-au gard.

De aici incolo, incep sa se strecoare serpii ereziei carora nu li se opun, pentru ca daca ar admite launtric, nu doar formal ca cele doua firi ale lui Hristos sunt indisolubil legate, unite, nedespartite si nedespartibile, atunci n-ar mai avea somn de la atatea disonante cognitive si s-ar opune ei insisi ereziei si consecintelor inevitabile care decurg de aici.

Ce nu inteleg ei, e ca nimeni nu le cere sa explice taina lui Hristos, si nici careva dintre noi, nu are pretentia ca ar putea asta, ci doar sa-si gandeasca gandul pana la capat ca sa vada toate consecintele.
Sunt mult prea multe incongruente. Nu inteleg cum de nu vad ca se bat cap in cap plus ca neaga insasi ESENTA ESENTELOR: Hristos de aceea a venit ca sa desfiinteze moartea.

In alte discutii, atunci cand nu se pot eschiva elegant, strecoara insidios celebrul lor refren silogistic, a carui concluzie nu e decat erezia.

1.Premiza majora a silogismului adventist: Domnul Iisus Hristos a fost mort. Toata lumea admite asta.
2.Premiza minora: Iar mortul, conform Sf. Scripturi nu are simtiri si e inconstient.
3.Concluzia? O lasa in suspans, cu puncte, puncte....
O deduceti singuri si ati cazut in capcana adventista. „Hristos a fost inconstient”, prin urmare, imediat dupa moarte, omul e inconstient, nu simte nimic, nici o mustrare de constiinta, nici o bucurie, nimic.


In zadar i-am tot intrebat cum se poate sa nu se opuna cu vehementa unei asemenea elucubratii halucinante ca Hristos ar putea fi in stare de inconstienta pe timpul mortii, in conditiile in care diavolii sunt tot timpul constienti?

Cum se poate sa nu se opuna cu vehementa, necum sa mai si popularizeze erezia ca insusi Cel ce e Unul din Treimea cea nedespartita poate fi imobil sufleteste, inconstient, nu se poata manifesta, in timp ce diavolii pot bine-mersi sa se manifeste cum au chef?

Cine ar vrea sa creada intr-un dumnezeu mort (atat in firea umana, cat si in firea divina), la capataiul caruia diavolii isi fac de cap?
Cine ar vrea sa creada in Sf. Doime in locul Sfintei si Vesnicei Vii Sf. Treime?

Ori recunosc pe fata ca Hristos nu are doua firi nedespartite, ci doar fire umana, ori, daca nu se opun inconstientei, trebuie sa recunoasca, tot pe fata ca un Ipostas divin s-a auto-desfiintat pe Sine prin moarte, ceea ce duce la concluzia ca a existat un timp cand Sf. Treime a devenit Sf. Doime.

Oricum ar da-o, tot in erezie se invartesc.
Cand o sa inceapa sa se opuna inconstientei lui Hristos fara urma de indoiala, cand o sa-si nege insinuarile de pana acum ca orice mort (chiar Hristos) e inconstient si ca nici nu se pune problema inconstientei lui Hristos, de abia atunci o sa inceapa sa sesizeze si celelalte consecinte eretice.

Dar, cum ziceam, inca mai au indoieli in privinta celor doua firi strans unite ale lui Hristos. Cunostintele teoretice sunt una, dar intelesurile duhovnicesti sunt cu totul altceva.

Daca ar admite, nu doar declarativ, ca partea spirituala a lui Hristos a fost unita ipostatic cu celelalte doua Persoane ale Sf. Treimi, de care nu se poate desparti nici macar o fractiune de secunda, atunci ar trebui sa admita ca ceea ce este unit cu Cel Vesnic Viu, nu are cum sa fie altfel decat Viu. Prin urmare ar trebui sa admita ca Maica Domnului si sfintii, care L-au salasluit pe Hristos in ei, sunt Vii.

In discutiile despre icoane, schimba placa si afirma ca Dumnezeu e duh si nu poate fi reprezentat, in schimb, cand a fost sa moara, nici nu neaga erezia inconstientei lui Hristos, dar nici nu au insomnii la intrebarea cum de s-a rupt unirea de nedespartit dintre Hristos si celelealte Doua Persoane: Tatal si Duhul Sfant?
Treimea e din vesnicie unita si nedespartita si neschimbata si nu se poate admite ca unul din Treime sa lipseasca nici macar o fractiune de secunda.

In fine.. errare humanum est, sed perseverare diabolicum sau vorba proverbului: "Zgomot mult si par putin. Asa a zis necuratul cand a tuns pisica".

Delia, tu cum intelegi acest pasaj:

"Iar in ceasul al noualea a strigat Iisus cu glas mare, zicand: Eli, Eli, lama sabahtani? adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?"
?