Despre viclenia sectantilor

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Ce zic eu si ce intelegi tu?

Daca tot faceti atata caz de principiul Sola Scriptura, daca tot dati atata zeciuiala din izma din marar si din chimen, pardon, din virgule biblice si semne de punctuatie, atunci, macar fiti consecventi pana la capat si nu negati niste evidente de necontestat cand e vorba de termeni.

Iti spusesem ca in versiunea originala Septuaginta, in versetul acela din Iov 14, 14 pur si simplu, nu exista termenul „a invia” asa cum mi-ai dat tu acea traducere sectara.

Daca ai fi onest cu tine insuti, ai verifica si ai gasi in original (nu in traduceri ulterioare) ca nu apare verbul ἀνίστημι anistémi- a invia, ci acolo e alt verb ζάω zaó (la forma de viitor ζήσεται zēsetai), care inseamna a trai, a fi Viu, a avea Viata –Zoe izvorata din Dumnezeu, a fi viu in starea originara de dinainte de a fi existat moartea.

„A invia” e una, iar „A nu fi murit deloc daca n-ar fi fost pacatul” inseamna altceva.
„Posse non mori” nu e tot una cu „Non posse mori”. Dar nu mai insist.

De ce crezi ca te-am trimis la termenul „zaó” din Septuaginta? Pt. ca cuprinde implicit ideea de Viata pe care a ratat-o Adam- Viata Zoe.


Esenta ideii din Iov 14, 14, asa cum ti-am mai zis: Iov se intreaba: Pot oare cei cazuti in starea thanatos (adica toti) , sa mai aiba Viata Zoe fara interventia Celui din care izvoraste Viata? Verbul zaó (la viitor zēsetai) si substantivul Zoe (Viata in sens haric) sunt esentiale aici.

Raspunsul lui Iov e: „nu”. Nimeni nu poate fi Viu fara Cel Viu, nimeni nu poate avea acces la izvorul de unde curge Viata Zoe. Pana nu desfiinteaza Cineva stavilarul numit thanatos, nimeni nu va avea acces la fluviul harului numit Viata-Zoe.

Acel Cineva a venit, a desfiintat stavilarul si a dat tuturor accesul inca de pe acum la Viata-zoe.

Prin tot ce a facut Hristos, El a desfiintat moartea thanatos si din acel moment, oricine poate avea din nou Viata Zoe:"Cel ce mananca ( in timpul acestei vieti pamantesti) Trupul Meu si bea sangele Meu, are VIATA in el" . Hristos a zis! Nu eu! Iar cine are Viata nu o mai pierde decat prin pacate necaite si neiertate "Cel ce trăieşte (Viata izvorata din El) şi crede în Mine [b][i][u]nu va muri în veac "

Imparatia lui Hristos poate fi deja inlauntrul nostru. Iar daca ne prinde moartea fara sa fi pus macar inceput, atunci n-o vom avea nici dincolo.

Deci nu e tot una ca in text e verbul „ zao” sau verbul „anistémi”. Nu stiu daca sesizezi.

Iar de la o observatie filologica strict tehnica, tu ai tras concluzia ca mie nu imi place ideea de inviere. Tipic sectar si foarte on topic - despre viclenia sectarilor. Sorry.

Explicatia ortodoxa ti-am dat-o destul de nuantat anterior. Nu mai repet.

Oricum, ce mai conteaza filozofiile mele desarte, daca pt. voi nici cuvintele lui Hristos nu sunt suficient de biblice si nu vorbesc despre nemurire?
Si inca mai ziceti ca nu exista nici un loc in Biblie in care sa se spuna despre nemurire!

„Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac.” Ioan 11, 25

„Iata Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului ” (Matei 28:20).

In toate zielele pana la sfarsitul veacurilor = fara ca Dumnezeu sa-si impuna pauze de non-relatie cu cei sufletele celor mantuiti, fara intermitente si sincope.

„ Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17.20-21)

Imparatia lui Hristos poate fi de pe acum inlauntrul nostru iar cand vom trece dincolo, ea nu are cum sa dispara in mormant odata cu credinciosul care a murit.

Nu-i nevoie sa dai reply. Stiu! Toate citatele de mai sus nu sunt biblice ori nu asa trebuie intelese ori am luat-o eu pe aratura, impreuna cu milioanele de neadventisti care cred in cuvintele lui Hristos: "Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Cel ce trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac".

Delia,
Si eu am inteles mereu ca si tine cele expuse de tine aici, si m-am mirat sa vad ca nu toti au aceeasi intelegere care imi parea atat de evidenta. Insa facand eforturi sa inteleg si punctul lor de vedere, am inteles ca pentru ei este vorba mereu si mereu de cele ce vor fi dupa Inviere, in sensul ca dupa Inviere omul care a crezut in Domnul nu va mai cunoaste moartea in veac. Imparatia trebuie sa o traim intr-adevar inca de pe acum si sincer, pe mine m-a mirat foarte mult faptul ca Ap. Pavel avea nevoie de moarte (si deci de dezbracarea de trupul uman) pentru a trai in mod deplin aceasta Imparatie. Daca trupul este o piedica in trairea deplina a Imparatiei, este cel putin curios faptul ca Invierea se face tocmai in trup. Deci noul trup nu va mai fi o piedica in trairea deplina a Imparatiei, ba chiar s-a scris aici ca abia atunci aceasta traire va fi deplina. In acest caz, nerabdarea Apostolului Pavel de a fi cu Domnul, de ce nu se poate referi tocmai la starea de dupa Inviere? Scrie la un moment dat ca cei drepti vor invia spre viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru Judecata. Primii sunt cei despre care Domnul a spus ca vor trece de la moarte la viata fara sa mai treaca prin judecata. Eu i-am inteles prin asta pe sfinti, care intra in Imparatie inca din viata lor de aici iar dupa moarte, sufletul lor ramane in Imparatie, deci nu cunoaste nici moarte, nici judecata. Iar prin cuvintele: invie pentru viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru judecata, am interpretat ca pe invierea in trup, pentru ca sufletul sfintilor era deja viu. Acum insa ma intreb: pe ce motiv, toate aceste cuvinte nu se pot referi strict la cele ce o sa fie dupa Inviere? Cu atat mai mult cu cat trairea deplina a Imparatiei se va face doar atunci, in noul trup primit? Cred ca acest raspuns lipseste interlocutarilor tai.

Scuze ca nu-mi era adresata mie postarea dar acum as vrea sa stiu si eu care ar putea fi dovada ca toate cele spuse de Iisus (cele citate de tine) nu vor intra in vigoare doar dupa Invierea in trup de la parusie.

[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Delia,
Si eu am inteles mereu ca si tine cele expuse de tine aici, si m-am mirat sa vad ca nu toti au aceeasi intelegere care imi parea atat de evidenta. Insa facand eforturi sa inteleg si punctul lor de vedere, am inteles ca pentru ei este vorba mereu si mereu de cele ce vor fi dupa Inviere, in sensul ca dupa Inviere omul care a crezut in Domnul nu va mai cunoaste moartea in veac. Imparatia trebuie sa o traim intr-adevar inca de pe acum si sincer, pe mine m-a mirat foarte mult faptul ca Ap. Pavel avea nevoie de moarte (si deci de dezbracarea de trupul uman) pentru a trai in mod deplin aceasta Imparatie. Daca trupul este o piedica in trairea deplina a Imparatiei, este cel putin curios faptul ca Invierea se face tocmai in trup. Deci noul trup nu va mai fi o piedica in trairea deplina a Imparatiei, ba chiar s-a scris aici ca abia atunci aceasta traire va fi deplina. In acest caz, nerabdarea Apostolului Pavel de a fi cu Domnul, de ce nu se poate referi tocmai la starea de dupa Inviere? Scrie la un moment dat ca cei drepti vor invia spre viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru Judecata. Primii sunt cei despre care Domnul a spus ca vor trece de la moarte la viata fara sa mai treaca prin judecata. Eu i-am inteles prin asta pe sfinti, care intra in Imparatie inca din viata lor de aici iar dupa moarte, sufletul lor ramane in Imparatie, deci nu cunoaste nici moarte, nici judecata. Iar prin cuvintele: invie pentru viata vesnica in timp ce ceilalti invie pentru judecata, am interpretat ca pe invierea in trup, pentru ca sufletul sfintilor era deja viu. Acum insa ma intreb: pe ce motiv, toate aceste cuvinte nu se pot referi strict la cele ce o sa fie dupa Inviere? Cu atat mai mult cu cat trairea deplina a Imparatiei se va face doar atunci, in noul trup primit? Cred ca acest raspuns lipseste interlocutarilor tai.

Scuze ca nu-mi era adresata mie postarea dar acum as vrea sa stiu si eu care ar putea fi dovada ca toate cele spuse de Iisus (cele citate de tine) nu vor intra in vigoare doar dupa Invierea in trup de la parusie.

Draga Adriana,

Omul e fiinta integrala, asa cum l-a creat initial Dumnezeu, in ideea de a depasi la infinit starea initiala. Adica pornind de la chip, de la un dat ontologic, sa ajunga treptat la asemanare, dobandind virtutile Creatorului. Virtutile fiind infinite, si drumul acesta de la chip la asemanare e infinit si nu se va putea termina niciodata.

In starea initiala, trupul organic fusese creat dintr-o materie neafectata de drama caderii. O materie inca nesupusa opacizarii.

Acest trup material a fost invaluit/imbracat si pe dinlauntru si pe dinafara in/ de suflarea de Viata izvorata din Dumnezeu. Se crease o simbioza perfecta intre latura pur spirituala si latura materiala, urmand ca treptat, si trupul material sa se impregneze de harul partii spirituale.

Dau iarasi ca exemplu metafora fierului tinut in foc mult timp, care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste insusirile focului.

Trupul material a fost destinat sa devina tot mai luminos, tot mai patruns de har, tot mai transparent, tot mai diafan, tot mai luminos, tot mai plin de har pe masura ce si sufletul se hranea la infinit din harul izvorat direct din Dumnezeu.

Stii ce s-a intamplat. Adam si-a/ ne-a ratat tinta si nimic din acel ideal nu
s-a realizat.

Atat cat am inteles eu pana acum, ca o cautatoare diletanta ce sunt, si fara pretentii de exhaustiv, am scris pe alt topic http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337
despre constitutia omului inainte de pacat si dupa pacat, despre modificarea constitutiei somatice prin „vesmintele de piele” ale opacizarii si caderii in starea de animalitate etc.

Trupul material initial nu-i deloc o piedica, asa cum sugerezi tu, numai ca dupa pacat trupul firii umane nu mai e la fel ca si cel initial. A suferit o adaptare la noua conditie de existenta thanatos.

La caderea omului in stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, si sa poata supravietui in aceasta stare de moarte, Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari, pt. ca omul sa nu evolueze la infinit in rau, asa cum au facut ingerii cazuti.

S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios.

Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90-100 de ani.

Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS.

Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica.

Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte.
La asta se refera apostolul Pavel cand e nerabdator sa plece dincolo, la iesirea din limitele impuse de vietuirea pamanteasca.

Am vorbit o vreme singura la pereti pe topicul respectiv. Interlocutorii s-au retras sa delibereze, dar s-au intors izbind cu piciorul in tepusa, asa incat discutia a ramas in suspans.

Am mai zis de nu stiu cate ori, incat a devenit un stereotip, ca suntem o alcatuire din materie si nematerie, ca suntem fiinte cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, destinate unui scop unic: „sa fim partasi dumnezeiestii firi” in intregime, impreuna partea materiala cu partea spirituala.

La Parusie, partea somatica a fiintei umane va fi inviata si se va uni cu latura spirituala nepieritoare dar nu va avea trasaturile biologice pe care le are acum.

Trupurile celor credinciosi se vor spiritualiza si vor fi asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere, adica pnevmatizate, pnevmatofore, purtatoare si ele de Duh. Se vor impregna de har, vor avea aceeasi infatisare dar alta consistenta, vor avea alte calitati, asemenea Trupului Lui de dupa Inviere cand a trecut cu Trupul prin usile incuiate.

La Parusie, trupurile nu vor mai avea nevoie de viata biologica, intrucat Viata harica –Zoe, izvorata din Dumnezeu, e mai mult decat suficienta.

[NeInocentiu]

Propaganda pro cruciada:
http://www.youtube.com/watch?v=4roF8zqNu3Y

[Adriana3]

În prealabil postat de NeInocentiu

Propaganda pro cruciada:
http://www.youtube.com/watch?v=4roF8zqNu3Y

Se vede ca scrisoarea catre Romani a Ap. Pavel nu ajunsese inca si in inimile oamenilor, si de fapt nu a ajuns nici astazi la multi dintre noi:


1. Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.
2. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se impotrivesc isi vor lua osanda.
3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea.
4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul.
5. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta.
6. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.
7. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.
9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.
11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma;
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.

Daca oamenii ar iubi intr-adevar aproapele ca pe sine insusi, nu numai ca nu ar mai face cruciade, dar nu ar mai mai face nimic prin care sa se puna pe sine mai presus de altii, in nici un fel, si ca atare nici toate certurile facute de noi aici nu ar mai exista. Cand insa fiecare crede ca parerea lui este mai presus de parerea celui cu care nu este deacord, se ajunge intai la cearta si in cazuri extreme si la cruciade. Din pacate.

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Draga Adriana,

Omul e fiinta integrala, asa cum l-a creat initial Dumnezeu, in ideea de a depasi la infinit starea initiala. Adica pornind de la chip, de la un dat ontologic, sa ajunga treptat la asemanare, dobandind virtutile Creatorului. Virtutile fiind infinite, si drumul acesta de la chip la asemanare e infinit si nu se va putea termina niciodata.

In starea initiala, trupul organic fusese creat dintr-o materie neafectata de drama caderii. O materie inca nesupusa opacizarii.

Acest trup material a fost invaluit/imbracat si pe dinlauntru si pe dinafara in/ de suflarea de Viata izvorata din Dumnezeu. Se crease o simbioza perfecta intre latura pur spirituala si latura materiala, urmand ca treptat, si trupul material sa se impregneze de harul partii spirituale.

Dau iarasi ca exemplu metafora fierului tinut in foc mult timp, care, pe masura ce devine tot mai incandescent, dobandeste insusirile focului.

Trupul material a fost destinat sa devina tot mai luminos, tot mai patruns de har, tot mai transparent, tot mai diafan, tot mai luminos, tot mai plin de har pe masura ce si sufletul se hranea la infinit din harul izvorat direct din Dumnezeu.

Stii ce s-a intamplat. Adam si-a/ ne-a ratat tinta si nimic din acel ideal nu
s-a realizat.

Atat cat am inteles eu pana acum, ca o cautatoare diletanta ce sunt, si fara pretentii de exhaustiv, am scris pe alt topic http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=13337
despre constitutia omului inainte de pacat si dupa pacat, despre modificarea constitutiei somatice prin „vesmintele de piele” ale opacizarii si caderii in starea de animalitate etc.

Trupul material initial nu-i deloc o piedica, asa cum sugerezi tu, numai ca dupa pacat trupul firii umane nu mai e la fel ca si cel initial. A suferit o adaptare la noua conditie de existenta thanatos.

La caderea omului in stare thanatos, pt. ca omul sa nu se invesniceasca in rele la fel ca demonii, si sa poata supravietui in aceasta stare de moarte, Dumnezeu i-a modificat constitutia somatica, adaugandu-i ceea ce se numeste metaforic „vesmintele de piele”. Adica l-a adaptat noii stari, pt. ca omul sa nu evolueze la infinit in rau, asa cum au facut ingerii cazuti.

S-a produs deci o transmutatie de la vietuirea ingereasca la vietuirea animalica, de la Viata-Zoe la viata-bios.

Cu alte cuvinte, Adam si Eva erau deja in starea de moarte thanatos si ar fi riscat sa se demonizeze treptat DACA Dumnezeu nu i-ar fi dat „vesmintele de piele”, adica viata bios, cu termen de expirare in max 80-90-100 de ani.

Omului i s-a ingaduit sa mai functioneze dar nu la capacitatea maxima pe care ar fi avut-o daca nu si-ar fi ratat VIATA ZOE, ci la o capacitate redusa, BIOS.

Cuvantul βίος – bios se refera doar la starea prezenta de existenta, nu si la existenta metafizica.

Viata-bios, cu tot ce presupune ( de la conceptie, hranire, metabolism, fiziologie, degradare, boala ) e un tip de viata cu termen de expirare, valabil doar in intervalul spatio-temporar de aici si acum, valabil doar intre nastere si moarte.
La asta se refera apostolul Pavel cand e nerabdator sa plece dincolo, la iesirea din limitele impuse de vietuirea pamanteasca.

Am vorbit o vreme singura la pereti pe topicul respectiv. Interlocutorii s-au retras sa delibereze, dar s-au intors izbind cu piciorul in tepusa, asa incat discutia a ramas in suspans.

Am mai zis de nu stiu cate ori, incat a devenit un stereotip, ca suntem o alcatuire din materie si nematerie, ca suntem fiinte cu o constitutie pnevmato-psiho-somatica, destinate unui scop unic: „sa fim partasi dumnezeiestii firi” in intregime, impreuna partea materiala cu partea spirituala.

La Parusie, partea somatica a fiintei umane va fi inviata si se va uni cu latura spirituala nepieritoare dar nu va avea trasaturile biologice pe care le are acum.

Trupurile celor credinciosi se vor spiritualiza si vor fi asemenea Trupului lui Hristos de dupa Inviere, adica pnevmatizate, pnevmatofore, purtatoare si ele de Duh. Se vor impregna de har, vor avea aceeasi infatisare dar alta consistenta, vor avea alte calitati, asemenea Trupului Lui de dupa Inviere cand a trecut cu Trupul prin usile incuiate.

La Parusie, trupurile nu vor mai avea nevoie de viata biologica, intrucat Viata harica –Zoe, izvorata din Dumnezeu, e mai mult decat suficienta.

Draga Delia,

Multumesc de raspuns. Interesanta expresia de termen de expirare. :) El era mai lung la primii oameni, iar cei 80-100 ani de viata ramasi noua sunt suficienti unora sa se demonizeze daca nu cumva or fi chiar diavoli intrupati dupa cum spun unii.

In lumina celor spuse de tine, cum vezi inaltarea Maicii Domnului deja si cu trupul, si cum intelegi faptul ca Adam si Eva primisera porunca de a se inmulti inainte de a pacatui, in timp ce dupa Inviere nu se mai casatoreste nimeni ci toti sunt ca ingerii din Cer?

[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Draga Delia,

Multumesc de raspuns. Interesanta expresia de termen de expirare. :) El era mai lung la primii oameni, iar cei 80-100 ani de viata ramasi noua sunt suficienti unora sa se demonizeze daca nu cumva or fi chiar diavoli intrupati dupa cum spun unii.

In lumina celor spuse de tine, cum vezi inaltarea Maicii Domnului deja si cu trupul, si cum intelegi faptul ca Adam si Eva primisera porunca de a se inmulti inainte de a pacatui, in timp ce dupa Inviere nu se mai casatoreste nimeni ci toti sunt ca ingerii din Cer?

N-ai pentru ce, Adriana.
1. Despre mutarea Maicii Domnului, draga Adriana, s-a scris enorm de mult si inca subiectul nu-i nici pe departe epuizat. Atata cerneala poate curge pe tema asta, cat albastru are cerul.

Foarte, foarte pe scurt - Maica Domnului e un caz cu totul unic diferit de orice alta creatura pt. ca Ea, primind si purtand in intreaga ei alcatuire pnevmato-psiho-somatica toata dumnezeirea in Persoana Celui caruia i-a dat fire umana, s-a impregnat pe veci de harul Celui Purtat.
Ea este unica creatura in care chipul lui Dumnezeu, samanta ontologica sadita in firea omului, a ajuns la cel mai inalt grad de asemanare cu Hristos, fara sa se confunde Creatorul cu creatura.
Si despre asta am mai scris si eu, asa limitat cum pot si eu dar si altii, infinit mai profund decat mine.
Vezi o postare de-a lui Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167



2. Despre celalalt subiect, porunca de a se inmulti si despre sexualitatea edenica si post-edenica, am scris acum vreo o luna pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata". Vezi macar de la postarea 289 incolo. N-are rost sa repet aici ce ziceam si acolo.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=29


p.s. cred ca masuratoarea anilor asa cum ii masuram acum (365 zile/an) nu concide cu masuratoarea de pe vremea lui Matusalem. da' asta cu totul alt subiect.

Hristos si Maica Domnului cu tine!

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

N-ai pentru ce, Adriana.
1. Despre mutarea Maicii Domnului, draga Adriana, s-a scris enorm de mult si inca subiectul nu-i nici pe departe epuizat. Atata cerneala poate curge pe tema asta, cat albastru are cerul.

Foarte, foarte pe scurt - Maica Domnului e un caz cu totul unic diferit de orice alta creatura pt. ca Ea, primind si purtand in intreaga ei alcatuire pnevmato-psiho-somatica toata dumnezeirea in Persoana Celui caruia i-a dat fire umana, s-a impregnat pe veci de harul Celui Purtat.
Ea este unica creatura in care chipul lui Dumnezeu, samanta ontologica sadita in firea omului, a ajuns la cel mai inalt grad de asemanare cu Hristos, fara sa se confunde Creatorul cu creatura.
Si despre asta am mai scris si eu, asa limitat cum pot si eu dar si altii, infinit mai profund decat mine.
Vezi o postare de-a lui Mihailc http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=167



2. Despre celalalt subiect, porunca de a se inmulti si despre sexualitatea edenica si post-edenica, am scris acum vreo o luna pe topicul "Eu sunt Invierea si Viata". Vezi macar de la postarea 289 incolo. N-are rost sa repet aici ce ziceam si acolo.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...=13337&page=29


p.s. cred ca masuratoarea anilor asa cum ii masuram acum (365 zile/an) nu concide cu masuratoarea de pe vremea lui Matusalem. da' asta cu totul alt subiect.

Hristos si Maica Domnului cu tine!

Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)

Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)

[delia31]

În prealabil postat de Adriana3

Multumesc Delia,
O sa citesc cele indicate deja la linkurile pe care mi le-ai dat. :)

Nu stiu daca ai amintit si explicat deja ce anume a vrut Domnul sa spuna prin faptul ca toti cei care fac voia Tatalui Ceresc ii sunt Lui (lui Hristos) si mama , si frate si sora. Daca cumva nu ai explicat deja, mi-ar placea sa stiu si ce parere ai despre acest aspect :)

Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?

Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!

My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.

Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine, triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.

Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.

Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.

La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca ratiunea, trairile si vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.

De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.

[Adriana3]

În prealabil postat de delia31

Adriana, ma uimesti! Tu asa rapid parcurgi si epuizezi niste subiecte de asa extindere si adancime? Analizezi in acelasi interval de timp, simultan, in paralel cu mai multi interlocutori si tema Cinei pascale si a sacerdotiului feminin si a Euharistiei, si a nemuririi sufletului si despre unirea ipostatica si despre suferinta de pe Cruce si despre trupul de dupa Inviere si despre toate detaliile care se ivesc inevitabil pe parcurs ?

Vrei sa fii si „super surfer", ca te extinzi pe asa un „ocean intins de teme” dar si „super diver”, ca vrei sa faci si scufundari la mare adancime.
Ia-le mai pe rand, honey, mai tihnit, mai cu pauze ca sa se aseze!

My humble opinion – nu-i rau sa fii preocupat de toate astea, din contra, dar nu trebuie sa uitam ca nu trebuie sa acumulam informatie care doar informeaza (sau de-formeaza), ci una care ne formeaza, care ne re-alcatuieste launtric.
Daca tot ce aflam nu ne unifica launtrul, ba din contra, ne fragmenteaza , ne imprastie mintea in mii de cioburi risipite, e semn ca tre’ sa schimbam strategia.

Ca tot fusese vorba de constitutia noo-psiho-somatica a omului si de partea care il diferentiaza pe om de celelalte creaturi, adica chipul lui Dumnezeu din om, ca sa-ti raspund la ce ma intrebi acum, ma leg de ideea ca la origine, triada- ratiune/ sentimente/ vointa/ a fost creata dupa chipul Sfintei Treimi, adica strans unite.

Dupa caderea in starea thanatos, unitatea triadei (minte/sentiment/vointa)
s-a scindat, s-a fragmentat, s-a risipit ca cioburile sparte, s-a imprastiat. Inainte de cadere, ratiunea, sentimentele si vointa omului ii erau una fara conflicte si disonante launtrice.

Trasaturile chipului lui Dumnezeu din om erau destinate sa fie mereu in simfonie cu echivalentul lor divin: Cu ratiunea sa gandeasca doar cele ale lui Dumnezeu.
Cu sentimentele sa simta doar cele ale lui Dumnezeu.
Iar cu vointa sa nu voiasca decat cele ce le-ar voi si Dumnezeu.

Cred ca de aceea a si spus Hristos „ cei ce fac voia Tatalui Meu'', imi sunt Mie frate si sora si mama. Cei a caror vointa, ratiune, sentimente sunt intr-o simfonie armonioasa cu cele ale Tatalui, sunt apropiatii launtrici ai lui Hristos.

La fel cum in tot ce a gandit, a simtit si voit Maica Domnului, n-a fost in nici un fel vreo contradictie cu Dumnezeu, tot asa, oricine Il lasa pe Hristos sa-i uneasca ratiunea, trairile si vointa intr-o simbioza treimica, nescindata, neschizofrenica, va reusi sa realcaltuiasca in sine chipul initial si sa parcurga drumul spre asemanare cu El. Si astfel se poate chema frate sau sora sau mama.

De ce crezi ca practica monahii imbunatatiti rugaciunea isihasta, rugaciunea de coborare a mintii in inima ? Inainte de cadere, mintea era unita cu inima si cu vointa. Isihastii se straduiesc sa "sudeze" prin harul rugaciunii scindarea asta.
Daca cu vointa noastra nu ne straduim sa ne adunam launtric din risipirea asta in toate cele 4 zari, daca mintea noastra nu ajunge treptat sa se coboare discret inspre inima, atunci nu se va intalni cu ea, iar de nu se vor intalni, vom ramane scindati, fragmentati iar in chipul nostru nu se va reflecta chipul unit al Treimii.
Si la aste cred ca se refera Hristos in cuvintele acelea. Imho.

Draga Delia,

Daca as fi inceput cautarile in momentul in care am inceput sa scriu pe acest site, ti-as da dreptate. Avand in vedere ca nu-i asa ci le-am inceput in urma cu 18 ani, si avand in vedere ca in general capacitatea de intelegere si memorizare a fost judecata intotdeauna de profesorii mei ca fiind superioara mediei, este ceva ceea ce tu nu ai cum stii: majoritatea celor scrise le-am gandit si eu de multe ori si le-am intors pe multe fete de nenumarate ori, ca atare nu sunt multe lucrurile noi pe care le aflu chiar daca nu am citit atat de multe ca si tine de exemplu. Lucruri noi am aflat aici mai degraba de la (neo)protestanti pentru ca ei privesc totul din alte puncte de vedere decat faceam eu pana acum si care mi se confirma prin cele ce scrieti ca era cel ortodox. Nu pun aici in discutie daca ei au dreptate sau nu, ci vorbesc strict de noutate din punctul meu de vedere, pentru ca cele ortodoxe, chiar daca nu le-am citit decat in parte, observ mereu ca si partea necitita am gandit-o si eu intr-un moment sau altul al vietii mele, cel putin din cele ce vad scrise pe diverse site-uri. Ca atare, profunzimea pentru mine a ajuns trecerea dincolo de nivelul la care a ajuns Ortodoxia pentru ca, din cate vad in raspunsurile primite, Ortodoxia se opreste la primul sens aparent al cuvintelor la care ma opream si eu in trecutul meu.
Concret, ceea ce ai scris tu de exemplu, le-am gandit si eu chiar daca nu am folosit cuvintele pe care le folosesti tu. Pentru mine, nu mi-ai spus nimic nou ci intrebarea mea mergea dincolo de cele ce stiam deja. Ceea ce scrie la linkurile date inca nu am citit, ci va urma, insa stiam ca raspunsul la intrebarea pusa de mine nu il voi gasi in cele scrise deja tocmai pentru ca stiu cum raspunde Ortodoxia la intrebari. Ma refer aici strict la intrebarea ultima: faptul de a-i fi Domnului si mama, si frate si sora. Si observi ca in enumeratie nu l-a pus si pe Tatal? Tocmai pentru ca Tatal este unul singur, cel ceresc, in timp ce mame, cel putin teoretic sunt mai multe, sunt toti acei oameni, barbati si femeicare fac voia Tatalui unic.

Ca atare, intrebarea mea mergea dincolo de ceea ce ai raspuns deja si anume: Sfanta Fecioara a reusit sa ii fie lui Iisus mama tocmai pentru ca a facut voia Tatalui din Cer in mod desavarsit inca de la nasterea ei? Si de aceea, toti cei ce reusesc sa o faca in aceeasi masura ca si Sfanta Fecioara ajung la acelasi nivel? Iar faptul ca in realitate nimeni nu reuseste, ci precum zice Ap. Pavel: "cine zice ca nu are pacat minte", spre deosebire de Sfanta Fecioara care nu a avut pacate personale, nu arata tocmai faptul ca Sfanta Fecioara "plina de Har" ascunde un mister mai mare decat ceea ce poate parea la prima vedere? Pentru ca, la prima vedere faptul ca Sfanta Fecioara este atat de deosebita de restul omenirii vine din faptul de a fi purtat in trupul Sau Dumnezeirea. Dar ea era plina de Har dinainte, intr-un mod in care nimeni nu a fost pana atunci si nici de atunci inainte cu exceptia lui Dumnezeu intrupat. Si nu zic mai multe pentru ca ceea ce am aflat despre subiect, daca este adevarat, este greu de purtat. De aceea vroiam sa vad daca Ortodoxia are o alta explicatie, insa vad ca nu, nu are raspunsul, nu am vazut pe cineva sa stie din cei care afirma Ortodoxia clasica, daca o pot numi asa.

Multumesc de explicatii.

[grasu77]

În prealabil postat de delia31

1. Despre mutarea Maicii Domnului,, s-a scris enorm de mult si inca subiectul nu-i nici pe departe epuizat. Atata cerneala poate curge pe tema asta, cat albastru are cerul.

Interesant este faptul ca tocmai Sfintii Apostoli, contemporani cu Maica Domnului, nu au scris absolut nimic despre acest presupus eveniment (nici despre teleportarea lor, de pe unde erau imprastiati, la inmormantarea Maicii Domnului).

Ma leg de acest aspect doar pentru a arata de ce nu te poti intelege cu mine (sau alti adeventisti). Eu am o credint crestin - apostolica, bazata pe invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Sai Apostoli. Acestea imi sunt arhisuficiente pentru castigarea mantuirii si pentru viata mea de credinta de zi cu zi. Tu ai nevoie de multe istorisiri inchipuite (ale tale si ale altora) pentru ati desfasura marturisirea de credinta. Si, toate aceste inchipuiri, le invelesti intr-un ambalaj de elocventa si eruditie, incercand sa arati ce orizont larg ai tu si ce ingust privesc adventistii. Totusi, cu tot orizontul tau larg si gandirea ta profunda, nu ai reusit sa pricepi ceea ce spune clar si pe inteles ( in doua versete legate), un Sfant Apostol.

In concluzie, nu ne vom intelege niciodata. Ramai cu istorisirile tale ar eu raman cu invataturile Domnului Iisus Hristos si ale Sfintilor Apostoli.

P.S. Totusi, daca vrei, poti sa-mi explici de ce Sfintii Apostoli nu au scris absolut nimic despre "mutarea Maicii Domnului"? Nu or fi avut o imaginatie bogata ca a ta? Sau, care este explicatia?