Despre viclenia sectantilor

[delia31]

În prealabil postat de osutafaraunu

Nu prea...

Suflarea de viaţă este „principiul de viaţă” care a făcut ca ţărâna modelată să devină un suflet viu. Sintagma „suflet viu” este traducerea cuvintelor ebraice „nephesh hayyah”. „Suflet viu” înseamnă simplu fiinţă vie. Pentru a verifica această concluzie trebuie să vedem dacă există diferenţe între felul în care a fost creat omul şi felul în care au fost create animalele.

Trebuie să vedem dacă numai omul este un suflet viu sau şi animalele au fost numite în Scripturi suflete vii. Dacă suflet viu înseamnă ceea ce credeau grecii şi popoarele păgâne şi dacă animalele au suflet viu, înseamnă că ar fi corect ca şi sufletul acestora după moarte să existe independent de trup. Aşadar trebuie să analizăm acele pasaje din Scripturi care vorbesc despre aducerea la existenţă a vieţuitoarelor pământului şi să vedem care a fost modul în care ele au fost percepute de gândirea evreilor.



Traducerile Scripturii care există în ţara noastră (dar şi altele) nu sunt fidele în întregime textului ebraic aşa cum este în aceste cazuri Septuaginta tradusă de colectivul academic de la Noua Europă. Citind manuscrisele în limba ebraică ale Vechiului Testament observăm că aceste utilizează sintagma suflet viu [nephesh hayyah] şi atunci când se referă la crearea animalelor. Observăm astfel, că şi animalele, la fel ca omul, sunt suflete vii. În această situaţie, fie acceptăm ideea că şi animalele sunt dotate cu un suflet nemuritor care poate trăi independent de trupul lor, fie suntem fideli textului Scripturii şi punctului de vedere holistic al evreilor şi considerăm că sufletul nu este o entitate de genul celei de mai sus.

În Scriptură atât omul cât şi animalele sunt considerate suflete. În relatarea episodului Creaţiei iese în evidenţă faptul că plantele nu intră în aceeaşi categorie cu oamenii şi animalele. Omul şi animalele nu au un suflet care la moarte poate exista separat de trup, ci omul şi animalele sunt văzute ca un suflet viu care este un întreg şi cuprinde corpul lor şi puterile mintale şi spirituale. Cuvintele ‘apele să scoată la iveală târâtoare cu suflete vii’ şi ‚ "tuturor făpturilor cu suflet viu" arată că animalele au suflet, iar cuvintele ‚pământul să scoată la iveală suflet viu’, arată că animale au fost considerate în gândirea biblică ca fiind suflete vii.

Putem concluziona că omul şi animalele se deosebesc de celelalte lucruri create de Dumnezeu prin faptul că sunt suflete vii, au viaţă. Atât pe om, cât şi pe animal îl ţine în viaţă acel principiu de viaţă care vine de la Dumnezeu - suflarea de viaţă.

Cat de mult trebuie verificat in toata Biblia pana sesizezi ca omul e diferit de orice alta faptura din univers?
Din prima pagina a Scripturii reiese ca omul e singura faptura creata dupa chipul si asemanarea lui Dumezeu. Singura. Si asta il face unicat intre celelalte fapturi. Nici o alta faptura nu are asa ceva.

Omul are un statut cu totul privilegiat intre celelalte creaturi, el e mai mult decat vietuitoarele, are in plus chipul si asemanarea cu Dumnezeu.

E singura faptura constienta de sine cu acest statut unicat, de a fi creat dupa chipul nemuritor al lui Dumnezeu spre a ajunge tot mai asemanator cu El in virtuti, omul e singura fiinta destinata sa fie partasa dumnezeiestii firi: „El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi” 2 Petru1, 4

Omul, fara nici o alta faptura, e destinat depasirii treptate a starii comune cu animalele, e destinat a fi unit prin har cu Cel ce are doua Firi: divina si umana. Altfel cum ar putea fi partas dumnezeiestii firi?

Nici macar ingerilor, darmite animalelor nu li s-a harazit un asemenea destin si tu zici ca omul, (chiar sfant de ar fi) si animalele au aceeasi soarta dupa ce mor.

Adica, dupa AZ7, Maica Domnului si un sconcs sau o broasca raioasa au aceeasi soarta dupa moarte. Fie ca e chip al lui Dumnezeu ajuns la o mare asemanare cu El, fie ca e o vietuitoare necuvantatoare care n-are constiinta de sine, tot aia e.
Pt. Dumnezeu, propriul Lui Chip dintr-un om care L-a iubit nu face mai mult decat o rumegatoare fara minte care habar n-are de transcendent.
Nu asta s-ar putea intelege de aici?

In conceptia ortodoxa, e limpede ca intre fiintele nerationale, necugetatoare si intre fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu exista o uriasa diferenta in toate aspectele.

In alcatuirea noo-psiho-somatica a omului, Dumnezeu a pus anumite trasaturi comune pana la un punct cu ale celorlalte creaturi DAR a adaugat ceva extrem de important ce lipseste celorlalte creaturi.

Astfel, se poate vorbi de 3 puteri/ facultati sufletesti dintre care primele doua sunt comune si celorlalte vietuitoare iar cea de-a treia e data doar omului si tine exclusiv de “chipul lui Dumnezeu” in om:

1.puterea/ facultatea vegetativa (vitala)- facultatea de a creste. Ea nu se conduce de ratiune, ci de natura.

2.puterea animala – partea irationala, poftitoare, specifica atat animalelor cat si omului. Animalele nu se pot opune poftelor prin vointa proprie. Dar omului ii e dat sa poata
Isi pune vointa la lucru.

3. puterea rationala – specifica doar omului nu si celorlate vietuitoare de pe pamant.
De aceasta facultate, cu totul speciala tine ratiunea, intelectul (nous-ul) si duhul (pnevma- partea cea mai subtila a omului prin care se poate relationa cu Duhul lui Dumnezeu).

De aceea omul e o faptura noo-psiho-somatica. Animalele nu au partea nous (pnevma, duhul) iar ingerii au doar partea noo-psiho fara soma (trup).

Doar omului i-a dat Dumnezeu aceasta alcatuire pnevmato-psihico-somatica, pt. ca prin intermediul acestei zone rarafiate a partii lui spirituale, numita pnevma sau duh sau nous, sa se poata uni prin har cu Duhul lui Hristos, si de aici integral in toata alcatuirea lui, (inclusiv in trup), ca sa poata ajunge omul partas dumnezeiestii firi, destinate in exclusivitate omului. Nici unei alte fapturi.

Nu pt. asta si-a luat Dumnezeu constitutie noo-psiho-somatica umana si nu una ingereasca sau animala?