Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[heaven]

Nu se pune problema de a demonstra ceva cuiva,iar daca te referi la mama ta...intelege-o ca e mama.
Ideea este ca nu e bine sa cauti ajutor doar atunci cand ti-a ajuns cutitul la os si te afli intr-o situatie limita,ci cand depistezi ca exista o problema,lucru de care dealtfel spui ca el este si constient,ceea ce este foarte bine.
Ai putea sa incerci sa ii sugerezi sa stea de vorba cu un psihoterapeut,care sa il poata ajuta sa isi inteleaga mai bine trairile si cum sa isi gestioneze emotiile,conflictele interioare etc.

[AlinB]

În prealabil postat de heaven

Nu se pune problema de a demonstra ceva cuiva,iar daca te referi la mama ta...intelege-o ca e mama.
Ideea este ca nu e bine sa cauti ajutor doar atunci cand ti-a ajuns cutitul la os si te afli intr-o situatie limita,ci cand depistezi ca exista o problema,lucru de care dealtfel spui ca el este si constient,ceea ce este foarte bine.
Ai putea sa incerci sa ii sugerezi sa stea de vorba cu un psihoterapeut,care sa il poata ajuta sa isi inteleaga mai bine trairile si cum sa isi gestioneze emotiile,conflictele interioare etc.

N-ai inteles, omul asta n-are nici un fel de probleme de genul asta acum, ba chiar sunt altii "normali" care au mult mai multe si tot nu ajung pe la psiholog ..

[heaven]

În prealabil postat de AlinB

N-ai inteles, omul asta n-are nici un fel de probleme de genul asta acum, ba chiar sunt altii "normali" care au mult mai multe si tot nu ajung pe la psiholog ..

Faptul ca sunt niste probleme de ordin interior in viata noastra nu inseamna ca suntem anormali sau nebuni.I-am vorbit despre un psihoterapeut,nu psihiatru,ceea ce este cu totul altceva.
Doar ca acest gen de probleme nerezolvate ne pot afecta intreaga existenta,precum si pe a celor dragi,chiar daca pentru moment se afla in stare latenta.
Chiar Ioana a vorbit despre acest lucru :"El stie ca are aceasta problema si de aici si increderea ca daca vrea poate sa o rezolve."- ceea ce,repet,mi se pare minunat,deja a facut primul pas pentru rezolvarea ei!

[ioanacluj]

În prealabil postat de heaven

Nu se pune problema de a demonstra ceva cuiva,iar daca te referi la mama ta...intelege-o ca e mama.
Ideea este ca nu e bine sa cauti ajutor doar atunci cand ti-a ajuns cutitul la os si te afli intr-o situatie limita,ci cand depistezi ca exista o problema,lucru de care dealtfel spui ca el este si constient,ceea ce este foarte bine.
Ai putea sa incerci sa ii sugerezi sa stea de vorba cu un psihoterapeut,care sa il poata ajuta sa isi inteleaga mai bine trairile si cum sa isi gestioneze emotiile,conflictele interioare etc.

Pe mama o inteleg mai puti la partea cu ce zice lumea. Si de asemenea cred ca trebuia sa fie prima care sa-mi spuna ca e langa mine orice decizie iau.

In privinta ajutorului cerut, am observat ca ne este foarte greu sa cerem ajutorul inainte de a ne ajunge cutitul la os. Si aici generalizez. El si-a invatat lectia si nu cred ca va mai repeta aceeasi greseala. Eu la fel..........anul trecut am fost la psiholog pentru ale mele.

Conflicte interioare vor exista intotdeauna, dar pentru asta nu poti condamna un om si nu il poti cataloga. Aici ma refer la mama mea si la toti cei care privesc viata in alb si negru.

Viata are multe nuante de gri si cred ca pe tot parcursul ei ne straduim sa fim mai buni.......cu toate greselile pe care le facem

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

Pe mama o inteleg mai puti la partea cu ce zice lumea. Si de asemenea cred ca trebuia sa fie prima care sa-mi spuna ca e langa mine orice decizie iau.

In privinta ajutorului cerut, am observat ca ne este foarte greu sa cerem ajutorul inainte de a ne ajunge cutitul la os. Si aici generalizez. El si-a invatat lectia si nu cred ca va mai repeta aceeasi greseala. Eu la fel..........anul trecut am fost la psiholog pentru ale mele.

Conflicte interioare vor exista intotdeauna, dar pentru asta nu poti condamna un om si nu il poti cataloga. Aici ma refer la mama mea si la toti cei care privesc viata in alb si negru.

Viata are multe nuante de gri si cred ca pe tot parcursul ei ne straduim sa fim mai buni.......cu toate greselile pe care le facem

Referitor la mama ta,probabil lucrurile se vor rezolva in timp,iar temerile ei se vor linisti daca ginerele ii va demonstra ca intr-adevar este un om de incredere,care ii iubeste fiica si este alaturi de ea.Prin comunicare si rabdare se poate rezolva spun eu,pentru ca mama tot mama ramane orice ar fi...
Revenind la prietenul tau: cu totii facem greseli si da important este sa invatam din ele,insa depinde ce numeste el a invata lectia.Poate doar a respins acea parte din el promitandu-si solemn ca niciodata nu va mai repeta episodul,insa asta nu inseamna o rezolvare concreta.
Apropo de contrastul alb-negru,din pacate multi dintre noi procedam astfel:acceptam doar o parte din fiinta noastra,pe cea pe care o etichetam ca fiind buna,de regula,respingand latura pe care nu o putem accepta si astfel se formeaza ceea ce Jung numea "umbra din noi."
Aceasta umbra integrata la nivel constient este o mare sursa de potential,de forta interioara,insa neintegrata si respinsa poate da reactii surprinzatoare,nocive chiar, cum a fost episodul trait de prietenul tau ani de zile in urma si pe care nici el nu si-l poate explica.De asta spuneam ca psihoterapia l-ar ajuta in acest sens.
Bineinteles ca este o simpla sugestie,un punct de vedere.

[ioanacluj]

În prealabil postat de heaven

Referitor la mama ta,probabil lucrurile se vor rezolva in timp,iar temerile ei se vor linisti daca ginerele ii va demonstra ca intr-adevar este un om de incredere,care ii iubeste fiica si este alaturi de ea.Prin comunicare si rabdare se poate rezolva spun eu,pentru ca mama tot mama ramane orice ar fi...
Revenind la prietenul tau: cu totii facem greseli si da important este sa invatam din ele,insa depinde ce numeste el a invata lectia.Poate doar a respins acea parte din el promitandu-si solemn ca niciodata nu va mai repeta episodul,insa asta nu inseamna o rezolvare concreta.
Apropo de contrastul alb-negru,din pacate multi dintre noi procedam astfel:acceptam doar o parte din fiinta noastra,pe cea pe care o etichetam ca fiind buna,de regula,respingand latura pe care nu o putem accepta si astfel se formeaza ceea ce Jung numea "umbra din noi."
Aceasta umbra integrata la nivel constient este o mare sursa de potential,de forta interioara,insa neintegrata si respinsa poate da reactii surprinzatoare,nocive chiar, cum a fost episodul trait de prietenul tau ani de zile in urma si pe care nici el nu si-l poate explica.De asta spuneam ca psihoterapia l-ar ajuta in acest sens.
Bineinteles ca este o simpla sugestie,un punct de vedere.

Am inteles exact ce ai vrut sa spui si nu m-am ofticat. Chestia cu greseala din care a invatat e citat din mine nu din el. Chiar daca unele lucruri nu le afirma il prefer asa sa-mi demonstreze nu sa vorbeasca doar. Ca o completare la tot pot sa mai spun ca de mai multe ori m-am facut ca sunt suparata sau am provocat discutii care sa nui convina. Am remarcat ca a invatat principiul simplu al psihologiei: nu lasa sa se adune nemultumirile. Dupa ce sta cateva minute sa rumege ce i-am zis vine si insista sa rezolvam problema.

De aia zic ca si-a invatat lectia, pentru ca tot ce a fost in capul lui a venit din lucruri nespuse. Nici una dintre probleme nu era asa de grava incat sa declanseze un asemenea comportament, dar toate luate impreuna pot genera asa ceva (candva vroiam sa ma fac psihiatru :D m-a fascinat mintea umana intotdeauna )