Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[AlinB]

În prealabil postat de heaven

Da,dar daca nici el nu intelege clar,inseamna ca lucrurile nu sunt chiar rezolvate.
Mie nu mi se pare chiar asa de alarmant faptul ca a ajuns sa faca inchisoare pentru viitorul vostru,ci faptul ca totusi a demonstrat o instabilitate care l-a costat ani din viata si a afectat relatiile cu cei apropiati,cu societatea.Lucrurile astea nu dispar de la sine prin trecerea timpului,asta este problema.

N-a facut rau nimanui, doar siesi si inca nu atat de rau cat putea fi daca ajungea la sinucidere.

Eu nu inteleg, vine cineva in viata cu certificat de stabilitate psihica garantanta lifetime?
Si daca cineva a avut momente grele, trebuie stigmatizat toata viata?

De ce nu te uiti la circumstante, cine l-a "ajutat" sa faca acel gest atunci, si uita-te acum cum stau lucrurile.

Acum are sansa sa lase trecutul in urma, ce ar trebui sa mai asteapte?
Pensia, pana se conving cei din jur, inclusiv cei mai sceptici ce fel de om este da fapt acum?

Daca tu ai facut candva niste greseli nu inseamna ca toti sunt atat de naivi cum ai fost tu sau atat de rai ca alegerea ta.

[ioanacluj]

În prealabil postat de AlinB

N-a facut rau nimanui, doar siesi si inca nu atat de rau cat putea fi daca ajungea la sinucidere.

Eu nu inteleg, vine cineva in viata cu certificat de stabilitate psihica garantanta lifetime?
Si daca cineva a avut momente grele, trebuie stigmatizat toata viata?

De ce nu te uiti la circumstante, cine l-a "ajutat" sa faca acel gest atunci, si uita-te acum cum stau lucrurile.

Acum are sansa sa lase trecutul in urma, ce ar trebui sa mai asteapte?
Pensia, pana se conving cei din jur, inclusiv cei mai sceptici ce fel de om este da fapt acum?

Daca tu ai facut candva niste greseli nu inseamna ca toti sunt atat de naivi cum ai fost tu sau atat de rai ca alegerea ta.

Multumesc de ajutor :).

Asta era ceea ce urma sa scriu eu, asta e adevarul...........cata vreme trebuie sa demonstreze cineva ca s-a schimbat?!?!?!

[heaven]

Nu se pune problema de a demonstra ceva cuiva,iar daca te referi la mama ta...intelege-o ca e mama.
Ideea este ca nu e bine sa cauti ajutor doar atunci cand ti-a ajuns cutitul la os si te afli intr-o situatie limita,ci cand depistezi ca exista o problema,lucru de care dealtfel spui ca el este si constient,ceea ce este foarte bine.
Ai putea sa incerci sa ii sugerezi sa stea de vorba cu un psihoterapeut,care sa il poata ajuta sa isi inteleaga mai bine trairile si cum sa isi gestioneze emotiile,conflictele interioare etc.

[AlinB]

În prealabil postat de heaven

Nu se pune problema de a demonstra ceva cuiva,iar daca te referi la mama ta...intelege-o ca e mama.
Ideea este ca nu e bine sa cauti ajutor doar atunci cand ti-a ajuns cutitul la os si te afli intr-o situatie limita,ci cand depistezi ca exista o problema,lucru de care dealtfel spui ca el este si constient,ceea ce este foarte bine.
Ai putea sa incerci sa ii sugerezi sa stea de vorba cu un psihoterapeut,care sa il poata ajuta sa isi inteleaga mai bine trairile si cum sa isi gestioneze emotiile,conflictele interioare etc.

N-ai inteles, omul asta n-are nici un fel de probleme de genul asta acum, ba chiar sunt altii "normali" care au mult mai multe si tot nu ajung pe la psiholog ..

[heaven]

În prealabil postat de AlinB

N-ai inteles, omul asta n-are nici un fel de probleme de genul asta acum, ba chiar sunt altii "normali" care au mult mai multe si tot nu ajung pe la psiholog ..

Faptul ca sunt niste probleme de ordin interior in viata noastra nu inseamna ca suntem anormali sau nebuni.I-am vorbit despre un psihoterapeut,nu psihiatru,ceea ce este cu totul altceva.
Doar ca acest gen de probleme nerezolvate ne pot afecta intreaga existenta,precum si pe a celor dragi,chiar daca pentru moment se afla in stare latenta.
Chiar Ioana a vorbit despre acest lucru :"El stie ca are aceasta problema si de aici si increderea ca daca vrea poate sa o rezolve."- ceea ce,repet,mi se pare minunat,deja a facut primul pas pentru rezolvarea ei!

[ioanacluj]

În prealabil postat de heaven

Nu se pune problema de a demonstra ceva cuiva,iar daca te referi la mama ta...intelege-o ca e mama.
Ideea este ca nu e bine sa cauti ajutor doar atunci cand ti-a ajuns cutitul la os si te afli intr-o situatie limita,ci cand depistezi ca exista o problema,lucru de care dealtfel spui ca el este si constient,ceea ce este foarte bine.
Ai putea sa incerci sa ii sugerezi sa stea de vorba cu un psihoterapeut,care sa il poata ajuta sa isi inteleaga mai bine trairile si cum sa isi gestioneze emotiile,conflictele interioare etc.

Pe mama o inteleg mai puti la partea cu ce zice lumea. Si de asemenea cred ca trebuia sa fie prima care sa-mi spuna ca e langa mine orice decizie iau.

In privinta ajutorului cerut, am observat ca ne este foarte greu sa cerem ajutorul inainte de a ne ajunge cutitul la os. Si aici generalizez. El si-a invatat lectia si nu cred ca va mai repeta aceeasi greseala. Eu la fel..........anul trecut am fost la psiholog pentru ale mele.

Conflicte interioare vor exista intotdeauna, dar pentru asta nu poti condamna un om si nu il poti cataloga. Aici ma refer la mama mea si la toti cei care privesc viata in alb si negru.

Viata are multe nuante de gri si cred ca pe tot parcursul ei ne straduim sa fim mai buni.......cu toate greselile pe care le facem

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

Pe mama o inteleg mai puti la partea cu ce zice lumea. Si de asemenea cred ca trebuia sa fie prima care sa-mi spuna ca e langa mine orice decizie iau.

In privinta ajutorului cerut, am observat ca ne este foarte greu sa cerem ajutorul inainte de a ne ajunge cutitul la os. Si aici generalizez. El si-a invatat lectia si nu cred ca va mai repeta aceeasi greseala. Eu la fel..........anul trecut am fost la psiholog pentru ale mele.

Conflicte interioare vor exista intotdeauna, dar pentru asta nu poti condamna un om si nu il poti cataloga. Aici ma refer la mama mea si la toti cei care privesc viata in alb si negru.

Viata are multe nuante de gri si cred ca pe tot parcursul ei ne straduim sa fim mai buni.......cu toate greselile pe care le facem

Referitor la mama ta,probabil lucrurile se vor rezolva in timp,iar temerile ei se vor linisti daca ginerele ii va demonstra ca intr-adevar este un om de incredere,care ii iubeste fiica si este alaturi de ea.Prin comunicare si rabdare se poate rezolva spun eu,pentru ca mama tot mama ramane orice ar fi...
Revenind la prietenul tau: cu totii facem greseli si da important este sa invatam din ele,insa depinde ce numeste el a invata lectia.Poate doar a respins acea parte din el promitandu-si solemn ca niciodata nu va mai repeta episodul,insa asta nu inseamna o rezolvare concreta.
Apropo de contrastul alb-negru,din pacate multi dintre noi procedam astfel:acceptam doar o parte din fiinta noastra,pe cea pe care o etichetam ca fiind buna,de regula,respingand latura pe care nu o putem accepta si astfel se formeaza ceea ce Jung numea "umbra din noi."
Aceasta umbra integrata la nivel constient este o mare sursa de potential,de forta interioara,insa neintegrata si respinsa poate da reactii surprinzatoare,nocive chiar, cum a fost episodul trait de prietenul tau ani de zile in urma si pe care nici el nu si-l poate explica.De asta spuneam ca psihoterapia l-ar ajuta in acest sens.
Bineinteles ca este o simpla sugestie,un punct de vedere.

[ioanacluj]

În prealabil postat de heaven

Referitor la mama ta,probabil lucrurile se vor rezolva in timp,iar temerile ei se vor linisti daca ginerele ii va demonstra ca intr-adevar este un om de incredere,care ii iubeste fiica si este alaturi de ea.Prin comunicare si rabdare se poate rezolva spun eu,pentru ca mama tot mama ramane orice ar fi...
Revenind la prietenul tau: cu totii facem greseli si da important este sa invatam din ele,insa depinde ce numeste el a invata lectia.Poate doar a respins acea parte din el promitandu-si solemn ca niciodata nu va mai repeta episodul,insa asta nu inseamna o rezolvare concreta.
Apropo de contrastul alb-negru,din pacate multi dintre noi procedam astfel:acceptam doar o parte din fiinta noastra,pe cea pe care o etichetam ca fiind buna,de regula,respingand latura pe care nu o putem accepta si astfel se formeaza ceea ce Jung numea "umbra din noi."
Aceasta umbra integrata la nivel constient este o mare sursa de potential,de forta interioara,insa neintegrata si respinsa poate da reactii surprinzatoare,nocive chiar, cum a fost episodul trait de prietenul tau ani de zile in urma si pe care nici el nu si-l poate explica.De asta spuneam ca psihoterapia l-ar ajuta in acest sens.
Bineinteles ca este o simpla sugestie,un punct de vedere.

Am inteles exact ce ai vrut sa spui si nu m-am ofticat. Chestia cu greseala din care a invatat e citat din mine nu din el. Chiar daca unele lucruri nu le afirma il prefer asa sa-mi demonstreze nu sa vorbeasca doar. Ca o completare la tot pot sa mai spun ca de mai multe ori m-am facut ca sunt suparata sau am provocat discutii care sa nui convina. Am remarcat ca a invatat principiul simplu al psihologiei: nu lasa sa se adune nemultumirile. Dupa ce sta cateva minute sa rumege ce i-am zis vine si insista sa rezolvam problema.

De aia zic ca si-a invatat lectia, pentru ca tot ce a fost in capul lui a venit din lucruri nespuse. Nici una dintre probleme nu era asa de grava incat sa declanseze un asemenea comportament, dar toate luate impreuna pot genera asa ceva (candva vroiam sa ma fac psihiatru :D m-a fascinat mintea umana intotdeauna )

[MariS_]

Draga Ioana,
AlinB, care e un foarte bun psiholog, a detectat exact cauza pentru care mama ta se impotriveste casatoriei: orgoliul dansei. Iar orgoliul, adaug eu, vine din faptul ca s-a ocupat special de tine si are asteptari mari din partea ta, pe care, i se pare ei, ca tu nu le onorezi. Dar de impacat fii sigura ca se va impaca cu timpul, ba chiar la primul copil va fugi cat de repede la voi. Deci cade si problema cu impacarea. Atunci ce mai ramane? Raspunsul, draga Ioana, raspunsul pe care tu il astepti de la noi se afla, de fapt, in inima ta. Hai sa-ti spun si cum esti tu. Esti o persoana matura, echilibrata, cu o gandire bine ancorata in realitate, iti iubesti mama foarte mult si n-ai vrea sa o superi. Esti, cel putin acum, mai neconformista in relatia cu Dumnezeu, dar eu te inteleg perfect pentru ca si eu sunt vazut de multi de pe forum, si nu numai, ca un exemplu negativ, ecumenist, iubirist, relativist si nu mai stiu cum, numai ortodox sadea nu. Nu ma dau exemplu, de aia am si pus in semnatura ca sunt exemplu negativ ca nu cumva sa se ia si altii dupa mine si sa-i duc, cumva, in prapastie. Dar oarece psihologie am acumulat la viata mea si la anii mei atat cat sa citesc printre randuri si sa-mi fac o imagine a unei persoane din ceea ce scrie. A, am uitat ceva, esti sincera si pentru asta te respect, pentru ca, n-ai sa crezi, dar pe-aici pe forum sinceritatea nu e la mare cinste si cautare. Ai recunoscut imediat ca ai pacate multe, ai recunoscut ca nu esti "ortodoxa" practicanta cum scrie la carte, adica nu ai cautat sa pari altceva, asa cum multi, multi, dintre noi facem. Noi purtam masti pe care scrie ortodox, cu litere mari, dar daca dai jos masca o sa te ingrozesti de ceea ce vei gasi. Nu te sfatuiesc sa nu ai un duhovnic al tau, dimpotriva, e bine sa-l gasesti caci vei avea un sprijin si indrumari din cele mai bune, dar e bine sa te feresti de "ortodocsii" de parada.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[ioanacluj]

În prealabil postat de MariS_

Draga Ioana,
AlinB, care e un foarte bun psiholog, a detectat exact cauza pentru care mama ta se impotriveste casatoriei: orgoliul dansei. Iar orgoliul, adaug eu, vine din faptul ca s-a ocupat special de tine si are asteptari mari din partea ta, pe care, i se pare ei, ca tu nu le onorezi. Dar de impacat fii sigura ca se va impaca cu timpul, ba chiar la primul copil va fugi cat de repede la voi. Deci cade si problema cu impacarea. Atunci ce mai ramane? Raspunsul, draga Ioana, raspunsul pe care tu il astepti de la noi se afla, de fapt, in inima ta. Hai sa-ti spun si cum esti tu. Esti o persoana matura, echilibrata, cu o gandire bine ancorata in realitate, iti iubesti mama foarte mult si n-ai vrea sa o superi. Esti, cel putin acum, mai neconformista in relatia cu Dumnezeu, dar eu te inteleg perfect pentru ca si eu sunt vazut de multi de pe forum, si nu numai, ca un exemplu negativ, ecumenist, iubirist, relativist si nu mai stiu cum, numai ortodox sadea nu. Nu ma dau exemplu, de aia am si pus in semnatura ca sunt exemplu negativ ca nu cumva sa se ia si altii dupa mine si sa-i duc, cumva, in prapastie. Dar oarece psihologie am acumulat la viata mea si la anii mei atat cat sa citesc printre randuri si sa-mi fac o imagine a unei persoane din ceea ce scrie. A, am uitat ceva, esti sincera si pentru asta te respect, pentru ca, n-ai sa crezi, dar pe-aici pe forum sinceritatea nu e la mare cinste si cautare. Ai recunoscut imediat ca ai pacate multe, ai recunoscut ca nu esti "ortodoxa" practicanta cum scrie la carte, adica nu ai cautat sa pari altceva, asa cum multi, multi, dintre noi facem. Noi purtam masti pe care scrie ortodox, cu litere mari, dar daca dai jos masca o sa te ingrozesti de ceea ce vei gasi. Nu te sfatuiesc sa nu ai un duhovnic al tau, dimpotriva, e bine sa-l gasesti caci vei avea un sprijin si indrumari din cele mai bune, dar e bine sa te feresti de "ortodocsii" de parada.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Multumesc,

Partea cu sinceritatea e dobandita. Ani de zile am mintit si m-am mintit. Am descoperit ca in afara de avantaje imediate nu obtii altceva decat propriul consum interior si nemultumire de sine. (mai stau si foarte prost cu memoria :P). In mare sunt un om simplu care incearca sa-si traiasca viata simplu. Nu pot sa inteleg de ce e nevoie de atata prefacatorie si in mod special in randul celor care se dau mari crestini.

Si ca si o concluzie la ce am intrebat, cred ca am aflat raspunsul: mai exista oamenii care pot fi iertatori, care pot privi viata asa cum este, care cred ca ai drptul la o a doua sansa.Iar cu mama ............sper sa se rezolve candva..............cand va intelege ca nimic din ce fac nu este ca sa-i fac ei rau.