Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[ioanacluj]

În prealabil postat de cocorel

Pentru o mama copilul este totul.E normal ca nu-i plac "petele" pe care viitorul ginere le are.Stii ceva?Si daca ar fi fost impecabil nu s-ar fi ridicat la valoarea ta -in ochii ei.Nu stiu daca este chiar orgoliu ca se gandeste sa ai toate premisele de a fi fericita si sa te scuteasca de suferinta viitoare.Dar te vad foarte pornita si ai sa regreti toata viata daca nu iti dai o sansa acestei relatii.Sa te gandesti bine la ce va trebui sa accepti : un copil care nu este al tau si care va fi mereu primul daca nu singurul lui copil si eticheta pe care o veti avea pe viata in ochii oamenilor de rand.Crezi ca esti destul de puternica mai ales ca altii zici ca au fugit de manifestarile tale?

Am inteles acest lucru ca nimeni nu se va ridica " la nivelul meu". Acesta este unul dintre motivele pentru care o iubesc asa mult ca mi-a dat incredere in mine.

In legatura cu copilul lui.......imi plac copiii si nu cred ca acel copil este o piedica, e normal sa-l iubeasca, e normal sa-ti iubesti diferit fiecare copil chiar daca fiecare parinte se straduie sa nu faca diferentieri. El iubeste enorm toti copiii si nu cred ca pe al nostru nu il va iubi. Dar e normal ca la un moment dat sa-i dea fetitei lui mai mari mai mult ajutor...pentru ca va fi mai mare si va avea nevoie mai repede de el.

In legatura cu lumea........incerc sa nu ma bag in viata nimanui cu bocancii si ca atare astept acelasi lucru. Prietenii sunt ceva rar si se cern singuri

[cocorel]

În prealabil postat de ioanacluj

Am inteles acest lucru ca nimeni nu se va ridica " la nivelul meu". Acesta este unul dintre motivele pentru care o iubesc asa mult ca mi-a dat incredere in mine.

In legatura cu copilul lui.......imi plac copiii si nu cred ca acel copil este o piedica, e normal sa-l iubeasca, e normal sa-ti iubesti diferit fiecare copil chiar daca fiecare parinte se straduie sa nu faca diferentieri. El iubeste enorm toti copiii si nu cred ca pe al nostru nu il va iubi. Dar e normal ca la un moment dat sa-i dea fetitei lui mai mari mai mult ajutor...pentru ca va fi mai mare si va avea nevoie mai repede de el.

In legatura cu lumea........incerc sa nu ma bag in viata nimanui cu bocancii si ca atare astept acelasi lucru. Prietenii sunt ceva rar si se cern singuri

Mai ar fi o "incercare" posibila.Psihologii spun ca dragostea cu nabadai trece in maxim 3 ani si atunci in urma ei ramane iubirea,devotiunea,respectul sau...nimic.Mai poti astepta un an pana la nunta sa vezi cat de profund este ce simti si vezi si cum sta el cu rabdarea.In fond sunteti oricum impreuna in timpul asta.

[ioanacluj]

În prealabil postat de cocorel

Mai ar fi o "incercare" posibila.Psihologii spun ca dragostea cu nabadai trece in maxim 3 ani si atunci in urma ei ramane iubirea,devotiunea,respectul sau...nimic.Mai poti astepta un an pana la nunta sa vezi cat de profund este ce simti si vezi si cum sta el cu rabdarea.In fond sunteti oricum impreuna in timpul asta.

Hm, m-am gandit si la acest aspect, a fost o solicitare a memei mele ca sa aiba timp sa se obisnuiasca cu ideea. Dar intre timp eu daca vreau sa merg acasa pot sa merg dar el nu are ce cauta acolo.

Am stat o luna si jumatate sa ma gandesc ce sa fac si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca eu aman nunta, mamei mele nu ii vor trece nervii si supararea. Mai ales ca el nu are ce cauta sa se mai intalneasca.

Doi la mana, daca eu aman nunta (si nu mi-a zis el asta, el a lasat la alegerea mea) cum mai poate avea el incredere in mine ca va trece vreodata pe primul loc ca si sot al meu. Va fi convins ca orice problema va aparea intre noi doi eu voi pune parerea mamei mele pe primul loc.

Daca ar fi invers nici mie nu mi-ar conveni sa ma lupt pentru locul meu in sufletul lui. Sa stiu ca mama lui ramane mult mai importanta decat mine.

M-am gandit sa completez. Nu este incapatanare din partea mea, ca asa suna. Am luat toate aspectele la puricat in perioada asta.

Solicitarea de amanare a venit dupa 1 luna dupa ce i-am spus si in momentul in care a vazut ca nu ma poate convinge cu forta sa renunt la planurile mele. Mie mi s-a parut tardiva..........daca venea la 2-3 zile de la anunt era in regula, dar dupa ce ai improscat cu noroi in mine si in el...................cam tarziu. Cu toate asta am stat sa cantaresc si acest aspect

[cocorel]

În prealabil postat de ioanacluj

Hm, m-am gandit si la acest aspect, a fost o solicitare a memei mele ca sa aiba timp sa se obisnuiasca cu ideea. Dar intre timp eu daca vreau sa merg acasa pot sa merg dar el nu are ce cauta acolo.

Am stat o luna si jumatate sa ma gandesc ce sa fac si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca eu aman nunta, mamei mele nu ii vor trece nervii si supararea. Mai ales ca el nu are ce cauta sa se mai intalneasca.

Doi la mana, daca eu aman nunta (si nu mi-a zis el asta, el a lasat la alegerea mea) cum mai poate avea el incredere in mine ca va trece vreodata pe primul loc ca si sot al meu. Va fi convins ca orice problema va aparea intre noi doi eu voi pune parerea mamei mele pe primul loc.

Daca ar fi invers nici mie nu mi-ar conveni sa ma lupt pentru locul meu in sufletul lui. Sa stiu ca mama lui ramane mult mai importanta decat mine.

M-am gandit sa completez. Nu este incapatanare din partea mea, ca asa suna. Am luat toate aspectele la puricat in perioada asta.

Solicitarea de amanare a venit dupa 1 luna dupa ce i-am spus si in momentul in care a vazut ca nu ma poate convinge cu forta sa renunt la planurile mele. Mie mi s-a parut tardiva..........daca venea la 2-3 zile de la anunt era in regula, dar dupa ce ai improscat cu noroi in mine si in el...................cam tarziu. Cu toate asta am stat sa cantaresc si acest aspect

Mama ta sa stii ca sufera foarte mult si traieste un cosmar.Improscatu ala cu noroi o fi de cand a trecut de limita rabdarii.Mie mi-a facut mama ceva asemanator si am ajuns dupa multa suferinta sa-i dau dreptate.Pe tine nu cred sa te mai opreasca ceva.Esti indragostita clar si nici un argument nu e valabil in alta directie decat cea pe care o vrei tu acum.Asadara da-i bataie cu planurile de nunta si Dumnezeu sa te ajute sa fie intr-un ceas bun! De o ruptura cu parintii nu poate fi vorba daca va fi cazul vor suferi alaturi de tine si daca vei fi fericita vor fi si ei fericiti.Orice ai face tot copilul lor ramai.

[ioanacluj]

În prealabil postat de cocorel

Mama ta sa stii ca sufera foarte mult si traieste un cosmar.Improscatu ala cu noroi o fi de cand a trecut de limita rabdarii.Mie mi-a facut mama ceva asemanator si am ajuns dupa multa suferinta sa-i dau dreptate.Pe tine nu cred sa te mai opreasca ceva.Esti indragostita clar si nici un argument nu e valabil in alta directie decat cea pe care o vrei tu acum.Asadara da-i bataie cu planurile de nunta si Dumnezeu sa te ajute sa fie intr-un ceas bun! De o ruptura cu parintii nu poate fi vorba daca va fi cazul vor suferi alaturi de tine si daca vei fi fericita vor fi si ei fericiti.Orice ai face tot copilul lor ramai.

Stiu ca sufera mama, ca daca sufeream numai eu nu ma apucam de scris pe forumuri. De hotarata sunt hotarata, de iubit il iubesc, dar contrar parerii generale nu e acea dragoste oarba . Tinand cont ca intr-adevar nu sunt dispusa sa aman nunta sau sa renunt la fericirea mea, aici am intrat ca sa gasesc probabil, alte sfaturi cum sa fac sa nu agravez mai mult situatia si sa ascult si alte pareri.

[guardian knight]

mama ca mama,da unde e tatal in ecuatia asta ???

el ar fi avut un cuvant greu de spus, si de dat o educatie solida, astfel incat copilul sa faca la maturitate, singur, numai cele mai bune alegeri !

insa desigur, atitudinea ta, depinde si de alti factori,uneori foarte importanti !

mai face si omul ce poate uneori, nu toti suntem miss sau mister Univers,asa incat sa ne impiedicam in pretendenti la tot pasul !!!
asa ca uneori ne multumim si cu ce gasim pe marginea santului ! si mai zicem si bogdaproste pt noroc !!!

asa ca aflat omul in asa situatie, nu-l mai poti condamna, ci doar sa-i urezi noroc !!!

Sper sa ne "reintalnim" aici pe forum dupa..hai sa spunem un an de zile si sa ne povestesti cum e viata ta. Pana atunci..no comment. Sper sa fi destul de constienta sa nu dai vina pe el daca lucrurile nu merg. E o alegere e care tu o faci si prin urmare esti responsabila de urmarile ei.

[ioanacluj]

În prealabil postat de guardian knight

mama ca mama,da unde e tatal in ecuatia asta ???

el ar fi avut un cuvant greu de spus, si de dat o educatie solida, astfel incat copilul sa faca la maturitate, singur, numai cele mai bune alegeri !

insa desigur, atitudinea ta, depinde si de alti factori,uneori foarte importanti !

mai face si omul ce poate uneori, nu toti suntem miss sau mister Univers,asa incat sa ne impiedicam in pretendenti la tot pasul !!!
asa ca uneori ne multumim si cu ce gasim pe marginea santului ! si mai zicem si bogdaproste pt noroc !!!

asa ca aflat omul in asa situatie, nu-l mai poti condamna, ci doar sa-i urezi noroc !!!

Tatal este si el in ecuatie: "faci cum crezi tu caci esti destul de mare sa stii ce faci. Orice decizie iei eu ti-o respect"

Chiar daca el imi respecta decizia, nu poate s-o influenteze pe mama. Fiecare au dreptul la opinie si tin bine de ea.

Sper ca nu am inteles bine legat de educatia mea. Nu s-a putut plange nimeni, pana acum, de gradul meu de educatie. Educatia, din punctul meu de vedere nu implica lipsa personalitatii si a propriilor decizii si pareri.


Imi da senzatia unui mesaj scris la misto.

Chestia cu pretendentii nu s-a pus in discutie, cu toate ca am specificat cat de cat la inceput ca nu am fost chiar singura pana la 34 de ani.

Viitorul meu sot este mult superior multora dintre cei care se dau mari crestini, mari oameni de afaceri sau sunt intr-o pozitie sociala extraordinar de buna.

Si ca sa inchei: am avut ocazia sa cunosc in pozitii extraordinare social niste adevarate scursuri ale societatii ...................care daca nu-si bateau sotia cel putin o inselau pe la toate colturile, care furau si inselau tot ce le trecea prin raza de actiune, care santajau si nu aveau nici un Dumnezeu. Am o experienta de viata mult mai vasta decat a multora dintre oamenii care s-au gandit sa ma judece.

Cunosc mii e oameni (prin natura meseriei mele) si pot sa afirm ca de cele mai multe ori cei care nu au facut nimic gresit in viata lor au o frustrare si o invidie iesita din comun, iar cei care au mai gresit din cand in cand sunt mult mai spasiti si mai intelegatori cu semenii lor (nu vreau sa generalizez)